ICCJ. Decizia nr. 869/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 869/2012

Dosar nr. 427/1372/2010

Şedinţa publică din 22 martie 2012

Asupra recursurilor penale de fa ţă;

Prin sentin ţa penală nr. 34 din 30 martie 2011 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov s-a dispus condamnarea inculpaţilor după cum urmează:

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), condamnarea inculpatului L.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus şi s-a aplicat în final inculpatului L.A. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului L.A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), condamnarea inculpatului minor S.I.M., zis „O." la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 26 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de viol.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus şi s-a aplicat în final inculpatului S.I.M. pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca mijloacele materiale de probă, predate prin procesul verbal încheiat la data de 01 aprilie 2010, constând într-o pereche de chiloţi ridicaţi de la partea vătămată M.A.M., pe care se află un tampon intim, o bucată de material textil, o pereche de chilo ţi de damă rupţi şi o cheie de la uşa de acces în dormitorul părţii vătămate, să fie păstrate de către instanţa de judecată până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată în cauză şi în consecinţă au fost obligaţi inculpatul L.A., în solidar cu părţile responsabil civilmente L.V. şi L.M. şi în solidar cu inculpatul S.I.M., acesta din urmă în solidar cu părţile responsabil civilmente S.M. şi S.F., la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă minoră M.A.M.

Pentru a pronun ţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că:

Partea v ătămată M.A.M., în vârstă de 12 ani, l-a cunoscut pe inculpatul S.I.M., în vârstă de 17 ani, în Parcul Tractorul, din cartierul unde locuiesc ambele părţi, iar ulterior s-au întâlnit la şcoală, la Colegiul Tehnic "Mircea Cristea", partea vătămată frecventând cursurile gimnaziale ale şcolii, iar inculpatul pe cele liceale. Inculpatul obişnuia să-i ceară uneori bani părţii vătămate, când aceasta mergea la chioşc în pauze. Prin intermediul acestui inculpat, partea vătămată i-a cunoscut pe inculpatul L.A., în vârstă de aproape 16 ani şi martorul A.G.M., pe care i-a întâlnit în acelaşi parc şi cu care obişnuia să comunice uneori pe internet, prin intermediul messengerului.

În seara de 04 octombrie 2008 partea vătămată minoră M.A.M. se afla acasă cu verişoara sa mai mică, M.A., în vârstă de 11 ani, deoarece părinţii, împreună cu fratele său mai mic, plecaseră la ţară, iar verişoara sa urma să înnopteze la ea. Mătuşa părţii vătămate fusese şi le pregătise cina, după care a plecat, iar la un moment dat a sunat cineva la interfon, recomandându-se că este "poşta", iar când partea vătămată a deschis uşa apartamentului, au intrat în casă foarte dezinvolţi inculpaţii L.A. şi S.I.M.

Ace ştia au chemat-o pe partea vătămată în dormitor şi i-au cerut pe un ton autoritar să se dezbrace şi deşi partea vătămată Ie-a spus că este virgină şi că o doare ( fila 52 dosar urmărire penală ), au întreţinut pe rând fiecare din inculpaţi câte un raport sexual normal cu aceasta. Martora M.A. şi-a dat seama că se întâmplă ceva şi a încercat uşa dormitorului, însă aceasta era blocată. După plecarea băieţilor, M. era speriată şi i-a spus martorei să nu spună nimănui, pentru că va ieşi rău, iar martorei, la acea v ârstă, îi era şi jenă să se ştie aşa ceva ( fila 112 dosar instanţă ).

La data de 19 noiembrie 2008, la scurt timp dup ă sosirea la domiciliu a părţii vătămate de la şcoală, au venit inculpatul L.A. şi martorul A.G.M. sub pretextul de a cere bani părţii vătămate, iar ulterior inculpatul S.I.M., care s-a întâlnit pe scări cu martorele P.A.M. şi B.A.B., care mergeau tot la partea vătămată. Un timp au stat cu toţii de vorbă în bucătărie, iar la un moment dat inculpatul S.I.M. i-a spus părţii vătămate "treci tu odată în cameră!", apoi l-a urmat şi inculpatul L.A. şi au încuiat uşa pe interior ( fila 82 dosar urmărire penală ). l-au cerut ca prima oară părţii vătămate să se dezbrace, iar S.I.M. i-a spus să-şi dea bluza jos că i-o rupe (fila 52 dosar urmărire penală ), iar L.A. i-a rupt chiloţii, după care inculpatul L.A. a întreţinut cu ea un raport sexual forţat şi a simţit o durere puternică a penisului şi a sângerat, ştergându-se pe o cârpă. Această cârpă şi chiloţii părţii vătămate au fost ridicaţi cu ocazia cercetării la faţa locului, iar potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică ADN, pe cârpă a fost localizat în raport majoritar profilul genetic al inculpatului L.A. În acest timp, inculpatul S.I.M. era de faţă şi îşi aştepta rândul, însă după cele întâmplate inculpatului L.A., nu şi-a mai concretizat intenţia.

