ICCJ. Decizia nr. 774/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 774/2012
Dosar nr. 593/45/2011
Şedinţa publică din 15 martie 2012
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 132 din 13 octombrie 2011 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.A.M., împotriva rezoluţiei din data de 29 martie 2011, dată în dosarul nr. 84/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi a menţinut rezoluţia atacată.
A reţinut instanţa că petenta a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 29 martie 2011, dată in dosarul nr. 84/P/2011, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul A.V. de la Judecătoria Bârlad, de procurorul T.A.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad şi faţă de grefiera P.G. de la Judecătoria Bârlad. în motivarea plângerii petenta a solicitat, în esenţă, să se aplice prevederile legale, să se desfiinţeze soluţia procurorului şi să se înceapă urmărirea penală împotriva persoanelor cercetate, pe baza probelor de la dosar.
Curtea de Apel Iaşi a constatat că plângerea petentei S.A.M. este nefondată, arătând că aşa cum a motivat şi reprezentantul parchetului, nemulţumirile unei părţi dintr-un dosar în legătură cu o hotărâre judecătorească pot fi invocate în calea de atac prevăzută de lege. Petenta nu a atacat acea sentinţă şi a făcut plângere penală împotriva completului de judecată reclamând comiterea de fapte penale fără nici o dovadă în acest sens.
A reţinut că magistratul judecător, procurorul şi grefiera care au participat în şedinţa de judecată şi-au îndeplinit legal atribuţiile de serviciu, faptele pretins a fi comise, neputând fi reţinute în sarcina acestora, aşa încât nu poate fi antrenată sub nicio formă răspunderea penală. Neputându-se stabili vinovăţia persoanelor cercetate, a constatat că în mod corect şi legal procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, soluţie care a fost menţinută si de Procurorul general.
La data de 19 octombrie 2011, nemulţumită de această hotărâre, petenta S.A.M. a formulat recurs împotriva sentinţei menţionate cererea acesteia fiind aflată la fila 2 din dosar.
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a recursului, în faţa Înaltei Curţi, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278/1 alin. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este inadmisibil.
Astfel, Curtea de Apel Iaşi faţă de noile dispoziţii legale menţionate mai sus a pronunţat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.
Dispoziţiile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) C. proc. pen. este definitivă."
Astfel, în noua reglementare a art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentinţelor pronunţate în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., sentinţa dată fiind definitivă de la momentul pronunţării. Textul modificat, deşi înlătură al doilea grad de jurisdicţie, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiţie şi nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziţia menţionată prevede respectarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală, dar face referire doar la judecarea infracţiunilor, şi nu la toate chestiunile procesual penale. Faţă de noile modificări, sentinţele întemeiate pe dispoziţiile art. 278/1 pronunţate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanţei, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul pronunţării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare.
Astfel, faţă de cele menţionate anterior, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul declarat de petenta S.A.M., conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta S.A.M. împotriva sentinţei penale nr. 132 din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7747/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 773/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
