ICCJ. Decizia nr. 816/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.816/2012
Dosar nr. 3408/121/2011
Şedinţa publică din 20 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 648 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia penală, a fost condamnat inculpatul S.B. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) şi art. 73 lit. b) C. pen., acesta optând pentru judecarea potrivit art. 320 l C. proc. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar potrivit disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 4 ianuarie 2011 la zi .
În conformitate cu art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate-parte civilă T.F. 50 % din suma de 8 000 lei, adică 4 000 lei cu titlu de daune materiale, şi 50 % din suma de 20.000 lei, adică 10.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf.Apostol Andrei" Galaţi 50 % din suma de 27.775,47 lei adică suma de 13.887,73 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea medicală a părţii vătămate T.F.
S-a constatat că din această sumă inculpatul a achitat în contul Spitalului Sf. Apostol Andrei Galaţi suma de 1 000 lei cu chitanţa nr. 0087172 din 24 august 2011 (fila 61 dosar instanţă).
Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a obiectului tăietor înţepător (cuţit) de care s-a folosit la comiterea faptei .
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).
Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Conform art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpatul S.B. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la omor calificat, în stare de provocare, respectiv, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen., reţinându-se următoarele:
La data de 19 noiembrie 2010, lucrătorii de poliţie din cadrul I.P.J. Galaţi - Postul de Poliţie Iveşti, preluând un apel al S.N.U.A.U. 112, au sesizat un eveniment, şi anume faptul că „la data de 27 decembrie 2010, pe raza comunei Iveşti, judeţul Galaţi, numitul T.F. a fost înjunghiat în zona abdominală de către autorul S.B.".
La data de 27 decembrie 2010, în jurul orelor 1900 - 2000, partea vătămată T.F., zisă „V.", a mers la o pizzerie de pe raza localităţii Iveşti, judeţul Galaţi, însoţită de către vărul său, martorul T.F., zis „B." (declaraţie martor, fila 30, verso). În localul respectiv, în afară de alte persoane, se aflau şi martorii B.M. (fiica inculpatului), martorul G.M. (fiul inculpatului) şi martorul G.I. (cumnat al inculpatului, declaraţie martor, fila 55, verso).
Ambele grupuri de persoane au stat la mese separate, şi unii şi ceilalţi consumând alcool, conform propriilor declaraţii.
La un moment dat, între martorul T.F. şi martorul G.I. a izbucnit un conflict, generat de discuţii anterioare, martorul fiind lovit cu pumnul în zona feţei de către G.I. La rândul lui, martorul G.I. a fost şi el lovit cu palma peste faţa şi apoi cu o sticlă în zona gurii, de către martorul T.F. (declaraţie martor, fila 46, verso).
În apărarea martorului T.F. a intervenit partea vătămată T.F., care a fost lovită de către martorul G.I., precum şi de alte persoane, O. şi T., care au rămas neidentificate (declaraţie martor, fila 30, verso).
Acest conflict a durat circa un sfert de oră ş,i în urma acestui scandal, partea vătămată şi martorii arătaţi mai sus au fost daţi afară din local de către proprietarul localului, numitul M.I.
Întrucât conflictul nu s-a stins în această fază, partea vătămată şi martorii arătaţi mai sus au plecat să solicite ajutor rudelor lor.
Astfel, partea vătămată T.F., în jurul orelor 2200 - 2230, a mers la locuinţa vărului său, martorul T.P., zis „P.", spunându-i acestuia că a fost bătut de mai multe persoane, fără să le nominalizeze, precum şi faptul că fratele acestuia, T.F., a fost lovit de către aceleaşi persoane. în continuare, partea vătămată T.F. şi martorii T.P. şi T.C., zis „L." (fratele părţii vătămate) au plecat spre zona pizzeriei, scopul declarat fiind acela de a-1 lua acasă pe martorul T.F., în realitate apreciem că au mers să se răzbune pe grupul advers. în acest sens este declaraţia martorului F.V., care a declarat că „B., era băut bine şi supărat că luase bătaie şi voia să se răzbune". în drum spre pizzerie, partea vătămată şi martorii T.P. şi T.C. s-au întâlnit cu alte rude ale acestora, respectiv cu martorii T.F., F.V., zis „V." şi T.V., zis „Ţ.". Deşi toate persoanele de mai sus au declarat că nu erau înarmate, din declaraţiile inculpatului S.B. şi ale martorilor G.I., G.M. a reieşit contrariul.
