ICCJ. Decizia nr. 878/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 878/2012

Dosar nr. 429/1/2012

Şedinţa publică din 5 iunie 2012

Deliberând asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluţia nr. 547/P/2010 din 28 octombrie 2011, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, a dispus în temeiul art. 228 alin. (1), rap. la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. următoarele soluţii:

- neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul D.M. sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există.

- neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul D.M. sub aspectul infracţiunii de fals intelectual, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 31 alin. (2), rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

- neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul şef serviciu G.D., sub aspectul infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reţinut următoarele:

Prin denunţul din 15 aprilie 2010, Agenţia Naţională de Transplant a sesizat săvârşirea de către procurorul D.M., din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, a infracţiunii de abuz în serviciu şi a infracţiunii de fals intelectual de către G.D., procuror şef al Serviciului Teritorial Bucureşti al D.I.I.C.O.T.

În cuprinsul denunţului se arată că procurorul D.M. a dispus, împotriva prevederilor legale, depunerea la I.N.M.L. „Mina Minovici" a materiei genetice recoltate la SC S. SRL precum şi că procurorul şef serviciu G.D., a indicat, contrar realităţii, în comunicarea adresată Direcţiei Agentul Guvernamental pentru C.E.D.O., că a existat o supraveghere a activităţii de predare a băncii de materie genetică de către autoritatea medicală competentă.

Din actele premergătoare efectuate, procurorul a apreciat că nu a rezultat existenţa faptelor care fac obiectul denunţului Agenţiei Naţionale de Transplant.

Astfel, s-a stabilit că prin rechizitoriul nr. 143D/P/2009, al D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti, întocmit de către procurorul D.M., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M.H. ş.a., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi de trafic de celule de origine umană, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. În sarcina acestuia s-a reţinut că „a fost iniţiatorul grupului infracţional organizat; avea drept de dispoziţie asupra componentei material - logistice reprezentată de policlinica SC S. SRL şi de posibilitate concretă de gestiune a donatoarelor, a medicamentelor şi a posibilităţii de racolare a beneficiarelor din străinătate; constituia factorul polarizator al tuturor membrilor grupului infracţional organizat realizând conexiunea între membrii componentei umane reprezentată atât de specialiştii din străinătate şi personalul auxiliar (secretară, asistenţi) ce deserveau baza materială necesară realizării procedurilor de embriotransfer; recompensă în mod direct ori indirect donatoarele şi/sau racolatoarele, având dreptul „leonin" de recompensă, de cenzură şi de sancţiune asupra tuturor membrilor grupului infracţional organizat; a conlucrat în mod constant alături de ceilalţi participanţi cu care se afla în conivenţă infracţională la introducerea în ţară de materie genetică adusă în mod fraudulos. În esenţă, activitatea acestuia a constat în racolarea unor persoane de sex feminin, care, în clinica SC S. SRL, în schimbul unor sume de bani, acceptau să le fie recoltate ovocite, care erau apoi folosite pentru inseminarea „in vitro" a altor persoane de sex feminin, care întâmpinau dificultăţi în procreerea pe cale naturală, contra unor sume de bani superioare celor pe care le primeau donatoarele".

Sub aspectul faptelor imputate procurorului D.M., prin denunţul Agenţiei Naţionale de Transplant, în urma cercetărilor a rezultat că prin Ordonanţa nr. 143D/P/2009, din 24 iulie 2009, acesta a dispus, în temeiul art. 13 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 39/2003, art. 112 lit. f) şi art. 118 lit. a) şi e) C. pen., art. 163 şi 165 alin. (2) C. proc. pen. „Instituirea unui custode căruia să-i fie predată în gestiune, monitorizare şi conservare banca ce conţine materie genetică aflată în custodia SC S. SRL Se nominalizează drept custode Laboratorul de Genetică din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici" sub coordonarea domnului V.T.P.Ş., consilier personal al ministrului sănătăţii. În această bancă se aflau ovocitele recoltate în condiţiile arătate mai sus, precum şi alte tipuri de materie genetică recoltată de la diferiţi pacienţi.

Banca în care era păstrată materia genetică a fost ridicată de către procuror, de la sediul SC S. SRL, la 24 iulie 2009, în prezenţa inculpatului M.H. şi a lui V.T.P.Ş., consilier al ministrului sănătăţii, persoană desemnată de ministrul sănătăţii să participe la această activitate şi a fost predată I.N.M.L. „Mina Minovici" în aceeaşi zi, ocazie cu care a fost întocmit un proces-verbal. În conţinutul acestui proces-verbal s-a menţionat că „Spaţiul în care s-au depozitat probele este cu acces restricţionat, rezervat doar personalului laboratorului de genetică. S-a luat la cunoştinţă faptul că pentru menţinerea probelor biologice din container este necesară verificarea nivelului de nitrogen lichid la intervale regulate, respectiv la 48-72 ore. Se desemnează totodată ca responsabil pentru monitorizarea nivelului de nitrogen lichid următorii specialişti din cadrul Laboratorului de Genetică I.N.M.L: biochimist principal C.C. şi medic genetician E.N.".

La 05 noiembrie 2009, procurorul D.M., împreună cu directorul adjunct al I.N.M.L. „Mina Minovici" şi mai mulţi inculpaţi, au inventariat conţinutul băncii de materie genetică, împrejurare în care, în canistra cu nr. 5, în paieta nr. 4, au fost identificate 2 ampule inscripţionate „K.D.".

În memoriul Agenţiei Naţionale de Transplant această operaţiune de predare a băncii de materie genetică a SC S. SRL, către I.N.M.L. „Mina Minovici", instituţie neacreditată să efectueze activităţi medicale cu material genetic de origine umană, este apreciată ca fiind îndeplinită fără respectarea dispoziţiilor legale, cu încălcarea prevederilor art. 148 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 95/2006, întrucât predarea băncii a fost realizată fără acordul agenţiei, fapt ce ar avea drept consecinţă imposibilitatea folosirii materiei genetice de către persoanele de la care aceasta a fost recoltată. Este înfăţişată în acest sens situaţia D.K., care s-a adresat CEDO ca urmare a imposibilităţii folosirii materiei genetice care i s-a recoltat şi care se afla în banca de materie genetică a SC S. SRL

Potrivit art. 148 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, ţesuturile şi celulele de origine umană prelevate pot fi utilizate imediat pentru transplant sau pot fi procesate şi depozitate în băncile de ţesuturi şi celule, acreditate sau agreate de Agenţia Naţională de Transplant, iar potrivit art. 5 din aceeaşi lege, transplantul de ţesuturi sau celule de origine umană se efectuează numai din băncile acreditate sau agreate de Agenţia Naţională de Transplant.

Cu referire la împrejurarea descrisă în memoriul agenţiei, L.D.A., directorul executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant şi semnatarul denunţului, a arătat că nu a putut autoriza cererea D.K. de transferare a materiei genetice de la I.N.M.L. „Mina Minovici" la clinica „P.", în scopul utilizării embrionilor recoltaţi de la aceasta, întrucât, pe de o parte. depunerea la I.N.M.L. „Mina Minovici" a băncii de materie genetică a SC S. SRL, în care se aflau şi embrioni recoltaţi de la K.D., s-a făcut fără acordul agenţiei, iar pe de altă parte, deoarece I.N.M.L. „Mina Minovici" nu este acreditat să efectueze activităţi sanitare cu material genetic de origine umană.

În opinia semnatarului denunţului, imposibilitatea folosirii de către K.D., a embrionilor recoltaţi în clinica SC S. SRL, la clinica „P.". ca urmare a acţiunii nelegale a procurorului D.M., care, împotriva dispoziţiilor legale, a dispus depunerea băncii de materie genetică a SC S. SRL, la I.N.M.L. „Mina Minovici", constituie infracţiunea de abuz în serviciu.

Aşa cum s-a arătat, reţine procurorul că din actele premergătoare nu a rezultat existenţa acestei fapte.

