ICCJ. Decizia nr. 838/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 838/2012

Dosar nr. 2809/113/200.

 Şedinţa publică din 21 martie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 18 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Brăila în baza art. 174 – 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) – art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.P. la o pedeapsă de 9 ani închisoare şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

I s-au interzis inculpatului L.P. drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului L.P. şi în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă timpul prevenţiei cu începere de la data de 26 iunie 2009 la zi.

A fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile M.J. şi J.M. suma de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi câte 20.000 RON pentru fiecare parte civilă (M.J. şi J.M.) cu titlu de daune morale.

S-a luat act că partea vătămată N.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 738/P/14 august 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, a fost trimis în judecată inculpatul L.P., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Prima instanţă a constatat că pentru a dispune trimiterea în judecată, procurorul a reţinut următoarele:

La data de 20 iunie 2009, orele 22.00 – 23.00, inculpatul L.P., prietena sa, martora Ş.A., martorii A.C., I.L. şi A.C.I. s-au deplasat din municipiul Brăila la discoteca din comuna T., jud. Brăila, cu autoturismul marca Volvo, condus de martorul A.I.C.

Aceştia au stat în discotecă până în jurul orelor 3.30 – 4.00, când au plecat cu acelaşi autoturism. În discotecă au comandat 6 sticle de vin alb şi băuturi răcoritoare. La plecare, au luat 2 sticle cu vin dintre cele comandate şi din care consumaseră.

Este de precizat că anterior, la data de 06 iunie 2009, tot în discoteca din localitatea U., partea vătămată P.D. a avut o discuţie contradictorie cu inculpatul L.P. care l-a ciupit, l-a pipăit, l-a ciupit de pectorali, motiv pentru care partea vătămată l-a admonestat, spunându-i că nu este homosexual.

Partea vătămată nu cunoştea identitatea inculpatului, care s-a recomandat ca fiind nepotul lui M. Inculpatul l-a ameninţat că va afla unde lucrează şi îl va aştepta la poarta instituţiei.

Partea vătămată a evitat conflictul, deşi s-a simţit intimidat şi ameninţat. Pe acelaşi inculpat, partea vătămată l-a văzut şi l-a întâlnit în aceeaşi discotecă la data de 20/21 iunie 2009, orele 23.15, stând în picioare în faţa barului împreună cu alţi tineri.

Pe şoseaua principală DJ 202B, de la discotecă spre ieşirea din localitatea U., martorul A.C.I., conducătorul auto şi proprietarul autoturismului Volvo, care se deplasa cu o viteză de 42,2 km/h, pe fondul neatenţiei la volan, a lovit din spate mopedul marca „Cander", condus de partea vătămată P.D., pe care, în spate, se afla victima J.M. Mopedul avea aceeaşi direcţie de deplasare, iar partea vătămată şi victima nu purtau cască de protecţie, amândoi fiind sub influenţa alcoolului.

Partea vătămată P.D. şi victima au parcurs cu mopedul circa 200 m de la discotecă, după care partea vătămată a simţit momentul impactului şi a auzit-o pe victimă văitându-se. Imediat au fost răsturnaţi cu mopedul.

După coliziune, martorul şi victima au căzut pe marginea şoselei (acostament şi iarbă), fără a suferi leziuni corporale, deşi urmare impactului s-a deformând şi blocat roata din spate a mopedului, care a fost deplasat – împins târâş circa 11 m (lungimea pe asfalt a urmei de cauciuc roată spate moped.).

La faţa locului nu au fost constatate urme de frânare de la autoturism sau de la moped.

Din autoturism au coborât inculpatul şi cei trei martori, care au început să se certe cu victima şi cu partea vătămată. Mopedul a rămas căzut, răsturnat pe partea stângă pe şosea, după ce victima şi partea vătămată căzuseră spre partea dreaptă, pe acostament şi iarbă (şanţul străzii).

Cearta dintre aceste persoane a degenerat, fiind urmată de acţiuni violente ale inculpatului L.P. asupra victimei J.M. şi agresarea părţii vătămate de către martorii A.C. şi I.L.

În fapt, inculpatul şi martorii A.C. şi I.L. le-au luat la bătaie pe partea vătămată şi pe victimă, lovindu-le cu corpuri dure.

Din cercetările efectuate, prin probele administrate s-a stabilit că învinuiţii A.C. şi I.L., încă din primele momente s-au apropiat de partea vătămată P.D. pe care, împreună, au agresat-o, lovind-o cu pumnii şi picioarele şi cu un ciob de sticlă spartă. Aceştia nu au intervenit în nici un mod asupra victimei J.M.

