ICCJ. Decizia nr. 71/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 71/2012
Dosar nr. 017858/99/2006
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2012
Deliberând asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 63 din 29 ianuarie 2010 Tribunalul Iaşi a dispus următoarele:
A condamnat pe inculpatului S.D. zis "M.", "N.", pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificări ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în dauna părţilor vătămate M.D., G.V., C.G., S.M.A. şi S.C.I., M.A. şi M.A.V., P.V. şi C.C., S.D., L.M., S.V., L.S. şi V.I., P.F.D., G.A., G.V.I., N.F., M.D.L., I.C., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata de 4 ani.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 28 august 2006 la 07 septembrie 2007.
În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 1451 c. proc. pen. a menţinut măsura preventiva a obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei, luata prin încheierea de şedinţa din 07 septembrie 2007. A menţinut atenţionarea inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a înlăturat aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.
A condamnat pe inculpatul I.C.C., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. în dauna părţilor vătămate B.S.G., M.C., M.G., M.M., H.F.M.D.L., N.F., T.F.G., Z.G., A.G., A.F., R.A., N.A.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata de 2 ani.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.C.C. durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 august 2006 la 07 septembrie 2007.
În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 1451 C. proc. pen. a menţinut măsura preventiva a obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei, luata prin încheierea de şedinţa din 07 septembrie 2007. A menţinut atenţionarea inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 145 ind.1 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I.C.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi a înlăturat aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.
A condamnat pe inculpatul R.N., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificări ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. în dauna părţilor vătămate B.S.G., M.C., M.G., M.M., H.F.M.D.L., N.F., T.F.G., Z.G. , A.G., A.F., R.A., N.A.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata de 2 ani.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2)C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.N. durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 august 2006 la 07 septembrie 2007.
În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 1451 C. proc. pen. a menţinut măsura preventiva a obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei, luata prin încheierea de şedinţa din 07 septembrie 2007. A menţinut atenţionarea inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 1451 alin. (2) raportat şi art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi a înlăturat aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a respins acţiunea civila formulata de părţile civile T.F.G., Z.G., A.G., A.F., R.A., N.A.V., H.V.N., C.L., A.P.
A luat act că părţile vătămate M.A., M.A.V., B.S.G., M.D.L. şi M.M., C.G. şi C.C., P.F.D., M.C., M.G., L.M., S.D., L.S., V.I., S.V., I.C., P.V., au renunţat la pretenţiile civile formulate.
A luat act că partea vătămată G.V.I., nu s-a constituit parte civilă în cauza.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a admis acţiunile civile formulate de părţile civile şi a obligat pe inculpatul S.D. să plătească următoarele sume de bani:
- părţii civile M.D., suma de 1200 Euro în echivalent lei, la data plăţii cu titlu de daune materiale;
- părţii civile G.V., suma de 200 Euro în echivalent lei, la data plăţii cu titlu de daune materiale;
- părţii civile S.C.I., suma de 1000 Euro, în echivalent lei, la data plăţii,cu titlu de daune materiale;
- părţii civile S.M.A., suma de 1000 Euro, în echivalent lei, la data plăţii,cu titlu de daune materiale;
- părţii civile G.A., suma de 900 Euro, în echivalent lei, la data plăţii,cu titlu de daune materiale.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile N.F. şi H.F., şi a obligat pe inculpaţii I.C. şi R.N. să achite în solidar părţii civile H.F. suma de 700 Euro, în echivalent lei, la data plăţii, cu titlu de daune materiale, respectiv părţii civile N.F., suma de 300 Euro, în echivalent lei, la data plăţii, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. d) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 2600 Euro de la inculpatul S.D.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 1300 Euro de la inculpatul I.C.C.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 1300 Euro de la inculpatul R.N.
În baza disp. art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 4000 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut, în sinteză, că începând cu anul 2005, în zona de est a României s-a constituit o grupare de crimă organizată în scopul săvârşirii de infracţiuni grave - trafic de persoane – membrii grupării fiind locuitori ai Municipiului Iaşi şi în relaţii cu cetăţeni ucraineni, membrii ai unor filiere de trafic de persoane din Cehia.
Inculpaţii S.D. şi R.N. au creat o grupare infracţională care a racolat prin fraudă mai multe părţi vătămate de pe raza municipiului Iaşi şi Vaslui, le-au transportat în Cehia, promiţându-le un loc de muncă bine plătit, în realitate fiind exploatate la muncă forţată, în condiţii inumane şi la diferite perioade de timp, li s-au luat paşapoartele, au fost ameninţate, la plecarea în ţară dându-li-se eventual doar bani de transport.
Împotriva acestei sentinţe, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpaţii S.D., R.N. şi I.C.C. au declarat apel.
Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. Iaşi – Serviciul Teritorial Iaşi a invocat nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor S.D., R.N. şi I.C.C. pentru infracţiunea de „iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat" prev. de art. 7 din Legea 39/2003, arătând că grupul iniţiat de către inculpatul S.D. a fost completat prin alăturarea conştientă a celorlalţi doi inculpaţi, toţi acţionând convergent pe o perioadă relativ mare de timp, respectiv 2005-2006, în scopul dobândirii unor foloase materiale injuste prin traficarea în scopul exploatării prin muncă a unor persoane naive, din mediul rural. Fiecare dintre membrii grupului avea un rol predeterminat, iniţiatorul activităţii infracţionale, S.D., racolând şi convingând prin fraudă părţile vătămate să meargă la muncă în Cehia iar ceilalţi doi inculpaţi găzduind şi transportând părţile vătămate. Se mai arată că, fără contribuţia nemijlocită a celor trei inculpaţi, grupul nu ar fi ajuns la rezultatul urmărit iniţial.
Inculpatul S.D. a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii apelate, arătând că nu corespunde adevărului, deoarece instanţa a interpretat subiectiv tot probatoriul administrat. Arată că după ce a lucrat în perioada 2005-2006 în Cehia împreună cu alţii, printre care şi S.D., revenind în ţară, a fost solicitat de acesta din urmă să găsească şi alte persoane care să meargă la muncă în Cehia. Tot el trebuia să le găsească mijlocul de transport şi să la facă asigurările medicale. Din aceste considerente a luat legătura cu mai multe persoane prin intermediul anunţurilor de mică publicitate şi s-a înţeles cu I.C.C. pentru efectuarea transportului. Arată de altfel că nu a mai luat legătura cu acest inculpat până în ianuarie 2006, când a apelat la el pentru un nou transport în Cehia. A menţionat că pe inculpatul R.N. nu l-a cunoscut niciodată. Se arată de către acest apelant că nu a avut intenţia de a profita de oamenii duşi în Cehia la muncă, ci numai a dorit să le ofere o şansă la o viaţă mai bună. Se arată că totuşi condiţiile de lucru în Cehia nu erau atât de rele cum s-a susţinut prin rechizitoriu şi prin hotărârea de condamnare iar persoanele respective nu erau ţinute cu forţa şi nici obligate să lucreze, putând oricând să revină în România, aspecte care demonstrează că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane. În subsidiar solicită a se redoza pedeapsa ţinându-se seama de perioada de 13 luni cât a fost în arest preventiv iar reţinerea recidivei să nu înlăture celelalte circumstanţe din cauză.
Inculpatul I.C.C. a invocat nelegalitatea hotărârii apelate, susţinând nevinovăţia sa faţă de faptele penale care îi sunt imputate. Astfel, arată că succesiunea faptelor a fost corect reţinută de instanţă însă critică modul în care s-a ajuns la concluzia că a săvârşit infracţiunea de trafic de persoane, precum şi concluzia însăşi. Cu privire la fapta din 12 mai 2006 arată că N.F. a fost organizatorul grupului pe care l-a transportat în Cehia iar el nu a avut o altă înţelegere cu acesta, aşa încât este exclusă varianta săvârşirii infracţiunii prin activitatea de recrutare. Transportul din data de 2 iunie 2006 l-a efectuat la cererea lui N.F., aflat în acel moment în Cehia, de a deplasa acolo unele persoane din familia sa. Arată că nu există niciun motiv pentru a deplasa nişte persoane apropiate în Cehia în scopul exploatării lor prin muncă. Aşadar, invocă faptul că nu a înşelat, nu a fraudat părţile vătămate pentru a obţine acordul lor de a le transporta în Cehia, precum şi faptul că nu a cunoscut aspecte care să îi creeze convingerea că vor fi exploatate prin muncă. Cu privire la fapta din 24 iunie 2006 îşi asumă vinovăţia, însă precizează că nu a conştientizat că persoanele transportate de el ar putea avea de suferit sau că ar putea fi exploatate prin muncă, motiv pentru care solicită aplicarea unei pedepse pentru această faptă sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reţinerii art. 74 lit. a) şi c) C. pen. Se mai invocă faptul că instanţa putea fi sesizată de către structura centrală a D.I.I.C.O.T., deoarece urmărirea penală a infracţiunii de trafic de persoane, pretind săvârşită transnaţional şi în circumscripţia mai multor curţi de apel revenea acestei structuri. Se arată că în cursul judecăţii greşit i-a fost respinsă cererea de reunire a acestei cauze cu o alta, aflată pe rolul Tribunalului Suceava, în care se cercetau fapte ce puteau constitui acte materiale din conţinutul aceleiaşi infracţiuni, datorită caracterului continuat al infracţiunii cu care ambele tribunale fuseseră sesizate prin rechizitoriu.
Inculpatul R.N. a invocat netemeinicia hotărârii apelate, sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei stabilite de instanţa de fond. În acest sens a arătat că a efectuat transportul părţilor vătămată în Cehia însă inculpatul I.C.C. a fost cel care a gestionat întreaga activitate, pe care a şi coordonat-o, el fiind contactat exclusiv de părţile vătămate, deoarece cunoştea locurile de destinaţie de la transporturile anterioare, precum şi persoanele la care urmau să lucreze. În ceea ce priveşte grupul persoanelor cu care s-a întâlnit în satul Bojila, recunoaşte că îl cunoştea pe martorul P.L., prin intermediul căruia a contactat diferite persoane pentru muncă în Cehia. Arată că a dat dovadă de naivitate închipuindu-şi că soarta tuturor celor transportaţi la muncă în străinătate va fi bună. Având în vedere situaţia sa personală, faptul că anterior nu a avut conflicte cu legea penală, că este căsătorit, are doi copii, îşi câştigă existenţa prin muncă cinstită, a respectat pe toată durata procedurii penale dispoziţiile organelor judiciare, perioada de peste 1 an a arestului preventiv, solicită a se schimba modalitatea de executare a pedepsei în suspendare sub supraveghere.
Prin Decizia penală nr. 16 din 25 ianuarie 2011 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus respingerea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpaţii S.D., R.N. şi I.C.C. S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei, măsură preventivă luată faţă de inculpaţii, precum şi atenţionarea acestora asupra nerespectării dispoziţiilor art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen. şi a consecinţelor ce decurg.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarea situaţie de fapt:
I. În fapt, în anul 2005, inculpatul S.D. a muncit în Cehia, intrând astfel în legătură cu diferite persoane ce angajau forţa de muncă „la negru". Deşi probele cauzei nu relevă condiţiile înţelegerii ce s-a realizat între „angajatorii" ucraineni ce acţionau pe teritoriul Cehiei şi inculpatul S.D., este cert, că la întoarcerea în România acesta a acţionat în sensul procurării forţei de muncă pentru piaţa de muncă ilicită din Cehia, cunoscând condiţiile în care urmau să se desfăşoare raporturile de muncă. Modalităţile de racolare folosite de inculpat erau fie directe – apelând la diverşi cunoscuţi, cu o situaţie materiale precară, fie indirecte – prin publicarea unor anunţuri la mica publicitate, oferind locuri de muncă în străinătate. Pentru trimiterea persoanelor în Cehia, inculpatul a apelat la şoferi profesionişti, cunoscuţi sau angajaţi la rândul lor, prin intermediul ziarelor de mica publicitate.
Pentru a convinge persoanele să plece la muncă în Cehia, inculpatul S.D. le promitea un câştig de 800-1000 Euro pe lună, pentru un program de 10-12 ore, cazare şi transport gratuit. Odată transportate în Cehia părţile vătămate erau predate cetăţenilor ucraineni „I." şi „ V.", „ V.V.S." , care le ofereau condiţii, de cele mai multe ori improprii, de locuit, le obligau la un program de muncă de minim 12 ore pe zi – de cele mai multe ori muncă brută, fizică , plătindu-le sume modice de bani doar după două –trei luni de muncă, uneori banii fiind suficienţi doar pentru plata transportului retur în ţara.