Cu privire la autorizarea SC S. SRL de a desfăşura activităţi medicale cu material genetic de origine umană, în adresa nr. 33432, din 28 iunie 2011, a Ministerului Sănătăţii, Direcţia Juridică şi Contencios, se arată că „din verificările efectuate de către direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii, respectiv Direcţia Asistenţă Medicală, reiese faptul că SC S. SRL nu este cuprinsă în listele aprobate prin reglementările în vigoare ale unităţilor sanitare acreditate pentru astfel de activităţi".

Astfel, întrucât SC S. SRL nu era acreditată să desfăşoare activităţi medicale cu material genetic de origine umană, Agenţia Naţională de Transplant nu putea aproba niciun transfer al băncii de materie genetică a SC S. SRL, sau din banca de materie genetică a SC S. SRL Drept urmare, imposibilitatea folosirii materiei genetice din banca SC S. SRL este consecinţa neacreditării acestei societăţi de a desfăşura activităţi medicale cu material genetic de origine umană, şi nu a depunerii băncii de materie genetică la I.N.M.L. „Mina Minovici", din dispoziţia procurorului D.M. Depunerea băncii de materie genetică a SC S. SRL la I.N.M.L. „Mina Minovici" s-a realizat întrucât aceasta se formase ca urmare a comiterii unor infracţiuni. în plus, la I.N.M.L. „Mina Minovici" au fost luate măsurile necesare pentru a asigura păstrarea corespunzătoare a materiei genetice.

Pentru aceste motive, întrucât fapta sesizată de Agenţia Naţională de Transplant nu există, faţă de procurorul D.M. se va dispune neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu.

Cu privire la fapta imputată prin denunţul Agenţiei Naţionale de Transplant, procurorului şef al Serviciului Teritorial Bucureşti al D.I.I.C.O.T., se va dispune tot neînceperea urmăririi penale întrucât nici această faptă nu există.

Astfel, în denunţ se arată că G.D., contrar realităţii, a indicat în comunicarea adresată Direcţiei Agentul Guvernamental pentru C.E.D.O., că a existat o supraveghere, de către autoritatea medicală competentă, a activităţii de predare, la I.N.M.L. „Mina Minovici", a băncii de materie genetică a SC S. SRL.

În urma acţiunii intentate României de către K.D. la C.E.D.O., cu privire la respingerea de către Agenţia Naţională de Transplant a cererii sale de transfer a embrionilor, de la I.N.M.L. „Mina Minovici", la clinica „P. ", între Direcţia Agentul Guvernamental pentru C.E.D.O. şi Serviciul Teritorial Bucureşti al D.I.I.C.O.T., a fost purtată o corespondenţă. Din examinarea acestei corespondenţe a rezultat că prin adresa nr. 405D/P/2010, înregistrată la Direcţia Agentul Guvernamental la 08 martie 2010, Serviciul Teritorial Bucureşti comunică, printre altele, că:„ Vă încunoştinţăm totodată că ridicarea, transportul şi predarea băncii de celule umane către I.N.M.L. „Mina Minovici" au fost efectuate cu acordul Ministerului Sănătăţii, al cărui reprezentant, în persoana directorului Agenţiei Naţionale de Transplant de la epoca respectivă, pe nume T.V., a colaborat în mod direct cu organele de urmărire penală pe întreg parcursul acestor proceduri.

Dosarul penal cu nr. 405D/P/2010 a fost format în urma unei disjungeri dispuse în Dosarul cu nr. 143D/P/2009.

S-a apreciat că menţionarea, în cuprinsul adresei, a împrejurării că V.T.P.Ş. era directorul Agenţiei Naţionale de Transplant la data la care au fost efectuate ridicarea, transportul şi predarea băncii de celule umane a SC S. SRL, nu constituie infracţiunea de fals intelectual.

Autorul acestei adrese, semnată de procurorul şef al Serviciului Teritorial Bucureşti al D.I.I.C.O.T., este procurorul D.M.

În nota de relaţii din 20 iulie 2011, cu privire la conţinutul acestei adrese şi la calitatea de director atribuită lui V.T.P.Ş., procurorul D.M. arată că „Fiindu-mi repartizat, în vederea efectuării urmăririi penale, Dosarul cu nr.143D/P/2009 privind membrii unui grup infracţional organizat constituit în vederea traficului de celule umane, am efectuat, printre alte activităţi proprii fazei de urmărire penală, o percheziţie în incinta SC S. SRL ocazie cu care am luat act despre împrejurarea că într-un laborator se află o bancă de celule umane obiectivată în fapt de o canistră în care se aflau depozitate în condiţii de refrigerare mai multe recipiente (ampule) ce conţineau materie genetică spre conservare prin imersare în azot cu menţiunea că percheziţia a avut loc în data de 15 iulie2009. În următoarele zile momentului efectuării percheziţiei, nu pot indica cu precizie dată, luând la cunoştinţă despre necesitatea asigurării mentenanţei de specialitate relativ la banca de celule umane şi în considerarea inexistenţei unei practici judiciare în domeniu, existând pericolul alterării conţinutului acesteia, prin intermediul factorilor decidenţi am solicitat sprijin Ministerului Sănătăţii, fiind primit de către Ministrul Sănătăţii de la vremea respectivă, în persoana d-lui I. Cu ocazia discuţiilor purtate pe marginea identificării locului unde putea fi lăsată în custodie banca de celule umane ministrul a chemat în birou mai multe persoane a căror identitate nu am reţinut-o iar după o discuţie de aproximativ o oră, timp în care le-am expus situaţia de fapt şi scopul deplasării mele, unul dintre consilierii ministrului în persoana d-lui T.V., a fost desemnat să se ocupe atât de gestionarea situaţiei respective urmând să-mi asigure sprijinul necesar, precum şi de conducerea pentru viitor a Agenţiei Naţionale de Transplant. În aceleaşi împrejurări a fost contactat directorul spitalului de copii G.. În persoana medicului B.M. care a declinat propunerea de preluare în custodie a băncii de celule umane, consimţind să ne asigure totuşi sprijinul de specialitate prin intermediul a două persoane, cu menţiunea că îmi amintesc de numele medicilor A.C. şi „C.". Menţionez că la momentul respectiv existau indicii cu privire la implicarea membrilor conducerii Agenţiei Naţionale de Transplant în săvârşirea unor fapte penale în strânsă legătură cu atribuţiile de serviciu, aspecte pe care le-am învederat ministrului solicitând desemnarea unui reprezentant al ministerului care să-mi asigure sprijinul logistic necesar, altul decât numitul Z.V., ocazie cu care d-ul I.B. m-a asigurat că, fiind la rândul său informat, a dat dispoziţie că la nivel de minister să fie constituită o comisie în vederea verificărilor ce se cuveneau a fi făcute, cu menţiunea că, potrivit afirmaţiilor acestuia activitatea Agenţiei Naţionale de Transplant urma să fie preluată de către T.V., consilierul său personal. Precizez că prima activitate efectuată în prezenţa acestuia din urmă a avut loc la data de 22 iulie 2009 când existând temerea alterării conţinutului băncii de celule, împreună cu lucrători de poliţie delegaţi să efectueze acte de urmărire penală T.V. şi A.C. m-am deplasat la sediul S. şi am asigurat mentenanţa conţinutului recipientului iar la data de 24 iulie 2009 acesta m-a însoţit la I.N.M.L. „MINA MlNOVICI" unde banca de celule umane a rămas în custodie. Precizez că din acel moment toate activităţile de urmărire penală relativ la sediul Agenţiei Naţionale de Transplant (percheziţie urmată de ridicarea de mijloace materiale de probă; verificarea tuturor înscrisurilor existente şi semnarea lor spre neschimbare, percheziţii informatice ridicarea băncii de celule umane de la sediul SC „S." SRL şi lăsarea acesteia în custodia I.N.M.L. „MINA MINOVICI") întinse pe o perioadă de aproximativ două săptămâni, au fost făcute în prezenţa d-lui T.V. în calitatea sa de şef al Agenţiei Naţionale de Transplant, funcţie care, după cum am înţeles, i-a fost acordată printr-un ordin al ministrului de resort la scurt timp. În considerarea împrejurării că acesta conducea activitatea Agenţiei Naţionale de Transplant, însuşi ministrul sănătăţii încunoştinţându-mă verbal de preluarea conducerii de către T.V. în condiţiile în care fostul director fusese demis; că avusese loc predarea-primirea inventarului agenţiei între T.V. şi Z.V. în timp ce eu împreună cu lucrătorii de poliţie ne aflam în aceeaşi clădire; că personalul existent i se adresa cu titulatura de „Dl. Director"; că acesta ocupa un birou a cărui uşă de acces purta o plăcuţă cu inscripţia „Director"; că deţinea cheile sediului participând la toate activităţile de sigilare-desigilare, semnând toate înscrisurile întocmite şi preluând unul dintre exemplarele acestuia, la rândul meu, în calitate de procuror titular de caz, am menţionat în înscrisurile întocmite în care se făcea referire la d-nul T.V., menţionând calitatea sa de „Director", asociindu-l astfel funcţiei reprezentative desfăşurate în mod efectiv şi neechivoc, fără să fi cunoscut dacă la nivel de compartiment „Resurse umane" din cadrul ministerului acesta fusese numit în mod efectiv în funcţia respectivă. Această reprezentare mi-a fost susţinută şi de conţinutul Raportului de control din 30 iulie 2009 al Direcţiei de Control din cadrul Ministerului Sănătăţii care propunea, printre altele, revocarea din funcţia de director executiv a lui Z.V.".

