ICCJ. Decizia nr. 760/2012. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 760/2012
Dosar nr. 47290/3/2011
Şedinţa publică din 15 martie 201.
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 571 din 29 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.I.F. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc.
În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi litera b) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus, din pedeapsa aplicată, reţinerea din data de 15 aprilie 2011 şi durata arestării preventive de la 16 aprilie 2011 la zi.
În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.F.T. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de risc.
În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi litera b) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus, din pedeapsa aplicată, reţinerea din data de 16 aprilie 2011 şi durata arestării preventive de la 16 aprilie 2011 la zi.
În temeiul art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea, de la inculpatul A.F.T., în vederea distrugerii, cu obligaţia păstrării de contraprobe, a cantităţii de 90,15 grame cannabis, ambalate, sigilate cu sigiliul M.A.I. 4221 şi predate către I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O. în baza dovezii seria H nr. 0021144/29 aprilie 2011 (5,05 grame cannabis fiind cantitatea reţinută drept contraprobă).
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea următoarelor bunuri către inculpaţii N.I.F. şi A.F.T.
- către inculpatul N.I.F. - două telefoane mobile - marca Nokia, cu cartela Vodafone, şi marca Black Berry, cu cartela Cosmote - depuse la D.G.P.M.B.- S.C.J.S.E.O. în baza dovezii seria H nr. 0026096/09 mai 2011;
- către inculpatul A.F.T. -un telefon mobil Nokia R52, un telefon mobil marca Nokia 8800, o cartela Vodafone şi o cartela Cosmote, bunuri depuse la D.G.P.M.B.- S.C.J.S.E.O. în baza dovezii seria H nr. 0026090/29 aprilie 2011.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea, de la inculpaţii N.I.F. şi A. F.T., de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice ale celor doi inculpaţi in Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
S-a luat act ca prin încheierea dată în cauză la 24 iunie 2011 s-a dispus, în temeiul art. 38 C. proc. pen., disjungerea cauzei privind pe inculpatul V.I.A., trimis in judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 3 alin. (1), art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi s-a dispus formarea unui nou dosar.
S-a reţinut că prin rechizitoriul din data de 09 iunie 2011 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti - nr. 2498D/P/2010 au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul V.I.A., pentru infracţiunile prevăzute de art. 3 alin. (1), art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul N.I.F., pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; inculpatul A.F.T., pentru infracţiunea prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; precum şi scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 RON faţă de învinuitul S.F.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; disjungerea materialului de urmărire penală cu privire la făptuitorii D.A.A., F.A. şi "B. " în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În actul de sesizare a instanţei, în privinţa infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, reţinută în sarcina inculpaţilor V.I.A. şi N.I.F. s-a precizat că din actele de urmărire penală a rezultat că, în baza unei înţelegeri prealabile între cei doi inculpaţi - în sensul de a se deplasa în Olanda pentru a cumpăra ilicit cannabis în scopul punerii în vânzare pe teritoriul României- aceştia au plecat iniţial cu o cursa "Wizz air" de pe Aeroportul Bucureşti- Băneasa până în Bruxelles, Belgia, de unde s-au deplasat cu un tren până în localitatea Heerlene din Olanda, iar a doua zi au mers într-o altă localitate din apropiere la doi cetăţeni olandezi pe care inculpatul N.I.F. îi cunoscuse anterior, prin intermediul numitului F.A. şi cu care mai realizase tranzacţii de droguri.
S-a mai arătat că inculpatul V.I.A. a pus la dispoziţia inculpatului N.I.F. suma de 3800 euro, pe care o avea asupra sa, destinată cumpărării a circa 950 grame cannabis de la cei doi cetăţeni olandezi, cunoscând caracterul ilicit al tranzacţiei şi scopul pentru care drogurile erau cumpărate şi urmau a fi introduse în ţară.
Inculpatul N.I.F. a predat celor doi cetăţeni olandezi suma respectivă, de 3800 euro, primind în schimb circa 950 grame cannabis, droguri care erau ambalate într-o pungă din material plastic transparent, după care cei doi inculpaţi au procedat la împărţirea cantităţii de cannabis în două pachete separate, aproximativ egale ca şi cantitate, pe care le-au ambalat şi împachetat cu bandă adezivă de culoare gri, apoi le-au introdus într-o cutie de carton pe care au lipit-o din nou cu bandă adezivă.
