ICCJ. Decizia nr. 848/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 848/2012
Dosar nr.887/44/2011
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 391 din 1 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 13768/121/2010, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.R. la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., precum şi la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru deţinere de droguri de risc pentru consum propriu. În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.C.R. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea a închisorii de 5 ani, sporită la 6 ani şi 6 luni închisoare precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. precum şi la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani şi 9 luni precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. precum şi la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani şi 9 luni precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de introducere în ţară a drogurilor de mare risc. În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.I. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani şi 9 luni închisoare, sporită la 5 ani şi 4 luni închisoare precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în referire la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 7 ani precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc în formă continuată. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în referire la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.V.R. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată. L-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în referire la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc. În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.V.R. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani şi 5 luni închisoare precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpaţilor mai sus menţionaţi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepselor principale aplicate. În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor C.V.R., C.C.R. şi S.I., iar în conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedepsele aplicate acestora perioadele executate în stare de reţinere şi arest preventiv începând cu 17 noiembrie 2010 la zi. A constatat că faţă de inculpatul C.A. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă prin încheierea de şedinţă din 17 februarie 2011 a Tribunalului Galaţi, emiţându-se mandatul de arestare preventivă din 17 februarie 2011.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a cantităţii de 14 gr. cocaină depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - S.C.J.O. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpaţii mai sus menţionaţi a probelor biologice, după rămânerea definitivă a hotărârii, în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul naţional de date genetice Judiciare. În temeiul art. 189 C. proc. pen., suma de 300 lei, reprezentând onorariu de apărător desemnat din oficiu în cauză pentru inculpatul S.I., s-a dispus a fi avansată baroului de avocaţi Galaţi din fondul Ministrului Justiţiei. În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 2000 lei, în privinţa inculpatului S.I. suma înglobând şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele: Prin rechizitoriul cu nr. 170/D//P/2010, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. – S.T.G. şi înregistrat la această instanţă sub nr. 13768/121/2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaţilor C.V.R. (pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, trafic de droguri de mare risc în formă continuată şi introducere în ţară de droguri de risc prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv de art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ) C.C.R. (pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, instigare la introducere în ţară de droguri de mare risc în formă continuată şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000) şi S.I. (pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată şi complicitate la introducere în ţară de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000). Prin acelaşi act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.A. pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc în formă continuată prevăzute de dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, totodată, sesizarea instanţei de judecată în conformitate cu prevederile art. 267 C. proc. pen., cu propunerea de luare a măsurii de arest preventiv pe o durată de 30 zile astfel încât, faţă de acesta, prin încheierea de şedinţă din 17 februarie 2011 Tribunalul Galaţi a dispus arestarea preventivă în lipsă pe o perioadă de 30 zile cu începere de la data punerii în executare a mandatului pentru infracţiunea menţionată.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele:Inculpaţii C.V.R., C.C.R. şi C.A. sunt fraţi, ultimul dintre aceştia fiind stabilit de la începutul lunii septembrie 2010 în Spania, în localitatea Murcia. La rândul lor cei trei inculpaţi sunt buni prieteni cu inculpatul S.I., locuind pe anumite perioade în locuinţa acestuia. Atât inculpaţii C.V.R. cât şi inculpatul C.C.R. au călătorit anterior în Spania, iar ulterior l-au vizitat pe inculpatul C.A. Cu aceste ocazii cei trei inculpaţi au consumat atât droguri de risc cât şi droguri de mare risc constatând că acestea avea preţuri mult inferioare celor practicate în România pentru aceste substanţe. în aceste circumstanţe inculpaţii C.V.R. şi C.C.R. au luat separat Decizia de a introduce în România diferite cantităţi de droguri pe care apoi să le valorifice, obţinând profituri din diferenţa dintre preţul de achiziţie al acestora din Spania şi preţul de valorificare a acestora în România. Cei doi au decis să-l determine pe inculpatul C.A. să procure din Spania cantităţile de drog pe care apoi să le expedieze prin intermediul serviciilor de coletărie spre România, de unde aceştia urmau să le preia şi apoi să le valorifice. La data de 26 august 2010, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpaţii C.V.R., C.C.R. şi C.A. deţin cantităţi de cocaină, provenită din Spania, pe care intenţionează