Indiciile cu privire la implicarea membrilor conducerii Agenţiei Naţionale de Transplant în săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, în legătură cu atribuţiile de serviciu, s-au concretizat în trimiterea în judecată, împreună cu inculpatul M.H., prin acelaşi rechizitoriu, a lui Z.V., directorul executiv în acea perioadă al Agenţiei Naţionale de Transplant, şi a R.M.C.T., coordonator regional al agenţiei. S-a reţinut că Z.V. a întocmit şi semnat, împreună cu T.R.M.C., un înscris adresat „Centrului medical S.", ale cărui menţiuni sunt neconforme realităţii şi fără a avea competenţa de emitere a unui asemenea înscris, săvârşind astfel infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. Tot astfel, s-a reţinut că T.R.M.C. a comis infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi fals intelectual, prev. de art. 288 alin. (1) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constând în întocmirea şi semnarea înscrisului arătat mai sus şi în completarea, cu date nereale, a unui înscris aparţinând Serviciului de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti.

Participarea la activităţile descrise de procurorul D.M. şi împrejurările în care aceasta a avut loc, sunt confirmate de martorul V.T.P.Ş., în declaraţia din 09 februarie 2011.

Rezultă astfel că procurorul D.M. nu a intenţionat ca în cuprinsul adresei incriminate să ateste fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, cu privire la calitatea de director al lui V.T.P.Ş., calitate pe care acesta a dobândit-o la 30 iulie 2009, ulterior participării sale la activităţile D.I.l.C.O.T. descrise mai sus, întrucât, pentru motivele arătate, procurorul a avut convingerea că V.T.P.Ş. acţionează în calitate de director al Agenţiei Naţionale de Transplant.

S-a precizat că la data de 30 iulie 2009, prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1511 din 30 iulie 2009, V.T.P.Ş. a fost numit temporar în funcţia de director executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant, iar la 03 august 2009, prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1509, din 30 iulie 2009, a încetat numirea în funcţia de director executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant a lui Z.V.G. - a se vedea adresa nr. 45882 din 12 august2010 a Ministerului Sănătăţii, Direcţia Juridică şi Contencios.

Pe de altă parte, inserarea în conţinutul înscrisului a faptului că V.T.P.Ş. era directorul Agenţiei Naţionale de Transplant, nu poate reprezenta latura obiectivă a infracţiunii de fals intelectual, întrucât "atestarea mincinoasă sau omisiunea neîngăduită trebuie să privească fapte, date sau împrejurări care privesc starea de fapt pentru constatarea căreia s-a întocmit înscrisul oficial, iar săvârşirea acelei atestări sau omisiuni să fie producătoare de consecinţe juridice" - a se vedea V.D. şi colectiv, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, volumul IV, ediţia a II-a, pagina 387, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003. Ori, împrejurarea care priveşte starea de fapt pentru constatarea căreia s-a întocmit înscrisul oficial este cea referitoare la acordul Ministerului Sănătăţii faţă de ridicarea, transportul şi predarea băncii de celule umane către I.N.M.L.„Mina Minovici", acord care a existat şi care s-a concretizat în participarea lui T.V.P.Ş. la toate aceste activităţi. Dacă V.T.P.Ş. era, sau nu, directorul Agenţiei Naţionale de Transplant, nu are relevanţă şi nu este de natură a produce consecinţe juridice, atât timp cât acesta a îndeplinit, din dispoziţia ministrului sănătăţii, activităţile arătate în adresa Serviciului Teritorial Bucureşti al D.I.I.C.O.T.

Pentru aceste motive întrucât lipsesc atât latura obiectivă, cât şi cea subiectivă, a infracţiunii de fals intelectual, faţă de procurorul D.M. se va dispune neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii de fals intelectual. În forma participaţiei improprii, prev. de art. 31 alin. (2), rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

Pentru aceleaşi motive şi având în vedere că G.D., procurorul şef al Serviciului Teritorial Bucureşti al D.I.I.C.O.T. atunci când a semnat adresa nu a cunoscut că V.T.P.Ş. nu era directorul Agenţiei Naţionale de Transplant. Faţă de aceasta s-a dispus tot neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

Cu privire la menţiunea privind supravegherea activităţii de transfer, la I.N.M.L. „Mina Minovici", a băncii de materie genetică a SC S. SRL, de către autorităţile medicale competente, menţiune pe care Agenţia Naţională de Transplant o consideră falsă, susţinându-se că nu a existat o asemenea activitate a agenţiei, faţă de procurorul şef al Serviciului Teritorial Bucureşti al D.I.I.C.O.T., G.D., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta imputată acesteia nu există. Astfel, menţiunea în sensul că a existat o supraveghere a activităţii de către autoritatea medicală competentă este reală, ea concretizându-se în solicitarea adresată ministrului sănătăţii de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, urmată de însărcinarea lui V.T.P.Ş. pentru a participa la toate activităţile care se impuneau şi apoi de participarea lui la aceste activităţi. Împrejurarea că, din motive de ordin birocratic, numirea lui V.T.P.Ş. în funcţia de director al Agenţiei Naţionale de Transplant, a avut loc la câteva zile după participarea sa la activităţile de transfer, nu este de natură a anula această participare. În plus, într-o altă adresă trimisă Direcţiei Agentul Guvernamental pentru C.E.D.O., la 31 august 2010 semnată de procurorul şef al Serviciului Teritorial Bucureşti al D.I.I.C.O.T se arată că: "vă facem cunoscut că după revocarea din funcţia de director executiv a numitului Z.V.G. (inculpat în Dosarul cu nr. 143D/P/2009) conducerea Agenţiei Naţionale de Transplant a fost încredinţată numitului T.V.P.Ş. unica persoană cu care organele de urmărire penală au ţinut legătura pe parcursul tuturor activităţilor efectuate în cursul urmăririi penale. Fiind desemnat de ministrul sănătăţii I.B., la data de 22 iulie 2009, numitul T.V.P.Ş., împreună cu medicul embriolog A.C. din cadrul Spitalului G., a însoţit organele de urmărire penală în sediul Clinicii S. în scopul verificării stării de fapt existente în încăperea intitulată „Laborator bancă de celule reproductive şi crioconservare" iar la data de 24 iulie 2009 a fost prezent la sediul I.N.M.L. „Mina Minovici" participând la predarea în custodia acestei din urmă instituţii a containerului ce conţinea materia genetică ridicată întregul conţinut al acestei comunicări corespunde realităţii.

