ICCJ. Decizia nr. 1035/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1035/2012
Dosar nr. 16366/63/2011
Şedinţa publică din 5 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 454 din 10 octombrie 2011, Tribunalul Dolj, în baza art 183 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art 73 lit. b) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.
S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 05 iunie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
A fost obligat inculpatul la 1.628 RON cheltuieli judiciare statului, din care 1.078 RON contravaloarea acte medico-legale.
În baza dispoziţiilor art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acţiunea civilă promovată în cauză de partea civilă P.D.C. şi s-a fixat termen pentru judecată la 07 noiembrie 2011.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în seara zilei de 04 iunie 2011, în jurul orelor 19:30 victima P.C., din localitatea T., s-a deplasat la barul denumit L.V. situat pe raza localităţii pentru a consuma băuturi alcoolice. Acolo victima a consumat bere împreună cu martorii B.F.L., B.C.M. şi V.F.B. toţi patru ailându-se la una din mesele aflate pe terasa din faţa barului. La o masă învecinată cu cea la care se afla victima, se afla şi inculpatul M.C., acesta consumând la rândul său bere împreună cu martorii T.I. şi P.I.
Între victimă şi inculpat exista o stare conflictuală mai veche, generată de faptul că victima exploata un pod din lemn care traversa râul Jiu, acest lucru nefiind pe placul inculpatului, dar şi de faptul că victima întreţinea relaţii intime cu o femeie care era şi amanta a inculpatului.
Pe fondul acestei stări conflictuale mai vechi, dar şi al consumului de băuturi alcoolice, între părţi a intervenit un conflict verbal, părţile adresându-şi reciproc insulte şi injurii,conflictul verbal degenerând într-unui de natură fizică.
Victima s-a deplasat la masa inculpatului i-a adresat injurii, iar după aceea a revenit la masa sa. La un moment dat, victima s-a deplasat la toaleta barului, iar când a revenit pentru a se aşeza la masa la care consumase alcool, trecând pe lângă masa la care stătea inculpatul a ridicat masa de plastic şi i-a aruncat-o acestuia în zona feţei.
În acel moment a început conflictul fizic între părţi, acestea lovindu-se reciproc cu pumnii, loviturile vizând în special zona capului celuilalt. Părţile s-au lovit reciproc timp de 5-7 minute pe terasa barului şi, deşi martorii oculari au intervenit în vederea aplanării conflictului, aceştia nu au reuşit. Conflictul fizic dintre părţi s-a mutat apoi de pe terasa barului, în afara gardului ce împrejmuieşte barul, loc în care părţile au continuat să se lovească reciproc. Şi aici martorii au încercat să intervină pentru a aplana conflictul însă nici de această dată nu au reuşit. La un moment dat, inculpatul a lovit puternic victima cu pumnul în zona obrazului drept (în zona maxilarului) în urma loviturii primite aceasta căzând pe sol cu faţa în sus, lovindu-se cu capul de sol. Victima a rămas pe sol nemişcată, în câteva minute survenind decesul, care a fost constatat şi de echipa S.M.U.R.D. sosită la fata locului.
Necropsia efectuată în cauză a stabilit că moartea numitului P.C. a fost una violentă, ea datorându-se hemoragiei şi dilacerării meningo cerebrale, consecinţă a unui traumatism cranio cerebral forte; leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu şi de corp dur (lovire activă la nivelul buzei superioare şi cădere şi lovire de corp dur, impact în zona temporo occipitală stânga. între traumatism şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată). În sângele recoltat de la cadavru s-a evidenţiat prezenţa a 1,80 gr.o% alcool etilic. A prezentat şi alte leziuni de violenţă care nu au legătură de cauzalitate cu decesul.
Din fişa de cazier rezultă că inculpatul a mai fost sancţionat administrativ de către Judecătoria Craiova cu amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare.
Fiind audiat, numitul P.D.C. fiul victimei, a declarat că se constituie parte civilă cu o sumă ce o va preciza la instanţa de judecată.
La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2011 şi în prezenţa apărătorului ales, inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei reţinută în rechizitoriu, are cunoştinţă de probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, probe pe care şi le însuşeşte, solicitând instanţei ca judecata să aibă loc în baza acestor probe.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmării penale instanţa de fond a constatat că starea de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare, fiind însuşită de inculpat.
Tribunalul Dolj a reţinut că probatoriile administrate în cauză au confirmat săvârşirea faptei de către inculpat în modul şi în împrejurările descrise, astfel încât, în drept, fapta inculpatului M.C. care, în seara zilei de 04 iunie 2011, în jurul orelor 19:30 a avut un conflict cu victima P.C., conflict în urma cărora părţile s-au lovit reciproc cu pumnii şi picioarele, iar în urma unei lovituri aplicată cu pumnul în zona feţei de către inculpat, victima a căzut pe sol şi a decedat, întruneşte sub aspectul conţinutului, elementele infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanţa a avut în vedere, criteriile generale de individualizare a pedepselor aşa după cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, scopul şi urmarea produsă, limitele speciale de pedeapsă prevăzută de textul de lege sancţionator, dispoziţiile art. 76 lit. c) C. pen., reducerea legală a limitelor de pedeapsă astfel cum rezultă şi din prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dar şi aspectele ce caracterizează persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale.
