ICCJ. Decizia nr. 782/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 782/2012
Dosar nr. 58204/3/2011/a2
Şedinţa publică din 16 martie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, consată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 8 martie 2012 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a penală, a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., în temeiul art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., având în vedere şi dispoziţiile art. 136 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului P.A.A., domiciliat în Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar a constatat că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 31 din 17 ianuarie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 cu reţinerea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
În temeiul art. 864 alin. (1) C. pen rap. la art. 83 C. pen fost revocată suspendarea condiţionată sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 238 din 12 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 1464/118/2008, definitivă prin decizia penală nr. 81P din 01 octombrie 2009 a Curţii de Apel.
În temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, şi lit. b) C. pen. pe întreaga durată a executării pedepsei principale şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 01 august 2011 la zi şi a fost menţinută măsura arestării preventive.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că, inculpatul P.A.A., pe data de 01 august 2011 a fost depistat de lucrătorii poliţiei pe raza Municipiului Bucureşti, deţinând fără drept, în interiorul autoturismului marca A., proprietate personală, cantitatea de 195,2 grame canabis, droguri de risc destinate consumului propriu.
S-a mai reţinut că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului P.A.A. se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prevăzute de art. 160b alin. (3) C. proc. pen. Astfel, există indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, aceasta rezultând din probele administrate în cauză, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar faţă de natura şi împrejirările comiterii faptei, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul P.A.A. a declarat, în termen legal, recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate sub aspectul menţinerii stării de arest, rejudecarea, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului, recursul este nefondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În raport cu stipulaţiile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 23 din Constituţia României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procesului penal.
Pericolul pentru ordinea publică îşi găseşte expresia şi în starea de nelinişte, în sentimentul de insecuritate în rândul societăţii, generat de faptul că persoane bănuite de săvârşirea unor infracţiuni grave sunt cercetate şi judecate în stare de libertate.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că a fost săvârşită fapta, care prezintă un grad ridicat de pericol social - inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 cu reţinerea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
În plus, simpla trecere a unei anume perioade de timp nu este de natură să diminueze rezonanţa asupra gradului de pericol public a faptei deduse judecăţii, fapta imputată inculpatului aduce atingere relaţiilor sociale referitoare la regimul substanţelor aflate sub control naţional, având şi un grad de pericol ridicat în rândul tinerilor. Pe de altă parte, indiciile de repetabilitate a unor acte din sfera ilicitului penal permit concluzia că inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate, ar reveni în mediul din care a fost scos prin luarea măsurii preventive, reactivând astfel riscul de reiterare a acţiunilor ilicite eliminat prin privarea sa de libertate.
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necasară menţinerea arestării preventive a inculpatului P.A.A.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.A. împotriva încheierii din 8 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 58204/3/2011 (590/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 783/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 781/2012. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