Starea de fapt re ţinută rezultă din analiza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, constând în declaraţii ale inculpaţilor, care au recunoscut întreţinerea raporturilor sexuale cu partea vătămată însă, au susţinut că aceasta ar fi fost de acord, declaraţiile părţii vătămate, şi ale martorilor, proces verbal de cercetare la faţa locului, raport de expertiză medico-legală, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, raport de evaluare psihologică.

S-a mai re ţinut că inculpaţii cunoşteau că partea vătămată are vârsta de 12 ani şi nefiind vorba de existenţa unui consimţământ al părţii vătămate de a întreţine raport sexual cu inculpaţii, a fost respinsă cererea acestora de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în infracţiunea de act sexual cu un minor, prevăzută şi pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen.

La alegerea sanc ţiunii pentru inculpatul minor L.A., instanţa a ţinut seama, conform prevederilor art. 100 C. pen., de gradul de pericol social al faptei s ăvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea minorului, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

S-a constatat c ă la data săvârşirii faptelor, inculpatul L.A. avea vârsta de aproape 16 ani şi provine dintr-o familie organizată, având încă un frate major, care este plecat în Italia. Familia locuieşte într-un apartament proprietate, format din două camere, care oferă condiţii optime de locuit. Minorul era elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional Economic „Andrei Bârseanu", când s-a pus în executare pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată acestuia pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie. Totodată, acesta a mai fost implicat în săvârşirea unei alte infracţiuni de viol, în care parte vătămată era un băiat cu deficiente.

Potrivit raportului de expertiz ă medico-legală psihiatrică din 20 noiembrie 2008 ( fila 175 dosar urmărire penală ), întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov, inculpatul prezintă tulburări de conduită, însă la data comiterii faptei avea discernământul păstrat.

Instan ţa a avut în vedere şi menţiunile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov ( fila 29 voi. II dosar instanţă ), potrivit cărora factorii favorizanţi ai comportamentului infracţional al inculpatului L.A. pot fi reprezentaţi de influenţa nefavorabilă dintre cei doi inculpaţi, în sensul antrenării reciproce în vederea săvârşirii faptelor, profitarea de imaturitatea părţii vătămate, precum şi capacitatea scăzută de empatie faţă de aceasta, iar ca factori care să inhibe comportamentul infracţional al inculpatului au fost identificaţi: susţinerea afectivă şi materială din partea familiei, faptul că a fost integrat şcolar şi stabilitatea locativă.

În ceea ce priveşte împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului L.A., instanţa nu a reţinut în favoarea sa vreo circumstanţă atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu se poate susţine că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei şi nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului. De asemenea, nu s-a impus re ţinerea unor circumstanţe agravante.

La alegerea sanc ţiunii pentru inculpatul minor S.I.M., instanţa a ţinut seama, conform prevederilor art. 100 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea minorului, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. S-a constatat că la data săvârşirii faptelor, inculpatul S.I.M. avea vârsta de 17 ani şi provine dintr-o familie organizată, având încă un frate şi o soră, ambii majori. Familia locuieşte într-un apartament proprietate, format din două camere de cămin. La data săvârşirii faptei, familia inculpatului se confrunta cu o situaţie financiară dificilă, tatăl fiind şomer, iar mama a fost nevoită să plece în Italia la muncă. De-a lungul timpului, climatul familial a fost preponderent conflictual, creat în special de tată pe fondul consumului de alcool, astfel încât minorul a relaţionat deficitar cu părinţii. Minorul a început să obţină rezultate şcolare slabe în cursul liceal şi a repetat clasa a X-a în cadrul Colegiului Tehnic "Mircea Cristea". Acesta are antecedente penale, fiind în executarea unei pedepse privative de libertate pentru tâlhărie împreună cu coinculpatul L.A., cu care a mai fost implicat şi în săvârşirea unei alte infracţiuni de viol, în care parte vătămată era un băiat cu deficienţe.