La locul faptei s-a găsit o sticlă de vin spartă, pe iarbă, în locul în care a fost agresată partea vătămată. Martorii au lovit-o pe partea vătămată cu sticla şi cioburi de sticlă, leziunile suferite de aceasta fiind constatate la examinarea medico-legală.

Partea vătămată P.D., pentru leziunile suferite la nivelul capului şi la partea dorsală a mâinii stângi, a necesitat un număr de 24-26 zile îngrijiri medicale de la data producerii acestora pentru vindecare şi leziunile nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, conform certificatului medico-legal nr. 531 din 23 iunie 2009 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Brăila.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată P.D. s-a împăcat cu martorii (învinuiţii) A.C. şi I.L., retrăgându-şi plângerea împotriva acestora. Din acest motiv procedural, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. h) C. proc. pen., împăcarea părţilor ori retragerea plângerii prealabile înlăturând răspunderea penală, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de cei doi învinuiţi.

În acelaşi timp, pe spaţiul dintre şosea şi gardul casei părţii vătămate N.E., inculpatul L.P. a lovit-o pe victima J.M. cu pumnii, cu picioarele şi cu o sticlă în cap, producându-i leziuni traumatice corporale ce au condus la moartea imediată a acesteia.

Martorul A.C.I. a intervenit verbal şi fizic asupra martorilor A.C. şi I.L., pentru a nu o mai lovi pe partea vătămată P.D. Apoi, în acelaşi mod, martorul A.C.I. a intervenit şi asupra inculpatului pentru a înceta acţiunea violentă de agresare a victimei în momentele în care o lovea cu pumnul şi cu piciorul, dar şi după ce o doborâse la pământ şi trântise peste aceasta panoul din scânduri pe care l-a rupt din gardul casei părţii vătămate N.E.

Martorul A.C.I. îl văzuse pe inculpat cum sare cu picioarele pe panoul sub care se afla victima şi i-a spus „lasă-l în pace, hai să mergem", intervenind de 2-3 ori asupra inculpatului pe care l-a şi tras de braţe, cu intenţia de a-l îndepărta de victimă şi de a-l duce la maşină în şosea.

Acestea gesturi de intervenţie au fost observate şi de martorul I.L. şi mai puţin de martorul A.C.

Pe timpul conflictului, prietena inculpatului, martora Ş.A. a stat în maşină, pe canapea, în spate, locul din mijloc, atât la venire, cât şi la plecarea de la discotecă. Lângă martoră au stat, în partea dreaptă, martorul I.L. şi în partea stângă martorul A.C. Inculpatul a ocupat locul din faţă dreapta la venire şi la plecarea din discotecă, iar după conflict s-a urcat la volan, conducând autoturismul până în Brăila. Lângă inculpat, în faţă, a stat martorul A.C.I. care condusese autoturismul său până în momentul producerii accidentului. La urcarea în maşină, când au plecat de la discotecă, inculpatul L.P. avea în mână o sticlă începută cu vin alb din care a băut în maşină, dând-o pe rând şi celorlalţi doi martori aflaţi pe bancheta din spate.

După impactul autoturism – moped, inculpatul L.P. a coborât de pe locul dreapta faţă, având sticla în mână. La scurt timp, în conflictul inculpatului cu victima, martorul A.C.I. a auzit zgomot de sticlă spartă. Pe drum spre Brăila, martorul A.C.I. a văzut că inculpatul L.P., aflat la volan, era murdar de sânge pe palma dreaptă, între degetul mare şi arătător. Inculpatul i-a spus că s-a tăiat la mână când a lovit-o pe victimă cu sticla în cap.

De pe volan a fost recoltată o probă de sânge, însă cantitatea s-a dovedit a fi insuficientă pentru determinarea grupei de sânge.

După agresarea părţii vătămate, inculpatul L.P. a mers la maşină, urcându-se la volan şi părăsind locul faptei.

Inculpatul L.P. a declarat că a întâmpinat-o pe victimă pe porţiunea dintre şosea şi gardul unei case, că s-au îmbrâncit, agresat reciproc şi tăvălit cu victima. În timp ce aceasta se afla căzută, inculpatul s-a urcat cu genunchii peste ea şi a lovit-o cu o sticlă în zona capului, spărgându-se sticla. Gâtul sticlei l-a aruncat pe iarbă. Dezorientat şi dezechilibrat, inculpatul s-a prins de gardul unei case, rupând o porţiune (un panou de 32 kg) din gard. Inculpatul, aflat cu spatele la gard, a mai lovit victima cu piciorul de 2 ori în zona şalelor (abdominală), aceasta fiind căzută cu faţa în sus şi lungită aproape de baza gardului. Inculpatul a călcat peste victimă cu piciorul şi, în urma sa, gardul a căzut acoperind victima. Inculpatul a călcat peste gard şi victimă cu picioarele, în mod repetat, comprimând corpul şi capul victimei.

