ICCJ. Decizia nr. 897/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 897/2012
Dosar nr. 11741/86/2011
Şedinţa publică din 23 martie 2012
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Suceava, s-a dispus condamnarea, inculpatului C.P.C., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunii de omor calificat „in public", prev. de art. 20 rap. la 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la o pedeapsă de 6 (şase) ani închisoare.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la - art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen, cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 26 august 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat: inculpatul la plata sumei de 1601,01 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Suceava a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 507/P/2011 din 09 septembrie 2011, s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.P.C., pentru săvârşirea tentativei ia infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că, în noaptea de 25 august 2011; în jurul orelor 00:00, inculpatul C.P.C. s-a deplasat împreună cu prietenul său C.I. şi numitele I.G. şi A.G. în localul aparţinând SC D.B. SRL, din oraşul Gura Humorului, pentru a socializa şi consuma băuturi alcoolice. În interiorul localului, la o masă alăturată de cea ocupată de inculpat şi prietenii săi, se aflau numiţii V.A.M., V.C., S.I. şi S.V.
În timp ce se deplasa spre ieşirea din local, numitul S.I. a pierdut (scăpat) telefonul mobil pe care îi avea asupra sa, lucru care a fost observat de către inculpatul C., care la ridicat de pe jos şi l-a ascuns în apropierea sa, sub masa la care stătea. Realizând că şi-a uitat telefonul în local, S.I.: a revenit în bar împreună cu însoţitorii săi pentru a-şi căuta telefonul pierdut. V.C. a apelat de pe telefonul său numărul de telefon al S.l. telefonul fiind ulterior văzut şi identificat lângă masa lui C.P. În continuare, între V.C. şi S.I. pe de o parte şi C.P. şi C.I. pe de altă parte s-a iscat o altercaţie verbală, primii reproşându-le celorlalţi despre faptul că au ascuns telefonul şi au încercat să şi-l însuşească pe nedrept. Conflictul verbal a degenerat, V.C. şi C.I. au început să se îmbrâncească şi să se lovească reciproc în apropierea uşii de acces în local. Cu excepţia celor doi protagonişti, nicio altă persoană nu a intervenit în conflict. Aflat la o distanţă de aproximativ 2 m de aceştia, inculpatul C.P.C. a luat un tac de pe masa de biliard şi fără a avea un motiv anume ori o explicaţie logică, i-a aplicat lui S.V. o lovitură puternică, din spate, în zona capului, victima prăbuşindu-se la podea în stare de inconştienţă.
Important de precizat este faptul că victima se afla în apropierea celor două persoane care se loveau reciproc fără a fi implicată în vreun fel, iar inculpatul era poziţionat în spatele celor trei şi a agresat victima fără a avea un motiv temeinic.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 317/A din 26 august 2011 medicii legişti au concluzionat că victima S.V. prezintă un traumatism cranio-cerebral grav, comă gradul III, hematom subdural acut tempora-fronto-parietal stâng, edem cerebral difuz, fractură stâncă temporară stângă, plagă contuză suturata retro-auriculară stângă. Leziunile au necesitat un nr. de 55-58 zile de îngrijiri medicale, iar intervenţia neuro-chirurgicală de urgenţă a fost obligatorie pentru salvarea vieţii victimei.
În fază de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal din sesizare din oficiu (f. 2), proces verbal de cercetare la faţă locului şi planşa fotografică aferentă (f. 3-29), CD cu înregistrări video din interiorul localului (f. 30), proces verbal de examinare criminalistică (f. 31-35), raport de examinare medico-legală (f. 35). plângere declaraţie parte vătămată /parte responsabilă civilmente (,t 37, 38), declaraţiile martorilor (f. 39-42, 43-44, 45-46, 47, 48-50, 51-52, 53-54), dovezi de ridicare, predare bunuri (f. 65-66), procese verbale de contravenţii emise pe numele lui C.P. (f. 67, 68), ordonanţă de punere în mişcare a acţiunii penale şi ordonanţă de reţinere cu nr. 507/P/2011 din data de 26 august 2011 (f. 74," 78), referat cu propunere de luare a măsurii arestării preventive din data de 27 august 2011 (f. 80), mandat de arestare preventivă, precum şi încheierea de şedinţă a Tribunalului Suceava (f.82, 83-84), declaraţiile inculpatului C.P.C. (f. 69, 70-71, 75, 76--. 77). proces verbal de, prezentare a materialului de, urmărire penală (f. 87).