S-a arătat că, pentru a nu se observa în ţară ca acel colet a fost expediat din Olanda, inculpaţii au decis să îl expedieze din oraşul Aachen- Germania, situat la mică distanţă de frontiera celor două state şi, întrucât inculpatul N.I.F. mai fusese cercetat pe teritoriul Germaniei şi pentru a nu fi depistat, în oraşul Aachen s-a deplasat numai inculpatul V.I.A., având asupra sa cutia din carton ce conţinea cele două pachete cu cannabis.
La data de 12 aprilie 2011 inculpatul V.I.A. a mers la biroul societăţii de transport şi curierat S.C. A.T. S.R.L., societate din România, unde a depus coletul cu destinaţia Bucureşti- România pe numele unei prietene a lui, C.L.G., căreia în prealabil i-a cerut să îi trimită un mesaj telefonic cu adresa completă din actul său de identitate, solicitare căreia martorul i-a dat curs, inculpatul justificând ulterior această decizie prin faptul că nu ştia când se va întoarce în România.
S-a precizat că, la momentul expedierii coletului, căruia i-a fost atribuit de către biroul de curierat nr. 61AC, inculpatul V.I.A. şi-a atribuit un nume fictiv (B.A.), menţionând însă nr. său de telefon, iar la conţinutul coletului precizând "haine".
S-a mai arătat că inculpatul V.I.A. a predat coletul martorului C.V., angajat al S.C. A.T. S.R.L. în calitate de conducător auto şi care urma să transporte acel colet, dar şi altele, expediate de diverse persoane, cu un autocar, până în România, martorul recunoscându-l ulterior pe inculpat.
După expedierea coletului, inculpatul V.I.A. a revenit în Olanda, unde s-a întâlnit cu inculpatul N.I.F. şi, împreună, s-au deplasat în Belgia, iar apoi cu o cursă aeriană până în România, unde au ajuns pe data de 13 aprilie 2011, înţelegerea dintre cei doi inculpaţi fiind ca, după întoarcerea în România, după ce inculpatul V.I.A. ridica pachetul ce conţinea drogurile de risc, să-i dea inculpatului N.I.F. suma de 8000 RON, rezultată din vânzarea a circa 225 grame cannabis, reprezentând plata acestuia pentru contribuţia avută la cumpărarea ilicită a drogurilor.
După ce a revenit în ţară, pe data de 15 aprilie 2011, dimineaţa, inculpatul V.I.A. a căutat-o pe martora C.L.G., căreia i-a cerut să-l însoţească până la biroul de curierat al S.C. A.T. S.R.L., în vederea ridicării coletului, însă aceasta nu a fost de acord, înmânându-i actul de identitate.
În aceste condiţii inculpatul V.I.A. s-a deplasat la biroul acestei societăţii, birou amplasat în Mun. Bucureşti,unde a luat legătura cu martorii D.I.M. şi P.G.V., cel de-al doilea fiind cel care o înlocuia pe sora sa la serviciu întrucât aceasta avea probleme personale.
S-a precizat că inculpatul V.I.A. a primit, de la martorul P.G.V., coletul constând într-o cutie din carton, după ce i-a spus şi codul, astfel încât martorul nu i-a mai solicitat actul de identitate, având convingerea că inculpatul avea cunoştinţă despre expediţie.
După ce a intrat în posesia coletului ce conţinea drogurile de risc, pe care practic le deţinea fără drept, în vedere punerii în vânzare, în jurul orelor 11,45 inculpatul V.I.A. s-a deplasat spre autoturismul său marca Ford, parcat în apropierea imobilului societăţii de curierat, iar în momentul în care inculpatul a introdus coletul în portbagajul autoturismului acesta a fost imobilizat de lucrătorii de poliţie ai B.C.C.O. Bucureşti, ce formaseră anterior în zonă un dispozitiv de supraveghere.
S-a mai arătat că s-a procedat la identificarea persoanei depistate şi s-a stabilit că acesta se numeşte V.I.A., după care s-au efectuat un control corporal asupra inculpatului şi un control al autovehiculului, în coletul pe care inculpatul tocmai îi introdusese în portbagaj şi care a fost găsit de lucrătorii de poliţie fiind găsite două pachete din material plastic de culoare gri, ce conţineau o substanţă vegetală (proba nr. 2), iar în portiera din stânga-faţă a autovehiculului fiind găsite, de asemenea, trei pliculeţe din plastic ce conţineau, de asemenea, fragmente vegetale (proba nr. 1), probe ce au fost ridicate şi trimise pentru efectuarea determinărilor de specialitate către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 142732/27 aprilie 2011, proba nr. 1, constituită din trei punguţe din material plastic transparent în care se aflau fragmente vegetale de culoare verde-oliv, conţinea 2,08 grame cannabis, iar proba nr. 2, reprezentată de două pachete acoperite cu bandă adezivă de culoare gri, conţinea 946,2 grame cannabis, substanţa inclusă în tabelul - anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000.