să o valorifice pe raza municipiului Galaţi. Prin ordonanţa din 26 august 2010 s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului acoperit M.I., acesta fiind autorizat să procure droguri de risc şi droguri de mare risc de la inculpaţii C.V.R., C.C.R. şi C.A. La data de 26 august 2010, investigatorul acoperit s-a întâlnit, pe raza municipiului Galaţi, cu inculpatul C.V.R., acesta oferindu-i spre vânzare doze de cocaină cu masele de 0,5 grame şi respectiv un gram la preţurile de 50 euro/doză şi respectiv 100 euro/doză. Cu această ocazie inculpatul i-a vândut investigatorului acoperit o doză de substanţă pulverulentă de culoare albă, despre care i-a spus că are masa de un gram pentru care a pretins şi primit suma de 100 de euro. Totodată inculpatul C.V.R. i-a spus investigatorului acoperit M.I. faptul că mai deţinea la locuinţa sa şi alte doze de cocaină din care îi putea vinde dacă acesta era interesat. S-a procedat la testarea substanţei pulverulente de culoare albă achiziţionată de la inculpatul C.V.R. cu testerul dedicat identificării cocainei, reactivii acesteia indicând existenta cocainei în substanţa vândută. Ulterior, substanţa a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice fizico-chimice stabilindu-se că are masa netă de 0,6 grame şi că este constituită din cocaină, fenacetină, cafeina şi teracaină. Cocaina este înscrisă ca drog de mare risc în Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000. Cantitatea de 0,4 grame de cocaină în amestec cu fenacetină, cafeina şi teracaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.G.C.J.S.E.O. În paralel s-a procedat la interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor telefonice purtate de inculpatul C.V.R., în baza autorizaţiei din 27 august 2010 emisă de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 8531/121/2010, şi a cărei valabilitate a fost prelungită cu încă 30 de zile, prin încheierea de şedinţă cu acelaşi număr din 24 septembrie 2010, comunicaţiile purtate de acesta confirmând pe deplin preocupările pe linia traficului de droguri. Elocvente sunt comunicaţiile telefonice purtate de acest inculpat la 3 august 2010, 1 septembrie 2010, 3 septembrie 2010, 4 septembrie 2010 (când inculpatul a fost informat de existenţa în Clubul P. din Galaţi a unor cetăţeni englezi care caută prafuri); de asemenea, comunicaţiile telefonice purtate de inculpatul S.I. despre modalitatea de vânzare a unei doze de cocaină din data de 5 septembrie 2010 precum şi discuţia cu inculpatul C.A. din Spania, în sistem roaming, din data de 9 septembrie 2010, ultimul informându-se despre „piaţa de desfacere a drogurilor". În ziua de 28 septembrie 2010, inculpatul C.C.R. a recepţionat, la sediul SC C. SRL Galaţi, un colet expediat din Spania de inculpatul C.A. şi în care se aflau disimulate cele 50 de doze de cocaină. Inculpatul C.C.R. s-a deplasat cu coletul la locuinţa inculpatului S.I. din municipiul Galaţi, în imediata apropiere a sediului SC C. SRL Galaţi. Cei doi inculpaţi au desfăcut coletul din care au luat dozele de cocaină, acestea fiind ascunse în camera ocupată de inculpatul S.I.
Ulterior, inculpatul C.C.R. a predat fratelui său, inculpatul C.V.R. cantitatea de droguri pe care acesta o „comandase", după care împreună cu inculpatul S.I. s-a ocupat de valorificarea restului dozelor livrate din Spania de inculpatul C.A. La scurt timp după primirea coletului în care se afla cantitatea de cocaină, respectiv în data de 28 septembrie 2010, în jurul orelor 23.00, investigatorul acoperit M.I. s-a întâlnit pe raza municipiului Galaţi cu inculpatul C.C.R., acesta din urmă oferindu-i spre vânzare, contra sumei de 100 euro, două doze de substanţă pulverulentă solidificată de culoare albă despre care i-a spus că au fiecare masa de 0,5 grame şi că sunt constituite din cocaină. Având în vedere autorizaţia din 26 august 2010 investigatorul a achiziţionat cele două doze oferite de inculpat, plătindu-i acestuia suma pretinsă fiind supuse unei testări preliminare, testerul reacţionând pozitiv pentru cocaină. Cele două doze de substanţă pulverulentă solidificată de culoare albă au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice fizico-chimice stabilindu-se că au masa netă de 0,7 grame şi că sunt constituite din cocaină, fenacetină, cafeina şi teracaină. Cocaina este înscrisă ca drog de mare risc în Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000. Cantitatea de 0,5 grame de cocaină în amestec cu fenacetină, cafeina şi teracaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.G.C.J.S.E.O. La rândul său inculpatul C.V.R. s-a preocupat de valorificarea dozelor de drog ce-i reveniseră, conform înţelegerii. În cauză s-a procedat la interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor telefonice purtate de inculpatul C.C.R., în baza autorizaţiei din 01 octombrie 2010 emisă de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 9940/121/2010, şi a cărei valabilitate a fost prelungită cu încă 30 de zile, prin încheierea de şedinţă cu acelaşi număr din 27 octombrie 2010, comunicaţiile purtate de acesta confirmând pe deplin preocupările pe linia traficului de droguri. Astfel, în ziua de 04 octombrie 2010, la ora 23:02:51, inculpatul C.C.R. a fost apelat de inculpatul C.A. (aparţinând unui operator de telefonie spaniol), acesta interesându-se dacă fratele său reuşise să vândă întreaga cantitate de cocaină pe care i-o trimisese, stabilind ca inculpatul C.C.R. să-i trimită suma de 7.500 lei în echivalent în euro în vederea achiziţionării unui nou lot de cocaină, 2.500 lei urmând să-i rămână acestuia drept profit ce urma a fi expediat din Spania în România tot prin intermediul firmei de transport internaţional C. În jurul datei de 15 octombrie 2010. În ziua de 13 octombrie 2010, la ora 04:57:52, inculpatul C.C.R., i-a expediat inculpatului C.A. (operator de telefonie din Spania) un mesaj prin care îl anunţa că îi va trimite suma de 1.400 de euro şi că terminase de vândut cantitatea de cocaină pe care acesta i-o trimisese anterior, SMS - ul având conţinut: A. iti pun 1400 k am mai intrat si eu in nişte bani k ma operez joi akum suna-ma mai si vb pa pa sa terminat lumânarea aia parfumata.
