ICCJ. Decizia nr. 723/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 723/2012
Dosar nr. 10/739/2010
Şedinţa publică din 3 mai 2012
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2 din 22 februarie 2012, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în baza art. 39 raportat la art. 28 C. proc. pen. coroborat cu art. 24 alin. (3) din Legea nr. 202/2010, a admis excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, excepţie invocată din oficiu şi, în baza art. 42 alin. (1) rap. la art. 282 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a căilor de atac formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi de inculpatul mr. rez. O.V., împotriva sentinţei penale nr. 20 din 29 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Militar Iaşi, în favoarea Curţii Militare de Apel căreia i-a trimis dosarul.
Prin sentinţa nr. 20 din 29 septembrie 2010 Tribunalul Militar Iaşi a condamnat pe inculpatul O.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2151 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 2 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condiţiile art. 64 lit. a)-c) şi art. 71 C. pen. În baza art. 14 şi art. 246 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea penală promovată de partea civilă Ministerul Apărării Naţionale U.M. Câmpia Turzii şi obligat inculpatul la plata prejudiciilor cauzate.
Împotriva sentinţei penale nr. 20 din 29 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Militar laşi, în termen legal a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpatul mr. rez. O.V.
Prin Decizia penală nr. 9 din 05 mai 2011, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi de inculpatul mr. rez. O.V., împotriva sentinţei penale nr. 20 din 29 septembrie 2010 a Tribunalului Militar Iaşi, a desfiinţat în totalitate sentinţa apelată şi a dispus rejudecarea de către Tribunalul Militar Iaşi, ultimul act procedural valabil fiind rechizitoriul.
Împotriva deciziei nr. 9 din 05 mai 2011 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia judiciară penală.
Prin Decizia penală nr. 1 din 11 ianuarie 2012 Curtea Militară de Apel a admis recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., a casat hotărârea atacată şi a dispus rejudecarea apelurilor de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti deoarece la data când s-a pronunţat Decizia în apel, procedura nu a fost legal îndeplinită cu inculpatul, fiind cazul de casare prev. de art. 385 pct. 21 C. proc. pen.
S-a reţinut că hotărârea instanţei de recurs prin care s-a casat Decizia instanţei de apel cu trimitere spre rejudecare a fost pronunţată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi s-a apreciat că începând cu 25 noiembrie 2010 Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti nu mai poate fi sesizat cu rejudecarea unor apeluri, întrucât pct. 2 al art. 28 C. proc. pen. a fost abrogat prin art. 18 pct. 6 din Legea nr. 202/2010. Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti are o competenţă specială limitată la cazurile prevăzute în art. 28 pct. 3 C. proc. pen., însă obiectul cauzei dedusă judecăţii nu se regăseşte printre cele expres şi limitativ prevăzute. Curtea Militară de Apel a dobândit o competenţă exclusivă de soluţionare a apelului.
Prin Decizia nr. 14 din 21 martie 2012, Curtea Militară de Apel a declinat în favoarea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpatul mr. rez. O.V. împotriva sentinţei penale nr. 20 din 29 septembrie 2010 a Tribunalului Militar Iaşi.
A constatat că s-a ivit un conflict negativ de competenţă între Curtea Militară de Apel şi Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.
A constatat că instanţa de apel a făcut o interpretare prin scoatere din context a unei părţi a art. 24 din Legea nr. 202/2010, respectiv a alin. (3), cu ignorarea primelor două alineate. Calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate înainte de intrarea în vigoare a noii legi, şi pe cale de consecinţă va fi soluţionată în procedură cu apel şi cu recurs. A reţinut că interpretarea în sensul că se judecă doar în primă instanţă şi în recurs ar echivala cu afectarea drepturilor părţilor prin lipsirea lor de o cale de atac, cu consecinţa creării unei situaţii mai grele a acestora.
A apreciat că prezenta cauză rămâne supusă apelului şi recursului deoarece Curtea Militară de Apel, după modificările aduse prin Legea nr. 202/2010, nu mai poate judeca apeluri decât împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale. În cauza de faţă, competenţa de judecată îi revine Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, deoarece sesizarea instanţei a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.
Pentru aceste motive a declinat cauza în favoarea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, a constatat conflictul negativ de competenţă şi, potrivit art. 43 C. proc. pen., a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 30 martie 2012 sub nr. 10/739/2010.
Înalta Curte, examinând actele dosarului, reţine că în cauză competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi inculpatul O.V. aparţine Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, aşa cum corect a constatat Curtea Militară de Apel pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, au fost modificate dispoziţii ale Codului de procedură penală, iar potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 202/2010, hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul şi procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor C. proc. pen. aplicându-se numai cauzelor cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
Astfel, în mod corect a constatat Curtea Militară de Apel că prezenta cauză rămâne supusă apelului şi recursului, deoarece Curtea Militară de Apel, după modificările aduse prin Legea nr. 202/2010, nu mai poate judeca apeluri decât împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, astfel că, în cauză, competenţa de judecată îi revine Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, întrucât sesizarea instanţei a avut loc înainte de intrarea în vigoare a legii de modificare a Codului de procedură penală.
Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, iar sentinţa penală nr. 20 a Tribunalului Militar Iaşi a fost pronunţată la data de 29 septembrie 2010, astfel că, faţă de cele menţionate mai sus, competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A. şi de inculpatul O.V. împotriva sentinţei penale nr. 20 din 29 septembrie 2010, revine Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Faţă de considerentele expuse în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili că în cauză competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul O.V. revine Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul O.V., în favoarea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, instanţă căreia îi trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 769/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1035/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