Astfel, partea vătămată G.V., audiată de două ori în faţa instanţei, a arătat că a citit un anunţ în ziarul Evenimentul de laşi, anunţ prin care se ofereau locuri de muncă în Cehia. În urma stabilirii datelor de contact cu persoana respectivă, a arătat partea vătămată că s-a întâlnit cu inculpatul S.D. în tren în localitatea Suceava, iar din localitatea Dej au plecat cu un microbuz, împreună cu 6-7 persoane, inculpatul S.D. fiindu-le călăuză. Inculpatul a apelat la serviciile martorului K.A. şi a angajat o cursă până în Cehia. A arătat partea vătămată că a plătit inculpatului S.D. suma de 250 Euro contravaloarea drumului, toţi plătind aceeaşi sumă, mai puţin inculpatul S.D. care era şeful. Ajunşi la destinaţia finală, trei dintre cei sase care erau s-au reîntors în România, întrucât nu erau mulţumiţi de condiţiile de cazare si muncă. De asemenea, inculpatul S.D. s-a reîntors în România, după ce în prealabil i-a pus în legătură cu un ungur, care i-a dus la o ferma agricola. Partea vătămată a arătat că a lucrat la prăşit şi cules căpşuni, primind cam jumătate din suma promisă. De altfel, patronul dădea bani ucraineanului Ion care îşi reţinea un comision. Ucraineanul stătea în Praga şi din câte şi-a dat seama se cunoştea cu inculpatul S.D. A explicat partea vătămata că ajunşi în Croaţia, inculpatul S.D. s-a întâlnit cu ucraineanul Ion şi au discutat. Ucraineanul I. a urmat, într-o maşină roşie microbuzul, ei fiind plasaţi la ferma agricola. Partea vătămată a arătat lucra de la orele 07,00, la orele 19.00 zilnic, fără nicio zi de repaus.
Partea vătămată M.D. a citit un anunţ în ziarul Evenimentul de Iaşi, anunţ prin care se ofereau locuri de muncă în Cehia, fiind trecut un număr de telefon ce aparţinea în fapt inculpatului S.D. zis „M.". În urma stabilirii contactului telefonic, inculpatul S.D. i-a spus părţii vătămate că îi poate asigura un loc de muncă în Cehia, că va fi retribuit cu suma de 1.000 Euro/lună, i se va asigura cazarea şi masa gratuit urmând ca din primul salariu să restituie contravaloarea transportului. Fiind de acord cu condiţiile prezentate, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul S.D. în zona autogării Iaşi şi i-a plătit acestuia suma de 700.000 lei. Partea vătămată a plecat spre Cehia, a fost dusă în localitatea Prze unde era aşteptată de către un cetăţean ucrainean pe nume I. zis „Ş.". I. i-a plătit şoferului o sumă de bani, apoi a luat-o pe partea vătămată şi pe celelalte persoane, le-a transportat într-o casă unde se mai aflau 10 persoane, 3 camere şi 14 paturi, baia şi bucătăria se aflau în aceeaşi încăpere, separate de un paravan, iar pe pereţi, din cauza mizeriei, viermi. Apa nu era potabilă, iar oamenii primeau câte 100 coroane pe săptămână, bani din care îşi cumpărau apă de băut şi minim-ul necesar de hrană, în condiţiile în care o pâine costa 20 de coroane. În fiecare zi părţile vătămate erau sculate la orele 5, mergeau la montat pavaje şi lucrau până la orele 20, câte 7 zile pe săptămână, în condiţii de frig, de ploaie. După 2 luni şi jumătate, întrucât nu mai putea rezista, partea vătămată M.D. s-a dus la „I.", i-a spus că doreşte să plece acasă, i-a cerut banii, „I." acesta plătindu-i părţii vătămate suma de 300 Euro, iar când acesta şi-a cerut banii, a fost ameninţat că nu va mai ajunge în viaţă în ţară.
Părţile vătămate S.M.A. şi S.C.I. au arătat la rândul lor au citit un anunţ în ziarul Evenimentul prin care se ofereau locuri de muncă în Cehia. În urma discuţiile iniţiate l-au cunoscut pe inculpatul S.D., iar acesta le-a spus că vor lucra la cules căpşuni, vor câştiga câte 50 de coroane pe oră, condiţiile fiind bune cu băi, frigider, bucătărie, plecarea se face din Dej, iar drumul costă 200 de Euro. Pe drumul cu trenul l-au cunoscut pe inculpatul S.D., în Dej îmbarcându-se cu toţii într-un microbuz cu număr de Ungaria, plecând spre Cehia. Părţile vătămate au fost duse la o plantaţie de ciuperci unde se aflau nişte barăci, însă, nefiind mulţumite de condiţii, au fost duse la o ferma. Au fost cazate câte 8 persoane în cameră, aveau o baie cu 2 duşuri şi 2 WC - uri, o bucătărie. În prima lună, părţile vătămate au lucrat la prăşit câte 10 ore pe zi , duminica fiind liber. La o lună, părţile vătămate şi-au cerut salariul , moment în care a venit ucraineanul V. şi le-a dat 200 de Euro, bani care au fost trimişi familiei în ţară. După o lună la prăşit, părţile vătămate au fost scoase la cules de ceapa unde lucrau de la orele 3-4 dimineaţa, până se întuneca , respectiv până la orele 21,00-22,00. După încă o lună şi jumătate de muncă în condiţiile descrise mai sus, părţile vătămate şi-au cerut banii pentru a pleca acasă. A venit ucraineanul I., le-a dat suma de 200 de Euro, bani cu care părţile vătămate s-au putut întoarce în România.
Părţile vătămate M.A. şi M.A.V. au arătat că prin intermediul unui văr, S.D., au aflat ca poate ajunge la munca in Cehia, vărul respectiv punându-i în legătură cu inculpatul S.D. care a fixat data de întâlnire 10 octombrie 2005. S-au îmbarcat din Iaşi, din zona Mitropoliei, intr-o maşina condusa de o persoana care nu face parte din grupul celor 3 inculpaţi. Au arătat părţile vătămate că in Cehia, au fost repartizate la maturat strada. Patronul era un ucrainean S.I. Au lucrat la măturatul străzii 2 luni, fiind cazaţi la periferia oraşului Pirzea, într-un imobil, intr-o camera doar ei doi. Au fost plătiţi cu 50 coroane pe ora, iar respectiv 40 coroane pe lună. După doua luni au revenit întrucât se temeau să nu-i prindă politia care făcea controale întrucât nu aveau contracte de munca. Au arătat părţile vătămate că la plecarea din tara inculpatul S. le-a promis ca vor primi in Cehia 47 coroane pe oră, cu posibilitatea de a negocia cu patronul si au mai obţinut de la patron 3 coroane. Părţile vătămate au declarat că au găsit in Cehia condiţiile cu care se înţeleseseră in tara cu inculpatul S., respectiv plata promisă, cazarea era gratuita fiind mulţumiţi, iar hrana procurându-şi-o singuri.
Părţile vătămate şi-au modificat poziţia procesuala din cursul urmăririi penale în care au atestat, aşa cum se reţine şi prin rechizitoriu, că în fapt condiţiile de locuit erau cel puţin inadecvate (hambar cu 25 de camere şi încă un container împărţit în patru, cu o singură baie şi o singură bucătărie) iar plata primită după două luni de muncă a doua persoane s-a rezumat la suma de 750 de Euro. Având în vedere însă că părţile vătămate au fost audiate în faţa instanţei la aproximativ doi ani de la data producerii faptelor este firesc ca trecerea timpului să atenueze impactul psihologic resimţit, modificându-se percepţia subiectivă asupra condiţiilor de muncă şi trai, astfel că instanţa va reţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale ca fiind de natura a reflecta adevărata situaţie de fapt.
Partea vătămata C.G., care a plecat împreună cu părţile vătămate P.V. şi C.C., a arătat că în luna octombrie 2006 prin intermediul fratelui său C.C. l-a cunoscut pe inculpatul S.D. care a venit la locuinţa lor şi le-a spus că poate intermedia obţinerea unor locuiri de muncă in Cehia. A fost de acord să meargă la lucru in Cehia motiv pentru care in aceeaşi zi împreună cu fratele său şi cu P.V. şi alt băiat au plecat cu un autoturism condus de un şofer necunoscut în Cehia. In cadrul discuţiei purtate cu inculpatul S.D., acesta i-a asigurat că vor lucra in construcţii si că vor câştiga între 600 şi 800 Euro pe lună, că vor avea asigurată gratuit cazarea, iar transportul va fi plătit cu banii ce vor fi obţinuţi în Cehia. Înainte de a pleca din România, i-a dat lui S. suma de 1 milion lei vechi cu titlu de asigurare. La vamă, a arătat partea vătămată că atât ea, cât şi alte persoane au fost întoarse din drum pentru lipsa voucher-ului, dar problema a fost rezolvată de şofer care a plătit sume de bani, însă partea vătămată nu poate explica acest gest al şoferului. La destinaţie au fost preluaţi de o persoană cetăţean ucrainean care i-a condus într-un apartament cu trei camere, unde mai erau cazate şi alte persoane. A arătat partea vătămată că a doua zi, atât el, cât şi fratele său s-au întors în ţara întrucât puteau câştiga aceeaşi suma de bani şi în România. Fiindu-i citat un pasaj din declaraţia dată in cursul urmăririi penale referitor la faptul că români care lucrau acolo le-au spus că se lucrează câte 15 ore şi se realizează maxim 10 Euro pe zi, context in care a hotărât să fugă, a arătat partea vătămata că aceste afirmaţii sunt conforme cu adevărul. Partea vătămata a precizat că îl cunoaşte doar pe inculpatul S.D., neîntâlnindu-i vreodată pe inculpaţii I.C. şi R.N. Parte vătămată P.V. a arătat că numitul I. i-a luat paşaportul şi i-a spus că se va duce la lucru cu mijloacele de transport în comun. Partea vătămată arătă că lucra de la orele 7 la orele 20-21, mânca doar pâine şi salam. După o lună de zile de muncă grea, a arătat partea vătămată că a ameninţat că se va arunca de la etaj. În aceste condiţii „I." i-a cumpărat bilet de tren până la Bucureşti, i-a restituit paşaportul şi nu i-a dat nici un ban pentru munca prestată.
L.M. a declarat că nu înţelege să mai participe în proces ca parte vătămată. Pe situaţia de fapt a învederat că în toamna anului 2005 împreuna cu fratele său au luat legătura cu inc. S.D. cu care s-au întâlnit urmare a intermedierii făcute in acest sens de către nişte vecini. Inculpatul S.D. le-a spus ca îi poate ajuta sa obţină locuri de munca in Cehia in domeniul construcţiilor, ca muncitori necalificaţi, spunând ca vor obţine un venit de 800 Euro pe luna. Totodată inculpatul le-a spus ca vor locui in apartamente, cazarea fiind asigurată gratuit. Inculpatul le-a spus ca vor lucra 8 ore pe zi in fiecare zi a săptămânii, dându-i inculpatului suma de 120 de lei noi ca şi contraechivalent al serviciului pe care acesta l-a făcut pentru intermedierea plecării la munca in străinătate. Au călătorit împreuna cu fratele său si cu alte persoane din Răducăneni cu o maşina condusa de inculpatul I.C. până in oraşul Prze din Cehia. Pe timpul călătoriei inculpatul I.C. i-a asigurat „ ca totul va fi bine". In oraşul Prze au fost preluaţi de patronul la care au lucrat de un cetăţean ucrainean pe nume Ion. Inculpatul I.C. le-a făcut cunoştinţa cu cetăţeanul ucrainean care i-a luat si i-a dus intr-o baraca unde am fost cazaţi unde aveau condiţii improprii de locuit in sensul ca era apa, dar căldură nu, spaţiul era mic şi cu multă mizerie. Locuiau 2,3 persoane intr-o încăpere, pe paturi suprapuse, pe lenjerii rupte. În baraca respectiva locuiau circa 25 de persoane care găteau intr-o singura bucătărie unde se afla un singur aragaz. Lucrau in construcţii zilnic de dimineaţa de cum se lumina de ziua pana seara când se înnopta fiind un interval de 12 ore chiar poate si mai mult. Primeau la fiecare sfârşit de săptămâna suma de 100 de coroane bani pe care ii foloseau pentru hrana si alte produse necesare hranei. Aceasta suma era suficienta pentru a duce un trai normal. Au lucrat in aceste condiţii timp de 3 luni, iar la final cu excepţia cate 100 de coroane pe săptămâna au mai primit pentru activitatea prestată o suma echivalenta a 200 de Euro, deşi i se promisese suma de 800 Euro. Din banii obţinuţi din activitatea prestată, a fost plătit transportul său pe ruta România - Cehia. Nu ştie care a fost suma exacta dar ştie ca aceasta a reprezentat echivalentul muncii prestate în 3 săptămâni si jumătate. A arătat că nu se putea întoarce în ţara pentru ca nu avea bani si nu putea sesiza autorităţile pentru că nu cunoştea limba. A arătat martorul că nu i s-au ridicat paşaportul şi nu a văzut ca cetăţenii ucraineni să aibă un comportament violent faţa de persoanele cazate, fiind un singur incident, dar acesta s-a datorat faptului că un român era beat şi agresiv verbal. Martorul a arătat că nu îşi aminteşte dacă s-a întors în ţara cu inculpatul I.C., dar ştie sigur că împreună cu acesta s-a deplasat în Cehia fiind însoţit de P.C. şi C.P.