S-a precizat că expresia "lumânare parfumată" folosită de inculpatul C.C.R. este deosebit de edificatoare, în condiţiile în care cele 39 doze găsite în data de 16 noiembrie 2010 în coletul expediat din Spania de inculpatul C.A. erau ascunse tocmai în carcasa ceramică a unei lumânări parfumate. Existând indicii cu privire la faptul că inculpatul C.A. expediase, din Spania, un colet către inculpatul S.I. în care se afla disimulată o cantitate de cocaină, colet care trebuia predat ulterior către inculpatul C.C.R. la data de 16 noiembrie 2010 s-a procedat la organizarea prinderii în flagrant a celor doi inculpaţi prin dispunerea dispozitivului operativ în zona de parcare a autocarelor SC C. SRL Galaţi. În jurul orei 19.00, la sediul SC C. SRL Galaţi s-a prezentat inculpatul S.I. care a solicitat lucrătorilor acestei societăţi predarea coletului care îi fusese eliberat din Spania de inculpatul C.A. şi în care se afla disimulată cantitatea de cocaină. După ce lucrătorul SC C. SRL Galaţi i-a predat coletul inculpatului S.I. s-a procedat la imobilizarea acestuia de către membrii echipei operative, care au procedat la verificarea conţinutului coletului. Cu această ocazie în interiorul coletului a fost identificată o lumânare ornamentală parfumată ce avea practicat un orificiu în care fuseseră ascunse un număr de 39 de doze de substanţă pulverulentă de culoare albă, care au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor. Substanţa găsită în cele 39 de doze a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice fizico-chimice stabilindu-se că avea masa netă de 13,3 grame fiind constituită din cocaină, cafeina, lavemisole şi tetracaina.Cocaina este înscrisă ca drog de mare risc în Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000. Cantitatea de 13,1 grame de cocaină în amestec cu cafeina, lavemisole şi tetracaina rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.G.C.J.S.E.O. Prima instanţă a reţinut că situaţia faptică mai sus descrisă este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă Procesele verbale de redare a convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice purtate de inculpaţi la datele mai sus menţionate; cele trei rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică asupra substanţelor procurate de la inculpaţi; procesul verbal încheiat la 16 noiembrie 2010 relevând prinderea în flagrant a inculpatului S.I.; declaraţiile martorilor B.C. şi C.A.S. precum şi declaraţiile inculpaţilor C.C.R., C.V.R. şi S.I.
Instanţa de fond a arătat că susţinerile inculpatului C.V.R. in sensul că nu-şi asumă comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată reţinută în sarcina sa prin acrul de sesizare (că nu a deţinut şi nu a vândut vreo cantitate de cocaină ci doar substanţe etnobotanice) sunt contrazise de probatoriile mai sus menţionate şi, în mod deosebit de declaraţia martorului B.C., care arată în mod clar: „am cumpărat de la fiecare dintre ei, şi mă refer la cei doi fraţi, de câte două ori doze de cocaină ambalate în folie de plastic la jumătate de gram fiecare; le-am plătit de fiecare dată 50 de euro/doză.. precizez că primele doze de cocaină au fost cumpărate de la C.V.R. în luna septembrie anul 2010."