Inculpatul a mai declarat că, în acest timp, l-a văzut pe martorul A.C. lângă el şi l-a auzit strigându-i „Haide, mă, lasă-l! Haide să mergem!".

În contradictoriu cu inculpatul, martorii A.C. şi I.L. au declarat că inculpatul a rupt gardul, l-a prăvălit peste victimă şi că în mod intenţionat a călcat peste gard, lovind cu picioarele ca şi cum ar lovi cu talpa, cu călcâiul. De asemenea, acţiunea violentă a încetat când inculpatul a fost chemat şi tras de braţe de către martorul A.C. Inculpatul s-a urcat la volan, în timp ce toţi însoţitorii săi se aflau în maşină, mai puţin martorul A.C. Inculpatul a condus autoturismul până în Brăila, la un chioşc non-stop, unde au făcut cumpărături (ţigări, apă, biscuiţi). Aici, inculpatul s-a spălat pe mâini, deoarece era murdar de sânge şi, totodată, a observat că la partea din faţă a maşinii lipseşte plăcuţa cu numărul de înmatriculare.

Inculpatul şi martorul au constatat că maşina lor prezintă şi avarii uşoare la partea din faţă (motor şi aripă). Au hotărât să se întoarcă la locul faptei pentru a recupera tăbliţa cu numărul maşinii. Au lăsat maşina lor la Plaja Lipovenească şi cu maşina fratelui său, L.I., marca „Dacia 1300", au plecat spre comuna U.

Martora Ş.A. a fost lăsată pe drum acasă în Brăila.

Pe şoseaua spre localitatea U., s-au întâlnit cu o ambulanţă a Serviciului Judeţean de Ambulanţă Brăila şi apoi maşina lor, condusă de inculpat, a fost depăşită de o maşină a poliţiei. De teamă să nu fie identificaţi, au renunţat să ajungă la locul faptei şi s-au întors la Brăila. În zona Piaţa Concordia, maşina „Dacia 1300" s-a defectat şi inculpatul împreună cu ceilalţi trei martori au luat un taxi până acasă la martorul A.C., când afară începuse să se lumineze de ziuă. Acasă la martorul A.C. au stat circa jumătate de oră şi au discutat despre faptele săvârşite.

Inculpatul a precizat că nu le-a spus martorilor despre faptul că în conflictul cu victima a dezarmat-o pe aceasta de un cuţit, pe care ulterior l-a aruncat în apa Dunării, în zona Plaja Lipovenească şi nici despre faptul că a fost lovit – tăiat cu cuţitul de partea vătămată.

Inculpatul a fost examinat medico-legal după data arestării – 26 iunie 2009, orele 14.00. Fratele său, L.I., a prezentat certificatul medico-legal nr. 542 din 26 iunie 2009, eliberat la data de 30 iunie 2009 de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Brăila, din care rezultă că inculpatul L.P. prezintă leziuni produse prin lovire de corp dur şi acţiunea unui corp dur cu margine tăioasă. Leziunile au o vechime diferită şi datează de 4-6 zile şi nu necesită îngrijiri medicale.

Conform raportului de constatare medico-legală (autopsie) nr. 155/A/2009 din 22 iunie 2009, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Brăila, moartea victimei J.M. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin compresie cranio–cervicală şi toraco–abdominală între corpuri plan dure, survenită la data de 21 iunie 2009. În afara leziunilor prin compresie, constând în zone escoriate multiple, infiltrat sanguin al peretelui toracic constituţional deformat, s-au mai constatat: mică plesnitură hepatică şi fractură apofiză vertebrală spinoasă (leziune de smulgere consecutivă unei contracţii musculare brutale), escoriaţii liniare, plagă tăiată suprascapulară superficială, infiltrat sanguin pericranian şi o zonă de hemoragie meningee restrânsă, leziuni produse prin zgâriere, acţiunea unui corp dur de tip tăietor – înţepător (posibil ciob de sticlă) şi respectiv prin lovire activă cu un corp dur cu puţin timp înainte de instalarea morţii, ce nu au legătură de cauzalitate cu aceasta (pentru vindecarea lor, în caz de supravieţuire, victima ar fi necesitat maximum 15 zile îngrijiri medicale). Sângele recoltat de la cadavru este de grupa B şi conţine 1 g ‰ alcool.