Rezultă, astfel, că nu a existat nicio intenţie de mistificare a realităţii în corespondenţa adresată de către Serviciul Teritorial Bucureşti al D.I.I.C.O.T.Direcţiei Agentul Guvernamental pentru C.E.D.O., toate menţiunile cuprinse în adrese fiind corespunzătoare adevărului.

Împotriva rezoluţiei, petenta a formulat plângere, procurorul şef Secţie urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin rezoluţia nr. 2963/11/2/2011 din 19 decembrie 2011, respingând-o ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

S-a reţinut că soluţia a fost contestată, conform dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., de Agenţia Naţională de Transplant, pentru următoarele argumentele:

- dr. V.T.P.Ş. a fost numit director al Agenţiei Naţionale de Transplant prin Ordinul nr. 1511 din 30 iulie 2009 al Ministerului Sănătăţii şi a activat până la 15 septembrie 2009, când în funcţia respectivă a fost numit semnatarul plângerii;

- procuror D.M. era obligat să ia toate măsurile necesare şi specifice, având în vedere faptul că temeiul legal reţinut (art. 165 C. proc. pen.) era incomplet şi insuficient, iar ceea ce s-a transferat era materie genetică;

- Agenţia Naţională de Transplant nu ar fi autorizat transferul la I.N.M.L. „Mina Minovici", ci într-o clinică acreditată, unde existau condiţii specifice de păstrare;

- nu se cunosc considerentele avute în vedere, la momentul respectiv, pentru desemnarea reprezentanţilor Agenţiei Naţionale de Transplant;

- magistrat G.D. a comunicat date necorespunzătoare adevărului pentru a ascunde faptele comise de procuror D.M.

În urma examinării actelor premergătoare începerii urmăririi penale a rezultat că procuror D.M. a dispus, prin rechizitoriul nr. 143D/P/2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, trimiterea în judecată a inculpaţilor M.H., M.Y., B.C., ş.a., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de celule de origine umană, introducerea în ţară de celule de origine umană în mod fraudulos, exercitarea fără drept a unei profesii, fals intelectual şi fals material în înscrisuri oficiale. Prin acelaşi rechizitoriu, au fost adoptate soluţii de scoatere de sub urmărire penală şi neîncepere a urmăririi penale, cauza fiind disjunsă în vederea continuării cercetărilor cu privire la alte fapte şi persoane.

Obiectul dosarului l-a constituit, în esenţă, activitatea de racolare a unor persoane de sex feminin şi de recoltare, în cadrul clinicii SC S. SRL, de ovocite, care erau folosite pentru efectuarea inseminărilor „in vitro", în schimbul unor sume de bani mai mari decât cele pe care le primeau „donatoarele".

La data de 24 iulie 2009, prin Ordonanţa nr. 143D/P/2009, procuror D.M. a dispus, în temeiul prevederilor art. 13 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 39/2003, art. 112 lit. f) C. pen., art. 118 lit. a) şi e) C. pen., art. 163 C. proc. pen. şi art. 165 alin. (2) C. proc. pen., desemnarea unui custode căruia să-i fie predată în gestiune, monitorizare şi conservare banca de celule de materie genetică găsită la sediul SC S. SRL şi ridicată în ziua respectivă, în care se aflau depozitate, prin crioconservare, recipiente ce conţineau embrioni ori alte celule de origine umană. A fost indicat drept custode Laboratorul de Genetică din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici", sub coordonarea numitului V.T.P.Ş., consilier al ministrului sănătăţii.

În aceeaşi zi, au fost aduse la sediul I.N.M.L. „Mina Minovici" - Laboratorul de Genetică şi predate în custodie un container, conţinând material biologic imersat în mediu de nitrogen lichid, şi două butelii cu nitrogen lichid. În cuprinsul procesului verbal, încheiat în acele împrejurări, datat 24 iulie 2009 şi semnat de dr. T.V.P.Ş., în calitate de reprezentant al Ministerului Sănătăţii, procuror D.M., dr. SA, medic legist şef în cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici", şi dr. L.B., coordonator al Laboratorului de Genetică, s-a reţinut că:

- predarea s-a realizat în prezenţa reprezentanţilor Ministerului Sănătăţii, Ministerului Public şi I.N.M.L. „Mina Minovici";

- s-a luat cunoştinţă despre faptul că pentru menţinerea probelor biologice din container este necesară verificarea nivelului de nitrogen lichid la intervale regulate, respectiv 48-72 de ore fiind desemnaţi ca responsabili biochimist principal C.C. şi medic genetician E.N.;

- spaţiul în care au fost depozitate probele este cu acces restricţionat, rezervat doar Laboratorului de Genetică.

Banca în care era păstrată materia genetică a fost ridicată de la sediul SC S. SRL, la 24 iulie 2009, în prezenţa reprezentantului Ministerului Sănătăţii, V.T.P.Ş.

Ulterior, la 05 noiembrie 2009, cu prilejul inventarierii conţinutului băncii de materie genetică, au fost identificate, în canistra nr. 5, în paieta nr. 4, două ampule inscripţionate „K.D."

Prin rezoluţia nr. 143D/P/2009, din 12 noiembrie 2009, procuror D.M. a dispus restituirea către D.K. a materiei genetice aparţinând acesteia. S-a comunicat susnumitei că poate intra în posesia materiei genetice, în condiţiile în care este însoţită de un specialist embriolog, care să posede un recipient apt să fie utilizat pentru transportul în maximă securitate a acesteia.

Centrul de fertilitate din cadrul clinicii P., ca urmare a solicitării numitei D.K., s-a adresat Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea obţinerii acordului şi a documentelor necesare realizării procedurii de preluare a materiei genetice de la I.N.M.L.„Mina Minovici". Acordul pentru transferul embrionilor la clinica P. nu a fost dat, apreciindu-se că I.N.M.L.„Mina Minovici" nu este bancă de ţesuturi şi celule acreditată de Agenţia Naţională de Transplant.

În aceste împrejurări, numita D.K. s-a adresat C.E.D.O., iar Direcţia Agentul Guvernamental din cadrul Ministerului Afacerilor Externe a purtat corespondenţă cu Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, context în care a fost emisă adresa nr. 405D/P/2010 întocmită de magistrat D.M. şi semnată de procuror şef serviciu G.D. În cuprinsul adresei s-a menţionat că Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti a dispus restituirea materiei genetice aparţinând numitei D.K., fiind făcute demersuri în vederea predării efective a acesteia, fapt nerealizat din motive independente de competenţele şi disponibilitatea structurii de parchet. S-a precizat că ridicarea, transportul şi predarea băncii de celule umane către I.N.M.L. „Mina Minovici" s-au efectuat cu acordul Ministerului Sănătăţii, al cărui reprezentant, T.V. „directorul Agenţiei Naţionale de Transplant", a colaborat în mod direct cu organele de urmărire penală pe întreg parcursul respectivelor proceduri.

La 06 aprilie 2011, în Dosarul nr. 547/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, au fost efectuate verificări la I.N.M.L. „Mina Minovici", dr. L.B., şef al Laboratorului de Genetică, confirmând că banca de celule a fost preluată la 24 iulie 2009, în temeiul ordonanţei Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, de la acea dată şi până în prezent fiind asigurat de către personalul laboratorului un anumit nivel al nitrogenului lichid pentru menţinerea materialului biologic.

De asemenea, dr. S.A., persoană care asigura conducerea I.N.M.L. „Mina Minovici" la 24 iulie2009, în absenţa prof. dr. D.D., a arătat că în ziua indicată a fost primit un recipient special care constituia banca de celule de origine umană ridicată de la SC S. SRL, pentru păstrarea corespunzătoare a materialului respectiv, personalul laboratorului verificând şi asigurând un anumit nivel de nitrogen lichid.

