ICCJ. Decizia nr. 775/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 775/2012
Dosar nr. 604/36/2011
Şedinţa publică din 15 martie 2012
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 83/P din 22 septembrie 2011 Curtea de Apel Constanţa în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.C. împotriva rezoluţiei din 10 martie pronunţată în dosarul nr. 305/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, confirmată prin rezoluţia din 29 martie 2011 a aceluiaşi parchet şi a menţinut rezoluţia ca legală si temeinică.
A reţinut instanţa că petentul S.C. a formulat, plângere împotriva rezoluţiei din 10 martie 2011 dată în dosarul nr. 305/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi confirmată prin rezoluţia din 29 martie 2011 a Procurorului General al aceluiaşi parchet, solicitând desfiinţarea acesteia şi rejudecarea faptelor sesizate în sarcina persoanelor reclamate, condamnarea acestora şi restituirea terenului ce-i aparţinea, precum şi exonerarea sa de la plata cheltuielilor judiciare pentru care a fost executat silit. în esenţă, petentul S.C. a susţinut că, intimatul P.L., în calitatea sa de secretar al comunei Pecineaga, judeţul Constanţa, a eliberat două adeverinţe prin care se atesta în mod fals că numita S.T. deţinea suprafaţa de 4.400 mp intravilan, deşi în realitatea aceasta avea în proprietate o suprafaţă mai mică, acesta fiind astfel prejudiciat cu suprafaţa de 360 mp pe care nu i-a putut folosi în ultimii 21 de ani.
Litigiile promovate pe rolul instanţelor civile de petent au fost respinse iar, acesta i-a reclamant organelor de urmărire penală pe judecătorii care au soluţionat respectivele cauze, pe avocaţii care i-au asigurat apărarea şi pe executorul judecătoresc ce a trecut la executarea silită a hotărârilor, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluţia din 10 martie 2011 pronunţată în dosarul nr. 305/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii G.C., C.T. şi D.A.C., avocaţii C.L.A. şi R.N., executorul judecătoresc G.G.I. şi secretarul Primăriei comunei Pecineaga judeţul Constanţa, P.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a reţinut că, ocazionat de precizarea persoanelor împotriva cărora a formulat plângerea şi faptele pentru care doreşte antrenarea răspunderii lor penale, petentul S.C. a precizat că, adeverinţa nr. 3198 din data de 7 noiembrie 2005 eliberată de Primăria Comunei Pecineaga, judeţul Constanţa este reală, în comparaţie cu adeverinţa nr. 2767 din 25 octombrie 2005, eliberată de aceeaşi primărie şi semnată tot de secretarul P.L., care atestă nereal faptul că numita S.T. deţinea în intravilan o suprafaţă de 4.400 mp. Cu privire la executorul judecătoresc G.G.I. petentul a învederat că acesta, procedând la executarea unei hotărâri, a dispus să i se oprească din pensie câte 11 lei/lună. Petentul S.C. a declarat că judecătorul C.T. de la Judecătoria Mangalia i-a cerut să plătească taxă judiciară de timbru într-un dosar civil, taxă care ulterior nu i s-a mai restituit.
Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauza penală nr. 150/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, s-a stabilit că ambele adeverinţe corespund situaţiei înscrise în registrul agricol, diferenţa de teren dintre cele două adeverinţe fiind justificată, deoarece au fost eliberate pentru ani diferiţi, iar în intervalul 1974 - 2005, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1990, numitei S.T. i s-au atribuit 900 mp, astfel că la data de 25 octombrie 2005 figura în registrul agricol cu suprafaţă de 4.400 mp intravilan.
Cât priveşte acţiunea în justiţie, având ca obiect revendicare, servitute, pretenţii formulate de către reclamantul S.C. în contradictoriu cu pârâta S.T., prin sentinţa civilă nr. 550 din 17 martie 2006 a Judecătoriei Mangalia, pronunţată de judecătorul G.L., s-a respins acţiunea reclamantului, însă prin Decizia civilă nr. 615 din 12 septembrie 2006 Tribunalul Constanţa a admis apelul declarat de reclamant, desfiinţând sentinţa atacată şi trimiţând cauza spre rejudecare primei instanţe. în al doilea ciclu procesual Judecătoria Mangalia, prin judecătorul C.T., a pronunţat sentinţa civilă nr. 1353/C din 27 iunie 2007, respingând şi de această dată, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului S.C. Ulterior Tribunalul Constanţa, prin Decizia civilă nr. 500 din 12 noiembrie 2007 a respins apelul ca nefondat, obligându-l pe reclamant la cheltuieli de judecată, iar în final Curtea de Apel Constanţa, pronunţând Decizia nr. 60/C din 03 martie 2008 a constatat nul recursul declarat de S.C., deoarece acesta a declarat recurs fără a-1 motiva.
S-a apreciat că nu există un indiciu care să conducă la concluzia că judecătorul G.C. de la Tribunalul Constanţa şi judecătorii C.T. şi D.A.C. de la Judecătoria Mangalia ar fi comis vreo faptă de natură a vătăma interesele legale ale reclamantului S.C. Cât priveşte pe avocaţii C.L.A. şi R.N., petentul nu a indicat nici un motiv care să conducă la concluzia că aceştia i-ar fi vătămat în vreun mod interesele sale legale. Executorul judecătoresc G.G.I. uzând de prerogativele legale ale funcţiei, a luat măsuri de executare silită a unei hotărâri judecătoreşti legal adoptate, definitivă şi irevocabilă. Cu privire la fostul secretar al Primăriei comunei Pecineaga, P.L., s-a apreciat că a acţionat în consens cu documentele existente la primărie, în care se atestau suprafeţele de teren intravilan deţinute de numita S.T.