Declaraţia martorului nu se susţine probatoriu sub aspectul implicării inculpatului I.C., în condiţiile în care aceasta a atestat în cursul urmăririi penale că nu a plecat cu inculpatul I.C., ci doar s-a întors cu acesta.
Partea vătămată S.D. a atestat că prin intermediul unei persoane din Răducăneni, în toamna anului 2005 a luat legătura şi s-a întâlnit cu inculpatul S.D. întrucât era interesat sa plece la muncă în străinătate. S. i-a spus ca îi poate ajuta sa plece la muncă în Cehia, ca vor lucra cu un salariu de 800 de Euro pe luna, ca vor avea asigurată cazarea gratuita, cheltuielile de hrana fiind în sarcina lor. Nu au primit detalii cu privire la modul de munca şi nu i-au dat inculpatului S.D. nicio sumă de bani. După aproximativ 1,2 săptămâni de la momentul întâlnirii cu S. au plecat in Cehia, călătoria fiind efectuată cu un autoturism, 5 persoane inclusiv şoferul, pe care nu şi-l poate aminti. Contravaloarea transportului a fost plătită cu banii obţinuţi în Cehia. Au mers in oraşul Prze unde s-au întâlnit cu un cetăţean ucrainean pe care şoferul îl cunoştea, care i-a dus într-o baraca unde au fost cazaţi. Tot ucraineanul le-a prezentat si locul de munca pe un şantier cu lucrări construcţii ca muncitor necalificat. Partea vătămată a arătat că a muncit in construcţii in Cehia timp de 2 luni şi si jumătate, programul de lucru fiind de 10-12 ore pe zi cate 6 zile pe săptămână, iar la sfârşitul fiecărei săptămâni primeau suma de 50 sau 100 de coroane pentru a cumpăra cele necesare alimentaţiei, iar la finalul perioadei a primit echivalentul a circa 200 de Euro. Condiţiile de locuit in baracă erau potrivite, cazarea fiind gratuită, dar nu îşi aminteşte câte persoane locuiau efectiv în baraca, fiind o baie si o singura bucătărie, apa fiind potabila. Deşi condiţiile in care a stat nu i-au convenit, a rămas o perioada de 2 luni jumătate întrucât nu avea bani pentru a se putea reîntoarce în România. Partea vătămată a precizat că nu a avut nicio discuţie cu cetăţeanul ucrainean în legătură cu promisiunea pe care i-a făcut-o inculpatul S.D. înainte de a pleca. Condiţiile de muncă erau bune, lucrând în interior, fiind îmbrăcat cu o salopeta groasa.
Partea vătămată I.C. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul S.D. prin intermediul lui S.F. care i-a spus că îl poate trimite la muncă în domeniul construcţiilor, urmând a câştiga în jurul sumei de 700 Euro, fără a-i da alte detalii. A arătat partea vătămata că în Cehia a fost preluat de o persoana de naţionalitate străină, care l-a cazat într-un apartament, condiţiile de locuit fiind normale lucrând la turnat beton, câştigând aproximativ 500 de Euro pe lună. A arătat partea vătămata că deşi îşi recunoaşte semnătura de pe declaraţia data la urmărirea penala, nu-şi însuşeşte conţinutul acesteia, întrucât nu îşi aminteşte ce a declarat. A precizat partea vătămata că nu s-au exercitat presiuni asupra sa şi nu este bolnav psihic, iar pe inculpaţii I.C. şi R.N. nu îi cunoaşte. În ceea ce priveşte contradicţiile evidente faţa de declaraţia dată la urmărirea penala referitoare la condiţiile de cazare (baraca cu peste 35 de persoane, dormind 3 în pat), cuantum-ul orelor de muncă prestate/de la 5.00 la ora 17.000 (cuantum-ul sumelor de bani plătite cu titlu de salariu (300 Euro pentru două luni de muncă), călătoria cu inculpatul I.C., partea vătămată a arătat că „s-a încurcat" în faţa procurorului.
La data de 27 mai 2009, audiat în faţa procurorului, partea vătămată a retractat declaraţia data în faţa instanţei, arătând că în fapt cele declarate la urmărirea penala, corespund adevărului.
Martorul C.V. a arătat în faţa instanţei că a fost abordat de inculpatul S.D. ca urmare a unui anunţ publicat de martor în ziarul Evenimentul, prin care arăta că realizează transporturi de persoane în ţara. În urma discuţiilor purtate cu inculpatul S.D., martorul a arătat că a acceptat să realizeze transporturi de persoane în Cehia, persoanele fiind trimise de inculpatul S.D. Potrivit înţelegerii, a arătat martorul că el îi dădea inculpatului S.D. suma de 50 Euro pentru fiecare persoana transportată. Plata transportului, cifrat la suma de 170-175 Euro de persoana, se făcea parţial de călător – circa 100 Euro, parţial de persoana care îi aştepta la localitatea de destinaţie, din Cehia. A arătat martorul că deşi cunoştea că oamenii mergeau la muncă nu a aflat nimic nici despre condiţiile de muncă, nici despre condiţiile de cazare. A arătat martorul că într-o perioada de 2 luni şi jumătate a efectuat trei transporturi finalizate, un al patrulea transport fiind oprit de organele de poliţie în localitatea Pojorâta şi ultimul fiind oprit de organele D.I.I.C.O.T. Inculpatul S.D. nu l-a însoţit niciodată în Cehia, omul de legătură din Cehia contactându-l direct pe telefonul mobil, numărul său fiind dat de inculpatul S.D. A precizat martorul că a efectuat şi un transport la iniţiativa unor români din Cehia, despre care nu cunoaşte nimic inculpatul S.D.. Martorul a arătat că a discutat cu o persoană pe care o transportase anterior în Cehia de la care a aflat că fusese mulţumită de condiţiile de muncă şi de plata primită.
Martorul K.E.A. a declarat că îşi menţine declaraţiile de la urmărire penală, prin care a arătat că a fost contactat în Gara de Nord din Satu Mare de un bărbat care s-a recomandat „M.", bărbat recunoscut ulterior ca fiind inculpatul S.D.. Bărbatul respectiv l-a întrebat dacă nu doreşte să transporte nişte persoane în Cehia, plata transportului fiind de 100 Euro de persoana. Martorul a arătat că în Cehia a mers şi inculpatul S.D., în localitatea Podebrody inculpatul S.D. întâlnindu-se cu un cetăţean care s-a urcat într-un auto VW Golf şi le-a cerut să-i urmeze. Martorul atestat că inculpatul S.D. s-a urcat cu patronul în maşina, fiind conduşi la o plantaţie de căpşuni. Întrucât două persoane din grup nu au fost mulţumite de condiţii (S.M.A. şi S.C.I.), în urma discuţiilor purtate la un restaurant s-a hotărât angajarea acestora la muncă, la o ferma, la ceapa. Martorul a indicat că ulterior, S.D. l-a mai contactat de câteva ori şi l-a rugat să ducă oameni în Cehia în aceleaşi condiţii.
Chiar inculpatul S.D. recunoaşte prin declaraţia dată atât publicarea anunţurilor în ziarul Evenimentul, cât şi contractarea diferiţilor şoferi pentru realizarea deplasărilor în Cehia, acesta îşi justifică demersul prin recunoştinţa purtată faţa de angajatorul străin – I./V. din Cehia.
Or, metodele de racolare a persoanelor, numărul acestora, întinderea în timp a acţiunilor desfăşurate, apelarea la serviciile unor terţi – transportatori, aranjamentele efectuate , sumele pretinse sub diverse titluri - asigurare medicala, vouchere, documente, legăturile stabilite direct cu patronii angajatori – dovedesc, contrar celor atestate de inculpat, că acţiunile sale nu pot fi circumscrise unui simplu ajutor, acţiunile fiind minuţios organizate (dar şi deghizate, inculpatul prezentându-se ca „M.", „N.", „M.") şi concertate în scopul procurării unui număr cât mai mare de persoane în scopul exploatării prin muncă. Deşi inculpatul a susţinut că părţile vătămate erau oricând libere să se întoarcă în România este de remarcat, sub acest aspect,declaraţiile părţilor vătămate referitoare la o imposibilitate faptică de părăsire a locaţiilor –gazdă ca urmare a lipsei resurselor materiale, a blocajului lingvistic, a lipsei oricăror contacte exterioare.
Din declaraţiile părţilor vătămate G.V., C.G., S.M.A. şi S.C.I., M.A. şi M.A.V., P.V. şi C.C., S.D., L.M., I.C. rezultă că inculpaţii I.C.C. şi R.N. nu au avut vreo contribuţie materiala sau morala la recrutarea, transportarea, transferarea sau cazarea acestora în vederea exploatării prin muncă în Cehia, astfel că răspunderea penala a acestor inculpaţi nu poate fi antrenata sub acest aspect. De altfel, din însăşi descrierea faptelor în rechizitoriu reiese că inculpaţii I.C.C. şi R.N. nu au participat nici direct, nici indirect la săvârşirea faptelor faţa de părţile vătămate menţionate.
II. În luna decembrie 2005, inculpatul S.D. a hotărât să apeleze în vederea efectuării unui transport de persoane pentru muncă la serviciile inculpatului I.C.C., inculpat care efectua transporturi de persoane în municipiul Iaşi. Inculpatul S.D. i-a spus că trebuie să transporte un număr de 4 persoane în Cehia, în localitatea Prze, să oprească în parcarea supermarket - ului Tesco, locaţie unde persoanele vor fi preluate de o altă persoana, pe numele I., care va achita contravaloarea transportului 200 Euro de persoana, la ajungerea la locaţie. Transportul a fost achitat de numitul I. în suma de 800 Euro, potrivit atestărilor inculpatului însuşi, iar în urma discuţiei cu numitul I. aflând că erau români care doreau să se întoarcă în ţara, inculpatul I.C. i-a preluat pe aceştia şi i-a transportat în ţara. Pe drum, inculpatul a aflat de la cei transportaţi că aceştia lucraseră la pavaje şi la spaţii verzi, părerile despre condiţiile de muncă şi viaţa fiind împărţite.
După circa o lună, inculpatul S.D. a apelat din nou la serviciile inculpatului I.C., solicitându-i să mai efectueze un transport de persoane în Cehia, pentru a transporta patru persoane. Fiind de acord, inculpatul I.C.C. a transportat cele 4 persoane în Cehia în ianuarie 2006: martora A.D. şi părţile vătămate M.D.L., N.F. şi P.F.D.
Partea vătămată P.F.D. , care se afla în relaţii apropiate cu inculpatul S.D., martora A.D., părţile vătămate N.F. şi M.D.L. au plecat în Cehia în luna ianuarie 2006, inculpatul S.D. promiţându-le locuri de muncă, cazare gratuită. Pentru plecarea în Cehia s-a apelat la serviciile inculpatului I.C., care i-a transportat. În Cehia au fost preluate de ucraineanul I., bărbaţii fiind cazaţi într-o baraca, lucrând la pavoazat, un iaz, apoi au lucrat la izolarea unui acoperiş. Părţile vătămate au arătat că au fost plătite sub suma cu care se înţeleseseră, primind pentru două luni de muncă 300 Euro, respectiv pentru 3 luni de muncă 1100 dolari. Partea vătămată P.F.D. şi martora A.D. au fost duse la o fabrică de perfuzii. Martora A.A. a arătat că a plecat în Cehia, întrucât soţul său era prieten cu inculpatul S.D. şi acesta i-a spus că poate intermedia angajarea sa la o fabrică de medicamente în Cehia, unde va lucra cam 12 ore pe zi, pentru un salariu de 800-900 Euro, cazarea fiind gratuita, în sarcina sa rămânând doar achiziţionarea hranei. A arătat martora că plata transportului a fost suportata de un cetăţean ucrainean care i-a aşteptat la destinaţie, acesta plătind suma de 500 Euro de persoana. Martora a arătat că a lucrat la fabrica, realizând perfuzii, câte 5 zile pe săptămână de la ora 6 la ora 18, timp de 3 săptămâni, dar nu a fost plătită pentru munca prestata, ucraineanul spunându-i că munca prestată timp de 3 săptămâni fiind insuficientă pentru a acoperi costurile de 500 Euro plătiţi pentru transport. În aceste condiţii, martora a declarat că a fost obligata să muncească la curăţenia toaletei, pentru a câştiga banii necesari reîntoarcerii în ţara. Martora a precizat că transportul în Cehia s-a făcut prin intermediul inculpatului I.C. şi nu a auzit vreo discuţie între persoana care i-a transportat şi cetăţeanul ucrainean. Martora a atestat că au fost cazata într-o camera, în aceeaşi locaţie separat de un perete fiind baia şi bucătăria. Martora a precizat că a fost cazata cu o persoana numita F., în speţa partea vătămată P.F.D.