S-a arătat că martorii T.C., zis „L." (fratele părţii vătămate) şi T.V., zis „Ţ." (vărul părţii vătămate), nu au putut fi audiaţi. La rândul lor, martorii G.I., G.M. şi B.M. au mers la domiciliul inculpatului B.Ş., spunându-i acestuia că au fost urmăriţi de către partea vătămată T.F. şi de către martorul T.F., pentru a fi bătuţi. în acel moment în locuinţă se mai aflau martora B.L.M. (soţia inculpatului) şi ginerele acestuia, numitul M.C. Martorii B.M. şi M.C. nu au putut fi audiaţi de către procuror.
Între timp, în apropierea locuinţei inculpatului, era prezenţi partea vătămată T.F. şi rudele acestuia, fără să se poată stabili cu exactitate care dintre acestea, cu precizarea că aceştia erau înarmaţi şi „căutau să facă scandal". Martorul G.M. a declarat că din grupul de persoane i-a recunoscut doar pe partea vătămată T.F., pe „V." adică pe martorul F.V. şi pe martorul T.F.
În urma celor auzite şi fiind şi sub influenţa alcoolului, inculpatul S.B. a luat un cuţit de bucătărie şi a ieşit afară în drum, unde i-a recunoscut pe partea vătămată T.F. şi pe martorii T.V. şi T.F. Întrucât, conform declaraţiei inculpatului, aceste persoane erau agresive şi violente, le-a ameninţat, în sensul că-i va tăia cu cuţitul, spunându-le chiar „băi fugiţi, că vă tai".
Această ameninţare a fost percepută de către partea vătămată şi de către martori, moment în care grupul părţii vătămate a început să fugă în direcţia opusă.
În acest scop, inculpatul S.B. a început să alerge persoanele din grupul arătat, pe o distanţă de aproximativ 200 de metri. La un moment dat, partea vătămată T.F. care rămăsese mai în urmă, l-a lovit pe inculpat cu un obiect alungit, posibil coadă de lopată, în zona abdomenului.
În aceste condiţii, inculpatul S.B. a aplicat părţii vătămate T.F. o singură lovitură de cuţit în zona abdominală, urmare căreia aceasta a căzut la pământ, după alţi „3-4 paşi". în continuare, inculpatul a alergat după celelalte persoane, cam 20-30 de metri, fără să reuşească să mai prindă pe cineva şi implicit fără să mai lovească pe cineva.
Martorul F.V. a declarat că inculpatul a încercat să-1 lovească cu cuţitul şi pe numitul T.C., aspect neconfirmat de probele cauzei. De asemenea nu se confirmă nici faptul că inculpatul S.B. ar fi fost înarmat cu două cuţite.
În urma loviturii, partea vătămată T.F. a căzut la pământ şi i s-a acordat un prim-ajutor de către alte persoane, fără să se poată stabili care au fost acestea.
În continuare, martorul F.V. a fost cel care a sunat la SNUAU 112 şi a anunţat evenimentul, solicitând o ambulanţă.
La faţa locului a sosit o ambulanţă care a transportat-o pe partea vătămată T.F. la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi, unde a şi fost internată în intervalul 28 decembrie 2010 - 19 februarie 2011.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală a rezultat că :
- numitul T.F. a prezentat o plagă înţepat-tăiată penetrantă abdominal cu plagă gastrică şi hematom ligament gastro-colic, leziune de violenţă ce a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit;
- leziunea poate data din 27 decembrie 2010;
- a necesitat 27-30 (douăzecişişapte-treizeci) zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii, dacă nu survin complicaţii;
- plaga înţepat-tăiată penetrantă abdominal cu eviscerare de colon şi epiplon, cu plagă gastrică şi hematom ligament gastro-colic i-a pus în primejdie viaţa.
- în ceea ce priveşte atitudinea procesuală a inculpatului, s-a reţinut că inculpatul S.B. a avut o atitudine de recunoaştere în ceea ce priveşte aplicarea loviturii cu cuţitul, cu precizările făcute în declaraţiile sale.