Potrivit raportului de expertiz ă medico-legală psihiatrică din 20 noiembrie 2008 ( fila 188 dosar urmărire penală ), întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov, inculpatul prezintă tulburări de comportament, însă la data comiterii faptei avea discernământul păstrat.

Instan ţa a avut în vedere şi menţiunile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov ( fila 31 voi. II dosar instanţă ), potrivit cărora factorii favorizanţi ai comportamentului infracţional al inculpatului S.I.M. pot fi reprezentaţi de apariţia unui comportament infracţional al acestuia în perioada minorităţii, capacitate scăzută de înţelegere de tipul cauză-efect a rezultatelor comportamentului său şi tendinţa de a găsi vinovaţi în alte persoane, gradul redus de adaptare la mediul instituţional-şcolar, iar singurul factor suportiv pentru inculpat este familia.

În ceea ce priveşte împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului S.I.M., instanţa nu a reţinut în favoarea sa vreo circumstanţă atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu se poate susţine că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei şi nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului. De asemenea, nu s-a impus reţinerea unor circumstanţe agravante.

Instan ţa a mai ţinut seama la individualizarea pedepsei de faptul că acest inculpat este cel care exercita o presiune psihică mai puternică asupra părţii vătămate, prin faptul că deseori îi solicita bani în timpul pauzelor de la şcoală, fapt constatat de diriginta acesteia, ceea ce a determinat o discuţie cu psihologul şcolii (fila 114 dosar instanţă ).

Av ând în vedere că pedepsele complementare nu se aplică minorului, potrivit art. 109 alin. (3) C. pen., nu s-a interzis acestuia pedeapsa complementară prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.

În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca mijloacele materiale de probă, predate prin procesul verbal încheiat la data de 01 aprilie 2010, constând într-o pereche de chiloţi ridicaţi de la partea vătămată M.A.M., pe care se află un tampon intim, o bucată de material textil, o pereche de chiloţi de damă rupţi şi o cheie de la uşa de acces în dormitorul părţii vătămate, să fie păstrate de către instanţa de judecată până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Cu privire la latura civil ă a cauzei, în baza art. 17 C. proc. pen., reprezentantul Ministerului Public a înţeles să exercite acţiunea civilă pentru partea vătămată minoră M.A.M., solicitând suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale (fila 54 dosar instanţă ).

Din raportul de evaluare psihologic ă a părţii vătămate ( filele 189-190 dosar instanţă) a reieşit că aceasta are un Eu slab structurat şi imatur afectiv, psihosexualitatea fiind insuficient elaborată, creionându-se profilul unei minore cu valenţe intelectuale şi sociale mediocre, aflată într-un "vid" de identitate de tip status-rol, tipic crizei de originalitate.

Potrivit depozi ţiei martorei M.C., mama părţii vătămate ( fila 113 dosar instanţă ) aceasta a simţit că din noiembrie 2008 fiica sa este mai tensionată şi a fost la şcoală să vorbească cu diriginta ei, care i-a spus că fiica sa ar avea probleme cu un b ăiat la şcoală, S.I.M., care îi cere bani, şi a apelat la psihologul şcolii, aflând astfel de cele întâmplate.

Potrivit diplomelor depuse la dosar ( filele 118-119 dosar instan ţă ) partea vătămată era premiantă, iar din caracterizarea acesteia ( fila 117 dosar instanţă ) a reieşit că nu a manifestat probleme de comportament, fiind o elevă cu rezultate bune la învăţătură.