S-a mai arătat că 6,90 grame cannabis, cantitate reţinută drept contraprobă din proba nr. 2, a fost ambalată, sigilată cu sigiliul M.A.I. nr. 4221 şi predată I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O. în baza dovezii seria H nr. 0021229 din 31 mai 2011, iar cantităţile de 1,19 grame cannabis, respectiv 906,9 grame cannabis, rămase din cele două probe după efectuarea analizelor de laborator, împreună cu 516,5 grame ambalaje ce prezentau urme de cannabis (cutia de carton) au fost sigilate cu sigiliul M.A.I. 4221 şi predate I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O. în baza dovezii seria H nr. 0021230 din 31 mai 2011.
La momentul constatării infracţiunii flagrante, respectiv identificării inculpatului V.l.A., după ce acesta ridicase coletul ce conţinea 946,2 grame cannabis, lucrătorii de poliţie au procedat şi la tratarea din punct de vedere criminalistic a cutiei de carton şi a celor două pachete din material plastic (aflate în interior) în care se aflau substanţele interzise, aspecte ce au fost fixate şi prin fotografiere, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 207686 din 04 mai 2011, întocmit de Serviciul Criminalistic al D.G.P.M.B. rezultând că urmele papilare au fost create de inculpatul V.l.A., aspect de natură să infirme declaraţiile date de inculpat la 09 mai 2011 şi 08 iunie 2011 în sensul că nu avea cunoştinţă despre conţinutul ilicit al cutiei de carton şi nu a participat la închiderea acestuia, activitate ce ar fi fost realizată numai de inculpatul N.I.F. care i-ar fi spus că în interior se află un laptop.
S-a arătat că, în continuarea cercetărilor, la aceeaşi dată, lucrătorii de poliţie l-au prezentat pe inculpatul N.I.F. la sediul DIICOT- S.T.B., iar cu ocazia audierii sale acesta a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, faptă comisă împreună cu inculpatul V.l.A. şi a arătat detaliat modul de comitere a faptei, inculpatului fiind indisponibilizate două telefoane mobile- marca Nokia, cu cartela Vodafone şi marca Black Berry, cu cartela Cosmote - depuse la D.G.P.M.B.- S.C.J.S.E.O. în baza dovezii seria H nr. 0026096 din 09 mai 2011.
Pentru a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 inculpatul N.I.F. a formulat şi un denunţ faţă de alte persoane ce au săvârşit infracţiuni legate de droguri, denunţ ce a fost înregistrat sub nr. 875D/P/2011- dosar conexat prin ordonanţa din 16 aprilie 2011 la Dosarul nr. 2498D/P/2010.
S-a precizat că denunţul privea o persoana de sex masculin, cunoscută cu apelativul "B.", ce avea ca preocupări vânzarea ilegală de cannabis, în urma investigaţiilor stabilindu-se că numitul "B." este A.F.T.
La data de 15 aprilie 2011 a fost organizată acţiunea de prindere în flagrant a inculpatului A.F.T., ocazie cu care denunţătorului N.I.F. i-a fost înmânată suma de 2600 RON, destinată cumpărării a 100 grame de cannabis de la A.F.T., după ce în prealabil i-a fost efectuat un control corporal, fără a se găsi asupra sa bunuri sau obiecte interzise la deţinere, după care inculpatul N.I.F. l-a apelat telefonic pe inculpatul A.F.T., stabilind cu acesta să se întâlnească în aceeaşi seară în vederea realizării tranzacţiei.
Denunţătorul N.I.F. s-a întâlnit cu inculpatul A.F.T. pe str. I., Mun. Bucureşti, cel de-al doilea venind în punctul respectiv cu un autoturism marca Mercedes şi sub supravegherea vizuală a lucrătorilor de poliţie, denunţătorul A.F.T.a urcat în autoturismul inculpatului A.F.T., unde s-a şi desfăşurat tranzacţia, înmânându-i inculpatului suma de 2600 RON şi primind în schimb o pungă din plastic ce conţinea fragmente vegetale de culoare verde.