Inculpatul S.B. a fost examinat medico-legal, avându-se în vedere declaraţiile acestuia, conform cărora a fost lovit la rândul lui de către partea vătămată T.F. Din concluziile raportului de constatare medico-legală a rezultat că :
- numitul S.B., pe cap, corp şi membre, nu prezintă leziuni de violenţă care să poată data din 27 decembrie 2010;
- nu a necesitat îngrijiri medicale;
S-a menţionat că examinarea medico-legală a inculpatului s-a făcut la data de 05 ianuarie 2011, la un interval de timp mai mare de la agresiunea exercitată asupra sa.
Faţă de cele expuse, s-a apreciat că inculpatul S.B. a săvârşit, cu vinovăţie, fapta pentru care a fost pus sub acuzare, că acesta răspunde penal, că infracţiunea este probată şi că încadrarea juridică a fost corect reţinută în rechizitoriu.
În opinia instanţei de fond, situaţia de fapt, astfel cum a fost prezentată, este dovedită cu procesul - verbal de fixarea locului faptei (fila 2 dosar urmărire penală); planşe foto efectuate cu ocazia fixării locului faptei (filele 5-7); planşa foto a corpului delict (fila 10), raportul de constatare medico-legală privind pe partea vătămată T.F. (fila 19 dosar urmărire penală), declaraţia părţii vătămate T.F. audiat atât în faza de urmărire penală, cât şi cea de judecată, declaraţia martorilor T.F., T.P., G.I., G.M., F.V., B.L., B.M. şi S.B., toate coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului.
Inculpatul, prin recunoaşterea faptei sale, a înţeles să se prevaleze de disp. art. 3201 C. proc. pen., în sensul de a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului S.B., care la data de 27 decembrie 2010, în loc public, şi în urma unui conflict, a aplicat părţii vătămate T.F. o lovitură cu un obiect tăietor-înţepător (cuţit) în zona abdominală, producându-i o plagă înţepat-tăiată penetrantă abdominal, cu eviscerare de colon şi epiplon cu plagă gastrică şi hematom ligament gastro-colic, care a pus în primejdie viaţa acestuia, întruneşte elementele constitutive ale tentativei de omor calificat, cu reţinerea recidivei postexecutorii şi a stării de provocare, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen.
Inculpatul, prin avocat, a solicitat a mai fi reţinute în favoarea sa, pe lângă circumstanţa scuzei provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., şi circumstanţele atenuante prev. de art. 74-76 C. pen. având în vedere recunoaşterea faptei şi stăruinţa în recuperarea prejudiciului cauzat părţii vătămate.
În opinia instanţei de fond, cererea inculpatului nu a putut fi admisă deoarece acesta a comis o faptă de un ridicat pericol social, chiar dacă a fost săvârşită în condiţii de provocare, iar recunoaşterea faptei şi stăruinţa de a recupera o parte din prejudiciu se circumscriu disp. art. 320 indice 1 C. proc. pen., text de lege de care a înţeles să se prevaleze inculpatul. Mai mult de atât, acesta este recidivist postexecutoriu, starea de recidivă intrând în concurs cu circumstanţa atenuantă a scuzei provocării, instanţa de fond apreciind că existând un concurs între circumstanţe atenuante şi agravante, pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. Reţinerea de circumstanţe atenuante, prev. de art. 74-76 C. pen., se aplică în anumite împrejurări care se raportează la întregul ansamblu probator administrat în cauză, dar care nu sunt aplicabile în speţă inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului B.S. au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei comise (infracţiune contra vieţii), de persoana acestuia (care are antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie) şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (în apărarea inculpatului fiind reţinută circumstanţa atenuantă a scuzei provocării).
S-a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa principală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza II b), c) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii faptelor prev. de art. 64 lit. a), teza II-a şi b) C. pen.
În conformitate cu art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 04 ianuarie 2011 la zi.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reţinut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000 lei, pentru daune materiale reprezentând contravaloare medicamente pentru vindecare, şi cu suma de 20.000 lei, pentru daune morale (fila 21 dosar instanţă). Inculpatul, prin declaraţia sa, a fost de acord să o despăgubească pe partea vătămată cu jumătate (1/2) din sumele pretinse având în vedere faptul că, în favoarea acestuia, a fost reţinută circumstanţa atenuantă a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. (fila 43 dosar fond).
Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Apostol Andrei Galaţi s-a constituit parte civilă cu suma de 27.775, 47 lei, reprezentând contravaloare medicamentaţie acordată părţii vătămate T.F. cu ocazia internării la această unitate spitalicească. Prin reţinerea scuzei provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul a fost obligat la plata a jumătate din această sumă, urmând ca pentru recuperarea diferenţei unitatea spitalicească să se adreseze în justiţie printr-o acţiune civilă îndreptată împotriva părţii vătămate T.F. care s-a făcut vinovat de comiterea faptei de către inculpat şi care a determinat internarea sa. Din suma pretinsă de spital inculpatul a achitat 1000 lei cu recipisa depusă la dosar ( fila 61).
Împotriva sentinţei instanţei de fond, au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAŢI (criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul nereţinerii dispoziţiilor art. 80 C. pen. şi, respectiv, netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului) şi inculpatul S.B. [care a criticat-o ca nelegală privind aplicarea disp. art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. şi, respectiv, netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea acestuia].
Prin Decizia penală nr. 300 A din 16 decembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a fost admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAŢI, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr. 648 din 23 septembrie 2011 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 80 C. pen.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale.
De asemenea, a fost menţinută starea de arest a inculpatului S.B. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 4 ianuarie 2011 la zi.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.B. împotriva sentinţei penale nr. 648 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
A fost obligat apelantul - inculpat la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim-control judiciar a reţinut următoarele:
Examinând sentinţa apelată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, a susţinerilor apelanţilor, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, pe baza probelor administrate, vinovăţia inculpatului şi a aplicat o pedeapsă în condiţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv prin aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., reţinând pericolul social concret al faptei, împrejurările în care a fost săvârşită, precum şi persoana inculpatului, care nu se află la primul impact cu legea penală, însă a recunoscut şi regretat fapta comisă. S-a reţinut, în sinteză, că inculpatul S.B., la data de 27 decembrie 2010, în loc public şi în urma unui conflict, a aplicat părţii vătămate T.F. o lovitură cu un obiect tăietor-înţepător (cuţit), în zona abdominală, producându-i o plagă înţepat-tăiată penetrantă abdominal cu eviscerare de colon şi epiplon cu plagă gastrică şi hematom ligament gastro-colic, leziuni ce au pus în primejdie viaţa acesteia.
Instanţa de apel a apreciat, în consens cu ce de fond, că fapta întruneşte elementele constitutive ale tentativei de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Fapta şi vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu procesul verbal de fixare a faptei, planşele foto, raportul de constatare medico - legală, aflat la fila 19 dosar urm. penală, declaraţia părţii vătămate T.F., declaraţiile martorilor T.F., T.P., G.I., G.M., F.V., B.L., B.M., precum şi cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului S.B.. întrucât fapta a fost săvârşită în stare de provocare din partea victimei, a fost corect reţinute şi prevederile art. 73 lit. b) C. pen., iar datorită faptului că inculpatul este recidivist postexecutoriu, au fost corect reţinute şi prevederile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. împrejurarea că inculpatul S.B. a săvârşit infracţiunea în stare de provocare, reiese din declaraţia martorului F.V., care a declarat că partea vătămată, însoţită de T.F. şi T.P., se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice şi au mers către inculpat pentru a se răzbuna. împrejurarea că inculpatul este recidivist postexecutoriu rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia, aflată la fila 109 din dosarul de urmărire penală.
În aceste condiţii, a menţionat instanţa de apel că şi chiar dacă instanţa de fond ar fi ţinut cont de faptul că inculpatul, pe de o parte, este recidivist, iar pe de altă parte, că a recunoscut şi regretat fapta comisă, situaţie reflectată în cuantumul pedepsei aplicate, se impunea a fi reţinute dispoziţiile art. 80 C. pen. care reglementează concursul dintre circumstanţele atenuante şi cele agravante. Din acest motiv, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi au fost reţinute dispoziţiile art. 80 C. pen.