Partea vătămată N.F. a arătat că o cunoştinţă de a sa, P. l-a pus în legătură cu inculpatul S.D. care i-a comunicat că există locuri de muncă în Cehia urmând a fi plătiţi cu 2 Euro/ora, cazare gratuită, plata transportului în cuantum de 210 Euro urmând a fi oprită din plata ce se va efectua de angajator. A arătat partea vătămată că inculpatul S.D. l-a îndrumat spre inculpatul I.C. pentru a pleca în Cehia, fiind preluaţi de către o persoana numită I. Partea vătămată a susţinut că a stat două luni şi 12 zile în Cehia fiind plătita cu suma de 1200 de Euro, din care i-a fost oprită suma de 200 Euro contravaloare transport. Partea vătămată a susţinut că fiind mulţumit de condiţiile de muncă şi viaţa s-a reîntors în Cehia, apelând doar al inculpatul I.C. pentru transport.
Partea vătămată M.D.L. a arătat că menţine integral declaraţiile date la urmărirea penală. Partea vătămată M.D.L. a arătat că de la inculpatul S.D. a aflat că poate munci în Cehia, la un patron ucrainean pe care inculpatul îl cunoştea. Tot inculpatul S.D. l-a pus în legătură cu inculpatul I.C. care a efectuat deplasarea în Cehia. Martorul a precizat că nu cunoaşte dacă inculpatul I.C. şi acea persoana din Cehia se cunoşteau. Martorul a arătat că în Cehia a câştigat circa 7-8 milioane lei pe lună, fiind mulţumit. Ulterior a mai efectuat o deplasare în Cehia, dar la iniţiativa sa, pe cont propriu şi nu prin intermediul inculpatului S.D., tot cu ajutorul inculpatului I.C., plata fiind făcută de angajatorul ceh. Martorul a indicat că la cea de-a doua plecare în Cehia, condiţiile au fost sub nivelul aşteptărilor, condiţiile de muncă fiind grele , iar banii obţinuţi foarte putini, 300 Euro, împreună cu soţia.
Ulterior revenirii în ţara, inculpatul S.D. i-a solicitat inculpatului I.C. să facă un alt transport de încă patru persoane în Cehia. Întrucât inculpatul I.C. a fost de acord, în cursul lunii ianuarie 2006 s-a realizat un alt transport de 4 persoane G.A., G.V.I., H.V. şi P.F.
Părţile vătămate G.A. şi G.V.I. a luat hotărârea de apleca în Cehia ca urmare a unei vizite făcute de inculpatul S.D. la domiciliu, acesta relatându-le că a lucrat în Cehia, este foarte bine, putându-se câştiga pentru două luni de zile suma de 2000 Euro. Fiind de acord cu condiţiile promise, părţile vătămate au plecat la Iaşi, în data de 18 ianuarie 2006, întâlnindu-se cu inculpatul S.D. care i-a dus la o maşină condusă de un şofer pe nume C. Inculpatul S.D. le-a spus că va plăti el drumul, iar din ce vor câştiga i se va trimite suma de 250 Euro de persoana.
Inculpatul I.C. i-a dus în localitatea Prze unde au fost cazaţi într-o baracă, lucrând la pavoazat un iaz, respectiv la construcţia unei hale mari.
După 3 luni de muncă, Ion i-a plătit pe fiecare cu suma de 1100 dolari, din care câte 300 de dolari s-a plătit transportul de întors în ţara.
Martorul H.V.N. a arătat că de la un consătean a aflat că S.D. face legătura cu patronul din Cehia. Ducându-se la inculpatul S.D. acasă acesta i-a prezentat condiţiile de muncă în Cehia. Tot inculpatul S.D. i l-a prezentat pe I.C. ca fiind persoana ce va efectua transportul în Cehia, contravaloarea acestuia fiind suportată personal de martor. Martorul a indicat că a plătit inculpatului S.D. suma de 50O.000 lei RON cu titlu de contravaloare asigurări medicale. Martorul a indicat că inculpatul I.C. s-a întâlnit în Cehia cu un văr al patronului, pe nume N., acesta fiind cel ce i-a cazat în nişte barăci. Martorul a arătat că nu s-a înţeles cu patronul ceh la plată precum promisese inculpatul S.D., acesta dându-i doar un Euro pentru metru pătrat pavoazat, deşi i se promisese 3 Euro, dar condiţiile de cazare au fost mulţumitoare. Martorul a indicat că a lucrat efectiv circa o lună de zile, întorcându-se acasă cu suma de 250 Euro şi 150 dolari SUA. Martorul a precizat că inculpatul S.D. i-a solicitat 250 Euro doar pentru transportul dus.
La aceste fapte, inculpatul R.N. nu a participat, astfel încât răspunderea acestuia nu poate fi antrenata.
În luna martie 2006, inculpatul S.D. i-a solicitat inculpatului I.C.C. să realizeze un nou transport de persoane în Cehia, fiind vorba de 8 persoane. Întrucât transportul cu un microbuz nu era rentabil s-a luat hotărârea de a se efectua deplasarea cu două autoturisme mici. În aceste condiţii, inculpatul I.C.C. a solicitat sprijinul inculpatului R.N. pentru efectuarea deplasării, arătându-i acestuia că plata se va realiza în Cehia de angajator. În aceste împrejurări , în luna martie au plecat în Cehia 8 persoane, dintre care părţile vătămate S.V., L.S., V.I. După ce au ajuns în Cehia, într-un Peco din aproprierea oraşului Praga, persoana de legătură indicata de inculpatul S.D. nu a sosit, inculpaţii, părţile vătămate şi celelalte persoane aşteptând circa o zi şi o noapte în parcare. În tot acest timp, inculpatul I.C.C. a cumpărat hrana şi apa necesara întreţinerii celor 8 persoane. Deşi s-a încercat luarea legăturii cu inculpatul S.D. şi deşi acesta iniţial a promis că va rezolva situaţia persoanelor, ulterior a întrerupt orice legătură cu inculpatul I.C.C. În aceste împrejurări inculpatul I.C.C. s-a hotărât să se reîntoarcă acasă, spunând tuturor persoanelor că îi poate transporta înapoi, însă partea vătămată L.S. a apelat o cunoştinţa de a sa din Cehia, care l-a pus în legătură cu un angajator pe nume D., care a luat toate cele 8 persoane la muncă.
Astfel, partea vătămată S.V. a arătat că de la numitul F.D. a aflat ca exista posibilitatea sa lucreze în Cehia, primind numărul de telefon al inculpatului S.D. După ce a luat legătura cu acesta, s-a întâlnit în localitatea Răducănei, plecând cu un microbuz in care mai erau 8 persoane la Iaşi. Pe strada gării, într-un restaurant, au predat toţi suma de câte 1.200.000 lei de persoana inculpatului S., bani pentru asigurarea medicala. Inculpatul nu le-a dat nici un document în schimbul plăţii efectuate. Inculpatul S. i-a îndrumat la inculpatul I.C., respectiv la inculpatul R.N., astfel încât cele 8 persoane s-au divizat in cele doua maşini care au plecat spre Cehia. La sfârşitul lunii martie au ajuns in Cehia, unde urma să vină un patron să îi ia la munca. Nu a venit nimeni, timp de o zi şi o noapte timp in care ei au dormit in maşina si prin boscheţi. Inculpatul I.C. vorbea la telefon cu inculpatul S. ca sa vina o persoana sa îi ia la munca, dar inculpatul S.D. nu a mai răspuns la telefon. Una din cele 8 persoane, care avea un număr de telefon, a sunat o cunoştinţă de origine cehă si i-a prezentat situaţia in care erau, iar I.C., cu maşina i-a transportat la adresa indicata de respectivul ceh, la o distanta de aprox. 200 km Praga. A arătat partea vătămată că împreună cu alte încă 4 persoane au lucrat pădure, circa 2 luni, cu 50 de coroane pe ora. După doua luni a revenit in ţară nemulţumit fiind de condiţiile de munca. Partea vătămata a arătat că în fapt cu inculpaţii I.C. şi R.N. nu a avut nici o discuţie, cu transportul înţelegându-se cu inculpatul S.D. ca acesta să fie plătit din primul salariu. Inculpatul I.C. le-a spus că urmau să se întoarcă în ţara dacă nu găseau loc de muncă, iar inculpatul R.N. deşi a aşteptat cu ei în aceeaşi parcare nu a întreprins demersuri pentru a-l contacta pe cel care urma să-i preia şi să-i ajute să obţină locuri de muncă. Din cauza întâmplărilor din Cehia, banii au fost trimişi mult mai târziu de partea vătămată direct inculpatului I.C., suma de 150 Euro cu titlu de contravaloare transport
Partea vătămată V.I. a declarat că de la inc. S.D. a aflat că se pot obţine venituri importante muncind în Cehia, rolul I.C. a fost limitat la a asigura transportul în Cehia. Întrucât la destinaţie nu s-a găsit de lucru, inculpatul I.C. le-a dat bani de hrana timp de 2 zile. A relatat partea vătămată că inculpatul I.C. l-a contactat pe inculpatul S.D. cărui i-a relatat situaţia ivită. După două zile au fost căutaţi de o persoana străină de origine ucraineană, dar bănuie că inculpatul I.C. cunoştea acea persoana. Partea vătămată a arătat că s-a întors acasă împreună cu inculpatul I.C. şi R.N., plătind 50 de Euro.
Partea vătămată L.S. a arătat că prin intermediul lui B.F. l-a întâlnit pe inculpatul S.D. care le-a spus ca îi poate ajuta sa meargă la muncă in Cehia. Inculpatul S. l-a asigurat ca va fi bine si ca vor primi un salariu de 800 de lei pe luna precizând ca vor lucra in construcţii. Inculpatul S. a vorbit cu cineva la telefon spunând ca este patronul din Cehia. Au călătorit in Cehia cu un autoturism condus de inculpatul I.C. Au ajuns in Praga, iar S. l-a contactat telefonic pe I.C. si i-a spus ca patronul din Cehia nu îi mai putea angaja. Au stat in Praga vreo 2 zile timp in care I.C. le-a luat de mâncare, au dormit in maşină, după care el a sunat pe un prieten de-al său român care l-a ajutat să se angajeze in Praga. Au lucrat in Praga 2 săptămâni pentru a obţine banii necesari să ajungă in oraşul Prze. I.C. fusese plătit pentru transport cu suma de 80 de Euro de către patronul din Praga pentru care a lucrat 2 săptămâni. A ajuns in cele din urma in oraşul Prze, unde a fost angajat de S.I. - cetăţean ucrainean, persoana despre ca îi vorbise S.. A lucrat pentru cetăţeanul ucrainean circa 2 luni, a avut condiţii de cazare bune, la fel si condiţiile de muncă. A strâns in perioada celor 2 luni din banii primiţi de la patroni suma de 300 Euro pentru ca în final patronul a plecat in Ucraina si nu i-a mai plătit. Partea vătămată L.S. a arătat că a revenit in tara in preajma sărbătorilor şi s-a întors in Cehia in primăvara anului 2006. Crezând ca de data aceasta va fi bine din nou a discutat cu inculpatul S., după care împreuna cu alte persoane printre care L.M., G.A., V.N. cu 2 autoturisme conduse de R.N. si I.C. au călătorit in Cehia in oraşul Pârze unde au lucrat din nou pentru acelaşi cetăţean ucrainean. Si de aceasta data condiţiile de munca si cazare au fost bune şi au primit aceiaşi suma de 300 de Euro pentru un interval de 2 luni. Si de aceasta data , la final, ucraineanul a plecat in Ucraina si nu i-a mai plătit. La a doua plecare petrecuta in primăvara anului 2006 intervalul de timp scurs de la momentul in care a discutat cu S. si pana sa se urce in maşina acestuia a fost de aproximativ o ora, inculpatul S.D. luându-i cu un microbuz din Răducăneni şi ducându-i la McDonald in Iaşi de unde au fost preluaţi de inculpaţii I.C. şi R.N. Partea vătămată a revenit asupra celor declarate şi a arătat că a fost transportat cu autoturismul inculpatului I.C. doar a doua oara când a plecat în Cehia, când s-au petrecut evenimentele faptice arătate anterior. Pentru prima deplasare în Cehia nu-şi aminteşte şoferul cu care s-a deplasat, acesta nefiind inculpatul I.C.