S-a precizat că, ulterior, denunţătorul a coborât din autovehicul şi a predat lucrătorilor de poliţie punga respectivă, procedându-se, totodată, la blocarea autoturismului în care se afla inculpatul A.F.T.şi la imobilizarea acestui inculpat, asupra inculpatului fiind găsită suma de 2600 RON compusă din aceleaşi bancnote menţionate în cuprinsul procesului - verbal de inseriere.
S-a arătat că proba, constând în punga de plastic ce conţinea fragmente vegetale, a fost trimisă pentru analize, iar din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 142733 din 27 aprilie 2011 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor a rezultat că aceasta era constituită din cantitatea de 99,75 grame cannabis (106,16 grame masă brută).
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese verbale de constatare a infracţiunilor flagrante şi planşa fotografică anexată; rapoartele de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 142732 din 27 aprilie 2011, nr. 142733 din 27 aprilie 2011 şi nr. 920233/09 decembrie 2010 întocmite de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor; raportul de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 207686 din 04 mai 2011 întocmit de Serviciul Criminalistic al D.G.P.M.B.; procese verbale de redare a convorbirilor/comunicărilor telefonice; fotocopii documente (lista specificativă cu coletele luate la transport, lista de conţinut al coletului); declaraţiile martorilor C.V., C.L.G., D.I.M., P.G.V., B.C.N., O.T., C.D.; declaraţia învinuitului S.F.C.; declaraţiile inculpaţilor V.A.I., N.I.F., A.I.T.
În drept, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului N.I.F. întruneşte, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Pentru a decide astfel, instanţa a avut în vedere modalitatea de săvârşire a faptei, inculpatul depunând eforturi pentru a înlătura suspiciunile cu privire la acţiunea sa (deplasarea a fost efectuată iniţial în Belgia şi apoi în Olanda, coletul a fost expediat din Germania şi nu din Olanda, inculpatul a evitat să fie implicat în depunerea efectivă a coletului la S.C. A.T. S.R.L. sau în ridicarea acestuia). De asemenea, s-a avut în vedere şi cantitatea mare de droguri de risc introdusă de inculpat în ţară.
S-a avut în vedere şi de faptul că inculpatul a încercat să îşi minimizeze răspunderea, justificând fapta sa, în esenţă, prin probleme materiale generate de încălcarea altor dispoziţii legale ce au dus la sancţionarea sa contravenţională şi, astfel, invocându-şi propria culpă.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere, în primul rând, dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 - cauza de atenuare a pedepsei - faptul că inculpatul a formulat un denunţ (Dosar nr. 857D/P/2011 instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -DIICOT- S.T.B., conexat prin Ordonanţa din 16 aprilie 2011 la Dosarul nr. 2498D/P/2010), în urma acestui denunţ dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatului A.I.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Totodată, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), urmând să reţină în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul - conform înscrisurilor aflate la dosar - nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut în general o conduită corespunzătoare în societate şi familie.
A mai apreciat că nu pot fi reţinute, în beneficiul inculpatului, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. întrucât acestora li s-a dat eficienţa prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., o altă interpretare fiind de natură să dea o dublă eficienţă juridică aceleiaşi împrejurări de fapt (atitudinea procesuală a inculpatului).
Instanţa a reţinut în sarcina inculpatului incidenţa circumstanţelor agravante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., având în vedere modul de săvârşire a faptei (în special gradul de organizare a activităţii desfăşurate de inculpat), dar şi cantitatea mare de droguri de risc introdusă de inculpat în ţară.
În raport cu acestea, ţinând seama şi de circumstanţele familiale ale inculpatului, văzând dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen., instanţa a coborât pedeapsa spre minimul permis prin dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., aplicând inculpatului pedeapsa închisorii de 4 ani, pedeapsă apreciată de instanţa de fond ca fiind corespunzătoare gradului concret de pericol social concret al infracţiunii şi al inculpatului.
În raport cu modul de săvârşire a faptei, astfel cum a fost reţinut, avându-se în vedere cantitatea mare de droguri de risc introdusă în ţară, dar şi atitudinea subiectivă a inculpatului faţă de valorile sociale - acesta ignorând în mod constant valorile sociale, justificând săvârşirea faptei prin necesitatea achitării unor amenzi aplicate pentru săvârşirea unor contravenţii, prin necesitatea formulării unei plângeri contravenţionale - instanţa a apreciat că scopul pedepsei - orientate, de altfel, spre minimul special -, astfel cum este acesta reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenţie.