Fapta inculpatului L.P. care, la data de 20/21 iunie 2009 orele 3.30–4.00, pe fondul consumului de alcool şi în conflict provocat spontan cu victima J.M., pe strada principală a DJ 202 B din comuna T., judeţul Brăila, a lovit victima în mod repetat cu corpuri dure (pumn şi picior), doborând-o la pământ şi peste care a trântit un panou scânduri (lungime 2,5 m, înălţime 1,50 m, greutate 32 kg) rupt din gardul părţii vătămate N.E., călcând şi lovind cu picioarele, producându-i victimei leziuni corporale traumatice prin compresie cranio–cervicală şi toraco–abdominală între corpuri plan dure, leziuni care au determinat moartea imediată a victimei, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Inculpatul L.P. a recunoscut că a avut o altercaţie cu victima M.J., că a lovit-o şi că aceasta a decedat ca urmare a loviturilor primite, dar a solicitat ca încadrarea juridică dată faptei pentru care urmează a fi condamnat, să fie aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. iar nu de omor calificat prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., astfel cum s-a dispus trimiterea sa în judecată, cerând aplicarea dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice.

Instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, cu motivarea că infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este, prin rezultatul ei, o formă de omucidere praeterintenţionată, pentru că rezultatul, adică moartea victimei, a depăşit intenţia făptuitorului, fiindu-i imputabilă numai cu titlu de culpă.

În cazul de faţă, s-a apreciat că, prin modul în care a acţionat inculpatul L.P., intenţia a fost indirectă, fapt rezultat din actele medicale aflate la dosar, inclusiv din raportul nr. 20455 din 18 mai 2010, întocmit de I.M.L. Iaşi şi confirmat prin punctul de vedere al Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale, prin care se concluzionează că moartea victimei M.J. s-a datorat, cel mai probabil, comprimării corpului între două planuri (sol şi panou gard). Totodată, se arată că este puţin probabil ca victima să fi decedat în momentul impactului extremităţii cefalice cu solul.

Instanţa de fond a readministrat probele din faza de urmărire penală, efectuându-se în plus o expertiză medico-legală la I.M.L. Iaşi.

La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a ţinut cont, pe lângă gradul de pericol social concret ridicat al infracţiunii deduse judecăţii, şi de persoana inculpatului L.P.

Prima instanţă nu a reţinut în favoarea inculpatului L.P. circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că din probele administrate (acte şi martori) nu a rezultat că victima ar fi avut un cuţit asupra ei cu care l-ar fi lovit pe inculpat. Astfel, niciunul din martori nu a văzut un cuţit la victimă sau urme de sânge la inculpat după ce acesta a urcat în maşină.

Cu toate acestea, instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen. pentru următoarele motive:

1) inculpatul L.P. este la primul impact cu legea penală, provine dintr-o familie organizată, este căsătorit şi are un copil minor dintr-o altă legătură cu o altă persoană decât soţia sa;

2) a fost de acord cu despăgubirea părţilor civile cu sumele pe care acestea le-au solicitat, achitând o parte din prejudiciu în timpul judecării cauzei;

3) după săvârşirea infracţiunii a cărei victimă a fost M.J., a revenit din Italia, predându-se organelor de urmărire penală, a regretat şi recunoscut săvârşirea faptei.

Pentru aceste motive, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen. şi a redus cuantumul pedepsei ce va fi aplicată sub minimul special prevăzut de lege, aplicându-se totodată şi o pedeapsă complementară.

Având în vedere faptul că inculpatul L.P. a fost de acord cu plata sumelor solicitate de părţile civile, s-a făcut aplicarea principiului disponibilităţii, iar acesta a fost obligat la suma de 5.000 RON cu titlu de daune materiale şi la câte 20.000 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă (M.J. şi J.M.), constatându-se că inculpatul a mai achitat în cursul judecăţii suma de 5.000 RON cu titlu de daune materiale către părţile civile.

Totodată, s-a constatat că numita N.E. nu s-a constituit parte civilă din actele dosarului, rezultând că aceasta a fost despăgubită de familia inculpatului cu contravaloarea gardului distrus în cursul altercaţiei.

B. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, părţile civile M.J. şi J.M. şi inculpatul L.P.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat sentinţa pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin motivele de apel s-a invocat, în principal, faptul că instanţa de fond nu a făcut o justă individualizare a răspunderii penale, reţinând în mod nejustificat circumstanţe atenuante.

S-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, urmând a se avea în vedere natura şi gravitatea faptei, modalitatea şi împrejurările în care a fost săvârşită, urmarea produsă şi atitudinea inculpatului.

Motivul de nelegalitate invocat a vizat faptul că în mod eronat s-a constatat că partea vătămată nu a avut pretenţii civile în cauză. În condiţiile în care martora N.E. a fost audiată în calitate de martor, instanţa de fond nu trebuia să facă referire la această persoană ca având calitate de parte vătămată deoarece martora nu avea nicio legătură cu fapta de omor comisă de inculpat.

Părţile civile M.J. şi J.M. au criticat hotărârea pentru motive de netemeinicie. S-a invocat că instanţa de fond a reţinut în mod nejustificat circumstanţe atenuante, solicitându-se majorarea pedepsei aplicate, ţinând cont de gravitatea deosebită a faptei, modalităţile în care a fost săvârşită precum şi atitudinea inculpatului.

Inculpatul a criticat hotărârea pentru motive de nelegalitate.

Ca un prim motiv, s-a invocat faptul că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. - loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

S-a susţinut că în cauză nu se poate vorbi de existenţa intenţiei indirecte, motivat de faptul că aşa cum a acţionat, inculpatul L.P. nu a urmărit sub nicio formă suprimarea vieţii victimei ci doar lovirea acestuia, starea de ebrietate în care se afla şi ameninţarea exercitată de victimă, care avea în mână un cuţit, fiind de natură să-l determine a se considera el însuşi în pericol.

Faţă de toate acestea, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Un al doilea motiv de apel invocat a vizat reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen., arătându-se că victima J.M. l-a agresat pe inculpat, iar acesta a fost obligat să se apere, deposedând victima de cuţitul cu care era înarmată, văzând intenţia acesteia de a folosi cuţitul pentru a-l lovi.

Prin Decizia penală nr. 261/A din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi de părţile civile M.J. şi J.M., s-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 18 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Brăila şi, în rejudecare, s-a majorat de la 9 ani închisoare la 12 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului L.P. prin sentinţa apelată pentru infracţiunea prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., menţinând circumstanţele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. şi alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul L.P. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

S-a înlăturat din cuprinsul sentinţei penale apelate următoarea dispoziţie: "Ia act că partea vătămată N.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză".

S-a constatat că numita N.E. nu are calitatea de parte civilă.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.P. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, menţinându-se starea de arest a inculpatului.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul L.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul încadrării juridice date faptei şi a individualizării pedepsei, inculpatul solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., precum şi reducerea pedepsei ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen., iar parchetul aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., înlăturarea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unei pedepse majorate care să corespundă pericolului social şi atitudinii procesuale a inculpatului.

Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

1. În ceea ce priveşte critica vizând greşita încadrare juridică dată primei fapte, Înalta Curte constată că ambele instanţe – de fond şi apel –, pe baza situaţiei de fapt recunoscută, de altfel, de inculpat, au apreciat în mod corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., iar nu cele ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., având în vedere criterii obiective precum: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea şi numărul loviturilor, regiunea corpului vizată de făptuitor, obiectul contondent, consecinţele cauzate şi raporturile dintre autor şi victimă. Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că latura subiectivă rezultă din materialitatea actelor săvârşite de inculpat, acesta lovind victima cu pumnii şi picioarele, cu o sticlă în cap, trântind apoi peste aceasta un panou de gard şi lovind cu picioarele peste panou, în zone vitale ale corpului (toraco-abdominală şi cap), părăsind locul faptei la intervenţia unui martor, fără a fi interesat de starea victimei; coroborând aceste aspecte cu starea de ebrietate în care inculpatul, rezultă că acesta, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, a prevăzut acest rezultat, acceptând posibilitatea producerii lui, acţionând astfel cu intenţie indirectă, specifică infracţiunii de omor.

Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este o infracţiune praeterintenţionată, ce se caracterizează prin aceea că lovirea sau vătămarea corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă – moartea victimei – se produce din culpa făptuitorului, altfel spus făptuitorul îşi dă seama şi vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care fie că l-a prevăzut dar a sperat că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deşi putea şi trebuia să-l prevadă.