Instanţa, având în atenţie voinţa inculpatului C.P.C. care a învederat, asistat fiind de apărător, că doreşte să se urmeze procedura simplificată în concordanţă cu disp. art. 3201 C. proc. pen., a adus la cunoştinţa acestuia infracţiunea pentru care a fost deferit justiţiei şi a procedat ia ascultarea lui sub aspectul recunoaşterii faptei imputate, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, şi însuşirii probelor administrate în cursul urmăririi penale, poziţia procesuală exprimată fiind consemnată in proces verbal separat, ataşat la dosarul cauzei.
Având în vedere că partea vătămată S.V., în cursul cercetării judecătoreşti, a arătat că înţelege să, se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 221.500 lei. din care suma ele 200.000 lei daune morale, iar suma de 21.500 lei daune materiale, prin încheierea de şedinţă din data de 10 octombrie 2011, s-a dispus disjungerea dosarului cu privire la latura civilă a cauzei.
Analizată fiind cauza din perspectiva incidenţei art. 3201 C. proc. pen., instanţa a reţinut dispoziţiile legale ce dau conţinut articolului menţionat: „Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor in circumstanţiere pe care le poate administra Ia acest termen ele judecată. La termenul" de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă ioc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi. Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă ea faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date. Cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. (1) – (6) nu se aplică cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa.
În procesul penal pendinte instanţa a regăsit toate condiţiile de procesibilitate impuse de art. 3201 C. proc. pen., pentru ca acest articol să-şi producă efectul de drept substanţial referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracţiunea - pentru care inculpatul C.P.C. a fost trimis în judecată ( tentativă la infracţiunea de omor calificat. prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni ani închisoare, reduse cu o treime: 5 ani şi 1 lună - 8 ani şi 4 luni închisoare).
Astfel:
- începerea cercetării judecătoreşti nu a avut loc în condiţiile în care. la primul termen de judecată pe fondul cauzei, fără a fi avut loc citirea actului de sesizare care marchează momentul procesual al debutului cercetării judecătoreşti, inculpatul C.P.C. a declarat expres disponibilitatea de a urma procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen.;
- inculpatul C.P.C. a declarat personal, în faţa instanţei de judecată, că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate in faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte sile însuşeşte;.
- infracţiunea pentru care s-a. dispus trimiterea în judecată a inculpatului nu este pedepsită de lege cu detenţiunea pe viaţă, pentru a nu deveni astfel incidente dispoziţiile prev. de art. 3201 C. proc. pen.
- instanţă de judecată s-a. considerat pe deplin lămurită, numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind că fapta inculpatului este complet şi corect stabilită şi, de asemenea, există Suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse/fără a mai fi necesară administrarea de probe sub acest aspect, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere depuse la termen de către inculpat, prin apărător;
Astfel fiind, analizând materialul probator administrat în cauză, cu privire la latura penala a cauzei, instanţa a reţinut următoarele:
În fapt, inculpatul C.P.C., în noaptea de 25/26 august 2011, cu aproximaţie orele 01,30, în timp ce se afla într-un loc public, local din oraşul Gura Humorului, a exercitat acte de violenţă de-mare intensitate asupra numitului S.V., Iovindu-l cu tac pentru biliard la nivelul capului, cauzându-i leziuni grave, viaţa acestuia fiindu-i pusă în primejdie.
Această situaţie de fapt a fost reţinută de către instanţă exclusiv în baza probelor administrate in faza de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 320 1 C. proc. pen., probe pe care inculpatul a declarat că le cunoaşte şi le însuşeşte, astfel cum rezultă din declaraţia acestuia consemnată; în procesul-verbal separat ataşat la dosar.