Martorul C.V. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul S.D., plecând în Cehia însoţit de alţi 4 bărbaţi M.E., V.A., F.S. şi încă o persoana, plecând cu trenul până la Cluj de unde au fost preluaţi de o altă persoana, care i-a condus cu un microbuz de culoare roşie în Cehia. În Cehia au fost preluaţi de patron ceh care îl cunoştea pe inculpatul S.D. Martorul a arătat că nu a fost plătit pentru munca depusă în Cehia, aşa cum nu a fost plătit nici M.E. A arătat martorul că a venit fratele său V.I. şi l-a luat într-o altă locaţie la muncă şi dacă nu se întâmpla acest fapt ar fi putut muri din cauza condiţiilor de muncă. Martorul a precizat că inculpatul S.D. i-a spus că ar putea câştiga la muncă în Cehia suma de 500 de Euro pe lună, lucru care nu s-a întâmplat. Martorul a arătat că ulterior au venit inculpaţii I.C. şi R.N. care l-au transportat în ţara, fiind bolnav. A precizat martorul că pentru timpul lucrat a primit suma de 1000 de coroane, cam circa 500.000 lei.
Inculpatul S.D. nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecata. Acest a arătat în declaraţiile date că în anul 2005 a lucrat în Cehia, iar la sfârşitul anului 2005 s-a reîntors acasă, având probleme familiale. A fost contactat de patronul său din Cehia, care i-a solicitat să se reîntoarcă la muncă, dar întrucât el nu putea , i-a promis că va lua legătura cu alte persoane să le trimită la muncă. Cunoscându-le anterior pe părţile vătămate L. şi S., le-a întrebat dacă nu doresc să plece la muncă în Cehia. În aceste condiţii a arătat inculpatul că a luat legătura cu inculpatul I.C. care a transportat pe părţile vătămate L. şi S. şi două rude de ale acestora în Cehia, plata transportului urmând a fi făcută la destinaţie. I.C. l-a sunat din Cehia, spunându-i locaţia unde ajunseseră, iar el l-a sunat pe patron care s-a dus şi i-a luat pe cetăţeni, plătind contravaloarea transportului. În cursul lunii ianuarie l-a sunat din nou pe inculpatul I.C. solicitându-i să realizeze un nou transport de persoane în Cehia, fiind vorba de 4 persoane, patronul spunându-i că are două locuri de muncă la un depozit farmaceutic, 2 locuri pentru bărbaţii în construcţii. În cursul lunii aprilie 2006 l-a sunat din nou pe inculpatul I.C. să transporte 8 persoane. A arătat inculpatul că le-a spus celor 8 persoane că se plăteşte suma de 50 coroane pe ora, 10/12 ore pe zi, cei calificaţi urmând a fi plătiţi mai bine,cheltuielile de hrana urmând a fi achitate în avans, iar cazarea este gratuita, urmând a fi asigurata de patron. Inculpatul a atestat că în fapt condiţiile de muncă erau cunoscute de el întrucât lucrase acolo şi nu este adevărat că a fost ameninţat de patron că dacă nu va mai trimite alte persoane cele plecate deja vor avea de suferit. Întrucât persoanele nu puteau fi transportate doar cu maşina inculpatului I.C., s-a apelat la serviciile inculpatului R.N. Deşi cele două maşini au plecat în Cehia, au intervenit nişte probleme, patronul neprezentându-se la locul de întâlnire fără a da alte detalii. Inculpatul a atestat că a intermediat legătura între inculpatul I.C. şi patronul din Cehia, în sensul că cel din urmă va plăti celui dintâi suma de 200 Euro pentru fiecare persoana pentru transport. Inculpatul a arătat că pe inculpatul R.N. nu l-a cunoscut decât în aprilie 2006 şi nu a avut nici o discuţie cu acesta în legătură cu scopul deplasării acestor persoane în Cehia, condiţiile de lucru, masa , cazarea şi nici despre cheltuielile de transport. Inculpatul a precizat că patronul la care a făcut referire se numea I., fiind ajutat şi de tatăl lui V., ambii având dublă cetăţenie română şi ucraineană. Inculpatul a susţinut că nu a luat nicio sumă de bani pentru a trimite oameni la muncă în Cehia, el ajutându-şi patronul din Cehia cu forţa de muncă, întrucât acesta se comportase foarte bine cu el. Inculpatul a recunoscut că a publicat anunţuri la ziar referitor la faptul că poate oferi locuri de muncă corespunzătoare în Cehia.
Inculpatul I.C.C. a arătat că a fost sunat de inculpatul S.D. care i-a spus să mai realizeze un transport în Cehia, spunându-i că e va întâlni tot cu I. Fiind vorba de 8 persoane a vorbit cu inculpatul R.N. pentru ca transportul acestora să se realizeze cu două autovehicule mici, transportul cu microbuzul nefiind rentabil. După ce a ajuns în Cehia, la Praga, a constat că nu a venit nici o persoana să ia lucrătorii. L-a sunat pe S.D. să-i comunice cest fapt, iar acesta i-a spus va veni o persoana, dar acest lucru nu s-a întâmplat. A arătat inculpatul că au rămas acolo o zi şi o noapte. Una din cele 8 persoane pe care le-a transportat a spus că mai lucrase în Cehia şi a avut la telefon o conversaţie cu un prieten care era patron. Ulterior a venit acel patron şi s-a înţeles cu persoanele transportate cu privire al condiţiile de muncă şi plata. Au convenit ca din banii pe care îi vor câştiga săi plătească transportul, iar mai târziu a primit de la 5 dintre cele 8 persoane banii pentru transport. A indicat inculpatul că ulterior nu s-a mai văzut cu inculpatul S.D.
Inculpatul R.N. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul I.C. pe fondul activităţilor de taximetrie desfăşurate. Acesta l-a întrebat dacă nu doreşte să efectueze un transport în Cehia de persoane, întrucât deplasarea cu microbuzul nu era rentabilă. Inculpatul a arătat că a fost de acord, banii pentru transport urmând a fi primiţi la destinaţie, inculpatul S.D. fiind de faţa, dar el a discutat exclusiv cu inculpatul I.C. Deplasarea s-a realizat atât cu autoturismul său, cât şi cu autoturismul inculpatului I.C. După ce au ajuns în Cehia, la un Peco, persoana cu care trebuiau să se întâlnească nu a venit. A rămas o zi şi o noapte cu acele persoane fără a veni angajatorul. Inculpatul a arătat că el personal nu a vorbit cu S.D., toate convorbirile telefonice fiind purtate de I.C. cu S.D. Cheltuielile de transport nu mai puteau fi recuperate. În aceste condiţii una in persoanele transportate a luat legătura cu o cunoştinţa a sa care tocmai lucra in Cehia şi în acest mod s-a aranjat ca acele persoane să rămână la muncă în Cehia. Deşi s-a încercat recuperarea parţială a cheltuielilor de transport prin plata unui avans de către angajatorul ceh, acesta nu a fost de acord, arătând că va plăti banii la sfârşitul lunii. În aceste condiţii, s-au înţeles ca plata să se facă la sfârşitul lunii, ceea ce s-a întâmplat.
Din situaţia de fapt astfel, cum a fost prezentată, care rezultă din declaraţiile părţilor vătămate, inculpaţilor I.C.C. şi R.N. rezultă că relaţiile dintre inculpatul S.D. şi I.C.C. s-au iniţiat de către cel dintâi inculpat, din necesitatea de a asigura transportul părţilor vătămate pe teritoriul ceh. Este de presupus (şi declaraţiile părţilor vătămate P.F., G.A., G.V.I., N.F. , M.D.L. confirmă acest aspect) că rolul inculpatului I.C.C. s-a limitat iniţial exclusiv la transportul persoanelor, acesta nestabilind vreo condiţie a deplasării sau a angajării persoanelor pe teritoriul ceh.
Sub acest aspect, elementele materiale ale infracţiunii de trafic de persoane nu se susţin faţa de inculpatul I.C.C. în raport de părţile vătămate P.F., N.F., M.D.L., G.A., G.V.I. (actele materiale din ianuarie 2006) atâta vreme cât inculpatul nu a utilizat vreunul din mijloacele prevăzute de textul încriminator, iar scopul infracţional nu era urmărit. De altfel, elementele faptice ale transportului din martie 2006 confirmă ipoteza nevinovăţiei inculpaţilor I.C.C. şi R.N. şi în raport de transportarea părţilor vătămate S.V., L. şi V.I. în Cehia. În condiţiile în care inculpaţii împreună cu părţile vătămate au aşteptat o zi şi o noapte prezentarea persoanei de legătură indicate de inculpatul S.D. trebuie acceptat (şi din perspectiva principiului in dubio pro reo), că, în fapt, cei doi inculpaţi nu cunoşteau nici un alt detaliu referitor la destinaţia finala a părţilor vătămate. De altfel, toate părţile vătămate indică faptul că inculpatul I.C.C. l-a contactat exclusiv pe inculpatul S.D., solicitându-i acestuia să rezolve problema, iar angajatorul ucrainean a fost adus de o rudă de a părţii vătămate L.S. Or, în condiţiile în care la acel moment inculpatul I.C.C. ar fi fost implicat în reţeaua de trafic de persoane acesta ar fi rezolvat singur situaţia în care se găseau. Inculpatul R.N. era la primul transport de persoane pe teritoriu ceh, astfel încât acesta nu putea avea relaţiile necesare pentru plasarea persoanelor la muncă, cu atât mai puţin să contribuie la determinarea acestora să accepte condiţiile de muncă. Este de subliniat că lipsesc orice probe materiale referitoare la obţinerea unor avantaje patrimoniale sau de altă natură de către inculpaţii I.C.C. şi R.N., părţile vătămate atestând chiar că însăşi plata transportului s-a realizat mult mai târziu, după obţinerea primelor venituri din munca prestată în Cehia.
Faţa de aceste considerente, instanţa a reţinut că sub aspectul faptelor reţinute în partea expozitivă a rechizitoriului faţă de părţile vătămate S.V., L. şi V.I., P.F., G.A., G.V.I., N.F., M.D.L. răspunderea penală revine integral inculpatului S.D., care prin fraudă – prezentând o situaţie neconformă cu realitatea le-a recrutat în vederea exploatării prin muncă. Condiţiile de locuit şi de muncă improprii descrise pe larg de părţile vătămate, durata excesivă a programului de muncă, plata necorespunzătoare sau lipsa acesteia, lipsa resurselor suficiente pentru achiziţionarea hranei sunt elemente de natură a contura trăsăturile definitorii ale „exploatării prin muncă" în contradicţie evidentă cu împrejurările promise prin frauda de către inculpatul S.D. – cazare gratuita, un salariu de 700-800 Euro pe lună, condiţii bune de trai. Inculpatul I.C.C. a arătat în declaraţia data la urmărire penala că de trei ori a trimis bani în România pentru inculpatul S.D., dar lui nu i-a revenit vreo sumă de bani. A arătat inculpatul că i-a adus o data suma de 600 Euro, o data suma de 1000 Euro, iar încă o data tot în jur de 1000 Euro.
Întrucât relaţiile dintre inculpatul S.D. şi I.C.C. s-au deteriorat pe fondul evenimentelor din martie 2006 şi întrucât inculpatul I.C.C. dobândise experienţa şi relaţiile necesare pentru transportul persoanelor la muncă, a hotărât să acţioneze cu inculpatul R.N. pe cont propriu, urmând a beneficia implicit şi de avantajele patrimoniale. În aceste condiţii, inculpaţii au efectuat mai multe transporturi în Cehia cu mai multe persoane.
Astfel, martorul C.G.I. a arătat că aflând de la un grup de prieteni că se poate pleca la muncă în Cehia, a primit numărul de telefon al inculpatului I.C. S-a dus la acesta, aflând de la inculpat că există locuri de muncă în Cehia în construcţii, pentru cei calificaţi plătindu-se suma de 1000 Euro, iar pentru cei necalificaţi 600 Euro. După două zile s-a întâlnit cu inculpatul I.C., care era însoţit şi de inculpatul R.N., plecând spre Cehia, însoţit de alte 4 persoane în maşina inculpatului R.N. Pe drum, inculpatul R.N. le-a confirmat condiţiile de muncă din Cehia. Martorul a indicat că în fapt condiţiile de muncă au fost bune, fiind plătit cu suma de 600 Euro cât i se promisese, fiind sub relativa supraveghere a persoanei numite N. Martorul a indicat că pe inculpatul S.D. nu îl cunoaşte, iar transportul l-a plătit personal în suma de 150 Euro. Martorul a precizat că la ajungerea în Cehia, ei nu au discutat personal cu „I.", acesta discutând doar cu I.C. şi R.N.
Martorul S.M.I. a atestat în faţa instanţei, că de la inculpatul I.C. a aflat că ar putea lucra în Cehia pentru suma de 60 de coroane pe ora, plecând împreună cu alte patru persoane în Cehia, unde a stat aproximativ două luni si jumătate, câştigând 1500 Euro, fiind mulţumit de condiţiile din Cehia.