Cu privire la aspectele sesizate de Agenţia Naţională de Transplant, procuror D.M. a precizat că una dintre activităţile derulate în Dosarul nr. 143D/P/2009 a fost reprezentată de efectuarea percheziţiei, la 15 iulie 2009, la SC S. SRL, context în care a luat act despre existenţa în incinta unui laborator a unei bănci de celule umane, constând într-o canistră în care erau depozitate mai multe recipiente ce conţineau materie genetică. Ulterior acestui moment, având în vedere necesitatea asigurării mentenanţei de specialitate cu privire la banca de celule umane şi inexistenţa unei practici în domeniu, s-a luat legătura cu ministrul sănătăţii, I.B., solicitându-se sprijin. În urma discuţiilor purtate la nivelul Ministerului Sănătăţii, a fost desemnat să acorde sprijin organelor de urmărire penală unul dintre consilierii ministrului, V.T.P.Ş. De asemenea, s-a solicitat sprijin de specialitate şi reprezentanţilor maternităţii G., fiind indicat numele a doi medici. Menţionează procuror D.M. că la momentul respectiv existau indicii cu privire la implicarea persoanelor din conducerea Agenţiei Naţionale de Transplant în săvârşirea unor fapte penale în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fapt pe care l-a adus la cunoştinţa ministrului sănătăţii, care a dat dispoziţii pentru constituirea unei comisii la nivelul Ministerului Sănătăţii în vederea verificării aspectelor respective, conform afirmaţiilor acestuia, activitatea Agenţiei Naţionale de Transplant urmând a fi condusă de consilier V.T.P.Ş. Arată procuror D.M. că a solicitat ministrului sănătăţii ca sprijinul logistic să fie asigurat de un alt reprezentant al ministerului decât Z.V., director la acea dată al Agenţiei Naţionale de Transplant. Conform declaraţiei magistratului, prima activitate ce a fost desfăşurată în prezenţa lui V.T.P.Ş. a fost cea din 22 iulie 2009 când, existând temerea alterării conţinutului băncii de celule umane, împreună cu acesta, dr. A.C. de la maternitatea G. şi lucrătorii de poliţie s-au deplasat la sediul SC S. SRL, unde a fost asigurată mentenanţa conţinutului recipientului. La 24 iulie 2009, V.T.P.Ş. a însoţit banca de celule umane, ce a fost transportată la I.N.M.L. „Mina Minovici" şi lăsată în custodie. Precizează, totodată, D.M. că toate activităţile de urmărire penală referitoare la sediul Agenţiei Naţionale de Transplant (percheziţie urmată de ridicarea de mijloace materiale de probă, verificarea tuturor înscrisurilor existente şi semnarea lor spre neschimbare, percheziţii informatice, etc), derulate pe o perioadă de aproximativ două săptămâni, au fost efectuate în prezenţa numitului V.T.P.Ş., în calitate de şef al instituţiei menţionate. Susţine magistratul că i-a fost creată convingerea că acesta este director al Agenţiei Naţionale de Transplant, fără să fi cunoscut dacă la nivelul de compartiment „Resurse umane" din cadrul ministerului fusese numit efectiv în funcţie, datorită faptului că:

- ministrul sănătăţii i-a comunicat verbal despre preluarea conducerii de T.V.P.Ş. în condiţiile demiterii fostului director (Z.V. a fost trimis în judecată în Dosarul nr. 143D/P/2009 pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.);

- avusese loc predarea-primirea inventarului agenţiei între V.T.P.Ş. şi Z.V. în timp ce se afla în clădire, împreună cu lucrătorii de poliţie;

- personalul agenţiei i se adresa lui V.T.P.Ş. cu titulatura de „d-le director" şi ocupa un birou pe a cărui uşă de acces exista plăcuţa cu inscripţia „director";

- V.T.P.Ş. deţinea cheile sediului agenţiei participând la toate activităţile de sigilare, desigilare, semnând toate înscrisurile întocmite de procuror şi primind unul dintre exemplarele acestuia.

Aspectele relatate de magistrat au fost confirmate de V.T.P.Ş. în cuprinsul declaraţiei date, acesta susţinând că i s-a solicitat verbal de ministrul I.B. să participe la percheziţia efectuată la sediul SC S. SRL, apelându-se şi la sprijinul unui specialist în embriologie de la maternitatea G.. Într-o încăpere din incinta SC S. SRL se aflau două recipiente, unul cu material genetic şi celălalt cu azot lichid. Pentru a se asigura siguranţa materialului genetic, considerat probă judiciară, s-a luat hotărârea mutării recipientului la I.N.M.L. „Mina Minovici", scop pentru realizarea căruia s-a luat legătura cu dr. SA Materia genetică a fost transportată la I.N.M.L. „Mina Minovici", unde a fost lăsată în custodie, aspect cu privire la care a fost informat ministrul sănătăţii. Ulterior, precizează V.T.P.Ş., a preluat funcţia de director interimar al Agenţiei Naţionale de Transplant. A fost numit în această funcţie, conform adresei nr. 45.882 din 12 august2010 a Ministerului Sănătăţii - Direcţia Juridică şi Contencios, prin Ordinul nr. 1511 din 30 iulie 2009.

Faţă de cele expuse anterior, s-a constatat că soluţia adoptată în Dosarul nr. 547/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.

Emiterea de către procuror D.M. a Ordonanţei nr. 143D/P/2009 a fost întemeiată pe dispoziţiile legale care reglementează materia confiscării speciale, în condiţiile în care materialul genetic a fost descoperit în contextul efectuării unei percheziţii la sediul SC S. SRL, al cărui personal era supus investigaţiei penale în dosarul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, şi de necesitatea asigurării securităţii medicale a băncii ce conţinea materia genetică.

Magistratul a solicitat şi a beneficiat de sprijinul autorităţilor medicale, respectiv a Ministerului Sănătăţii, reprezentantul acestei instituţii, V.T.P.Ş., desemnat de ministrul sănătăţii, participând efectiv la procedura care a avut drept finalitate lăsarea în custodia Laboratorului de Genetică al I.N.M.L. „Mina Minovici" a materiei genetice ridicate de la SC S. SRL

Magistratul D.M. a avut convingerea că numitul V.T.P.Ş. acţionează în calitate de director al Agenţiei Naţionale de Transplant, iar indicarea acestei funcţii în cuprinsul adresei nr. 405D/P/2010 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti este lipsită de relevanţă, în condiţiile în care ridicarea, transportul şi predarea băncii de celule umane au fost efectuate cu participarea reprezentantului Ministerului Sănătăţii, V.T.P.Ş., după finalizarea acestor activităţi fiind realizată informarea ministrului sănătăţii.

În condiţiile art. 278¹ C. proc. pen., petenta s-a adresat instanţei competente cu prezenta plângere împotriva soluţiei procurorului.

În plângerea adresată instanţei, petenta a arătat următoarele:

Prin denunţul înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a solicitat efectuarea de cercetări faţă de procuror D.M. întrucat prin Ordonanţa nr. 143D/P/2009 din 24 iulie 2009 a dispus ridicarea de material genetic depus la Clinica S., aparţinând numitei K.D. fără ştiinţa acesteia şi depunerea materialului genetic respectiv la I.N.M.L. Mina Minovici, compromiţându-l prin măsura dispusă şi atrăgând Statul Român în procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului formulate împotriva sa de către sus-numita K.D.

S-a arătat ca petenta nu a fost anunţată cu privire la măsurile ce s-au dispus la 24 iulie 2009 motiv pentru care, pe de o parte, măsurile de preluare a embrionilor de la Clinica S. nu au fost făcute cu respectarea condiţiilor obligatorii a acestora şi, în plus, embrionii respectivi au ajuns la I.N.M.L. care nu este o clinică acreditată în domeniul păstrării chiar temporare a embrionilor umani. S-au apreciat că fără relevanţă susţinerile procurorului formulate la pag. 6 ultimul paragraf din rezoluţia criticată referitor la inexistenţa unei practici în domeniu s-a luat legătura cu ministrul sănătăţii I.B. care i-a desemnat consilierul ministrului V.T. În continuare, procurorul susţine ca a solicitat sprijin de specialitate reprezentanţilor maternităţii Giulesti deoarece existau indicii cu privire la implicarea unor persoane din conducerea Agenţiei Naţionale de Transplant în săvârşirea unor fapte penale în exercitarea atribuţiilor de serviciu. S-a menţionat că dl. Z.V. nu era reprezentantul Ministerului Sănătăţii, iar dacă procurorul avea dubii în legătură cu persoana sa, putea să solicite ministrului o altă persoană, dar din cadrul Agenţiei Naţionale de Transplant, singura autoritate desemnată legal în acest domeniu.