Astfel, instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă prin a cărei executare în regim de detenţie poate fi realizat scopul pedepsei aşa după cum rezultă din dispoziţiile art. 52 C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că atât pe parcursul urmăririi penale cât şi, ulterior, în faţa instanţei de judecată, fiul victimei, numitul P.D.C. a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal pentru sumele de bani cheltuite cu ocazia înmormântării victimei şi pentru organizarea pomenirilor ulterioare.
În dovedirea pretenţiilor al căror cuantum nu a fost în măsură să îl precizeze, partea civilă a precizat că deţine înscrisuri pe care urmează să le prezinte instanţei.
Având în vedere dispoziţiile art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. instanţa a constatat că se impune disjungerea acţiunii civile, urmând a se fixa un nou termen pentru judecarea acţiunii civile formulată de P.D.C.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul M.C. care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicată, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi aplicarea disp. art. 81 sau art. 861 C. pen., şi partea civilă P.D.C. care nu a depus în scris motive de apel.
Prin Decizia penală nr. 16 din 24 ianuarie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul M.C. şi partea civilă P.D.C., împotriva sentinţei penale nr. 454 din 10 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj.
A dedus detenţia, în continuare, la zi şi a menţinut arestarea preventivă a inculpatului M.C.
A constatat instanţa de apel că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă, fiind însuşită de inculpat, iar pedeapsa aplicată acestuia este just individualizată, atât ca întindere, cât şi ca modalitate de executare şi corespunde scopului preventiv-educativ, astfel cum este definit în art. 52 C. pen.
A apreciat că în favoarea inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţele judiciare atenuante prev.de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., întrucât în cauză au fost aplicare disp art. 3201 C. proc. pen., iar ca modalitate de executare pedeapsa este corect stabilită, iar în ceea ce priveşte apelul părţii civile a constatat că în mod just instanţa de fond a dispus disjungerea acţiunii civile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.C. şi a solicitat în temeiul cazului de casare prev de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. admiterea recursului aplicarea disp. art. 74 lit a) şi c) C. pen., reducerea pedepsei şi aplicarea disp. art. 81 sau 861 C. pen.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul M.C. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanţa de fond şi de instanţa de prim control judiciar răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunea săvârşită - loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. - urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei-respectiv dreptul la viaţă.
De asemenea, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel de 2 ani închisoare, este justificată şi este în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen. şi nu se impune reducerea acesteia în raport de împrejurările faptei săvârşite şi modalitatea de comitere a faptei, de persoana inculpatului şi poziţia sa procesuală, în cauză fiind valorificată poziţia acestuia prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi art. 73 lit b) C. pen.
Faţă de solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei prin reţinerea disp. art. 74 lit a) şi c) C. pen., Înalta Curte constată că în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante, iar pedeapsa stabilită de 2 ani închisoare în raport de fapta săvârşită corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen. şi reflectă o individualizare temeinică. Astfel, se constată că a fost respectat principiul proporţionalităţii, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului şi modalitatea de executare a acesteia sunt adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
Totodată, se constată că din fişa de cazier judiciar aflată la dosarul de urmărire penală rezultă că prin sentinţa penală nr. 1413 de la 16 aprilie 2007 a Judecătoriei Craiova, inculpatul a fost sancţionat administrativ cu amendă de 150 RON pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prev. de art. 193 C. pen., sens în care nu se poate reţine o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, în sensul disp art. 74 lit a) C. pen., iar în ceea ce priveşte aplicarea art. 74 lit c) C. pen., atitudinea inculpatului după săvârşirea infracţiunii a fost valorificată prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului privind aplicarea disp. art. 81 şi art. 861 C. pen., Înalta Curte apreciază în raport de gravitatea faptei comisă de inculpat că scopul pedepsei prev de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenţie, iar aplicarea disp art. 81 sau art. 861 C. pen. nu ar satisface exigenţele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ şi preventiv al pedepsei. Astfel, se constată că numai prin executarea în condiţii de detenţie, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârşească alte infracţiuni şi pentru îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de ordinea de drept, având în vedere pericol social ridicat al faptei comise, modalităţile şi mijloacele de săvârşire a infracţiunii, circumstanţele reale de comitere a faptei şi urmarea produsă -respectiv decesul victimei P.C.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 16 din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova.
Potrivit dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.C., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 5 iunie 2011 la 5 aprilie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 16 din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 iunie 2011 la 5 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 723/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1037/2012. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs → |
|---|
