ICCJ. Decizia nr. 692/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.692/2012
Dosar nr. 5664/6/3/2011
Şedinţa publică din 12 martie 2012
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 688 din 31 august 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza dispoziţiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul C.A.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. 484/III-2/2011 din 09 august 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a trimis acestei instanţe, spre competentă soluţionare, cererea de revizuire formulată de petentul C.A. împotriva sentinţei penale nr. 1589 din 30 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 24033/3/2006, împreună cu referatul întocmit de procuror ca urmare a actelor de cercetare efectuate.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a arătat că înţelege să se prevaleze de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în acest sens solicitând ataşarea la dosarul cauzei a înregistrărilor audio-video anexe la procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 23 martie 2006 - data săvârşirii faptei, cu scopul de a fi vizionate de către instanţă. A apreciat revizuentul că prin vizionarea acestor înregistrări s-ar interpreta în mod corect faptele ce ar putea fi calificate doar ca vătămare corporală şi nu ca tentativă de omor.
Prin referatul întocmit, parchetul a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, în conformitate cu prevederile art. 397-399 şi art. 403 C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1589 din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 24033/3/2006, s-a dispus condamnarea inculpatului C.A. la o pedeapsă de 9 ani închisoare, în baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. a) şi f) C. pen.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2786 din 15 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Tribunalul a reţinut că în motivarea cererii sale, petentul nu a indicat nici un temei juridic, iar singurele argumente ale sale au fost în sensul că prin reinterpretarea unor probe s-ar putea schimba încadrarea juridică.
Astfel, instanţa a apreciat că cererea revizuentului condamnat este inadmisibilă, nefiind îndeplinite cerinţele art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar alte motive de revizuire nu au mai fost invocate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, revizuentul-condamnat C.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi admiterea, în principiu, a cererii de revizuire formulată.
În motivarea orală a apelului, prin apărătorul din oficiu, revizuientul a arătat că instanţa nu a vizionat înregistrările audio-video anexe la procesul verbal de cercetare la faţa locului din data de 23 martie 2006 - data săvârşirii faptei. De asemenea, a arătat, personal, că sentinţa este lovită de nulitate, este netemeinică şi nelegală, deoarece a încălcat dreptul procesual şi legea, cu referire la referatul întocmit de procurorul T.A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de apel a constatat că apelul este nefondat, reţinând că motivele invocate de revizuentul condamnat nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, s-a reţinut că cererea de revizuire adresată parchetului s-a întemeiat pe solicitarea de vizionare a înregistrărilor audio-video anexe la procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 23 martie 2006, probă în urma căreia s-ar da calificarea juridică corectă a faptei, respectiv vătămare corporală şi nu tentativă de omor, text în baza căruia a fost condamnat revizuentul. S-a constatat că această împrejurare nu echivalează cu cerinţa textului invocat, respectiv fapte sau împrejurări noi, necunoscute instanţei la momentul soluţionării cauzei şi care să tindă la pronunţarea unei soluţii de achitare.
Ca atare, prin Decizia penală nr. 285 din 04 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul condamnat C.A. împotriva sentinţei penale nr. 688 din 31 august 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 56646/3/2011.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul condamnat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs revizuentul C.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, s-a susţinut că cererea de revizuire este admisibilă în principiu, aceasta fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., făcându-se referire la împrejurarea că recurentul revizuent condamnat nu a vizionat înregistrările audio-video anexe la procesul verbal de cercetare la faţa locului de la data săvârşirii faptei.
Examinând recursul declarat în cauză, respectiv actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat pentru considerentele care urmează.
Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când.
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnatul a invocat dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, făcând referire la înregistrările audio-video anexe la procesul verbal de cercetare la faţa locului din data de 23 martie 2006 - data săvârşirii faptei, apreciind că vizionarea acestora ar conduce la schimbarea încadrării juridice a faptei.
Verificând cererea de revizuire, instanţa de fond şi cea de prim control judiciar au apreciat că motivele invocate de revizuent nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanţei şi care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Din analiza textului legal menţionat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanţei în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar putea continua probaţiunea.
Dimpotrivă, în calea extraordinară de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie şi nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenţei unei fapte probatorii cunoscută de instanţă la momentul judecăţii.
Revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive este posibilă în anumite cazuri, expres şi limitativ prevăzute de lege, în speţă, condamnatul invocând prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care se referă la existenţa unor împrejurări noi, necunoscute de către instanţă la soluţionarea cauzei, împrejurări care ar fi în măsură să conducă la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare.
În prezenta cauză, se constată că recurentul revizuent a urmărit, de fapt, schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracţiunea de tentativă de omor în infracţiunea de vătămare corporală, făcând referire la împrejurări ce au fost supuse analizei instanţelor, acesta făcând confuzie între faptele probatorii - care, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea cererii de revizuire formulate în baza acestui temei - şi mijloacele de probă care servesc la aflarea adevărului.
Astfel, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, deoarece cazul invocat, respectiv cel prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu este incident în cauză, câtă vreme revizuentul nu face referire la fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanţe la momentul judecării cauzei.
Rezultă, aşadar, că susţinerile recurentului revizuent nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire fiind temeinică şi legală.
În lumina acestor consideraţii, având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat C.A. împotriva deciziei penale nr. 285 din 04 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 691/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 743/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