S-a apreciat că procurorul faţă de care se solicita efectuarea de cercetări nu poate fi absolvit doar prin faptul că i „s-a creat convingerea", referitor la persoana consilierului ministrului sănătăţii, că acesta ar fi fost reprezentantul subscrisei, când mijlocul cel mai simplu şi la îndemână, ţinând cont de circumstanţele date, era să verifice ordinul ministrului de numire în funcţie a directorului executiv al subscrisei la acel moment şi era chiar obligat să o facă, în virtutea atribuţiilor sale, fiind vorba de reprezentantul Ministerului Public la cel mai înalt nivel, aflat în exerciţiul exercitării atribuţiilor sale de serviciu. De asemenea, s-a evidenţiat faptul că prin măsurile dispuse de procuror prin Ordonanţa nr. 143D/P/2009 a fost compromisă, practic, viabilitatea embrionilor aparţinând numitei K.D., şi nu numai, întrucat niciun specialist embriolog în domeniu nu-i mai poate garanta, din punct de vedere etic sau uman, ca aceştia ar mai putea fi valorificaţi în scopul urmărit de deţinătorii legali ai acestora. S-a menţionat că, datorită acţiunilor întreprinse de proprietarii embrionilor atât la instanţele româneşti, cât şi la C.E.D.O., petenta este obligată acum să emită avize de transfer al acelor embrioni de la I.N.M.L. la o clinica autorizată în acest sens, din ţară sau străinătate.

S-a mai apreciat de petenta că, în acest fel, îi este afectată însăşi menirea sa pentru care a fost constituită, atribuţiile şi obligaţiile sale stabilite potrivit legii de înfiinţare, precum şi cele referitoare la avizarea acreditării clinicilor ce doresc să îşi desfăşoare activitatea în domeniul respectiv şi verificarea ulterioară a activităţii acestora cu privire la îndeplinirea întocmai a condiţiilor la acordarea acreditării.

S-a mai arătat că soluţia dispunerii măsurii de neîncepere a urmăririi penale s-a fundamentat pe faptul că petenta a fost înstiinţată şi, în acelaşi timp, reprezentată la momentul transmiterii materialului genetic la I.N.M.L.. Ori, în realitate, aşa cum rezultă din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 93 din 15 martie 2006, în funcţia de director executiv a fost numit dr. Z.V. cu aceeaşi dată, până la 03 august2009 când, în baza ordinului ministrului sănătăţii nr. 1509 din 30 iulie2009, i-a încetat numirea, iar dr. V.T.P.Ş. a fost numit prin Ordin al ministrului Sănătăţii nr. 1511 din 30 iulie 2009, începând cu 03 august 2009, şi a activat ca director executiv cu delegaţie până la 15 septembrie 2009, când a fost numit în funcţia respectivă dr. L.D.A., funcţie ocupată şi în prezent.

S-a menţionat că şi procurorul sef secţie insista în a prezenta situaţia ca fiind una corectă, întrucat, prin Ordonanţa nr. 143D/P/2009, ar fi fost respectate normele legale aplicabile în speţă, ceea ce nu este real în opinia petentei deoarece:

Până la momentul luării deciziei în baza căreia banca de celule de materie genetică găsite la sediul Clinicii S., trebuia să fie transferată într-o altă locaţie, nu este nimic de comentat şi ar fi absurd să se ridice vreo observaţie în acest sens, neavând competenţa asupra măsurilor ce urmau şi trebuiau întreprinse de procuror în cadrul urmăririi penale aflate în curs. În opinia petentei, totul începe din momentul în care procurorul nu a luat şi nu a dispus toate măsurile aferente pentru a preîntâmpina eventuale lucruri care pot influenţa în mod ireparabil păstrarea în condiţii optime - atât pe timpul transportului, cât şi la custode - embrionilor aflaţi în stare de criogenare având în vedere că aceştia aparţineau unor terţi. S-a arătat că prin adresa nr. 189 din 29 martie 2010, procurorul a comunicat M.A.E., Direcţia Agentului Guvernamental, faptul că materialul seminal a fost ridicat de la sediul Clinicii S. şi transportat la I.N.M.L. „conform prevederilor C. proc. pen.". Ori, având în vedere specificitatea materialului, condiţiile susmenţionate sunt insuficiente; era imperios necesară respectarea, în egală măsură, a prevederilor legale specifice A.N.T. În aceste condiţii, greşit procurorul susţine că măsurile luate au fost corecte, iar procurorul sef secţie confirmă măsurile celui dintâi.

De asemenea, a fost indicat drept custode Laboratorul de genetică din cadrul I.N.M.L., sub coordonarea numitului V.T.P.Ş., consilier al ministrului sănătăţii. În fapt, atât consilierul ministrului, cât şi ministrul sănătăţii în sine, nu au nici o prerogativă, atât din punct de vedere legal, cât şi din punct de vedere tehnic şi de specialitate, în a dispune acte sau fapte ce privesc, ca în cazul de faţă, în modul cel mai direct, activităţi specifice petentei. S-a evidenţiat că, dacă consilierul ministrului din acel moment ar fi indicat ca şi custode o clinică acreditată şi ar fi luat măsurile adecvate pe perioada transportului materialului genetic, nu s-ar mai fi ajuns la această stare de lucruri.

În continuare, s-a criticat faptul că procurorul sef secţie a descris în considerentele rezoluţiei măsurile care au fost dispuse şi persoanele care au participat la preluarea, transportul, predarea si primirea materialului genetic de unde rezulta că practic toţi participanţii au instituit o unitate paralelă cu subscrisă fără ca aceştia să fie în vreun fel abilitaţi sau învestiţi cu competenţa şi expertiza necesară. De fapt, arată petenta, aici fiind esenţa cazului, toţi cei care au dispus, cele de mai sus, cu precădere, procurorul de caz, contrar reglementarilor în materie, nu vor decât ca răspunderea pentru deterioarea materialului genetic să fie preluată de petentă. Materialul genetic nu poate fi introdus în categoria materialelor perisabile, în sensul prevederilor art. 165 din C. proc. pen. .

În plângere s-a mai arătat că, aşa cum rezultă din situaţia de fapt, prezentată chiar de către procuror, mutarea embrionilor de la Clinica S. s-a efectuat pe baza măsurilor dispuse de procuror şi cu aprobarea unui consilier al ministrului sănătăţii care nu avea nici o atribuţie în acest sens şi fără consultarea petentei. Mutarea embrionilor de la Clinica S., care obţinuse avizul de acreditare la 14 iulie 2009, la o clinică neautorizată -Laboratorul de Genetică de la I.N.M.L., s-a efectuat cu încalcarea prevederilor art. 148 alin. (4) şi alin. (5) Titlul VI din Legea nr. 95/2006 întrucat aceasta din urmă nu îndeplineşte criteriile tehnice privind recepţia, procesarea, carantinarea, depozitarea şi distribuţia embrionilor. Întrucât Agenţia Naţională de Transplant, în virtutea atribuţiilor sale conferite prin lege, este obligată să vegheze ca toţi participanţii în cadrul activităţilor de fertilizare in vitro şi criogenare, păstrare şi, eventual, transport să respecte reglementările aplicabile, nu i se poate pretinde acum să efectueze acte şi fapte care să contravină însăşi menirii sale iar persoanele care au încălcat prevederile legale aplicabile în domeniu, trebuie să răspundă pentru faptele lor.