Aşa cum rezultă din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 317/A din 26 august 2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, victima S.V. a prezentat un traumatism cranio-cerebral grav, comă gradul III, hematofti subdural acut temporo-fronto-parietal stâng, edem cerebral difuz, fractură stâncă temporară stângă, plagă confuză suturată retro-auriculară stângă. Leziunile au necesitat un nr. de 55-58 zile de îngrijiri medicale, iar intervenţia neuro-chirurgicală de urgenţă a fost obligatorie pentru salvarea vieţii victimei (f. 35 dos. u.p.).
Inculpatul, audiat în cursul urmăririi penale a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi a regretat fapta comisa, declarând că a lovit victima. întrucât i-a fost. încă să nu fie şi el la rândul său agresat. Însă, această susţinerea a inculpatului nu are niciun suport probator şi este în contradicţie cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză (V.A.M. - fila 39 dos. u.p., V.C.G. - fila 43 dos. u.p., M.M.F. - fila 48 dos. u.p.), depoziţii conform cărora el nu a fost implicat vreo clipă în altercaţia ce a avut loc între C.l. şi V.C. Mai mult decât, atât, nu a fost ameninţat în vreun fel cu acte de violenţă. Elocventă în acest sens este şi înregistrarea video din incinta localului, imaginile fiind mai mult decât grăitoare.
În drept, faptă inculpatului C.P.C. care, în noaptea de 25/26 august 2011, cu aproximaţie orele 01,30, în timp ce se afla într-un Ioc public, local din oraşul Gura Humorului, a exercitat acte de violenţă de mare intensitate asupra numitului S.V., lovindu-i cu un tac pentru biliard la nivelul capului, cauzându-i leziuni grave, viaţa acestuia fiindu-i pusă în primejdie, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care acesta urmează a răspunde penal.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, Tribunalul a aplicat succesiv dispoziţiile art. 20 rap. la art. 174, 175 C. pen. - limite de pedeapsă ce la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 ani închisoare - şi apoi ale art. 3201 C. proc. pen., rezultând prin micşorarea cu o treime limite;ele pedeapsă de la 5 ani şi 1 lună - 8 ani şi 4 luni. Au fose avute în vedere în continuare criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise; împrejurările şi modalitatea în care a fost săvârşită, descrisă detaliat mai sus şi urmarea produsă, acţiunea inculpatului conducând la punerea în primejdie a vieţii unui seamăn.
Referitor la persoana inculpatului, Tribunalul a constatat că acesta este la prima încălcare a legii penale, fiind lipsit de antecedente penale, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar existentă la dosar. De asemenea, conform înscrisurilor în circumstanţiere depuse în faţa instanţei de judecată, venite din partea numitelor C.D. şi D.A.S., inculpatul era cunoscut până la data incidentului ca un om aşezat, liniştit, nu consumă băuturi alcoolice, nu este violent, nici scandalagiu, este serios şi muncitor.
Având în vedere discrepanţa vădită între agresivitatea faptei inculpatului (lovirea cu putere, din spate; a victimei cu un tac pentru biliard la nivelul capului, aceasta prăbuşindu-se la podea - în stare de inconştienţă şi ajungând la spital în moarte clinică, faptul că nu există nici o motivaţie logică a agresiunii comise, nici inculpatul şi nici partea vătămată nefiind implicaţi direct în conflictul iscat în incinta localului) şi comportamentul tipic anterior al acestuia care nu deroga de la condiţiile de normalitate a desfăşurării vieţii unei persoane, prima instanţă nu a reţinut, în favoarea inculpatului, cum s-a solicitat de către apărătorul acestuia, circumstanţe atenuante judiciare.
De asemenea, având în vederea cuantumul pedepsei principale aplicate, raportat la prevederea expresă în textul de lege ce sancţionează fapta de omor calificat, a pedepsei complementare constând în „interzicerea unor drepturi", în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 2 ani.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, faţă de gravitatea faptei săvârşite, instanţa a apreciat ca numai prin executarea sa în regim de detenţie pedeapsa îşi va atinge finalitatea instituită de lege, suspendarea executării acesteia nefiind posibilă nici din punct de vedere legal (faţă de cuantumul de 6 ani închisoare) şi nici oportună faţă de gravitatea faptei în sine.