Declaraţiile martorilor P.A., S.M. şi U.C., audiaţi în prelungirea probatoriului la solicitarea apărării pentru inculpatul C.V.R. (martori care au arătat invariabil că îi cunosc de mult timp pe fraţii C., aceştia neoferindu-le spre vânzare decât produse etnobotanice) au fost apreciate de către prima instanţă prin prisma relaţiilor de prietenie ale acestora cu inculpaţii în cauză. S-a considerat astfel ca fiind neîntemeiată cererea inculpatului C.V.R. privind achitarea sa în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) în referire art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Pentru considerentele mai sus arătate, s-a apreciat pe deplin dovedită vinovăţia inculpaţilor C.V.R., C.C.R., C.A. şi S.I. în privinţa infracţiunilor ce le-au fost reţinute în sarcină. Prima instanţă a reţinut că în drept, activitatea desfăşurată de inculpatul C.V.R., mai sus descrisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, trafic de droguri de mare risc în formă continuată şi introducere în ţară de droguri de risc, toate săvârşite în concurs real, prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (2), respectiv art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în privinţa primelor două. Activitatea inculpatului C.C.R., reţinută mai sus întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, instigare la introducere în ţară de droguri de mare risc în formă continuată şi deţinere droguri de risc pentru consum propriu, săvârşite în concurs real şi prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi respectiv de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Activitatea inculpatului S.I. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) şi complicitate la introducerea în ţară a drogurilor de mare risc (prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000), de asemenea săvârşite în concurs real, iar fapta inculpatului C.A. care, fără drept, începând cu luna septembrie 2010, prin acţiuni repetate şi în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale, la instigarea inculpatului C.C.R., a trimis din Spania în România două colete conţinând doze de cocaină-drog de mare risc înscris în tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000 întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de introducere în ţară de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea şi dozarea sancţiunilor ce au fost aplicate, au fost avute în vedere gradul de pericol social al faptelor penale corelativ cu elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat; astfel, în discuţie sunt aduse infracţiuni de o gravitate deosebită reliefată în principal de relaţiile sociale lezate, infracţiuni cu profunde conotaţii sociale şi economice care au luat amploarea unui fenomen naţional. S-a reţinut că pe de altă parte toţi inculpaţii se află la primul conflict cu legea penală aşa cum relevă fişele de cazier judiciar ale acestora. În consecinţă au fost aplicate inculpaţilor în cauză pentru infracţiunile săvârşite pedepse ale închisorii într-un cuantum situat sub limitele minime de pedeapsă stabilite prin textele legale incriminatoare urmare a reţinerii în favoarea acestora a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. avându-se în vedere şi înscrisurile în circumstanţiere aflate la dosar. Totodată, în privinţa inculpaţilor C.C.R. şi S.I. şi-au găsit eficienţa şi dispoziţiile legale procedurale prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. În considerarea declaraţiilor acestora aflate la dosar instanţă. De asemenea, avându-se în vedere dispoziţiile art. 65 C. pen., precum şi conţinutul juridic al tuturor infracţiunilor obiect al cauzei-cu excepţia infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reţinută în sarcina inculpatului C.C.R. a fost aplicată, corelativ fiecărei infracţiuni şi câte o pedeapsă complementară.
Infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor C.V.R., C.C.R. şi S.I. fiind comise în concurs real, în privinţa fiecăruia şi-au găsit aplicarea şi dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., apreciind că eficienţa pedepselor aplicate în cauză pentru asemenea activitate infracţională nu poate fi atinsă decât prin executare efectivă, a fost aplicată fiecăruia dintre cei patru inculpaţi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepselor principale aplicate.
În cauză inculpaţii C.V.R., C.C.R. şi S.I. au fost cercetaţi în stare de reţinere şi arest preventiv începând cu data de 17 noiembrie 2010 astfel încât, faţă de aceştia, raportat şi la natura sancţiunilor aplicate, a fost menţinută starea de arest şi au fost deduse perioadele executate sub imperiul măsurilor preventive începând cu această dată în conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
S-a constatat totodată, că faţă de inculpatul C.A. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă la data de 17 februarie 2011 fiind emis mandatul de arestare preventivă din 17 februarie 2011. În conformitate cu art. 118 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 14 gr. cocaină depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - S.C.J.O., iar în temeiul art. 189 şi art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a dispus cu privire la cheltuielile judiciare în cauză.
Totodată, s-a dispus prelevarea de la inculpaţii mai sus menţionaţi, după rămânerea definitivă a prezentei, probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice ale acestora în S.N.D.G.J.
Împotriva acestei sentinţe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – S.T.G. şi inculpaţii C.V.R., C.C.R., C.A. şi S.I.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –D.I.I.C.O.T. – S.T.G. a apreciat sentinţa penală apelată ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor C.V.R., C.C.R., C.A. şi S.I. S-a arătat că infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată sunt sancţionate sever, respectiv cu închisoarea de la 15 la 25 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, de la 10 la 20 de ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, respectiv de la 6 luni la 2ani sau amendă, şi chiar în condiţiile aplicării prevederilor art. 3201 C. proc. pen., limitele de pedeapsă pentru aceste infracţiuni sunt mari. Având în vedere împrejurările concrete în care s-au comis infracţiunile, gradul de pericol social al faptelor comise, raportat la limitele de pedeapsă,s-a apreciat că sancţiunile aplicate inculpaţilor de către instanţă sunt netemeinice. S-a susţinut că, pe de altă parte, cantitatea mare de cocaină (peste 15 grame) introdusă pe teritoriul ţării de către inculpaţi în vederea comercializării, şi ulterior vânzarea acesteia reprezintă altă coordonată ce trebuie avută în vedere de instanţă la individualizarea pedepselor. S-a apreciat că reţinerea de către instanţa de fond, în condiţiile reducerii limitelor de pedeapsă urmare aplicării prevederilor art. 3201 C. proc. pen., a circumstanţei atenuante constând în lipsa antecedentelor penale nu se justifică. Această împrejurare poate constitui circumstanţă atenuată, însă numai raportat la celelalte date ale cauzei, cum ar fi natura şi gradul de pericol social al infracţiunilor, scopul sau mobilul, urmările acestora şi care, analizate, să formeze convingerea că prin reducerea pedepselor sub minimul legal special, scopul acesteia poate fi realizat. S-a arătat că în cauză, datele la care se raportează împrejurarea apreciată în favoarea inculpaţilor nu susţin considerarea acesteia din urmă ca circumstanţă atenuantă, fiind cert că scopul, de prevenire generală şi specială a săvârşirii de noi infracţiuni, nu poate fi realizat decât prin aplicarea acesteia între limitele legale speciale.