A apreciat instanţa că o altă soluţie ar fi de natură să creeze inculpatului un sentiment de impunitate, generând posibilitatea reluării activităţii infracţionale, cu atât mai mult cu cât din declaraţia data de inculpatul A.I.T. a rezultat că inculpatul N.I.F.de mai multe ori a achiziţionat cannabis de la acesta, drog pe care ulterior - după ce îl amesteca cu alte substanţe - îl punea în vânzare.
În drept, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului A.F.T. întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic intern de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Pentru a decide astfel, instanţa a avut în vedere faptul că, astfel cum a arătat însuşi inculpatul, activitatea de vânzare de droguri de risc către denunţătorul N.I.F. nu a fost ocazională, inculpatul vânzând şi anterior cannabis, procurat de la numitul R., aceluiaşi denunţător. Această împrejurare a constituit, în opinia instanţei, şi un argument esenţial în sensul înlăturării susţinerilor apărătorului inculpatului cu privire la o activitate de provocare din partea denunţătorului. De asemenea, s-a avut în vedere şi cantitatea relativ mare de droguri de risc vândută de inculpat.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Totodată, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul - conform înscrisurilor aflate la dosar - nu este cunoscut cu antecedente penale, are în general o conduită corespunzătoare în societate şi familie.
Instanţa de fond a apreciat că nu pot fi reţinute, în beneficiul inculpatului, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât acestora li s-a dat eficienţa prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., o altă interpretare fiind de natură să dea o dublă eficienţă juridică aceleiaşi împrejurări de fapt (atitudinea procesuală a inculpatului).
Instanţa a apreciat că nu pot fi reţinute, în beneficiul inculpatului, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât în cauză - faţă de însăşi natura infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - nu se poate reţine o stăruinţă a inculpatului pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită.
Instanţa a reţinut în sarcina inculpatului incidenţa circumstanţelor agravante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., având în vedere cantitatea relativ mare de droguri de risc vândută de inculpat, dar şi faptul că, anterior, inculpatul a mai vândut asemenea droguri de risc aceluiaşi denunţător (astfel cum au arătat însuşi inculpatul, dar şi denunţătorul).
În raport cu acestea, având în vedere şi circumstanţele personale şi familiale ale inculpatului, văzând dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen., instanţa a coborât pedeapsa spre minimul prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicând inculpatului pedeapsa închisorii de 2 ani, pedeapsă apreciată de instanţă ca fiind corespunzătoare gradului concret de pericol social concret al infracţiunii şi al inculpatului.
În raport cu caracterul repetat al vânzărilor efectuate de inculpat către denunţător, având în vedere cantitatea relativ mare de droguri de risc introdusă în ţară, instanţa a apreciat că scopul pedepsei - orientat, de altfel, spre minimul special -, astfel cum este acesta reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenţie.
A apreciat instanţa că o altă soluţie ar fi de natură să creeze inculpatului un sentiment de impunitate, generând posibilitatea reluării activităţii infracţionale, în special în considerarea faptului că, astfel cum s-a mai arătat, din însăşi declaraţia dată de inculpatul A.F.T. rezultând că acesta ii mai furnizase anterior cannabis denunţătorului.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii N.I.F. şi A.F.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul N.I.F. a solicitat, în principal, redozarea cuantumului pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind prea aspră în raport de actele în circumstanţiere aflate la dosar din care rezultă că este necunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptei, a colaborat cu organele de cercetare şi beneficiază şi de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, solicitând să se dea eficienţă şi dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. În subsidiar, a solicitat aplicarea art. 861 C. pen., cu stabilirea unui termen de încercare orientat spre maxim sau aplicarea pedepsei cu executarea la locul de muncă, în baza art. 867 C. pen., existând la dosar un acord în acest sens.
Inculpatul A.F.T. a solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei şi în fond pronunţarea unei hotărâri prin care să se facă aplicarea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, dar şi să se dea eficienţă disp. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în sensul de a se dispune, în principal, redozarea pedepsei aplicată de către prima instanţă şi condamnarea sa la o pedeapsă egală cu perioada executată până în prezent, iar în subsidiar aplicarea disp. art. 86l C. pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie.