Martorul B.C. a arătat că de la o anumita persoana, căreia ii zice Baronul a aflat că există posibilitatea unor locuri de munca in Cehia, in construcţii, fiind dus in aceasta ţara de inculpatul I.C., cu maşina, lucrând o lună jumătate ca dulgher primind suma de 1.300 Euro, cazarea a fost asigurata de angajatorul ceh, iar mâncarea fiind pe cont propriu. A indicat martorul că B. i-a dat numărul de telefon al inculpatului I.C., l-a sunat si au stabilit un Ioc de întâlnire. Când a ajuns in Cehia, I.C. i-a prezentat patronului, spunându-i că ei sunt băieţii, iar in continuare s-a tratat direct cu patronul, salariul, condiţii de munca, cazarea. Martorul a precizat că el nu a avut suma de 6 milioane sa plătească transportul in Cehia, dar l-a rugat pe inculpatul I.C. sa îl împrumute si a fost de acord ca acesta sa-si recupereze banii din reţinerea din salariu. La primul contact cu inculpatul I.C. de la acesta a aflat ca inculpatul ştia pe cineva acolo care asigura locuri de munca.
Martorii P.C. şi T.P.I. au confirmat susţinerile martorului B.C., arătând că au plecat în Cehia prin intermediul inculpatului I.C. căruia i-au plătit contravaloarea transportului. Când au ajuns in Cehia, I.C. a sunat pe patron (N.M.) şi i-a prezentat patronului , iar in continuare s-a tratat direct cu patronul, salariul, condiţii de munca, cazarea. Martorii au indicat că inculpatul I.C. a asigurat exclusiv transportul, informaţiile despre condiţiile din Cehia obţinându-se de la martorul B.C., iar condiţiile de muncă, cazare, locuit s-au stabilit cu patronul. Martorul P.C. a precizat că a lucrat două luni de zile, câştigând suma de 2000 Euro. Martorul T.P.I. a arătat că a câştigat pentru 10 luni de muncă aproximativ 1500 Euro.
În luna mai 2006, N.F. l-a contactat pe inculpatul I.C. solicitându-i să ducă mai multe persoane la muncă în Cehia. Astfel, în aceeaşi lună au plecat spre Cehia, cele două autoturisme conduse de inculpaţii I.C.C. şi R.N. În autoturismul inculpatului I.C.C. se aflau C.M., G.F.D., M.M.C. şi N.F., iar în maşina inculpatului R.N., se aflau B.S., M.D.L., M.M. şi N.R.V.
Partea vătămată B.S.G. a arătat că a plecat în Cehia ca urmare a discuţiilor avute cu N.F., plecând cu toţii 7 persoane, în maşinile conduse de I.C. şi R.N., transportul fiind plătit personal de fiecare pasager. Martorul a arătat că nu a discutat nici cu inculpatul I.C., nici cu inculpatul R. despre condiţiile de muncă, cazare, plata pe care urmau să le aibă în Cehia, N.F. şi M.D. ce fuseseră anterior în Cehia fiind cei care conduceau grupul ţi care i-au condus la locaţia unde munciseră ei anterior. Întrucât acolo nu mai era de muncă a venit un alt patron ucrainean N.A. sau C. care i-a luat la muncă.
A arătat partea vătămată că s-au negociat condiţiile de muncă şi plata, însă patronii ucraineni nu le-au respectat. Partea vătămată a arătat că a lucrat la plantat puieţi, cosit iarba, o zi la vopsit stâlpi de înalta tensiune, ulterior refuzând aceasta muncă, pentru condiţiile improprii de muncă. Partea vătămată a atestat că a fost mulţumită de condiţiile de cazare, dar nu şi de cele de plata, întrucât după socotelile sale trebuia să câştige 3000 de dolari, fiind remunerat numai cu 600 de dolari. Partea vătămată a arătat că întrucât la patron era de muncă, românii au chemat şi alte rude, dintre cei veniţi putând nominaliza pe S.G., G.G., M.C. şi M.G. Partea vătămată a arătat că nu l-a cunoscut pe inculpatul S.D. şi nici nu a auzit despre acesta.
Părţile vătămate M.–L. şi M.M. au arătat că au plecat la muncă împreună cu I.C. şi R.N. şi întrucât nu l-au găsit pe patronul S.I., a venit un alt ucrainean N.A. care i-a luat la muncă la plantat puieţi. Părţile vătămate au arătat că lucrau la pădure de la orele 5.00 la orele 17-18, cu mâncarea fiindu-le foarte greu, iar plata de circa 200 Euro şi 400 dolari fiind mult sub înţelegerea avută în ţara.
De asemenea, partea vătămată N.F., deşi a arătat că a doua plecare s-a realizat la iniţiativa sa, a atestat că inculpaţii au fost cei ce i-au predat ucraineanului A.C., fiind duşi la plantat puieţi, vopsit stâlpi de înaltă tensiune, cosit vegetaţie, fiind plătiţi după două luni de zile cu 500 de dolari.
Martorul G.F.D. a arătat că a plecat în Cehia cu inculpatul I.C. care i-a condus la gazdă şi el a revenit în ţara. Martorul a arătat că a stat în Cehia cam 3 luni de zile şi a revenit cu suma de 700 Euro, fiind mulţumiţi de condiţiile de muncă şi de banii câştigaţi. A arătat martorul că a chemat-o şi pe soţia sa la muncă în Cehia, suma de 700 Euro fiind dobândită împreună.
Partea vătămată H.F. nu a putut fi audiată în faţa instanţei, deşi au fost emise multiple mandate de aducere pe numele acesteia. În cursul urmăririi penale, partea vătămată H.F. a arătat că a fost îndrumată de partea vătămată N.F. către inculpatul I.C.C. în vederea găsirii unor locuri de muncă în Cehia. Partea vătămată a arătat l-a sunat pe inculpatul I.C. înţelegându-se să plece în Cehia împreună cu P.C. şi S., inculpaţii ducându-i cu maşinile în Praga. Partea vătămată a arătat că a plătit inculpatului I.C. suma de 700 Euro şi a aflat că ucraineanul V. i-a plătit inculpatului suma de 500 Euro pentru că i-a adus. Numitul V. le-a solicitat paşapoartele, spunându-le că a plătit suma de 500 de Euro pentru ei şi trebuie să îi dea paşapoartele ca să nu plece. Partea vătămată a arătat că munceau de luni până duminica de la orele 5 la orele 18.00, primind doar circa 200 de coroane la 3-4 zile pentru a-şi cumpăr cele necesare hranei. Deşi după două săptămâni au solicitat plata, ucraineanul a refuzat să-i plătească. În acestea condiţii l-au contactat pe N.F.
Partea vătămată M.C. a arătat că a plecat în Cehia, întrucât a aflat de la fratele său M.C. şi de la N.F. că se pot câştiga bani frumoşi în Cehia. L-a contactat pe inculpatul I.C., cu care a plecat în Cehia, însă din cauza unor inconveniente tehnice autovehicul fratele său nu a putut să vină să-l ia. În aceste condiţii, inculpatul I.C. a dat un telefon şi a venit o persoana de origine ucraineana, căruia i-au fost predaţi. A arătat partea vătămată că împreună cu H.F. au lucrat pentru aceasta persoana, care însă nu i-a plătit, ulterior a venit fratele său care i-a dus la un alt loc de munca. Partea vătămată a confirmat declaraţiile părţii vătămate H.F. privitoare la condiţiile de muncă, cazare şi hrana şi a precizat, în cursul urmăririi penale, că deşi după 20 de zile de muncă continuă i-a cerut ucrainean-ului V. suma de 100 de Euro acesta a refuzat, spunându-i că nu a muncit suficient pentru banii aceştia.
Martorul C.M., care la rândul său a plecat în Cehia cu cele două autoturisme conduse de inculpaţii I.C. şi R.N., a arătat că inculpaţii i-au transportat în Cehia, unde s-au cazat la un hotel fiind contactaţi de un patron ucrainean. A arătat martorul că el a lucrat la plantat puieţi, la castraveţi cu B.S., N.F. însă a refuzat munca la vopsit stâlpi de înalta tensiune întrucât are rău de înălţime. Martorul a atestat că a primit un salariu de circa 800 Euro pe lună, rămânând în Cehia 5-6 luni de zile, chiar după plecarea lui B.S.. Martorul a arătat că a arătat că nu l-a cunoscut pe inculpatul S.D. şi nici nu a auzit despre acesta.
Martorii S.G. şi P.C. au atestat că au plecat în Cehia întrucât N.F. se afla deja acolo, plecând împreună cu H.F. Deplasarea s-a realizat cu maşinile conduse de inculpaţii I.C. şi R.N., în Cehia fiind preluaţi de un patron ucrainean, care i-a dus la o alta locaţie decât cea la care se găseau N.F. şi restul românilor. Pe drum, N.F. îi spunea lui H., locaţia unde trebuiau să ajungă. Martorii au arătat că inculpaţii I.C. şi R.N. nu au avut nici o influenţa în determinarea condiţiilor de muncă şi plata, acestea fiind aranjate de N., iar pe inculpatul S.D. nu îl cunosc.
Inculpaţii I.C.C. şi R.N. s-au apărat arătând că transportul acestor părţi vătămate s-a realizat fie la solicitarea expresă a acestora, fie ca urmare a iniţiativei rudelor lor, care le-au chemat la muncă în Cehia.
Astfel, inculpatul I.C.C. a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei că a mai realizat şi alte transporturi pentru că au fost solicitaţi de unele persoane pe care le transportaseră în luna ianuarie 2006, transporturile fiind fără nici o legătură cu inculpatul S.D. A arătat inculpatul că a condus acele persoane la locul unde mai lucraseră, cheltuielile fiindu-i plătite în ţara. La circa o lună de zile a fost sunat de una dintre acele persoane , N.F. care i-a spus că doreşte să-i fie transportate în Cehia nişte rude. Persoanele pe care le-a transportat nu aveau întreaga suma necesara plăţii transportului, însă N.F. i-a garantat că va primi aceşti bani la destinaţie. A arătat inculpatul că pe persoanele transportate le-a dus în Praga, unde a primit diferenţa de bani cu privire la costurile de transport. Au rămas la acea persoana numai cei 6 băieţi, persoana de sex feminin fiind transportata soţul ei. A fost sunat de alte persoane care doreau să se întoarcă în ţara.
Inculpatul R.N. a arătat că al doilea transport l-a realizat la sfârşitul lunii mai 2006, când ia transportat pe soţii M., pe H.F. şi încă o persoana. M.D. şi H.F. i-au spus că trebuie să ajungă în ce oraş să ajungă, aceştia indicându-i exact locul unde trebuiau să ajungă. Au mers la o anumita locaţie unde erau cazate alte persoane din România şi au întrebat de patronul I. Au aflat că patronul Ion nu era în acel moment, în schimb nu era în acel moment, însă era un alt patron pe nume V. Inculpatul a arătat că persoanele respective au fost cazate la numitul V. şi nu ştie ce s-a mai întâmplat.
Deşi inculpaţii au susţinut că ei s-au ocupat exclusiv de transportul acestor părţi vătămate la cererea expresă a acestora sau a rudelor lor, astfel că în sarcina lor nu se poate reţine infracţiunea prevăzuta de art. 12 din Legea 678/2001, probele administrate astfel cum au fost expuse de instanţa, înlătură, în condiţiile art. 69 C. proc. pen., apărările inculpaţilor.
Astfel martorii C.G.I., S.M.I., B.C., P.C. şi T.P.I. l-au indicat pe inculpatul I.C.C. ca fiind cel care le-a relatat despre posibilitatea obţinerii unor locuri de muncă în Cehia, transportându-i şi totodată punându-i în legătură cu angajatorul de naţionalitate ucraineana. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile părţilor vătămate aşa cum au fost rezumate anterior de instanţa. Faptul că martorii şi unele părţi vătămate indică , pe de o parte, că a existat consimţământul lor, iar pe de alta parte, că în fapt , condiţiile de muncă, cazare şi plata au fost negociate direct cu angajatorul străin nu este de natură să înlăture răspunderea penala a inculpaţilor. La nivelul lunii mai 2006, inculpaţii se angajaseră în acţiuni ce intră în sfera de incidenţa a traficului de persoane, în condiţiile în care aceştia nu mai realizau un serviciu pentru un terţ (în speţa inculpatul S.D.) ci se ocupau efectiv de aducerea oamenilor (explicându-le că există locuri de muncă în Cehia, indicându-le preţul muncii şi condiţiile de lucru), transportându-i ( fie în schimbul unei plăţi, fie în schimbul banilor pe care îi vor primi de angajatorul străin), determinându-.
Este de menţionat că la aceste acte materiale inculpatul S.D. nu a participat, legătura dintre acest inculpat şi inculpatul I.C.C. rupându-se în luna martie 2006.