S-a susţinut că împrejurarea constând în buna conduită a inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunilor, în modalitatea arătată de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., urmează a fi luată în considerare la aplicarea pedepselor între limitele prevăzute de lege, sens în care a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen. Totodată, în condiţiile în care faţă de inculpaţii C.C.R. şi S.I. sunt aplicabile prevederile art. 3201 C. proc. pen., şi deci limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, s-a apreciat că există o vădită disproporţie între pedepsele de 5 ani închisoare, respectiv 4 ani şi 9 luni închisoare, aplicate acestor doi inculpaţi, pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc şi pedeapsa aplicată inculpatului C.V.R. pentru aceeaşi infracţiune de trafic de droguri de mare risc, şi anume de 5 ani închisoare.
S-a precizat, de asemenea, că inculpatul C.V.R. a adoptat o atitudine nesinceră, şi, în încercarea de a-şi minimaliza activitatea infracţională a susţinut că nu a deţinut şi nu a vândut vreo cantitate de cocaină ci doar substanţe etnobotanice şi că ar fi introdus în ţară drogurile de risc doar pentru consum propriu.
S-a susţinut că o asemenea atitudine coroborată cu împrejurarea că inculpatul C.A. s-a sustras de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească este de natură a accentua periculozitatea inculpaţilor şi în consecinţă de a le aplica pedepse într-un cuantum mult mai ridicat decât cel avut în vedere de instanţa de fond.
Inculpatul C.V.R. a apreciat sentinţa penală apelată ca fiind netemeinică, solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/3000, susţinând că fără a avea vreo legătură cu fraţii săi, s-a ocupat de produsele etnobotanice şi nu s-a ocupat de transportarea cocainei, spunându-le fraţilor săi să nu se ocupe cu aşa ceva. Inculpatul C.V.R. a susţinut că inculpatul C.C.R. s-a raliat cu inculpatul S.I., au primit cele două colete fără ca el să fie în această relaţie şi să împartă cu ei ce obţineau pe produsele trimise de C.A. Acesta a susţinut totodată, că materialul probator administrat în cauză, în apărarea inculpaţilor, se bazează pe declaraţiile unor martori, care nu sunt prieteni cu inculpaţii, aceştia fiind identificaţi din desfăşurătorul convorbirilor telefonice, fiind audiaţi nemijlocit în faţa instanţei de judecată. Aceştia au arătat că au dat inculpatului C.V.R. produse etnobotanice, pe care acesta le vindea la suprapreţ, obţinând un câştig. Inculpatul C.V.R. a arătat că există o confuzie cu privire la persoana care a luat legătura cu investigatorul sub acoperire - fiind vorba despre fratele său C.C.R., la locuinţa acestuia din urmă efectuându-se şi percheziţia domiciliară. Inculpatul a susţinut că a recunoscut faptul că a adus o bucăţică de haşiş, pe care i-a dat-o unui prieten, fără a solicita vreo sumă de bani. Inculpatul C.V.R. a apreciat sentinţa penală apelată ca fiind netemeinică şi sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate. Inculpatul C.V.R. a solicitat audierea martorului B.C., martor care a fost audiat doar în faza de urmărire penală, în faţa instanţei de fond dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la acest martor, probă admisă de instanţa de apel. Deşi martorul B.C. a fost legal citat şi s-a dispus aducerea acestuia cu mandat pentru a fi audiat în faţa instanţei de apel, audierea acestuia nu a fost posibilă, din actele de căutare întocmite în cauză rezultând că este plecat în Italia unde lucrează în construcţii.
Inculpatul C.C.R. a apreciat sentinţa penală apelată ca fiind netemeinică, pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa de fond fiind prea mare. Având în vedere atitudinea sinceră, comportarea exemplară avută anterior comiterii faptelor, faptul că are studii şi a încercat să desfăşoare o activitate utilă, a fost angajat şi provine dintr-o familie modestă, a solicitat reducerea pedepsei în limitele permise de dispoziţiilor art. 76 C. pen.
Inculpatul C.A. a apreciat sentinţa penală apelată ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate,pe care o consideră prea mare. A susţinut că a fost instigat să săvârşească infracţiunea dedusă judecăţii de către fraţii săi, avea un serviciu, desfăşura o activitate utilă şi era apreciat.