Prin Decizia penală nr. 308/A din 18 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul N.I.F. împotriva sentinţei penale 571 din 29 iunie 2011a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul A.F.T. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 571 din 29 iunie 2011a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi rejudecând în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 75 alin. (2), art. 80 alin. (2) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 a condamnat inculpatul A.F.T.la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de risc.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 383 alin. (1)1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor N.I.F. şi A.F.T.
Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 aprilie 2011 la zi pentru inculpatul N.I.F. şi de la 16 aprilie 2011 la zi pentru inculpatul A.F.T.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul N.I.F. la plata în parte a cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 480 RON.
A reţinut instanţa de apel că fapta comisă de inculpatul N.I.F. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea săvârşită, a fost just individualizată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în condiţiile reducerii limitelor speciale de pedeapsă în temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a incidenţei dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
A apreciat că nu există temeiuri pentru ca pedeapsa de 4 ani închisoare să fie diminuată, şi mai mult, având în vedere că prin natura sa infracţiunea este de pericol, că o parte din activitatea infracţională s-a desfăşurat în străinătate, după un plan bine stabilit, inculpatul N.I.F., având rolul principal în achiziţionarea drogului de risc. De asemenea, nu este lipsită de importanţă cantitatea de drog, de aproape un kilogram, introdusă fără drept pe teritoriul ţării.
Referitor la solicitarea inculpatului de a i se reţine în favoare şi dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen., instanţa de apel a apreciat că faţă de împrejurarea de fapt a recunoaşterii de către inculpat a săvârşirii faptei şi a modalităţii sale de comitere, a fost evidenţiată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., această atitudine procesuală a inculpatului şi nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece ar însemna ca aceleiaşi situaţii de fapt să i se acorde o dublă valenţă juridică, ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului.
A mai considerat că prin cuantumul pedepsei aplicate inculpatului cu executare în regim de detenţie, se asigură realizarea scopului pedepsei preventiv - educativ, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de ordinea de drept şi valorile sociale apărate de lege.
Executarea pedepsei în stare de detenţie este singura aptă să asigure scopul preventiv - educativ al acesteia motivat de faptul că inculpatul a dat dovadă de îndrăzneală în derularea activităţii infracţionale, că şi-a luat măsuri de precauţie pentru a împiedica depistarea sa cu uşurinţă, după cum rezultă din traseul pe care l-a parcurs de la plecarea din ţară şi până la întoarcere, precum şi din modalitatea aleasă pentru ca drogurile cumpărate din Olanda, să fie trimise din Germania în România. Nici situaţia materială şi familială şi nici comportamentul, de până acum, al inculpatului la locul de detenţie (aşa cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar), nu pot înclina balanţa în sensul reindividualizării modalităţii de executare a pedepsei, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sau executarea pedepsei la locul de muncă, având în vedere şi împrejurarea că drogurile de risc au fost aduse în ţară în vederea valorificării acestora şi obţinerii unor importante sume de bani.
Cât priveşte pe inculpatul A.F.T., a reţinut instanţa de apel că fapta comisă de inculpatul A.F.T. întruneşte, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Referitor la individualizarea pedepsei, a constatat că s-a comunicat prin adresa 1994/11/2011 din 16 septembrie 2011, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Serviciul Teritorial Bucureşti că inculpatul A.F.T. a formulat un denunţ în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002, înregistrat sub numărul 1601D/P/2011, în urma cercetărilor fiind identificaţi inculpaţii M.C.D. şi V.Ş.A., faţă de care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale prin Ordonanţa 14 septembrie 2011, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Prin urmare, constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 19 din legea menţionată, şi fiind în prezenţa căii de atac promovate exclusiv de inculpat, instanţa de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului A.F.T., pentru ca pedeapsa să reflecte existenţa, în plus, faţă de situaţia stabilită prin hotărârea primei instanţe, a unei noi cauze de atenuare a pedepsei.