Deşi inculpaţii au susţinut că primul transport din luna mai 2006 a fost organizat de partea vătămată N.F., susţinere confirmata , în parte, prin declaraţiile unora din părţile vătămate, acest fapt nu conduce la absolvirea inculpaţilor de răspundere penala. Astfel, pe de o parte, potrivit art.16 din Lege 678/2001 consimţământul persoanei, victima a traficului, nu înlătura răspunderea penală a făptuitorului. Este de remarcat, de asemenea, că deşi se susţine că transportul a fost organizat de N.F., cu toate acestea părţile vătămate au fost „predate" unui altui angajator decât cel cunoscut de aceasta parte vătămata care lucrase anterior la ucraineanul „I.". Mai mult, deşi în legătură cu transportul numiţilor H.F., S.G., C.M., M.C., P.C. s-a afirmat, în mod similar, că aceştia au plecat ca urmare a chemării făcute de N.F. sau M.C., totuşi inculpaţii, nu contestă că aceştia au fost predaţi unui alt ucrainean „V.".
Inculpaţii justifică schimbarea locaţiei pe motivul imposibilităţii prezentării părţii vătămate N.F., dar nu justifică de ce nu s-a putut realiza efectiv transportul la locul unde se afla aceasta din urma parte vătămată. De asemenea inculpaţii nu indică în ce împrejurări în cunoscuseră pe patronul „V." şi în ce baza au condus oamenii la acesta.
Sub aspect probatoriu este indubitabil că trecerea unei lungi de perioade de timp, afectează ,la nivel subiectiv individual, acurateţa relatărilor în condiţiile în care însăşi memoria faptelor se estompează. În aceste condiţii este firesc ca declaraţiile părţilor vătămate să oscileze. Este însă la fel de adevărat că datele cauzei converg în a susţine teza conform căreia inculpaţii intraseră pe filiera traficului de persoane în vederea exploatării prin muncă, în condiţiile în care, chiar profitând de faptul că terţe persoane erau chemate la muncă în Cehia, ei le preluau şi le plasau la alţi angajatori ucraineni. De altfel martorii indică că inculpatul I.C.C. cunoştea patronii ucraineni, inculpaţii acţionând ca „plasatori" ai forţei de muncă pe teritoriul statului ceh, fapt ce reiese şi din interceptările telefonice, aşa cum se va arăta în continuare.
Chiar dacă cele mai multe dintre părţile vătămate susţin că în fapt condiţiile de muncă, cazare, plata erau negociate direct cu angajatorii ucraineni, în condiţiile în care inculpaţii erau cei ce asigurau intermedierea cu aceştia (V., N.A., C.) intervine răspunderea penala a inculpaţilor, săvârşirea infracţiunii realizându-se în modalităţile alternative ale recrutării/transportării. La acest moment, rolurile inculpaţilor constau în asigurarea forţei de muncă necesară exploatatorilor ucraineni, care promiteau în mod direct, condiţii de muncă şi trai superioare celor reale. Descrierile părţilor vătămate referitoare la condiţiile improprii de trai şi de muncă, lipsa resurselor financiare, plăţile modice efectuate la sfârşitul unei lungi şi grele perioade de muncă, sunt suficiente pentru a permite aprecierea conform cărora forţa de muncă a acestor a fost exploatată în scopul unor avantaje patrimoniale pentru membrii reţelei de trafic de persoane.
IV. În legătură cu faptele imputate referitoare la plecarea grupului de persoane din localitatea Bojila, în faţa instanţei părţile vătămate N.A.V., R.A. şi Z.G., T.F., A.G., A.P., A.F., C.L. au declarat că în cursul lunii iunie 2006 s-au întâlnit la un barul din sat Bojila cu numiţii V.P. şi P.L., precum şi cu inculpaţii I.C. şi R.N., aceştia prezentându-le condiţiile de muncă din Cehia. Au arătat părţile vătămate că li s-a explicat că în Cehia urmează să primească circa 600 Euro pe lună, fiind asigurate cazarea şi transportul la locul de muncă, iar pentru mâncare fiindu-le plătită suma de 100 coroane pe zi. Părţile vătămate au indicat că martorul P.V. le-a prezentat condiţiile de muncă, dar inculpaţii R.N. şi I.C. susţineau afirmaţiile acestuia. Pe data de 23 iunie au plecat cu maşinile conduse de inculpaţii I.C. şi R., fiind preluaţi de V. Părţile vătămate N.A.V., R.A. şi Z.G., T.F., A.P. au fost duşi într-un bloc într-un apartament de două camere, în care mai locuiau două persoane. Au fost cazaţi 5 persoane într-o camera, dormind doar pe trei paturi individuale. Partea vătămată A.P. a arătat că el a fost dus la muncă împreună cu alte persoane decât cu cele cu care venise, fiind dus la montat macadale de piatra şi borduri. Celelalte părţi vătămate au arătat că numitul V. le-a luat paşapoartele, lucrând circa o săptămână la săpat şanţuri, fără a primi banii necesari pentru a-şi acoperi cheltuielile de hrana. V. le-a spus că după ce lucrează pentru echivalentul sumei de 200 de Euro vor primi înapoi paşapoartele, suma reprezentând contravaloarea transportului efectuat până în Cehia. Partea vătămată Z.G. a arătat că a lucrat doar patru zile la săpat şanţuri, nefiind plătiţi. Au primit câte o sută de coroane pe zi, din care trebuia să-şi asigure şi mâncarea şi plata transportului până la locul de cazare. Deşi au încercat să vorbească cu V., având în vedere refuzul acestuia de a-i plăti şi restitui paşapoartele au hotărât să solicite sprijin Ambasadei române, care a contactat rudele lor din ţara, acestea fiind cele ce au trimis banii pentru transportul retur. A arătat că a l-au sumat pe P.V. căruia i-au comunicat că nu sunt mulţumiţi de condiţiile găsite .
Partea vătămata T.F. a arătat că nu au discutat direct nici cu inculpatul I.C., nici cu inculpatul R.N. referitoare la costurile transportului şi nu a achitat nici o suma de bani cu acest titlu. A arătat partea vătămată că din cauza condiţiilor grele de muncă şi trai, de la ambasada l-a sunat pe P.L. care i-a cerut să se întoarcă la locul de muncă întrucât le va trimite pe cineva să-i ia şi nu doreşte probleme cu poliţia. Partea vătămată a subliniat că hotărârea de a pleca la ambasada a fost determinata de condiţiile grele de muncă, de teama de insecuritate, întrucât nu ştia nimeni de ei, nu aveau bani, circulau pe mijloacele de transport fără bilet, beau apa din WC.
Părţile vătămate A.G., A.F. au arătat că după ce au fost preluaţi de numitul V. au fost duşi , împreună cu C.L. lângă Praga intr-o casa, lângă o apa si au fost cazaţi intr-o camera, 4 persoane. A doua zi au fost duşi de către respectivul V. pe un şantier, unde a lucrat toata ziua dând bolţari la mana. Părţile vătămate au arătat că de a doua zi au fost despărţite, plecând la locuri de muncă diferite. Partea vătămata A.G. a arătat că după despărţire, el a fost dus pe acelaşi şantier, iar seara când a revenit la locul de a venit cu mijloacele de transport in comun, dar fără sa plătească bilet pentru ca nu avea bani. A arătat partea vătămată că a rămas sa lucreze in acel şantier cam doua luni si a continuat sa fie cazat in acelaşi loc. Cu privire la plata transportului aceasta nu s-a efectuat întrucât P.L. a spus ca transportul se realizează fără bani. Vreo 5 zile după ce au ajuns, a arătat partea vătămată că a mâncat mere si cireşe. Pe cele 2 luni cat a lucrat a fost plătit 50 coroane la ora. Partea vătămata a arătat că nu au discutat direct nici cu inculpatul I.C., nici cu inculpatul R.N. referitoare la condiţiile de muncă, revenind în ţara pentru că munca era foarte grea, nefiind împiedicat de nici o persoana să se reîntoarcă. Partea vătămată A.F. a arătat că după ce a fost separat de partea vătămata A.G., a muncit la un alt patron P., la vile, fiind plătit cu jumătate din suma ce i se promisese 300 Euro pe lună, dar nu a fost silit de nimeni să lucreze, reîntorcându-se în ţara întrucât îi expirase viza.
Toate părţile vătămate au precizat că nu l-au văzut pe inculpatul I.C. să discute cu V. şi nici nu au discutat cu acesta cu privire la condiţiile de transport.
Martorul P.V. a arătat că în anul 2006 era director la şcoală clasele 1-8 Madarjac. De la fiul său, P.V.L., a aflat ca exista posibilitatea de a se pleca la munca in Cehia, in construcţii, dar trebuie sa fie 8 persoane ca sa se completeze echipa astfel încât sa vina să-i ia cu maşinile. Un angajat al scolii, Z.G., in calitate de îngrijitor, i-a solicitat sa-i măresc norma, respectiv să-i facă norma întreagă întrucât avea jumătate de norma si salariul nu-l mulţumea. I-a spus ca nu poate sa-i dea curs cererii, dar daca tot are nevoie de bani si vrea sa muncească poate pleca la munca în Cehia. A arătat martorul că i-a spus acestei persoane ce aflase de la fiul său, ca se poate merge la lucru in Cehia, dar trebuie sa fie 8 persoane, pentru a completa locurile de transport. Prin intermediul numitului Z. vestea s-a răspândit in localitate cat si in localităţile vecine, fiind mai multe persoane interesate.
Cei doi şoferi, respectiv inculpatul R.N. si I.C. au venit la el acasă cu o maşina, iniţial pentru negocieri, negocieri care ulterior s-au realizat la Bojila, la un bufet, cu cei din satul Bojila.
Martorul a arătat că i-a întrebat pe cei doi inculpaţi daca este o treabă serioasa si i-au răspuns ca într-adevăr este o treaba serioasa, nu sunt probleme, că au mai fost oameni acolo. In principiu cel mai mic salariu va fi de 600 Euro pentru salahor, iar meseriaşii urmând sa-si negocieze salariul cu patronul funcţie de metru pătrat. Negocierile au avut loc in curtea barului din satul Bojila si au durat cam o ora jumătate, după orele 21.00. Martorul a susţinut că nici el, nici fiul său nu au participat la discuţii La revenirea din Cehia, partea vătămata T.F.G. a venit la scoală, reproşându-i că face afaceri, că i-a vândut la mafia ruseasca, că îl va reclama şi va face închisoare. Tot aceasta parte vătămata la vreo 3 zile de când a ajuns in Cehia l-a sunat si i-a spus ca sunt condiţii foarte rele, au fost vânduţi mafiei ruseşti, nu au condiţii de cazare, bani de transport, nu cunosc limba, cerându-i să vorbească cu fiul său sa fie aduşi acasă. Martorul a precizat că l-a sunat pe fiul său a luat legătura cu şoferii inculpaţi care l-au asigurat pe fiul său că in decurs de trei zile maxim ii vor aduce acasă, dar nu si-au mai putut finaliza demersul pentru că părţile vătămate au fugit la ambasada romana. Inculpatul I.C. cât si R.N., i-au spus ca oamenii vor fi duşi direct la patron, si ca vor avea condiţii bune de cazare, transport si vor avea condiţii sa-i pregătească hrana. In cadrul acelor discuţii nu s-a stabilit o perioada pe cat vor pleca la munca, existând posibilitatea ca daca vor fi harnici si muncesc să li se întocmească acte, muncind legal.
Martorul P.V.L. a arătat că pe inculpatul R.N. îl cunoscuse cu câţiva ani înainte, inculpat ce l-a pus în legătură şi cu inculpatul I.C. În cadrul unor discuţii cu inculpatul R.N. a aflat de la acesta că a fost în Cehia şi a găsit o persoana care era interesata să primească oameni la lucru din România. Inculpatul R.N. l-a întrebat dacă nu cunoaşte astfel de persoane, răspunzându-i acestuia că dacă va afla de persoane interesate îl va anunţa. Vorbind cu tatăl său P.V. despre acest fapt acesta i-a spus că în comuna sunt persoane interesate de oferta de munca în Cehia şi în aceste condiţii s-a stabilit întâlnirea din barul din satul Bojila, întâlnire la care au participat şi inculpaţii R.N. şi I.C. A precizat martorul că de la inculpatul R.N. a aflat că persoanele urmează să primească suma de 600 Euro lunar, informaţii pe care le-a transmis la rândul său, martorului P.V.. A indicat martorul că până la întâlnirea de la Mădârjac el a ţinut legătura între inculpatul R.N. şi tatăl său, P.V. Întâlnirea a avut loc în barul din satul Bojila, plecând în total 8 persoane, dintre care cinci au revenit în ţara fiind nemulţumiţi de condiţiile găsite în Cehia.