În speţă, intenţia de a ucide cu care a acţionat inculpatul rezultă în raport cu toate împrejurările concrete ale cauzei, respectiv: instrumentul folosit, regiunea vizată, numărul şi intensitatea loviturilor, atitudinea inculpatului după producerea faptei, astfel cum au fost relevate mai sus, ceea ce conduce la concluzia că inculpatul, prin modul în care acţionat, a prevăzut moartea victimei şi a urmărit acest rezultat sau, într-o ipoteză mai favorabilă, doar a acceptat producerea lui.

2. Referitor la solicitarea inculpatului de a se reţine dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte apreciază că şi acest motiv de recurs este nefondat, întrucât nu sunt întrunite cerinţele cerute de lege, respectiv: infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unor puternice tulburări sau emoţii, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei şi provocarea să se fi produs prin violenţă ori printr-o atingere a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă; ori, în cauză, aşa cum corect au constatat şi instanţa de fond şi cea de apel, inculpatul nu a reuşit să probeze că victima a avut în mână un cuţit, revenirile asupra declaraţiilor iniţiale a unora dintre martori, prieteni ai inculpatului, fiind apreciate ca subiective, restul probelor administrate în cauză nerelevând că victima ar fi avut asupra sa un cuţit cu care să-l fi ameninţat pe inculpat. De altfel, nici apărarea inculpatului în sensul că nu a relatat martorilor acest aspect, precum şi că a dezarmat victima şi a aruncat cuţitul în Dunăre, nu este plauzibilă, fiind evident doar o încercare de diminuare a răspunderii penale.

3. În ceea ce priveşte recursul parchetului, ce vizează înlăturarea circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) şi alin. (2) C. pen. fiind reţinute motivat în favoarea inculpatului de instanţa de fond. Astfel, pe lângă lipsa antecedentelor penale – care într-adevăr nu constituie în sine o circumstanţă atenuantă -, s-a reţinut că inculpatul provine dintr-o familie organizată, are un copil minor, a fost de acord cu despăgubirea părţilor civile cu sumele pe care acestea le-au solicitat, achitând o parte din prejudiciu în timpul judecării cauzei, s-a predat organelor de urmărire penală şi a regretat fapta comisă, pe care a şi recunoscut-o în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., toate acestea constituind elemente suficiente pentru a justifica recunoaşterea ca şi circumstanţe atenuante în sensul art. 74 C. pen.

4. Sub aspectul solicitării inculpatului de a i se reduce pedeapsa ca urmare a împrejurării că, la termenul de soluţionare a recursului, a înţeles să se prevaleze de dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., apelând la recunoaşterea vinovăţiei şi judecata în procedură simplificată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.

Având în vedere şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 1470/2011 şi nr. 1483/2011 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., constatându-se că dispoziţiile art. 3201 sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în raport şi de poziţia inculpatului care la termenul de soluţionare a recursului a înţeles să se prevaleze de dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., apelând la recunoaşterea vinovăţiei şi judecata în procedură simplificată, Înalta Curte va face aplicarea legii mai favorabile în sensul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de omor reţinută în sarcina inculpatului, cu o treime. Având în vedere noile limite (între 10 ani şi 16 ani şi 8 luni închisoare), ţinând seama de modul de operare, contextul derulării faptei şi mobilul acesteia, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, Înalta Curte va stabili o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al circumstanţelor atenuante reţinute de instanţa de fond, a căror menţinere a fost motivată la pct. 3 [art. 76 alin. (2) C. pen.], constatând ca fiind corespunzătoare analiza criteriilor de individualizare făcută de instanţa de fond, apreciind totodată că, în acest mod, se va realiza scopul pedepsei, de constrângere şi reeducare a inculpatului, dar şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.

Recursul inculpatului, sub acest aspect, a fost însuşit şi de parchet, astfel că, doar pentru acest motiv comun, va fi admis şi recursul parchetului.

Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpat şi parchet sub aspectul individualizării pedepsei şi, pe cale de consecinţă, va reduce cuantumului pedepsei de la 12 la 8 ani închisoare, ca efect a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen.

Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., va computa durata arestării preventive la zi, iar potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) din acelaşi Cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul L.P. împotriva deciziei penale nr. 261/A din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 18 din 25 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Brăila şi rejudecând.

Face aplicarea art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi reduce pedeapsa aplicată recurentului inculpat la 8 (opt ani închisoare).

Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului L.P., durata arestării preventive de la 26 iunie 2009 la 21 martie 2012.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, până la prezentarea apărătorului ales se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 847/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea...  ICCJ. Decizia nr. 8/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 838/2012. Penal