Chiar fără existenţa petentei, în cazul de faţă, dacă o clinică acreditată ar primi embrioni criogenaţi de la o unitate neacreditată, prin regulamentul său propriu, adoptat cu ocazia acreditării, aceasta ar constata ulterior, că clinica trimiţătoare a embrionilor nu este acreditatată sau că embrionii nu au fost păstraţi în condiţiile stricte prevăzute în normele specifice de păstrare a acestora; în aceste condiţii, clinica primitoare a embrionilor ar fi obligată să-i îndepărteze. În cazul în speţă, în virtutea atribuţiilor prevăzute de lege şi directivele Comisiei Europene, petenta ar fi obligată să retragă acreditarea acelei clinici autorizate în cazul în care ar primi embrionii depozitaţi la I.N.M.L., deoarece aceşti embrioni provin acum de la o clinică neautorizată.

S-a susţinut că procurorul era obligat să ia toate măsurile necesare şi specifice în cazul respectiv, fără precedent, fiind vorba de material genetic şi întrucât temeiul legal reprezentat de art. 165 din C. proc. pen. este incomplet şi insuficient faţă de ceea ce urma a se dispune, în fond, embrionii umani nu reprezintă doar un material perisabil „putând recurge în caz de necesitate şi la experţi" extras din text art. 165 alin. (1) din C. proc. pen., informându-se şi documentându-se în acest sens sub toate aspectele. El era obligat, înainte de a dispune măsura, să se documenteze în aşa fel încât să evite orice risc cu privire la soarta embrionilor, care nu trebuiau compromişi pentru a nu se ajunge într-o situaţie pe care nimeni nu şi-a dorit-o.

În plângere s-a menţionat că poziţia sa faţă de starea în care s-a ajuns nu reprezintă un capriciu, aceasta fiind pusă acum în situaţia de a răspunde în locul celor vinovaţi, când totul s-ar fi putut rezolva foarte simplu şi acesta este motivul pentru care solicită în continuare efectuarea de cercetări faţă de persoanele vinovate, întrucat petentei i-au fost încălcate interesele sale legitime. În ipoteza în care, petenta ar fi fost solicitată, cum era şi firesc, aceasta ar fi acţionat şi ar fi fost obligată, în virtutea atribuţiilor sale stabilite prin lege, inclusiv de către Directivele Comisiei Europene aplicabile în speţă, pentru punerea în aplicare a sechestrului dispus de procuror, să avizeze transferul respectiv într-o clinică acreditată; însă, în niciun caz, nu ar fi avizat ca păstrarea în continuare a materialului genetic să fie făcută la I.N.M.L., ci la una dintre clinicile autorizate şi cu înstiinţarea proprietarului embrionilor respectivi, pentru simplul motiv că, în lipsa acreditării în acest sens, custodele indicat de procuror nu îndeplinea, şi nu îndeplineşte, condiţiile necesare unui astfel de scop. I.N.M.L.-Laboratorul de genetică unde acesta a ajuns, din dispoziţia procurorului D.M., nu este autorizat şi nimeni nu poate garanta astăzi, datorită condiţiilor improprii de păstrare, că acel material genetic mai este viabil. De asemenea, s-a subliniat faptul că clinicile care instrumentează un astfel de material genetic, primesc la cerere acreditarea, în condiţiile legii, numai dacă îndeplinesc în prealabil cerinţele prevăzute de lege. Activitatea acestor clinici autorizate se desfăşoară după regulamente proprii avizate de către subscrisa aşa încât şi păstrarea materialului genetic prin criogenizare se desfăşoară după reguli stricte.

În consecinţă, s-a susţinut că petenta este pusă astăzi în situaţia de a-şi încălca atribuţiile sale în baza căreia funcţionează tocmai pentru ca alţi factori, aparţinând altor autorităţi, au dispus măsuri care, chiar dacă nu pot fi calificate stricto sensu ca fiind fapte de abuz în serviciu, neglijenţa în serviciu nu poate fi exclusă, în acest caz, iar procurorul nu este obligat să efectueze cercetări doar sub aspectul celor menţionate de partea vătămată în denunţ.

În orice caz, s-a susţinut că cel care a dispus măsura sechestrului nu poate face dovada sesizării petentei, pe baza vreunui înscris oficial, pentru că acesta nu există, iar rezultatul măsurilor dispuse de cel în cauză nu poate fi tăgăduit. În lipsa unei măsuri dispuse împreună cu reprezentantul legal al petentei sau al vreunei persoane delegate de aceasta, în acest sens, s-a ajuns la situaţia relatată aici faţă de care cu toate că petenta a fost pusă în faţa unui fapt împlinit, este trasă la răspundere, pe alte planuri pentru compromiterea materialului genetic.

În sfârşit, s-a susţinut că, la rândul său procurorul G.D., mergând pe aceeaşi conduită a procurorului D.M., a comunicat Ministerului Afacerilor Externe, Direcţia Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, date neconforme cu realitatea cu referire Ia implicarea petentei în operaţiunea de efectuare a sechestrului, tocmai pentru a ascunde faptele comise de către autorul care a dispus sechestrul fără luarea măsurilor de protejare şi păstrare a materialului genetic aparţinând unui terţ.

Înalta Curte a amânat pronunţarea sentinţei în vederea depunerii unor concluzii scrise suplimentare de către petentă, cu precizarea concretă a motivelor pentru care, în condiţiile art. 278¹ alin. (8) lit. b) din C. proc. pen., se solicită desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmării penale.

Prin concluziile scrise şi completare concluzii scrise, petenta a menţionat următoarele:

- actele premergătoare nu acoperă întreaga perioadă în care intimatul procuror D.M. a dispus măsurile procesuale ce au format obiectul denunţului şi nu lămuresc deplin ce s-a întâmplat cu respectivul container în care s-au aflat produsele biologice cu începere de Ia data de 15 iulie 2009 până Ia ridicarea şi predarea Iui Ia I.N.M.L. Ia data de 24 iulie 2009;

- actele premergătoare ar constitui, de fapt, o încercare de acoperire a unor fapte care au prejudiciat prestigiul şi activitatea petentei;

- depoziţia martorului V.T. ar fi incompletă şi, în plus, ar fi trebuit audiat şi martorul dr. C.A. de Ia Maternitatea G.;

- nu ar fi fost lămurite motivele pentru care medicul B.M. a declinat preluarea în custodie a băncii de celule umane;

- intimatul-procuror G.D. nu ar fi întreprins nicio verificare a măsurilor dispuse de subordonatul său, intimatul-procuror D.M., şi a prezentat o situaţie neconformă realităţii;

- măsurile dispuse prin Ordonanţa 143D/P/2009 de către intimatul D.M., cu privire Ia ridicarea containerului de la clinica S. în care se află banca de celule umane aparţinând unor persoane fizice au fost luate de către sus-numitul, în conformitate cu dispoziţiile aplicabile în materie, respectiv: Ordonanţa nr. 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, cu modificările ulterioare, şi Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii - titlul VI - referitoare la efectuarea prelevării şi transportului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană;

- se impunea clarificarea în ce măsură şi, mai ales, modul concret în care şi-a exercitat atribuţiile de coordonator pentru custodele Laboratorul de Genetică din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici numitul V.T.P.Ş. pentru păstrarea în condiţii optime şi în conformitate cu normele şi criteriile elaborate în baza reglementarilor actelor normative menţionate la primul punct şi a Directivelor C.E. aplicabile domeniului respectiv;

- trebuia stabilit care este parcursul banei de celule umane ce se afla în păstrare în containerul dat în custodie Laboratorului de Genetică de la I.N.M.L., locaţia acesteia şi dacă celulele/embrionii umani aflaţi în păstrare în condiţiile arătate mai sunt viabili la finalizarea actelor premergătoare de cercetare care au stat la baza pronunţării rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.

S-a solicitat să se constate că, în primul caz, procurorul care a dat soluţia la plângerile formulate s-a limitat în a scoate în evidenţă doar măsurile pe care le-a crezut de cuviinţă intimatul, constând în acele discuţii pe care intimatul le-a purtat cu ministrul de resort de la acel moment, fără a fi menţionat în ce măsura a luat cunoştinţă despre normele legale care reglementează domeniul în care a dispus măsurile cauzatoare de prejudicii petentei.