Astfel, av ând în vedere că s-a dovedit vinovăţia inculpaţilor, prejudiciul suferit şi legătura de cauzalitate între prejudiciul moral suferit de către victimă şi faptele inculpaţilor, ţinând seama şi de principiul reparării integrale a prejudiciului, care guvernează răspunderea civilă delictuală, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi 999 C. civ. instanţa a admis acţiunea civilă şi în baza art. 1003 C. civ. a obligat pe inculpatul L.A., în solidar cu părţile responsabil civilmente L.V. şi L.M. şi în solidar cu inculpatul S.I.M. , acesta din urmă în solidar cu părţile responsabil civilmente S.M. şi S.F., la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă minoră M.A.M.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii S.I.M. şi L.A., care au criticat soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie, în ce priveşte soluţia de condamnare, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de act sexual cu un minor şi în subsidiar reducerea pedepselor aplicate.

Inculpatul L.A. a ar ătat că i se impută că pe data de 4 octombrie 2008, în urma unei înţelegeri cu inculpatul S.I.M., a întreţinut raportat sexual cu partea vătămată M.A.M., având în vedere imposibilitatea acesteia de a-şi exprima un consimţământ valabil ca urmare a imaturităţii sale psiho-afective, aceasta având la acel moment vârsta fragedă de 13 ani; al doilea act material vizează evenimentele din data de 19 noiembrie 2008, când s-a reţinut că a întreţinut cu aceeaşi parte vătămată un raport sexual, forţat de data aceasta, că nu pot fi evidenţiate fără echivoc aceste două aspecte.

În acest sens, inculpatul a solicitat a fi avut în vedere modul în care a acţionat partea vătămată M.A.M. precum şi aspectele care vizează dezvoltarea psio-emoţională a acestei părţi la această vârstă, aceasta a avut destulă maturitate psihică afectivă, dându-şi seama de consecin ţele acţiunilor inculpaţilor asupra ei, această parte nu a cerut ajutorul şi mai mult decât atât a rugat persoanele prezente de faţă, martorii din cauză, să nu relateze nimănui nimic cu privire la cele întâmplate, dar şi modul în care M.A.M. a acţionat după acest eveniment.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea act sexual, a precizat că nici în acest caz nu se poate vorbi despre viol, pentru că nu a existat sub nicio formă nici constrângere fizică şi nici morală, chiar dacă a existat o lenjerie intimă a părţii vătămate ruptă, nu există dovezi directe că aceasta s-a produs printr-o acţiune a inculpatului L.A., oricine putând să facă acest lucru, existând anumite dubii şi acestea nu pot profita decât inculpatului.

Raportat la aspectele mai sus prezentate a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunile prevăzute de art. 198 C. pen., respectiv act sexual cu un minor.

În ceea ce priveşte pedeapsa, a solicitat reducerea acesteia, arătând că sunt tot nişte minori la fel ca partea vătămată.

Inculpatul S.I.M. a avut aceleaşi solicitări ca şi inculpatul L.A., arătând în plus că relevantă pentru această schimbare de încadrare juridică este proba aflată la filele 159-163 din dosarul instanţei de fond, respectiv nişte convorbiri purtate pe messenger între inculpatul S.I.M. şi partea vătămată M.A.M., de unde reiese foarte clar că a existat un acord şi că partea vătămată conştientiza ceea ce se întâmplase iar faptul că aceasta a depus plângere s-a datorat insistenţelor părinţilor săi şi că el era prietenul părţii vătămate M.A.M.

În plus, acest inculpat, a mai precizat că deşi faptele comise de cei doi inculpaţi sunt aproape aceleaşi, el a fost condamnat la o pedeapsă mai mare.

Prin decizia penal ă nr. 88/A din 9 august 2011 a Curţii de Apel Braşov, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori au fost respinse ambele apeluri declarate în cauză.

S-a constatat c ă prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză şi a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.

Astfel, este de observat c ă prima instanţă a procedat corect la stabilirea stării de fapt, pe baza analizei minuţioase a materialului probatoriu administrat, din care se desprinde că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi de prima instanţă. În acest sens, se impune precizarea c ă în mod judicios prima instanţă a procedat la analizarea tuturor circumstanţelor reale ale cauzei şi personale ale inculpaţilor.

Din aceast ă perspectivă se impune a constata că prima instanţă a procedat la o analiză exhaustivă a tuturor circumstanţelor personale ale fiecărui inculpat, în contextul faptei comise.

Astfel, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, cu o motivare pe care Curtea şi-o însuşeşte integral, a demonstrat cu prisosinţă, motivele şi probele pe care s-a întemeiat acuzarea, starea de fapt şi caracterizarea juridică legală a acestora.

În primul rând, se impune observaţia că inculpatul S.I.M. nu era prietenul părţii vătămate; aceasta, în vârstă de 12 ani, l-a cunoscut pe inculpatul S.I.M., în vârstă de 17 ani, în Parcul Tractorul, din cartierul unde locuiesc ambele părţi, iar ulterior s-au întâlnit la şcoală, la Colegiul Tehnic "Mircea Cristea", partea vătămată frecventând cursurile gimnaziale ale şcolii, iar inculpatul pe cele liceale şi inculpatul obişnuia să-i ceară uneori bani părţii vătămate, când aceasta mergea la chioşc în pauze.

Prin intermediul acestui inculpat, partea v ătămată i-a cunoscut pe inculpatul L.A., în vârstă de aproape 16 ani şi martorul A.G.M., pe care i-a întâlnit în acelaşi parc şi cu care obişnuia să comunice uneori pe internet, prin intermediul messengerului.

Demn de relevat este c ă aceste discuţii nu dovedesc nici acordul părţii vătămate la întreţinerea de raporturi sexuale cu inculpaţii şi nici maturitatea afectivă necesară unui consimţământ valabil.

De altfel, cu privire la aceast ă chestiune nici nu se poate pune problema existenţei unui consimţământ valabil în raport de vârsta părţii vătămate, deoarece limita de vârstă impusă de legiuitor prin norma penală de incriminare nu poate fi combătută în niciun mod, fiind vorba de o condiţie dirimantă pentru existenţa infracţiunii.

În seara de 04 octombrie 2008 partea vătămată minoră M.A.M. se afla acasă cu verişoara sa mai mică, M.A., în vârstă de 11 ani, deoarece părinţii, împreună cu fratele său mai mic, plecaseră la ţară, iar verişoara sa urma să înnopteze la ea. Mătuşa părţii vătămate fusese şi le pregătise cina, după care a plecat, iar la un moment dat a sunat cineva la interfon, recomandându-se că este "poşta", iar când partea vătămată a deschis u şa apartamentului, au intrat în casă foarte dezinvolţi inculpaţii L.A. şi S.I.M.

Ace ştia au chemat-o pe partea vătămată în dormitor şi i-au cerut pe un ton autoritar să se dezbrace şi deşi partea vătămată Ie-a spus că este virgină şi că o doare ( fila 52 dosar urmărire penală ), au întreţinut pe rând fiecare din inculpaţi câte un raport sexual normal cu aceasta. Martora M.A. şi-a dat seama că se întâmplă ceva şi a încercat uşa dormitorului, însă aceasta era blocată. După plecarea băieţilor, M. era speriată şi i-a spus martorei să nu spună nimănui, pentru că va ieşi rău, iar martorei, la acea vârstă, îi era şi jenă să ştie aşa ceva (fila 112 dosar instanţă ).

Un timp au stat cu to ţii de vorbă în bucătărie, iar la un moment dat inculpatul S.I.M. i-a spus părţii vătămate "treci tu odată în cameră!", apoi I-a urmat şi inculpatul L.A. şi au încuiat uşa pe interior ( fila 82 dosar urmărire penală ). l-au cerut ca prima oară părţii vătămate să se dezbrace, iar S.I.M. i-a spus să-şi dea bluza jos că i-o rupe ( fila 52 dosar urmărire penală ), iar L.A. i-a rupt chiloţii, după care inculpatul L.A. a întreţinut cu ea un raport sexual forţat şi a simţit o durere puternică a penisului şi a sângerat, ştergându-se pe o cârpă. Această cârpă şi chiloţii părţii vătămate au fost ridicaţi cu ocazia cercetării la faţa locului, iar potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică ADN pe cârpă a fost localizat în raport majoritar profilul genetic al inculpatului L.A. În acest timp, inculpatul S.I.M. era de faţă şi îşi aştepta rândul, însă după cele întâmplate inculpatului L.A. nu şi-a mai concretizat intenţia.

Nu poate fi primit ă apărarea inculpaţilor în sensul că partea vătămată ar fi fost de acord cu întreţinerea de raporturi sexuale, starea de fapt rezultă din analiza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, constând în declaraţii ale inculpaţilor, care recunosc întreţinerea raporturilor sexuale cu partea vătămată, însă susţin că aceasta ar fi fost de acord, declaraţiile părţii vătămate, şi ale martorilor, proces verbal de cercetare la faţa locului, raport de expertiz ă medico-legală, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, raport de evaluare psihologică.