Inculpatul I.C. a negat implicarea sa în faptele descrise în actul de sesizare a instanţei referitoare la grupul părţilor vătămate din comuna Mădârjac. la Inculpatul a arătat că pe P.L. l-a cunoscut prin intermediul inculpatului R.N. care i-a spus că martorul are nişte persoane care sunt interesate să meargă la lucru în Cehia. Tatăl martorului P.L. îşi fixase întâlnire cu respectivele persoane la un bar din satul Bojila. Inculpatul a arătat că s-a deplasat la locaţia stabilita pentru a le spune respectivelor persoane ce cunoşteau despre condiţiile de munca şi plata din Cehia, dar nu le-a promis acelor persoane că le va oferi locuri de munca. A precizat inculpatul că în Cehia a avut o singura discuţie cu o persoana pe numele N. care l-a rugat să-i transporte nişte persoane din Sighetul Marmaţiei, iar sumele de bani la care se face referire în procesele verbale de interceptare a convorbirilor reprezintă cheltuieli de deplasare a persoanelor transportate în Cehia, respectiv costul unor pachete de ţigări duse persoanelor plecate la lucru în Cehia.
În legătură cu aceste fapte, inculpatul R.N. a arătat că este adevărat că la data de 16 iunie 2006, a fost împreună cu inculpatul I.C. şi martorii P. într-un bar din satul Bojila, întâlnindu-se cu numiţii T., N., Z.A., stabilind deplasarea spre Cehia. A indicat inculpatul că pe martorul P.L. îl cunoştea de vreo circa 3 ani, acesta comunicându-i că ştie cetăţeni în comuna care vor să plece la muncă în străinătate, preţul perceput pentru fiecare persoana transportata în Cehia fiind de 150 Euro. Inculpatul a arătat că persoanele din Mădîrjac pe care le-a transportat ultima data trebuia să fie angajate tot de patronul I., cel al care s-a referit anterior. L-a sunat pe patron când au ajuns Cehia, pe I., a constatat că nu era disponibil şi atunci l-a sunat pe N. N. era cineva care îl însoţea pe I. şi de la acesta a aflat că Ion lipseşte şi s-a oferit să-i angajeze pe cei transportaţi. N. le-a explicat acelor persoane condiţiile de lucru, cazare şi plata, plătind şi diferenţa de bani pentru transport.
Deşi inculpaţii au încercat să acrediteze ideea că implicarea lor s-a limitat la transportul convenţional al persoanelor în Cehia, organizarea acestui transport fiind iniţiativa martorilor Pavel, probele administrate în cauza arata că rolul inculpaţilor I.C. şi R.N. nu s-a limitat la acest rol.
Teza defensiva a rolului inocent jucat de inculpaţii I.C.C. şi R.N. în racolarea şi transportarea părţilor vătămate N.A.V., R.A. şi Z.G., T.F., A.G., A.P., A.F., C.L. la muncă în Cehia este contrazisă de probele administrate în cauza .
Astfel, pe de o parte însuşi inculpatul R.N. a recunoscut în cursul urmăririi penale că relaţiile cu cetăţenii ucraineni s-au intensificat, inculpatul I.C.C. întâlnindu-se de fiecare data cu numitul I.M., cetăţean ucrainean. Motivaţia acestor întâlniri este lipsita de orice suport probator – urmăreau deschiderea unei firme ceho-române. De asemenea a arătat inculpatul R.N., că după al doilea transport, ucraineanul i-a spus că dacă mai sunt doritori să-i mai aducă oameni întrucât are nevoie. Ucraineanul I. a preluat oamenii(258 dosar up) (..) a doua seara, I. a venit împreună cu un alt ucrainean N. şi le-a spus că are nevoie de zilieri şi de calificaţi. După două nopţi au revenit în ţara. După un timp scurt, a fost sunat de I.C. care i-a spus că mai sunt nişte oameni, pe care i-au dus lui I. în Praga, erau nişte cunoştinţe de-a lui C. (n.n inculpatul I.C.C.). I. a preluat oamenii, iar ei au rămas o noapte în camping, apoi s-au întors în ţara…( f.259 dosar up).
Inculpatul R.N. a arătat că el i-a spus martorului P.L. că în Cehia se căuta mână de lucru. Inculpatul a arătat că le-a spus oamenilor din Mădârjac despre condiţiile de muncă , banii ce urmează a fi câştigaţi şi felul muncilor căutate în Cehia . A arătat inculpatul că oamenii au fost duşi în Cehia, fiind aşteptaţi de N., însoţit de V. Inculpatul a negat că ar fi avut vreo cunoştinţa despre condiţiile de muncă, plata sau alte amănunte. Însă aceste din urmă atestări sunt contrazise de conţinutul convorbirii purtate între inculpaţii I.C. şi R.N. la data de 11 august 2006, al orele 17.15 (f.360) conform căreia inculpaţii cunoşteau foarte bine natura ilicita a acţiunilor lor, în legătură cu recrutarea oamenilor din Mădârjac.
De altfel, inculpaţii nu explică motivul pentru care, în condiţiile în care erau simplii transportatori, au decis să se deplaseze deplasat la Mădârjac pentru a convinge persoanele să plece la muncă în Cehia şi nici care erau legăturile martorului P.L. cu angajatorul ucrainean. Este firesc, în condiţiile în care martorii Pavel erau conlocuitori cu persoanele vătămate, ca percepţia subiectiva a acestora din urmă să fie în sensul că P.V.L. şi P.L. au fost iniţiatorii deplasării la muncă în Cehia. Însă o astfel de susţinere, nu se argumentează în cauza, în condiţiile în care nici o proba directa sau indirecta nu realizează vreo legătură între ucraineni şi martori, aceştia din urmă acţionând exclusiv la iniţiativa inculpaţilor I.C.C. şi R.N.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpaţii R.N., S.D. şi I.C.
Procurorul a criticat hotărârea instanţei de control judiciar pentru greşita achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În esenţă, s-a susţinut că, însuşindu-şi modalitatea de persuadare a liderului grupării, inculpaţii I.C. şi R.N. au acţionat convergent în sensul recrutării şi transportării unui număr de 13 părţi vătămate, subsumând activitatea lor scopului grupului în integralitatea lui. Împrejurarea că aceşti inculpaţi nu au avut cunoştinţă de destinaţia finală a părţilor vătămate, aceasta fiind comunicată de inculpatul S.D., conform înţelegerii la momentul sosirii în Cehia, confirmă încă o dată rolul iniţial pe care aceştia îl aveau în cadrul grupării infracţionale – aceea de transportatori ai părţilor vătămate racolate de inculpatul S.D. prin fraudă, în scopul exploatării prin muncă.
Apărătorii inculpaţilor au cerut respingerea recursului procurorului, apreciind hotărârea atacată ca fiind legală sub aspectul achitării lor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 89/2003.
În recursurile lor, apărătorii - invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. - au solicita reducerea pedepselor prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74-76 C. pen., iar ca modalitate de executare a pedepselor au solicitat suspendarea sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen.
Prealabil examinării pe fond a recursului Înalta Curte constată următoarele:
În primă instanţă.
- inculpatul I.C. a dat declaraţie (fila 146 vol. III dosar tribunal);
- inculpaţii R.N. şi S.D. au dat declaraţii la 29 martie 2007 (filele 220 şi urm. vol. III).
În apel.
- inculpaţii I.C. şi S.D. şi-au exercitat „dreptul la tăcere", precizându-şi punctul de vedere în încheierea din 2 noiembrie 2010;
- de asemenea, inculpaţii au beneficiat de apărători aleşi;
- inculpatul R.N. a fost ascultat în apel, beneficiind de apărător ales (fila 173);
- inculpaţii R.N. şi S.D. au propus proba cu înscrisuri în circumstanţiere.
În recurs.
- inculpaţii la termenul din 4 octombrie 2011 au beneficiat de acordarea unui nou termen pentru angajarea unor apărători aleşi şi pentru pregătirea apărării;
- la termenul din 13 decembrie 2011, inculpaţii au fost prezenţi şi în condiţiile neangajării unor apărători aleşi, inculpaţii R.N. şi S.D. au beneficiat de asistenţa apărătorilor din oficiu, inculpatul I.C.C., fiind asistat de apărător ales. Au invocat, totodată „dreptul la tăcere" (filele 74-76 dosar Iccj) şi nu au propus probe noi, depunând concluzii scrise, nefiind formulate cereri prealabile trecerii la dezbateri.
Examinând pe fond recursurile, Înalta Curte reţine următoarele:
Asupra recursul Ministerului Public:
În circumstanţele proprii acestei cauze, acuzarea ar fi trebuit să demonstreze, prin probe certe, că inculpaţii au constituit grupul organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane în condiţiile stabilite de Legea nr. 39/2003.
Or, pe de o parte, trebuie îndeplinită cerinţa minimului de persoane, ceea ce în speţă s-a îndeplinit, dar pe de altă parte trebuie stabilită şi o altă cerinţă şi anume structura determinată şi rolurile prestabilite a acestor membri. Curtea relevă că pentru existenţa grupului nu este suficientă prezumţia de asociere a unor persoane când această asociere este îndeplinită de o altă constatare şi anume de scopul coordonat de comitere a uneia sau mai multe infracţiuni. Este necesar ca un astfel de grup să fie caracterizat de o structură organizatorică constitutivă şi contributivă la scopurile infracţionale proiectate de grup. O astfel de structură organizatorică trebuie să aibă, totodată un caracter determinant, sub dublu aspect, al numărului de participanţi, care nu poate fi mai mic de 3 persoane, al scopului propus şi anume în vederea săvârşirii de infracţiuni.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, şi unei analize minuţioase a acestora, corect s-a stabilit că legăturile dintre cei trei inculpaţi au fost sporadice, şi iniţiate de inculpatul S.D., din nevoia de a avea transportatori. Astfel, s-a relevat că cei trei inculpaţi nu au acţionat împreună pentru recrutarea părţilor vătămate M.D., G.V., C.G., S.M.A., S.C.I., M.A., A.V., L.S., V.I., P.F., G.V., P.V., C.C., S.D., L.M., G.V.I., N.F., M.D.L. şi I.C. Cei trei inculpaţi au acţionat împreună în legătură cu părţile vătămate S.V., L.S. şi V.I., fără însă ca inculpatul I.C. şi R. să fi avut cunoştinţă de scopul urmărit de inculpatul S.D., astfel că nu se poate reţine că acest grup infracţional avea o structură determinată sau roluri bine prestabilite. Pe de altă parte, probatoriul administrat a sugerat şi implicarea altor cetăţeni ucraineni, fără a exista date de identificare a lor, condiţie ab initio în stabilirea participanţilor.
Or, din probele administrate, reiese ipoteza că inculpaţii I.C. şi R.N. au avut o acţiune convergentă, în sensul recrutării şi transportării părţilor vătămate B.S.G., M.C., M.G., M.M., H.F.M.D.L., N.F., T.F.G., Z.G., A.G., A.F., R.A., N.A., C.L., fără a fi identificate alte persoane implicate.
De altfel, şi în motivele de recurs se arată că inculpatul S.D. a realizat acţiunea de racolare şi convingerea părţilor vătămate prin fraudă să meargă la muncă în Cehia, în scopul exploatării lor, în timp ce activitatea convergentă de transport a fost realizată de ceilalţi doi inculpaţi, fără a se raporta în concret la un probatoriu care să conducă la dovedirea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, la îndeplinirea condiţiilor impuse de Legea nr. 39/2003, astfel cum s-a detaliat mai sus. Nefiind dovedit în cauză că inculpaţii au acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat, se constată legală şi temeinică soluţia de achitare a acestora pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În ce priveşte recursurile declarate de inculpaţi, care vizează individualizarea pedepselor sub aspectul reducerii acestora (pentru toţi inculpaţii), dar şi cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate, pe baza criteriilor prevăzute de art. 72 C. proc. pen.
Instanţa de fond a aplicat unora dintre inculpaţi pedepse sub minimul special al textului incriminator, reţinând în favoarea acestora circumstanţe atenuante, beneficiind astfel de clemenţa instanţei, şi se apreciază, faţă de toţi inculpaţii, că - în raport de gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările concrete ale comiterii, perseverenţa infracţională (infracţiune continuată), dar şi circumstanţele personale ale acestora - nu se justifică reducerea pedepselor.
De asemenea, se constată neîntemeiată şi solicitarea inculpaţilor de a li se aplica dispoziţiile art. 861 C. pen. Aplicarea modalităţii de executare sub supraveghere prevăzută de art. 861 C. proc. pen. nu constituie o obligaţie a instanţei, potrivit textului de lege, şi - pe lângă considerentele prevăzute în acest caz - trebuie avută în vedere şi condiţia privitoare la „scopul pedepsei", scop prevăzut de art. 52 C. pen. Or, raportat la toate criteriile ce trebuie avute în vedere în procesul de individualizare se apreciază că executarea pedepselor în regim de detenţie este singura de natură a asigura scopul pedepsei.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpaţii R.N., S.D. şi I.C.C. împotriva deciziei penale nr. 16 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi R.N. şi S.D. la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 715/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 708/2012. Penal. Infracţiuni la legea cecului... → |
|---|