Astfel, fiind, în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), instanţa a dedus din pedeapsa aplicată durata: reţinerii şi arestării preventive de la data de 26 august 2011 la zi.
Împotriva acestei sentinţe, în termen .legal, au declarat apel inculpatul C.P.C. şi partea vătămată S.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeimcie.
În motivarea apelului sau, partea vătămată, a arătat, în esenţă, că pedeapsa aplicată de prima instanţă inculpatului este prea mică în raport de fapta săvârşită şi urmările acestuia.
În motivarea apelului său, inculpatul a arătat, în esenţă, că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de tentativă de omor (în condiţiile în care afirmă că nu a avut intenţia de a ucide victima se impunea schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. proc. pen.); de asemenea, a mai arătat inculpatul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră.
Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate şi în baza actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 şi 378 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:
Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. (inculpatul a recunoscut în mod expres în faţa primei instanţe săvârşirea faptei reţinute în rechizitoriu şi a solicitat ca judecarea cauzei să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală).
De asemenea, instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale.
Rezultă din ansamblul probator, la care a făcut referire detaliată, primă instanţă, că în noaptea de 25 august 2011, în jurul orelor 00:00, inculpatul C.P.C. s-a deplasat împreună cu prietenul sau C.I. şi numitele I.G. şi A.G. în localul aparţinând SC D.B. SRL, din oraşul Gura Humorului; î n interiorul localului la o masă alăturată;de cea ocupată de inculpat şi prietenii săi, se aflau numiţii V.A.M.. V.C., S.I. şi S.V.; în jurul orei 01:30, grupul de tineri printre care se afla şi victima S.V. a intenţionat să părăsească localul, deplasându-se către locuinţele lor; în timp, ce se deplasa spre ieşirea din local, numitul S.I. a pierdut (scăpat) telefonul mobil pe care îl avea asupra sa, lucru care a fost observat de către inculpatul C.; care l-a ridicat de pe jos şi li a ascuns în apropierea sa, sub masa la care stătea; realizând că şi-a uitat telefonul în local, S.I. a revenit în bar împreună cu însoţitorii săi pentru a-şi căuta telefonul pierdut; V.C. a apelat de pe telefonul său numărul de telefon al lui S.l., telefonul fiind ulterior văzut şi identificat lângă masa lui C.P.; în continuare, între V.C. şi S.l. pe de o parte şi C.P. şi C.l. pe de altă parte s-a iscat o altercaţie verbală, primii reproşându-le celorlalţi despre faptul că au ascuns telefonul şi au încercat să şi-l însuşească pe nedrept; conflictul verbal a degenerat, V.C. şi C.l. iau început să se îmbrâncească şi să se lovească reciproc în apropierea uşii de acces în local; cu excepţia celor doi protagonişti, nicio altă persoană nu a intervenit în conflict; aflat la o distanţă de aproximativ 2 m de aceştia, inculpatul C.P.C. a luat un tac de pe masa de biliard şi fără a avea un motiv anume ori o explicaţie logică, i-a aplicat lui S.V. o lovitură puternică, din spate, în zona capului, victima prăbuşindu-se la podea în stare de inconştienţă; conform raportului de constatare medico-legală nr. 317/A din 26 august 2011; medicii legişti aţi concluzionat că victima S.V. prezintă un. traumatism cranio-cerebral grav, comă gradul III, hematom subdural acut tetriporo-lronto-parietal stâng, edem cerebral difuz, fractură stâncă temporară stângă, plagă confuză suturată retro-auriculară stângă; leziunile au necesitat un număr de 55-58 zile de îngrijiri medievale, iar intervenţia neuro-chirurgicală de urgenţă a fost obligatorie pentru salvarea vieţii victimei.
Raportat la situaţia de fapt reţinută s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracţiunii reţinute în sarcina apelantului inculpat, respectiv infracţiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Curtea, contrar celor susţinute în apelul inculpatului, a apreciat că în mod netemeinic prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 ani închisoare, criticile părţii vătămate sub acest aspect, fiind întemeiate.