Inculpatul S.I. a apreciat, de asemenea, sentinţa penală apelată ca fiind netemeinică, susţinând că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea mare, raportat la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. A arătat că deşi instanţa de fond a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a redus pedepsele aplicate, nu a dat eficienţă în mod corespunzător acestei circumstanţe atenuante.
Inculpatul S.I. a susţinut că nu a fost iniţiatorul faptelor ci doar a acceptat comiterea acestora pentru a câştiga într-un mod facil sume de bani, solicitând să se ţină cont şi de vârstă, precum şi de faptul că activitatea infracţională s-a desfăşurat într-un interval scurt de timp, astfel încât să i se aplice pedepse într-un cuantum mai redus.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T.- S.T.G. s-a apreciat că este fondat.
Apelurile declarate de inculpaţii C.V.R., C.C.R., C.A. şi S.I. s-a apreciat că sunt nefondate şi au fost respinse, pentru considerentele ce s-au arătat în continuare.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică în privinţa pedepselor aplicate inculpaţilor C.V.R. şi C.A. Instanţa de fond, analizând şi coroborând probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească şi ţinând cont de poziţia procesuală a inculpaţilor C.C.R. şi S.I., care au declarat că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat a judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., a stabilit o corectă situaţie de fapt dând faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C.V.R., C.C.R., C.A. şi S.I., încadrarea juridică corespunzătoare.
Cererea inculpatului C.V.R. de a se dispune achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 nu a putut fi admisă, pentru considerentele arătate în continuare. Inculpatul C.V.R., audiat atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească a negat comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. În prezenta cauză, declaraţiile inculpatului au fost contrazise de probele administrate în cauză, contrar dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen. Din procesul-verbal întocmit de investigatorul acoperit M.I. rezultă că la data de 26 august 2010 acesta s-a întâlnit pe raza municipiului Galaţi cu inculpatul C.V.R., acesta oferindu-i spre vânzare doze de cocaină cu masele de 0,5 gr., respectiv un gram, la preţurile de 50 euro/doză şi respectiv 100 euro/doza. Totodată, inculpatul C.V.R. i-a spus investigatorului acoperit M.I., faptul că mai deţine la locuinţa sa şi alte doze de cocaină din care îi putea vinde dacă acesta era interesat. Susţinerile inculpatului C.V.R. că acesta ar fi fost confundat cu fratele său C.C.R. au fost contrazise de procesele-verbale întocmite de investigatorul acoperit, acesta identificându-i pe ambii inculpaţi, atât după nume cât şi după porecle şi întâlnindu-se la date diferite cu fiecare dintre aceştia.
Comiterea de către inculpatul C.V.R. a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc a rezultat şi din convorbirile telefonice avute de acesta, legal interceptate în cauză.
În acest sens, edificatoare au fost apreciate a fi convorbirile telefonice purtate de acest inculpat la 03 august 2010, 01 septembrie 2010, 03 septembrie 2010, 04 septembrie 2010 (când inculpatul a fost informat de existenţa în clubul P. din Galaţi a unor cetăţeni englezi care caută prafuri); de asemenea, convorbirile telefonice purtate de inculpatul S.I. despre modalitatea de vânzare a unor doze de cocaină în data de 05 septembrie 2010 precum şi discuţia cu inculpatul C.A. din Spania, în sistem roaming, din data de 09 septembrie 2010, ultimul informându-se despre „piaţa de desfacere a drogurilor". Probele mai sus menţionate s-au coroborat cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale de către inculpatul C.C.R., în faza de cercetare judecătorească acest inculpat declarând că recunoaşte faptele comise şi este de acord ca judecata să se desfăşoare conform procedurii instituite de art. 3201 C. proc. pen. Astfel, acesta a declarat că după ce a vândut întreaga cantitate de cocaină primită din Spania de la fratele său C.A., i-a cerut acestuia să-i mai facă rost de o altă cantitate, trimiţându-i suma de 1.400 euro prin fratele său C.V.R. De asemenea, acesta a precizat că avea clienţi separaţi de cei ai inculpatului C.V.R., şi „marfa" pe care o vindea era separată de a acestuia. Susţinerile inculpatului C.V.R., că referirile din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate, de genul „tricouri", „ochelari" erau cu privire la vânzarea de produse etnobotanice au fost contrazise de declaraţiile inculpatului S.I., acesta arătând în declaraţiile date în faza de urmărire penală că doar discuţiile legate de cocaină decurgeau în termeni codificaţi în timp ca cele referitoare la etnobotanice erau numite în mod direct spice-uri. Şi acest inculpat a urmat în faza de cercetare judecătorească procedura instituită de art. 3201 C. proc. pen. În privinţa declaraţiilor date în faza de cercetare judecătorească de către martorii P.A., S.M. şi U.C., în mod corect instanţa de fond nu Ie-a dat eficienţă. Susţinerile acestor martori în sensul că inculpatul C.V.R. Ie-a oferit spre vânzare doar produse etnobotanice, în raport de ansamblu probelor administrate mai sus descrise, apar ca fiind irelevante.