În al doilea caz, s-a solicitat să constate că, deşi prin Ordonanţa nr. 149D/P/2009 coordonatorul activităţii de păstrare şi întreţinerea conservării băncii de celule umane (nu material genetic, cum se exprimă în ordonanţă, noţiunile fiind diferite) a fost numit V.T., acestuia, în cadrul declaraţiei pe care a dat-o la 09 februarie 2011, ataşată la dosarul cauzei, pe lângă faptul că din depoziţia acestuia rezultă că toată întreţinerea spre păstrare se rezumă doar la completarea nivelului de azot lichid în container, nu i s-a cerut/sugerat să relateze la ce s-a pretat activitatea sa de coordonator. Din dosar, rezultă că, parag. 3, citat: „S-a luat la cunoştinţa faptul că pentru menţinerea probelor biologice din container este necesară verificarea nivelului de nitrogen lichid la intervale regulate" fără ca în cadrul actelor premergătoare să fie verificată această afirmaţie cu privire la calificarea persoanei de la care s-a aflat despre acele elemente şi dacă activitatea de păstrare întreţinere se rezuma doar la această activitate şi nu mai erau necesare şi alte activităţi, cum ar fi verificarea nivelului temperaturii din interiorul containerului, şi în ce împrejurări se deschide acel container, în aşa fel încât conţinutul acestuia să nu fie compromis. De asemenea, ce valoare au acele fişe care s-ar dori a fi probe relevante cu privire la urmărirea nivelului de azot când la rubrica semnătura, aceste fişe/tabel, nu poartă vreo semnătură a celui care a verificat nivelul de azot.

În fine, petenta susţine că i-au fost aduse prejudicii fiind pusă în situaţia să răspundă – a fost acţionată în două acţiuni pe contencios administrativ pentru ca aceasta să fie obligată şi a fost obligată prin hotărâri irevocabile să facă nişte activităţi, la cererea proprietarilor acelor embrioni, activităţi ce nu mai pot fi prestate întrucât, prin nerespectarea de către intimatul D.M. a procedurilor stricte de păstrare şi transport a băncii de celule umane în cauză, normele legale nu-i mai permit să o facă întrucât există toate indiciile în baza cărora, acea bancă de celule umane transferată din dispoziţia intimatului la o unitate neacreditată, I.N.M.L., care numai de păstrare embrioni umani a rămas a se mai ocupa - dar şi legat de felul în care a fost ridicat şi transportat containerul de la clinica S. la I.N.M.L., nu mai este viabila iar proprietarii acestora, din câte s-a aflat, refuza a-i mai ridica datorită măsurilor luate de către intimat prin Ordonanţa nr. 147D/P/2009 din 24 iulie 2009. De asemenea, s-a susţinut că nu toate persoanele care întradevăr au pregătirea necesară în domeniul embriologic şi care s-au intersectat în cauză, în cadrul măsurilor dispuse de intimat, tocmai acelea nu au fost audiate. În sfârşit, în ceea priveşte poziţia petentei, s-a arătat că aceasta doreşte să scoată în evidenţă că intimatul, prin măsurile dispuse, a iniţiat proceduri şi modalităţi de lucru strict legate de domeniul embriologic, altele decât cele pentru care a fost constituită Agenţia Naţională de Transplant, iar pentru măsurile dispuse de petent, dar şi pentru informaţiile eronate transmise de către al doilea intimat în cauză, petenta este pusă în situaţia să răspundă. Plângerea petentei va fi respinsă ca nefondată pentru motivele ce se vor arăta: Potrivit art. 278¹ alin. (8) lit. b) din C. proc. pen., soluţia desfiinţării rezoluţiei atacate şi trimiterii cauzei procurorului, în vederea începerii urmării penale, soluţie solicitată de către petentă, este posibilă numai în măsura în care se indică faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.

Din examinarea acestui text de lege rezultă că este vorba de fapte şi împrejurări altele decât cele deja constatate prin mijloacele de probă administrate de procuror.

Ori, nici din plângere, şi nici din „concluziile scrise" ale petentei, nu rezultă concret care sunt acele fapte şi împrejurări, altele decât cele constatate prin mijloacele de probă deja administrate de procuror, care ar justifica rezonabil soluţia desfiinţării - în condiţiile art. 278¹ alin. (8) lit. b) din C. proc. pen. a rezoluţiilor atacate şi trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmării penale faţă de cei doi intimaţi.

Conţinutul plângerii, şi al „concluziilor scrise", reiterează acuzaţiile aduse intimaţilor, interpretează texte de lege, etapizează numirea unor persoane din cadrul ministerului sănătăţii şi pune în discuţie competenţa şi atribuţiile lor în raport cu obiectul cauzei penale, toate acestea fiind deja examinate de către organele de urmărire penală astfel cum s-a arătat anterior, instanţa apreciind că nu este necesară reluarea argumentelor expuse în cele două rezoluţii atacate.

Instanţa constată că procurorul care a efectuat actele premergătoare a examinat, în mod real şi efectiv, toate acuzaţiile petentei, toate faptele reclamate de aceasta, precum şi împrejurările acestora, fiind întocmit un dosar cuprinzând 552 de file; cauza penală care se află la originea prezentei plângeri este, cu adevărat, una complexă şi cu o natură specială, rechizitoriul prin care unele persoane au fost trimise în judecată fiind extrem de amplu.

Astfel, se constată că, după sesizarea organelor judiciare, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 C. proc. pen. procurorul a efectuat actele premergătoare necesare completei şi legalei soluţionări a denunţului penal, fiind format dosarul penal care cuprinde toate mijloacele de probă şi actele procedurale aflate în legătură cu aspectele reclamate de petentă. În urma efectuării acestor acte premergătoare nu au fost relevate indicii ale săvârşirii de către persoanele reclamate a faptelor, apreciate ca infracţiuni de către petentă.

Pe lângă obţinerea tuturor înscrisurilor şi actelor procedurale care au fost dispuse de intimaţii-procurori, a altor înscrisuri relevante pentru stabilirea completă a faptelor reclamate, procurorul a efectuat numeroase acte premergătoare, printre cele mai relevante fiind înscrisurile (declaraţie D.A.L.), (declaraţie dr. Z.V.G.), (declaraţie V.T.P.Ş.), (notă de relaţii date de intimatul procuror D.M.).

În lipsa unor argumente convingătoare, instanţa apreciază corectă opţiunea procurorului în sensul că nu s-a impus audierea martorului dr. C.A şi nici lămurirea motivelor pentru care medicul B.M. a declinat preluarea în custodie a băncii de celule umane. În sfârşit, în raport cu amplul conţinut al declaraţiei martorului V.T.P.Ş. nu este întemeiată critica petentei în sensul că această declaraţie, ar fi incompletă."

Ori, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen. care reflectă în mod specific prezumţia de nevinovăţie instituită, deopotrivă, de Constituţia României, art. 23 alin. (11) şi de C. proc. pen. (art. 5²) începerea urmării penale faţă de o persoană este legal posibilă numai în măsura în care din actul de sesizare ori din actele premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. pen.

Însă, aşa cum corect a reţinut procurorul şi, respectiv, procurorul şef secţie, actele premergătoare efectuate nu au relevat indicii ale săvârşirii infracţiunilor reclamate de petentă, şi nici indicii alte săvârşirii altor fapte prevăzute de legea penală, astfel încât, fiind incidente cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 lit. a) şi lit. d) C. pen., consecinţa juridică a fost neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte în temeiul art. 278¹ alin. (8) lit. a) din C. proc. pen. va respinge ca nefondată plângerea petentei.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentă va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de petenta A.N.T. împotriva rezoluţiei din 28 octombrie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică în Dosarul 547/P/2010, rezoluţie pe care o menţine.

Obligă petenta la plata sumei de 200 de RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 880/2012. Penal. Lipsirea de libertate în mod...		ICCJ. Decizia nr. 87/2012. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 878/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond