ICCJ. Decizia nr. 689/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 689/2012
Dosar nr.1030/36/2011
Şedinţa publică din 12 martie 2012
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 92/P din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petiţionarul B.I., împotriva rezoluţiei procurorului dată la data de 12 iulie 2011 în dosarul nr. 142/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, confirmată prin rezoluţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, dată la data de 19 august 2011 în dosarul nr. 307/II/2/2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiţionarul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia procurorului dată la data de 12 iulie 2011 în dosarul nr. 142/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.N., P.G., P.A., R.C. şi V.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), art. 246, art. 247, art. 242, art. 2481, art. 289, art. 290, art. 291, art. 292 şi art. 293 C. pen., constatându-se din probele administrate în cauză că activitatea judecătorilor S.N., P.G., P.A., R.C. şi a grefierei V.C. de la Curtea de Apel Constanţa, constând în soluţionarea sau participarea la soluţionarea unor cauze civile, în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, nu se circumscrie în nici un mod conţinutului infracţiunilor reclamate de petiţionarul B.I., în sensul că acestuia nu i-au fost încălcate drepturile şi nici nu s-a utilizat vreo dispoziţie legală care să-1 lezeze în mod nelegitim, activitatea materială efectuată de judecători existând dar fiind una legală, desfăşurată în mod corect, astfel că nu poate fi prevăzută de lege ca o faptă penală.
Prin rezoluţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa dată la data de 19 august 2011 în dosarul nr. 307/II/2/2011 s-a respins plângerea petiţionarului B.I. împotriva rezoluţiei procurorului menţionată mai sus; în plus, s-a mai reţinut că, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţia României, magistraţii sunt independenţi şi se supun numai legii, soluţiile lor exprimând convingerea creată pe probele administrate de părţi şi, potrivit legislaţiei române, verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pronunţate de magistraţii judecători se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege şi nu prin repunerea lor în discuţie în cadrul unui proces penal îndreptat împotriva acestora.
Împotriva acestor rezoluţii, potrivit art.2781 C. proc. pen., petiţionarul B.I. a formulat plângere la instanţă, solicitându-se admiterea acesteia.
Examinând rezoluţiile atacate în raport de motivele plângerii şi de probele administrate în cauză, Curtea de apel a constatat că plângerea formulată de către petiţionarul B.I. nu este fondată, în mod corect procurorul stabilind că activitatea judecătorilor S.N., P.G., P.A., R.C. şi a grefierei V.C. de la Curtea de Apel Constanţa, constând în soluţionarea sau participarea la soluţionarea unor cauze civile, în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, nu se circumscrie în nici un mod conţinutului infracţiunilor reclamate de petiţionar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul B.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din data de 12 martie 2012, reprezentantul parchetului a invocat inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionar împotriva sentinţei penale nr. 92/P din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionarul B.I. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 92/P din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în calitate de instanţă de fond, a rămas definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recurs solicitat de petiţionar.
Această sancţiune procesuală este incidenţă în cauză în raport şi cu principiul unicităţii exercitării căilor de atac, decurgând din aceleaşi dispoziţii legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate, recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecinţa obligării recurentului petiţionar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 92/P din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 753/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 688/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