Totodată, declaraţiile acestora în sensul că inculpatul C.V.R. nu este consumator de droguri au fost contrazise de declaraţia inculpatului însuşi, astfel încât sinceritatea celor susţinute de aceşti martori poate fi pusă la îndoială.
Cu privire la declaraţiile martorului B.C., care audiat fiind în faza de urmărire penală a susţinut că a cumpărat de la inculpaţii C.V.R. şi C.C.R., de la fiecare dintre ei, câte 2 doze de cocaină ambalată în folie de plastic, la jumătate de gram fiecare, plătind câte 50 euro pentru o doză, în septembrie 2010, s-a dat eficienţă acestora având în vedere că se coroborează cu probele administrate în cauză mai sus prezentate, audierea acestuia nefiind posibilă în faza de cercetare judecătorească şi în apel, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Susţinerea inculpatului C.V.R. că declaraţia acestui martor este singura probă care îl incriminează şi neputând şi audiat nemijlocit în instanţă nu i se poate da eficienţă, fiind apreciată ca neîntemeiată. Astfel cum s-a arătat, declaraţia martorului B.C. dată în cursul urmăririi penale nu este singura probă administrată în cauză prin care s-a dovedit comiterea de către acest inculpat a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, probele care dovedesc acest fapt fiind cele mai sus prezentate, respectiv procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică aspra substanţelor procurate de la inculpat, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, declaraţiile inculpaţilor C.C.R. şi S.I. Faţă de situaţia prezentată, cererea inculpatului C.V.R. de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 nu a fost admisă. Cererile formulate de inculpaţii apelanţi C.V.R., C.C.R., S.I. şi C.A., de reducere a pedepselor aplicate de către instanţa de fond nu au putut fi admise.
În privinţa inculpaţilor C.C.R. şi S.I., instanţa de fond a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând în favoarea acestoracircumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., pedepsele aplicate fiind sub limita minimă prevăzută de lege, ţinând cont şi de incidenţa dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. Curtea a apreciat că, raportat la natura şi gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor C.C.R. şi S.I., la perseverenţa infracţională, precum şi la urmarea produsă, aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus nu ar fi în măsură să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Instanţa de fond a individualizat corect şi pedepsele stabilite inculpatului C.V.R. pentru infracţiunile deduse judecăţii, reţinând în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., stabilind pedepse sub minimul special prevăzut de lege, reducerea acestora în apel neimpunându-se având în vedere gravitatea faptelor comise dar şi atitudinea procesuală a inculpatului. Sentinţa penală apelată s-a apreciat că este netemeinică din perspectiva cuantumului pedepsei rezultante aplicate inculpatului C.V.R. Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a trei infracţiuni, respectiv cele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Stabilirea pedepsei reprezintă activitatea de individualizare a răspunderii penale pentru o singură infracţiune, care se află în pluralitatea de infracţiuni săvârşită de inculpat, făcându-se abstracţie de existenţa celorlalte infracţiuni. Aplicarea pedepsei reprezintă o etapă ulterioară stabilirii pedepsei concrete pentru fiecare infracţiune, când, apreciindu-se ansamblul activităţii infracţionale a inculpatului, se aplică, adică se dă spre executare o pedeapsă pentru întreg ansamblul, care reflectă de data aceasta pericolul social reieşit din comiterea infracţiunilor concurente. În cauză, gravitatea deosebită a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, natura şi importanţa valorii sociale lezate, acest gen de infracţiuni, de o amploare deosebită, aducând atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, perseverenţa infracţională a inculpatului dar şi atitudinea procesuală adoptată de acesta, impun aplicarea unei pedepse rezultante într-un cuantum sporit, care să reflecte pericolul social reieşit din comiterea infracţiunilor concurente.
Faţă de considerentele expuse, cererea inculpatului C.V.R. de reducere a cuantumului pedepselor aplicate de către instanţa de fond nu a putut fi admisă. Sentinţa penală apelată s-a apreciat că este netemeinică şi sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului C.A., dându-se o eficienţă sporită circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în raport de gravitatea faptei reţinute în sarcina inculpatului şi de atitudinea procesuală adoptată, acesta sustrăgându-se atât urmăririi penale cât şi fazei de cercetare judecătorească, scopul pedepsei putând fi atins prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit. Având în vedere considerentele expuse, cererea formulată de inculpat, de reducere a pedepsei aplicate nu a putut fi admisă. În raport de situaţia expusă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – S.T.G. şi s-a dispus desfiinţarea în parte a sentinţei penale apelate, numai cu privire la inculpaţii C.V.R. şi C.A.