În consecinţă, în mod judicios prima instanţă a respins cererea inculpatului L.A. de schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în infracţiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. ( 1) C. pen., nefiind vorba de existenţa unui consimţământ al părţii vătămate de a întreţine raport sexual cu inculpatul.

A şa cum s-a precizat anterior, cu privire la această chestiune nici nu se poate pune problema existenţei unui consimţământ valabil în raport de vârsta părţii vătămate, deoarece limita de vârstă impusă de legiuitor prin norma penală de incriminare nu poate fi combătută în niciun mod, fiind vorba de o condiţie dirimantă pentru existenţa infracţiunii, astfel încât, chiar dacă partea vătămată ar fi fost de acord, consimţământul acesteia nu este valabil.

Acelea şi considerente sunt pe deplin valabile şi în cazul inculpatului minor S.I.M., care, în data de 04 octombrie 2008, împreună cu inculpatul minor L.A., a întreţinut un raport sexual normal cu partea vătămată minoră M.A.M., în vârstă de 12 ani, a cărei vârstă o cunoştea ( fila 52 dosar instanţă ), prin exercitarea unei presiuni psihice şi fizice şi profitând de imposibilitatea ei de a-şi exprima voinţa, datorită vârstei fragede şi al unui "Eu slab structurat şi imatur afectiv, psihosexualitatea fiind insuficient elaborată".

În consecinţă, în speţă nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de prima instanţă.

De asemenea, nu se impune nici reducerea pedepselor aplicate de prima instan ţă, aceasta a precizat pe larg, cu o motivare pe care Curtea şi-o însuşeşte integral, care sunt considerentele pentru care pedepsele au fost individualizate în această manieră, s-a arătat de ce nu se impune nici reţinerea de circumstanţe atenuante, dar nici a celor agravante, astfel că se constată că sunt conforme prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

De şi părţile responsabil civilmente L.M. şi L.V. au arătat că au autoritate asupra inculpatului minor, instanţa constată că această afirmaţie nu corespunde realităţii, câtă vreme în prezent inculpatul este arestat în altă cauză.

În plus, acesta avea vârsta de aproape 16 ani şi provine dintr-o familie organizată, având încă un frate major, care este plecat în Italia. Familia locuieşte într-un apartament proprietate, format din dou ă camere, care oferă condiţii optime de locuit. Minorul era elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional Economic „Andrei Bârseanu", când s-a pus în executare pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată acestuia pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie. Totodată, acesta a mai fost implicat în săvârşirea unei alte infracţiuni de viol, în care parte vătămată era un băiat cu deficiente.

Referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov ( fila 29 voi. II dosar instanţă ), potrivit cărora factorii favorizanţi ai comportamentului infracţional al inculpatului L.A. pot fi reprezentaţi de influenţa nefavorabilă dintre cei doi inculpaţi, în sensul antrenării reciproce în vederea săvârşirii faptelor, profitarea de imaturitatea părţii vătămate, precum şi capacitatea scăzută de empatie faţă de aceasta, iar ca factori care să inhibe comportamentul infracţional al inculpatului au fost identificaţi: susţinerea afectivă şi materială din partea familiei, faptul că a fost integrat şcolar şi stabilitatea locativă.

Ţinând seama de pericolul social concret, care este ridicat, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, respectiv de două persoane împreună, asupra unei părţi vătămate minore, în vârstă de numai 12 ani, instanţa apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului, şi va aplica acestuia pedeapsa cu închisoarea şi că nu se impune reducerea cuantumului acestuia, în caz contrar pedeapsa nu va mai fi aptă să-şi îndeplinească scopul şi funcţia de reeducare şi restabilire a echilibrului social şi juridic afectat.

Acelea şi considerente sunt pe deplin aplicabile şi inculpatului S.I.M.: acesta avea vârsta de 17 ani şi provine dintr-o familie organizată, având încă un frate şi o soră, ambii majori. Familia locuieşte într-un apartament proprietate, format din două camere de cămin. La data săvârşirii faptei, familia inculpatului se confrunta cu o situaţie financiară dificilă, tatăl fiind şomer, iar mama a fost nevoită să plece în Italia la muncă. De-a lungul timpului, climatul familial a fost preponderent conflictual, creat în special de tată pe fondul consumului de alcool, astfel încât minorul a relaţionat deficitar cu părinţii. Minorul a început să obţină rezultate şcolare slabe în cursul liceal şi a repetat clasa a X-a în cadrul Colegiului Tehnic. Acesta are antecedente penale, fiind în executarea unei pedepse privative de libertate pentru tâlhărie împreună cu coinculpatul L.A., cu care a mai fost implicat şi în săvârşirea unei alte infracţiuni de viol, în care parte vătămată era un băiat cu deficienţe.

Potrivit raportului de expertiz ă medico-legală psihiatrică din 20 noiembrie 2008 (fila 188 dosar urmărire penală ), întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov, inculpatul prezintă tulburări de comportament, însă la data comiterii faptei avea discernământul păstrat.

Corect au fost avute în vedere şi menţiunile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov ( fila 31 voi. II dosar instanţă ), potrivit cărora factorii favorizanţi ai comportamentului infracţional al inculpatului S.I.M. pot fi reprezentaţi de apariţia unui comportament infracţional al acestuia în perioada minorităţii, capacitate scăzută de înţelegere de tipul cauză-efect a rezultatelor comportamentului său şi tendinţa de a găsi vinovaţi în alte persoane, gradul redus de adaptare la mediul instituţional-şcolar, iar singurul factor suportiv pentru inculpat este familia.

În consecinţă, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a acordat eficienţa cuvenită criteriilor instituite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al faptelor şi nu se impune reducerea acestora, pedepsele aplicate fiind suficiente şi de natură să conducă la reeducarea inculpaţilor şi la realizarea scopului de prevenţie generală pe care îl are sancţiunea penală.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii L.A. şi S.I.M.

Inculpatul L.A. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

În susţinerea motivelor de casare, a reiterat cererea formulată la instanţa de fond şi apel şi a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de relaţii sexuale cu o minoră, având în vedere atitudinea inculpatului, faptul că era minor ca şi partea vătămată şi probatoriul din care rezultă modalitatea în care a acţionat partea vătămată în timpul şi după săvârşirea infracţiunii, precum şi faptul că acţiunile inculpatului şi părţii vătămate relevă dorinţa acestora de a experimenta activităţi sexuale. în ce priveşte al doilea act material, pentru care s-a reţinut că actul sexual a avut loc prin forţarea părţii vătămate, a arătate că nu a existat o constrângere fizică sau morală, întrucât nu există suport probatoriu, iar lenjeria ruptă nu poate duce automat la concluzia că inculpatul a exercitat constrângerea.

În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin acordarea unei eficiente mai mari circumstanţelor atenuante şi celor personale ale inculpatului, conform caracterizărilor şi concluziilor psihologului.

Inculpatul S.I.M. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi 20 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei, în raport cu prevederile art. 320¹ C. proc. pen. susţinând că inculpatul era minor la data săvârşirii faptei, iar la al doilea act material doar a asistat. A mai arătat că a realizat gravitatea faptelor şi beneficiază de sprijinul familiei.

În acest sens, la termenul de judecată din 22 martie 2012 inculpatul S.M. a declarat personal că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi solicită aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

Examin ând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că ambele recursuri sunt fondate.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., Curtea reţine, contrar celor susţinute de inculpaţi, că aceştia au întreţinut raporturile sexuale cu partea vătămată prin constrângere şi profitând de imposibilitatea ei de a-şi exprima voinţa, astfel încât critica vizând încadrarea juridică a faptelor este neîntemeiată.

Din raportul de expertiz ă medico-legală psihiatrică rezultă că partea vătămată, minoră în vârstă de 12 ani, prezintă imaturitate psihică şi nu a avut capacitatea psihică de a-şi exprima un consimţământ valabil la datele la care inculpaţii au întreţinut cu aceasta raporturi sexuale.

Pe de alt ă parte, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în nici un moment victima nu a fost de acord să întreţină asemenea relaţii cu inculpaţii, declaraţiile acesteia coroborându-se cu declaraţiile martorilor prezenţi la faţa locului în cele două momente.