În consecinţă, a aplicat o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare, situată între limitele de pedeapsă fixate, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în raport de limitele speciale de pedeapsă prevăzute, pentru infracţiunea comisă, de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
A apreciat că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de a i se aplica o pedeapsă egală cu cea deja executată în stare de arest preventiv, întrucât o pedeapsă în acest cuantum nu exprimă gradul de pericol social concret al infracţiunii comise şi datele ce caracterizează persoana inculpatului A.F.T. A constatat, ca şi prima instanţă, că activitatea infracţională a inculpatului este caracterizată prin circumstanţe agravante, acestea încadrându-se în dispoziţiile art. 75 alin. (2) C. pen. Astfel, inculpatul a demonstrat că într-un timp relativ scurt de când i s-au solicitat droguri de către denunţător, a fost în măsură să răspundă comenzii primite, ceea ce vine să întărească datele existente în cauză că, şi anterior datei de 15 aprilie 2011, a mai desfăşurat activităţi ilicite care au legătură cu substanţele stupefiante. Apoi, cantitatea de droguri de risc traficată şi suma de bani primită pentru acestea nu sunt mici, ceea ce denotă gradul de implicare al inculpatului în traficul, fără drept, cu cannabis. Potrivit art. 80 alin. (2) C. pen., în caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
A mai constatat instanţa de apel că cererea inculpatului de a se da eficienţă şi circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., nu poate fi primită întrucât împrejurarea de fapt a recunoaşterii de către inculpat a săvârşirii faptei şi a modalităţii sale de comitere, a fost evidenţiată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., astfel că această atitudine procesuală a inculpatului nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece ar însemna ca aceleiaşi situaţii de fapt să i se acorde o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen. pot coexista cu cele ale art. 3201 C. proc. pen. numai atunci când art. 74 lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârşirea infracţiunii, alta decât comportamentul sincer, cum ar fi înlesnirea şi descoperirea participanţilor la activitatea infracţională.
A mai constatat instanţa de apel că modalitatea de executare a pedepsei este apreciată ca fiind just individualizată, executarea în detenţie a pedepsei fiind de natură să asigure scopul preventiv şi educativ al acesteia, în raport de modul concret în care inculpatul a săvârşit infracţiunea şi profilul socio - moral şi de personalitate a inculpatului. Inculpatul este la primul conflict cu legea penală şi a recunoscut comiterea infracţiunii, dar împrejurările comiterii faptei, cantitatea ridicată de drog traficată, urmările socialmente periculoase ale unei astfel de infracţiuni, prin care se aduce atingere sănătăţii publice, constituie motive pentru care se apreciază că suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, în pofida măsurilor de supraveghere la care inculpatul ar trebui să se supună, nu este suficientă pentru sancţionarea eficientă şi prevenirea comiterii unor fapte asemănătoare de către apelantul inculpat A.F.T.
Împotriva deciziei penale nr. 308/A din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti au formulat recurs inculpaţii N.I.F. şi A.F.T.
Inculpatul N.I.F. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi pct. 14 C. proc. pen.
Cu privire la pct. 172 a susţinut că s-a făcut o greşită aplicare a legii întrucât a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 şi a înţeles în timpul judecăţii să formuleze un denunţ aplicându-i-se în acest sens disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, fiindu-i aplicate şi disp. art. 3201 C. proc. pen.
A mai susţinut că deşi a solicitat aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., instanţa nu a ţinut cont de aceste dispoziţii apreciind că nu pot fi aplicate, susţinând că aceste dispoziţii pot fi aplicate alături de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Cu privire la pct. 14 a solicitat să se dea o eficienţă mai mare disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. A mai solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea disp. art. 861 C. pen.
Inculpatul A.F.T. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi pct. 14 C. proc. pen.
Cu privire la pct. 172 a susţinut că s-a făcut o greşită aplicare a legii, întrucât instanţa nu a aplicat disp. art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere atitudinea sinceră, cooperarea acestuia şi mai mult decât atât instanţa a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa agravantă prev. de art. 75 alin. (2) C. pen., însă dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen. prevăd că în caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, primează circumstanţele atenuante.
A solicitat aplicarea unei pedeapse sub minimul special, având în vedere că a executat deja 11 luni şi ca modalitate de executare a solicitat aplicarea disp. art. 861 C. pen.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de inculpaţii N.I.F. şi A.F.T., dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi Cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii N.I.F. şi A.F.T., sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. invocat de către inculpaţii N.I.F. şi A.F.T., în sensul că s-a făcut o greşită aplicare a legii, întrucât nu au fost reţinute disp. art. 74 lit c) C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond şi instanţa de apel au apreciat că împrejurarea recunoaşterii faptelor de către inculpaţi prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece aceleiaşi situaţii de fapt i s-ar acorda o dublă valenţă juridică.
Dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică cu prioritate faţă de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece, din punct de vedere procedural, conduc la soluţionarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanţial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă.
Este de principiu că legea generală se aplică în orice materie şi în toate cazurile, mai puţin în acelea în care legiuitorul stabileşte un regim special şi derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare faţă de norma de drept comun, ce în astfel de situaţii se aplică numai unde legea specială nu dispune.