Astfel, s-a apreciat că faptele reclamate de către petent nu există, situaţie pentru care se impune adoptarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Rezoluţia din 10 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost atacată, iar Procurorul General al respectivului parchet a dat rezoluţia din 29 martie 2011 prin care a respins plângerea petentului S.C. ca neîntemeiată.
Prin rezoluţia din 29 martie 2011, s-a reţinut că, petentul S.C. a reluat criticile vizând taxele de timbru achitate la Judecătoria Mangalia şi Tribunalul Constanţa, care nu i-au fost restituite, precum şi cele referitoare la conţinutul adeverinţei eliberate de Primăria comunei Pecineaga, judeţul Constanţa, privind cei 4.400 mp teren intravilan deţinuţi de S.T., critici, care în urma verificărilor efectuate în cadrul actelor premergătoare din dosarul nr. 305/P/2010, s-au dovedit a fi neîntemeiate, deoarece faptele nu există, nefiind învederate împrejurări noi care să atragă caracterul nelegal ori netemeinic al rezoluţiei.
Împotriva rezoluţiilor a formulat plângere petentul S.C. , iar Curtea de Apel Constanţa a reţinut că rezoluţia din 10 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa este temeinică şi legală, iar plângerea petentului Ş. intimatul P.L., în exercitarea atribuţiilor sale de secretar al Primăriei Comunei Pecineaga, judeţul Constanţa a respectat obligaţiile ce-i reveneau, eliberând adeverinţe care reflectau situaţia reală din Registrul agricol, neexistând în ceea ce-o priveşte o neîndeplinire a atribuţiilor de serviciu sau o îndeplinire defectuoasă a acestora cu intenţie, constatând că nu există fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi nu poate fi antrenată răspunderea penală a acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Referitor la intimaţii G.C., C.T. şi D.A.C., care în calitate de judecători au soluţionat cauzele civile promovate de petentul S.C. împotriva numitei S.T. în legătură cu suprafaţa de 360 mp şi având ca obiect revendicare, servitute şi pretenţii, s-a constatat că nu s-a făcut dovada că şi-au încălcat sau îndeplinit defectuos atribuţiile ce le reveneau în exercitarea funcţiei deţinute. Pe lângă faptul că hotărârile pronunţate de aceştia au fost supuse controlului judiciar, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, fiind menţinute ca atare, la soluţionarea cauzelor s-a avut în vedere şi că numita S.T. posedă titlu de proprietate valabil pentru suprafaţa de 360 mp teren intravilan iar petentul S.C. nu a făcut dovada dreptului său de proprietate pentru terenul revendicat. Având în vedere că acţiunile civile promovate pe rolul instanţelor de judecată de petentul S.C. au fost respinse definitiv şi irevocabil, iar acestea nu erau scutite de plata taxelor de timbru, s-a constatat că obligarea acestuia la plata taxelor şi cheltuielilor judiciare este temeinică şi legală, neexistând nici în această privinţă abuzuri.
Instanţa de fond a constatat că, faptele de abuz în serviciu reclamate de petentul S.C. în privinţa făptuitorilor G.C., C.T. şi D.A.C. nu există, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea penală a acestora pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru intimaţii C.L.A. şi R.N. s-a constatat că nici în privinţa acestora faptele reclamate de petentul S.C. nu există, neputând fi antrenată răspunderea penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Intimatul G.G.I., în calitatea sa de executor judecătoresc, a pus în executare silită hotărârea prin care în mod definitiv şi irevocabil petentul S.C. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, situaţie în care şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, nefiind dovedite abuzuri de natură a justifica eventuala antrenare a răspunderii sale penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Curtea de Apel Constanţa constatând inexistenţa unor fapte de natură penală în sarcina intimaţilor a respins, ca nefondată, plângerea petentului S.C., menţinând ca legală şi temeinică rezoluţia atacată.
La data de 30 septembrie 2011, nemulţumit de această hotărâre, petentul S.C. a formulat recurs împotriva sentinţei menţionate cererea acestuia fiind aflată la filele 2-4 din dosar, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea plângerii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a recursului, în faţa Înaltei Curţi, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este inadmisibil.
Astfel, Curtea de Apel Constanţa faţă de noile dispoziţii legale menţionate mai sus a pronunţat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.
Dispoziţiile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) din cpp este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 78/1 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentinţelor pronunţate în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., sentinţa dată fiind definitivă de la momentul pronunţării. Textul modificat, deşi înlătură al doilea grad de jurisdicţie, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiţie şi nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziţia menţionată prevede respectarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală, dar face referire doar la judecarea infracţiunilor, şi nu la toate chestiunile procesual penale. Faţă de noile modificări, sentinţele întemeiate pe dispoziţiile art. 278/1 pronunţate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanţei, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul pronunţării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare.
Astfel, faţă de cele menţionate anterior, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul declarat de petentul S.C., conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul S.C. împotriva sentinţei penale nr. 82/P din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 81/2012. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 7747/2012. Penal → |
|---|