"Î ntr-adevăr, având în vedere, pe lângă criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) reţinute de prima instanţă, împrejurarea că inculpatul a acţionat cu o agresivitate extremă (din actele medico-legale de la dosarul cauzei rezultă că inculpatul a aplicat victimei o lovitură de foarte mare intensitate cu un tac de lemn în cap), împrejurarea că: acţiunea agresivă a inculpatului practic nu a avut o justificaţie logică - (actul agresiv apare ca fiind gratuit), împrejurarea că inculpatul a lovit victima din spate, împrejurarea că imediat după comiterea faptei inculpatul a preferat să plece şi nu s-a interesat dacă victima necesită vreun, ajutor medical, precum şi împrejurarea ca inculpatul a rămas cu o serie de sechele fizice şi, psihice importante în urma agresiunii, Curtea a apreciat că doar aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare (orientată spre maximul prevăzut de norma de incriminare redus cu o treime conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.) este în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen. Agresivitatea deosebită a inculpatului şi lipsa aparentă de motivaţie a actului său conduc la ideea că nu se justifica reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante judiciare, conform art. 74 C. pen., chiar dacă inculpatul a recunoscut sincer fapta săvârşită.
Aşa fiind, pe calea deciziei penale nr. 105 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, s-a dispus:
Respinge, ca nefondat/apelul declarat de inculpatul C.P.C., împotriva sentinţei penale nr. 156 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Suceava.
Admite apelul declarat de partea vătămată S.V. împotriva sentinţei penale nr. 156 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Suceava.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală menţionată şi în rejudecare:
Majorează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.P.C. la 8 (opt) ani închisoare (în loc de 6 ani închisoare).
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Deduce, în continuare, durata arestării preventive a inculpatului C.P.C. de la 17 octombrie 2011 şi menţine stare de arest preventiv a acestuia.
Obligă inculpatul apelant să plătească părţii vătămate S.V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel şi statului cu acelaşi titlu suma de 350 lei.
Celelalte cheltuieli judiciare din apel rămân în sarcina statului.
În continuare împotriva deciziei s-a exercitat calea de atac a recursului doar de către inculpat.
Inculpatul C.P.C. a precizat că nu ridică obiecţii cu privire la latura materială a infracţiunii, aşa cum a fost soluţionată de instanţa de fond, însuşită şi de instanţa de apel. Însă, trebuie avută în vedere atitudinea subiectivă a inculpatului faţă de fapta pe care a comis-o şi rezultatele acesteia, contestându-se uşurinţa cu care s-a încadrat infracţiunea săvârşită la tentativă de omor şi precizând că pentru a exista această infracţiune, trebuie să se reţină că în mintea inculpatului, înainte de comiterea sa, a fost luată hotărârea de a ucide. Întrucât că cele două părţi nu se cunoşteau, nu aveau niciun fel de relaţii, s-au întâlnit ocazional, nu se poate reţine hotărârea inculpatului de a omorî. Inculpatul nu a avut niciodată această intenţie şi fapta acestuia a fost determinată de starea de nervozitate provocată de către grupul de prieteni, respectiv de partea vătămată, motiv pentru care a lovit-o fără a-şi da seama de consecinţele acelei acţiuni, însă fără intenţia de a ucide partea vătămată ci doar de a-i aplica o corecţie. Inculpatul a aşhiesat la pretenţiile civile ale părţii vătămate, a recunoscut fapta atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de fond, este conştient că partea pe care a lovit-o a suferit un grav prejudiciu de natură morală şi materială, însă nu sunt întrunite condiţiile săvârşirii faptei de tentativă de omor calificat, întrucât este absentă intenţia acestuia de a ucide, iar inculpatul este privit ca un criminal. În plus obiectul cu care a lovit nu era apt de a ucide. Pentru motivele prezentate, a solicitat admiterea recursului în sensul schimbării încadrării juridice din fapta de tentativă de omor calificat îşi cea de vătămare corporală gravă şi, având în vedere că a recunoscut fapta chiar de la primul termen de judecată operând în beneficiul său prevederile art. 3201 C. proc. pen., a avut o conduită bună, să se dispună redozarea pedepsei în sensul aplicării unei sancţiuni mai blânde.