Astfel, aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor speciale prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. în raport de prevederile generale cuprinse în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., corespunde principiului "specialia generalibus derogant", potrivit căruia normele juridice speciale derogă de la normele juridice generale.
Înalta Curte, constată că în cauză nu mai pot fi reţinute circumstanţele judiciare atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen. în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii N.I.F. şi A.F.T., întrucât legea specială derogă de la legea generală şi în mod corect au reţinut instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar că atitudinea procesuală de recunoaştere a faptelor a fost valorificată prin aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte critica inculpatului A.F.T. în sensul că au fost reţinute în sarcina inculpatului circumstanţele agravante prev. de art. 75 alin. (2) C. pen., făcându-se referire la disp art. 80 C. pen., Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. (2) C. pen., în caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, astfel că, în mod corect a fost individualizată pedeapsa aplicată inculpatului, faţă de dispoziţiile menţionate mai sus.
Cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpaţii N.I.F. şi A.F.T., Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, instanţa de fond şi instanţa de apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pentru realizarea atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedepsele astfel cum au fost individualizate de instanţa de fond şi de instanţa de prim control judiciar, răspund atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunile săvârşite respectiv - art. 3 alin. (1) Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit a) C. pen., art. 75 alin. (2) şi art. 80 alin. (2) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul N.I.F. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 75 alin. (2) şi art. 80 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.F.T.
Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului N.I.F. de 4 ani închisoare şi inculpatului A.F.T. de 1 an şi 10 luni închisoare, sunt justificate în raport de infracţiunile săvârşite, cantitatea mare de droguri, de aproximativ un kilogram, modalitatea şi împrejurările de comitere a faptelor, modul organizat în care au acţionat inculpaţii, respectiv după un plan bine stabilit şi de gradul de pericol social al faptelor săvârşite.
Solicitarea inculpaţilor de reducere a pedepselor prin reţinerea disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., nu poate fi primită, deoarece Înalta Curte constată că disp. art. 74 lit. a) C. pen. au fost reţinute de instanţa de fond şi nu li se poate da o dublă eficienţă, iar în ceea ce priveşte reţinerea disp. art. 74 lit c) C. pen., de asemenea, nu pot fi reţinute, întrucât atitudinea de recunoaştere a inculpaţilor a fost valorificată de aplicarea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., astfel că, nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi lit .c) C. pen.
Înalta Curte constată că pedepsele astfel cum au fost stabilite de instanţa de fond şi de instanţa de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Se constată că a fost respectat principiul proporţionalităţii, respectiv pedepsele aplicate inculpaţilor şi modalitatea de executare a faptelor, faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor privind aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., Înalta Curte apreciază că faptele comise de inculpaţi sunt infracţiuni de pericol, prin urmările socialmente periculoase ale faptelor aducându-se atingere sănătăţii publice, astfel că scopul pedepsei prev. de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepselor într-un loc de detenţie, iar aplicarea disp. art. 861 C. pen. nu ar satisface exigenţele prev. de art. 52 C. pen., şi nu s-ar realiza scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
Au fost valorificate lipsa antecedentelor penale şi poziţia sinceră a inculpaţilor prin aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., dar acestea nu constituie, în sine, argumente suficiente pentru a se proceda la aplicarea disp. art. 861 C. pen., Înalta Curte constatând că numai prin executarea în condiţii de detenţie, se va realiza reeducarea inculpaţilor în scopul ca aceştia să nu mai săvârşească alte infracţiuni.
Astfel, Înalta Curte constată că pentru sancţionarea eficientă a inculpaţilor N.I.F. şi A.F.T. este necesară aplicarea unei pedepse cu executare, pentru prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni şi pentru îndreptarea atitudinii inculpaţilor faţă de ordinea de drept.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va rspinge, ca nefondate, recursurile declarate de N.I.F. şi A.F.T. împotriva deciziei penale nr. 308/A din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.I.F. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 aprilie 2011 la 15 martie 2012 şi inculpatului A.F.T. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 aprilie 2011 la 15 martie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.I.F. şi A.F.T. împotriva deciziei penale nr. 308/A din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.I.F., prevenţia de la 15 aprilie 2011 la 15 martie 2012.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.F.T., prevenţia de la 16 aprilie 2011 la 15 martie 2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 72/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 76/2012. Penal → |
|---|