În opinia instanţei de prim-control judiciar, faţă de gravitatea faptei săvârşite, de urmările acesteia, rezultate din raportul de constatare medico-legală care relevă pericolul deosebit al faptei săvârşite, coroborate cu atitudinea de recunoaştere şi regret a inculpatului, instanţa de fond a aplicat o pedeapsă în concordanţă cu limitele legale şi cu reţinerea stării de provocare din partea părţii vătămate. De asemenea, faptul că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, a condus la reţinerea în favoarea acestuia a dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă aplicabile cu o treime.
S-a mai arătat de instanţa de apel că reţinerea şi a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., pe lângă dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., întrucât acesta a recunoscut săvârşirea faptei, ar conduce la o dublă eficienţă juridică dată aceleiaşi situaţii, coborând nelegal pedeapsa aplicată de două ori, pentru aceeaşi împrejurare. Având în vedere această opinie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.B.
Întrucât inculpatul S.B. se află arestat preventiv, iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri se menţin, în baza art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a acestuia, iar în baza alin. (2) al aceluiaşi articol de lege, a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la data de 04 ianuarie 2011 la zi.
Împotriva deciziei instanţei de prim control judiciar, inculpatul S.B. a declarat recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a prezentei decizii.
În sinteză, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 389/9 pct. 14 C. proc. pen., s-au criticat ambele hotărâri judecătoreşti cu privire la individualizarea pedepsei. S-a solicit reducerea cuantumului pedepsei ce va fi executată, prin acordarea unei eficiente mai mari criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv prin reţinerea împrejurării că inculpatul a achitat o parte din prejudiciul cauzat (depunând o chitanţă de plată a sumei de 500 lei către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Galaţi).
Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte apreciază corectă concluzia ambelor instanţe că, la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.B., nu se poate face abstracţie de existenţa împrejurărilor care, potrivit legii, sunt de natură să agraveze răspunderea penală a acestuia (antecedenţa penală care a atras starea de recidivă postexecutorie - cazier fil. 109 d.u.p.).
Potrivit fişei de cazier, inculpatul a fost condamnat de mai multe ori, cu începere din anul 1990, la pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 217, art. 321, art. 180, art. 192, art. 208-209, art. 211 C. pen., cele mai multe dintre acestea fiind infracţiuni ce presupun folosirea violenţei fizice ori morale.
Or, în aceste condiţii critica apărării privind individualizarea pedepsei şi, mai ales, cererea de reducere a pedepsei de 4 ani închisoare este neîntemeiată.
Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă pentru tentativă de omor calificat [acestea, la rândul lor fiind deja reduse cu 1/2 având în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (2) C. pen.], în conformitate cu dispoziţiile art. 320/1 C. pen.
În final, s-a optat pentru pedeapsa de 4 ani închisoare, egală cu minimul pedepsei reduse, în două etape (1/2 şi apoi cu 1/3), instanţele stabilind, potrivit art. 80 C. pen., că este nejustificată reducerea acesteia sub acest minim, chiar în raport de concursul între starea de recidivă [art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)] şi starea de provocare [art. 73 lit. b) C. pen.], fiind de asemenea reţinută, în sensul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi împrejurarea plăţii unor sume de bani către unitatea spitalicească.
În consecinţă, se apreciază că pedeapsa ce o va executa inculpatul, redusă deja la minimul de 4 ani închisoare, este de natură să-şi atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., nefiind incident cazul de casare invocat.
Nu în ultimul rând, acest cuantum al pedepsei - de 4 ani închisoare - răspunde şi criteriului proporţionalităţii între gravitatea faptei/infracţiunii şi, respectiv, datele personale ale acuzatului care, în prezenta cauză, nu este la prima încălcare a legii penale (fişa de cazier - fil. 109 d.u.p.), chiar dacă a manifestat sinceritate în faţa organelor judiciare, solicitând aplicarea procedurii prevăzută de art. 320/1 C. proc. pen. - beneficiind astfel de reducerea limitelor de pedeapsă - şi a achitat o parte a sumei către partea civilă (unitatea medicală).
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În temeiul art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva deciziei penale nr. 300/A din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 ianuarie 2011 la 20 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 625 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 857/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 814/2012. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