În rejudecare, s-a dispus majorarea de la 5 ani şi 5 luni închisoare la 7 ani închisoare a pedepsei rezultante principale aplicată inculpatului C.V.R. şi majorarea de la 7 ani la 8 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului C.A.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpaţii C.V.R., C.C.R. şi C.A. criticând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorii desemnaţi din oficiu, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei recurate şi reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii C.V.R. şi C.C.R. sunt fondate, urmând a fi admise, iar recursul declarat de inculpatul C.A. este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Cu privire la inculpaţii C.V.R. şi C.C.R., Înalta Curte consideră că poate avea în vedere critica formulată de către aceştia astfel că, va menţine pedepsele aplicate de instanţa de fond.
Astfel Înalta Curte reţine că la individualizarea şi dozarea sancţiunilor ce au fost aplicate acestor inculpaţi de către instanţa de fond, au fost avute în vedere gradul de pericol social al faptelor penale corelativ cu elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat; astfel, fiind săvârşite infracţiuni de o gravitate deosebită reliefată în principal de relaţiile sociale lezate, infracţiuni cu profunde conotaţii sociale şi economice care au luat amploarea unui fenomen naţional.
S-a reţinut că pe de altă parte că ambii inculpaţii se află la primul conflict cu legea penală aşa cum relevă fişele de cazier judiciar ale acestora .
În consecinţă au fost aplicate inculpaţilor în cauză pentru infracţiunile săvârşite pedepse ale închisorii într-un cuantum situat sub limitele minime de pedeapsă stabilite prin textele legale incriminatoare urmare a reţinerii în favoarea acestora a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. avându-se în vedere şi înscrisurile în circumstanţiere.
Totodată, în privinţa inculpatului C.C.R. şi-au găsit eficienţa şi dispoziţiile legale procedurale prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. în considerarea declaraţiei acestuia aflată la dosar instanţă.
De asemenea, avându-se în vedere dispoziţiile art. 65 C. pen., precum şi conţinutul juridic al tuturor infracţiunilor obiect al cauzei-cu excepţia infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reţinută în sarcina inculpatului C.C.R. a fost aplicată, corelativ fiecărei infracţiuni şi câte o pedeapsă complementară.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., apreciind că eficienţa pedepselor aplicate în cauză pentru asemenea activitate infracţională nu poate fi atinsă decât prin executare efectivă, a fost aplicată fiecăruia dintre cei patru inculpaţi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepselor principale aplicate.
În cauză, gravitatea deosebită a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, natura şi importanţa valorii sociale lezate, acest gen de infracţiuni, de o amploare deosebită, aducând atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, perseverenţa infracţională a inculpaţilor dar şi atitudinea procesuală corectă adoptată de aceştia impun aplicarea unor pedepse rezultante într-un cuantum corect stabilit de către instanţa de fond, respectiv de 5 ani şi cinci luni pentru inculpatul C.V.R. şi de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru inculpatul C.C.R.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat C.A., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată de instanţa de apel de 8 ani închisoare a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât şi a modalităţii de executare, fiind valorificate toate circumstanţele favorabile inculpatului.
Aşadar, Înalta Curte, reţine că, la individualizarea pedepsei de 8 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului de către instanţa de apel, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei inculpatului C.A. care, fără drept, începând cu luna septembrie 2010, prin acţiuni repetate şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la instigarea inculpatului C.C.R., a trimis din Spania în România două colete conţinând doze de cocaină drog de mare risc înscris în tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000 întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de introducere în ţară de droguri de mare risc în formă continuată prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP),s-a reţinut că pe de altă parte inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, dar şi faptul că acesta s-a sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, astfel că, faţă de inculpatul C.A. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă la data de 17 februarie 2011 fiind emis mandatul de arestare preventivă din 17 februarie 2011, dar şi faptul că, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 8 ani şi cu executarea în regim de detenţie.
Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală necorespunzătoare prin sustragerea de la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte, retine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului C.A.
Astfel, se vor admite recursurile declarate de inculpaţii C.V.R. şi C.C.R., împotriva deciziei penale nr. 284/ A din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Se va casa în parte Decizia recurată numai în ceea ce-i priveşte pe recurenţii inculpaţi C.V.R. şi C.C.R. şi menţine sentinţa penală nr. 391 din 01 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
Se va deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor C.V.R. şi C.C.R., durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 noiembrie 2010 la 21 martie 2012.
Se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 284/ A din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga recurentul inculpat C.A. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C.V.R. şi C.C.R. în sumă de câte 300 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarat de inculpaţii C.V.R. şi C.C.R., vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii C.V.R. şi C.C.R., împotriva deciziei penale nr. 284/ A din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte Decizia recurată numai în ceea ce-i priveşte pe recurenţii inculpaţi C.V.R. şi C.C.R. şi menţine sentinţa penală nr. 391 din 01 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor C.V.R. şi C.C.R., durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 noiembrie 2010 la 21 martie 2012.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat C.A. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C.V.R. şi C.C.R. în sumă de câte 300 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarat de inculpaţii C.V.R. şi C.C.R., rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 853/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 844/2012. Penal → |
|---|