Din aceste mijloace de prob ă reiese că în ambele cazuri inculpaţii s-au închis în dormitorul părţii vătămate şi au refuzat să deschidă uşa atunci când martorii prezenţi în locuinţa victimei au încercat să pătrundă în interior.

Mai mult, conduita violent ă a inculpaţilor este probată în ce priveşte fapta din 19 noiembrie 2008 şi de obiectul de lenjerie intimă aparţinând victimei, găsit la faţa locului rupt şi plin de sânge.

Prin urmare, sus ţinerea inculpaţilor, în sensul că raporturile sexuale întreţinute cu partea vătămată s-ar circumscrie unei „dorinţe (comune) a acestora de a experimenta activităţi sexuale" la vârsta minoratului, rămâne o simplă apărare, nesusţinută probator de actele aflate la dosarul cauzei, astfel încât sub acest aspect recursul inculpatului L. nu este întemeiat.

Curtea constat ă însă că ambele căi de atac sunt admisibile din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., cu referire în privinţa inculpatului S. la incidenţa disp. art. 320¹ C. proc. pen.

În acest sens, Curtea reţine incidenţa în speţă a deciziei Curţii Constituţionale nr. 1470 din 8 decembrie 2011 şi a O.U.G nr. 121 din 22 decembrie 2011, în condiţiile în care faptele deduse judecăţii au fost comise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar judecata în apel a avut loc anterior atât deciziei, cât şi a ordonanţei sus-amintite.

Prin urmare, lu ând act de poziţia exprimată de inculpatul S. în declaraţia dată în faţa instanţei de recurs la 22 martie 2012, primul termen cu procedura legal îndeplinită, Curtea urmează a admite calea de atac exercitată de acesta, a casa ambele hotărâri şi rejudecând cauza conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a reduce pedepsele aplicate acestui inculpat, prin raportare la noile limite de pedeapsă, stabilite în condiţiile art. 109 C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Pe de alt ă parte, Curtea constată că în cauză nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpaţilor, în condiţiile în care nu au dovedit că ar fi avut o bună conduită anterior comiterii faptelor (mărturie fiind cercetarea lor în alte cauze pentru săvârşirea altor infracţiuni), nu au avut o conduită sinceră pe parcursul soluţionării cauzei (recunoaşterea inculpatului S. petrecându-se abia în faţa instanţei de recurs şi doar pentru a beneficia de disp. art. 320¹ C. proc. pen.) şi nici nu au depus vreo stăruinţă pentru a acoperi prejudiciul moral cauzat victimei (cu care de altfel nici nu au reuşit să empatizeze, nici măcar după declanşarea cercetărilor în cauză).

În acelaşi timp însă, deşi în favoarea inculpaţilor nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante judiciare, Curtea apreciază, prin raportare la toate împrejurările de fapt şi la datele ce conturează persoana inculpaţilor (inclusiv vârsta acestora), că nişte pedepse orientate către minimul special, cu executare în regim de detenţie, satisfac necesităţile de constrângere şi reeducare înscrise în art. 52 C. pen.

În aceste limite şi pentru aceste motive, ambele recursuri vor fi admise, cu consecinţa unei reindividualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.

Va constata c ă aceştia sunt arestaţi în altă cauză.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenţii inculpaţi L.A. şi S.I.M. împotriva deciziei penale nr. 88/A din 9 august 2011 a Curţii de Apel Braşov, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.

Caseaz ă în totalitate decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 34/S din 30 martie 2011 a Tribunalului Braşov pentru minori şi familie.

Descontope şte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului L.A. de 8 ani închisoare în pedepsele componente de 7 ani închisoare şi de 8 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicat ă inculpatului L.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul L.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Face aplicarea prevederilor art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

Descontope şte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.I.M. de 8 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente de 8 ani închisoare şi de 8 ani şi 6 luni închisoare.

Face aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului S.I.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) de la 8 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Face aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului S.I.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) de la 8 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul S.I.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Face aplicarea prevederilor art. 71-art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

Men ţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Constat ă că inculpaţii S.I.M. şi L.A. sunt arestaţi în altă cauză.

Onorariile ap ărătorilor desemnaţi din oficiu, pentru recurenţii inculpaţi în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitiv ă.

Pronun ţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 868/2012. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 870/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 869/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 869/2012. Penal