Partea vătămată a pus concluzii de respingere a recursului formulat de inculpatul C.P.C., ca nefondat, apreciind că în cauză nu este vorba de infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., ci de infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. e) C. pen., în sensul că s-a reţinut în mod corect faptul că lovitura aplicată de inculpat a fost de o intensitate deosebita, a vizat o zonă vitală, iar urmările acestei lovituri, aşa cum reiese din actele medicale, sunt deosebit de grave.
Instanţa de recurs, în examinarea / cazurilor de casare invocate de inculpat, cu abordarea şi a acelor ce se tratează din oficiu, potrivit art. 3856 C. proc. pen., reţine următoarele:
Critica inculpatului recurent, grefată pe pct. 17 al art. 3959 C. proc. pen., în sensul că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen. (motivat de faptul că nu a avut intenţia de a ucide), nu este întemeiată.
Încadrarea juridică a faptei dată de prima instanţă este legală, fiind stabilită în concordanţă cu conţinutul constitutiv al normelor de incriminare.
Intenţia de a ucide se stabileşte în funcţie de materialitatea actului care evidenţiază poziţia psihică a făptuitorului şi de împrejurările în care s-a produs actul de violenţă şi care, indiferent de materialitatea actului, pot să confirme sau să infirme intenţia de ucidere.
În concret, se apreciază că există intenţia de a ucide în funcţie de intensitatea loviturii, zona anatomică vitală vizată, aptitudinea de a leza a obiectului cu care s-a acţionat.
Examinând împrejurările concrete ale comiterii faptei, prima instanţă a constatat in mod corect că intenţia inculpatului nu a fost de a vătăma corporal victima, ci dimpotrivă, a prevăzut moartea victimei si chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat eventualitatea producerii ei.)
Intensitatea mare a loviturii aplicate de inculpat, dedusă din gravitatea leziunilor produse victimei (traumatism cranio-cerebral grav), zona vitală a corpului victimei vizată (zona capului), precum şi aptitudinea de a ucide a instrumentului folosit fa aplicarea loviturilor (corp contondent - tac de biliard din lemn,), demonstrează intenţia indirectă de a ucide victima.
În ce priveşte aspectul individualizării sancţiunii, aspect criticat în funcţie de prev. pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., într-adevăr, raportat la cele consemnate de Curtea, de Apel, având în vedere pe lângă criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) reţinute de prima instanţă, împrejurarea că inculpatul a acţionat cu o agresivitate extremă (din actele medico-legale de la dosarul cauzei rezultă că inculpatul a aplicat victimei o lovitură de foarte mare intensitate cu un tac de lemn în cap), împrejurarea că acţiunea agresivă a inculpatului practic nu a avut o justificare logică (actul agresiv apare ca fiind gratuit), împrejurarea că inculpatul a lovit victima din spate, împrejurarea că imediat după comiterea faptei inculpatul a preferat să plece şi nu sa interesat dacă victima necesită vreun ajutor medical, precum şl împrejurarea că inculpatul a rămas cu o serie de sechele fizice şi psihice importante în urma agresiunii, coreei s-a; apreciat că dom" aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare (orientată spre maximul prevăzut de norma de incriminare .redus cu o treime conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.) este în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, corecţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen.
Agresivitatea deosebită a inculpatului şi lipsa, aparentă de motivaţie a actului său conduc la ideea că nu se justifica reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante judiciare, conform art. 74 C. pen., chiar dacă inculpatul a recunoscut sincer fapta săvârşită.
În consecinţă cum pronunţarea deciziei din apel s-a concretizat sub auspicii de totala legalitate şi temeinicie, cazuri de casare constatabile din oficiu nu s-au evidenţiat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca-nefondat recursul declarat de inculpatul C.P.C., împotriva deciziei penale nr. 105 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs, vor fi în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P.C. împotriva deciziei penale nr. 105 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 august 2011 la 23 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă public 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 883/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 901/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
