ICCJ. Decizia nr. 772/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 772/2012
Dosar nr. 599/1/2012
Şedinţa publică din 14 mai 2012
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 697/P/2011 din 04 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.E. şi L.L. - prim-procuror şi respectiv, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 272 C. pen.
Pe baza examinării materialului de cercetare penală s-au reţinut următoarele:
La data de 24 ianuarie 2011, numita F.M. a formulat o plângere prin care a solicitat antrenarea răspunderii penale a magistraţilor C.E. şi L.L. - prim-procuror şi respectiv, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru modul defectuos în care acestea şi-au exercitat atribuţiile de serviciu în contextul instrumentării Dosarului nr. 327/P/2010 al respectivei unităţi de Parchet şi soluţionării plângerii formulate în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. Totodată, petiţionara a reclamat faptul că din dosarul cauzei au fost sustrase mai multe înscrisuri pe care le depusese personal şi care conţineau, în opinia sa, dovezi importante în susţinerea aspectelor sesizate.
Din verificările efectuate, analizându-se susţinerile petiţionarei în sensul comiterii unor fapte prevăzute de legea penală de către intimate, s-a constatat că aspectele reclamate nu se confirmă.
S-a reţinut că, în lipsa oricărei circumstanţieri a conţinutului concret al infracţiunilor reclamate ca fiind comise de către cei doi magistraţi, este de presupus că plângerea formulată exprimă, în esenţă, nemulţumirea petiţionarei faţă de soluţiile dispuse cu privire la aceasta, aspect care nu are însă aptitudinea de a atrage răspunderea penală a magistraţilor întrucât simpla nemulţumire, subiectivă, a persoanei pretins defavorizate printr-o soluţie, nu poate constitui o premisă pentru concluzia că aceasta este abuzivă, în lipsa oricăror alte indicii care să contureze existenţa unui raport juridic de drept penal, indicii neregăsite în prezenta cauză.
A fost avut în vedere şi principiul independenţei de care se bucură orice magistrat în soluţionarea cauzelor ce îi sunt repartizate, rezultând aşadar că aspectele sesizate de petiţionară, departe de a constitui aspecte de natură infracţională, reprezintă o normală exercitare a atribuţiilor de serviciu de către magistraţii vizaţi în plângere.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 272 C. pen., s-a reţinut că toate documentele reclamate de petiţionară ca fiind sustrase se regăsesc în materialitatea lor şi s-au aflat, permanent de la înregistrare, în cadrul lucrării nr. 593/II/2/2010, fiind evident că nu s-a urmărit, în nicio manieră, reţinerea ori ascunderea acestor documente, în cuprinsul rezoluţiei anterior menţionate fiind exprimată şi, implicit, comunicată petiţionarei - opinia procurorului cu privire la solicitările formulate în conţinutul acestora.
Ulterior, la data de 15 decembrie 2011, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică nr. 3033/II-2/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionară împotriva soluţiei anterior expuse, constatându-se că aceasta este legală şi temeinică. S-a reţinut în acest sens că nu există indicii în sensul săvârşirii de către magistraţii C.E. şi L.L. a vreunei fapte infracţionale în contextul soluţionării Dosarelor nr. 327/P/2010 şi 593/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Nemulţumită de soluţia adoptată, petiţionara F.M. s-a adresat cu plângere în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. instanţei de judecată competente, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26 ianuarie 2012.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Plângerea adresată instanţei de judecată competente de către persoana nemulţumită de modul în care a fost soluţionată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac şi vizează controlul judecătoresc al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 2781 C. proc. pen., de natură a da eficienţă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale învesteşte instanţa, sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei sau, după caz, a ordonanţei atacate.
Cum soluţionarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac şi ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, aşadar, că, sesizată cu plângerea menţionată, instanţa de judecată nu este învestită cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanţa de judecată competentă pronunţă una din soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.
În prezenta cauză se constată că soluţia adoptată de Parchet faţă de intimatele C.E. şi L.L. este legală şi temeinică, având în vedere intervenţia art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunţarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistraţii procurori anterior menţionaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 272 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există, având în vedere că nu s-a dovedit încălcarea legalităţii în activitatea de serviciu de către intimaţii magistraţi şi nici că ar fi fost sustrase înscrisuri depuse de petiţionară.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatele şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatele C.E. şi L.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 272 C. pen., rezoluţie care va fi menţinută.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara F.M. împotriva rezoluţiei nr. 697/P/2011 din 04 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petiţionara la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 883/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
