ICCJ. Decizia nr. 877/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 877/2012
Dosar nr. 2240/109/2010
Şedinţa publică din 22 martie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 350 din 18 noiembrie 2010. Tribunalul Argeş, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
A condamnat pe inculpatul N.I., pentru s ăvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., la 7 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la 3500 lei despăgubiri materiale şi 10.000 lei daune morale către partea civilă Ş.C.
În baza dispoziţiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul la 10458, 02 lei cheltuieli de spitalizare către partea civil ă Spitalul Clinic de Urgentă Bagdasar - Arseni Bucureşti.
În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat 9 fragmente de ulucă folosite la săvârşirea infracţiunii, aflate la Poliţia Costeşti (fila 154 - dosar urmărire penală).
În baza dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronun ţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut din actele şi lucrările dosarului: actele de constatare, scrisorile medicale, foile de observaţii şi fişele de calcul a spitalizării, certificatele medico-legale emise de SML Argeş, declaraţiile şi cazierul inculpatului, declaraţiile părţii vătămate şi martorilor G.V.l., F.S.A., T.I.M., T.F.D., L.l., N.G.A., Z.M., Z.S., G.G., l.E.L., Ş.E., P.S., P.I., G.C., L.G. şi G.I., chitanţe şi bilete de transport depuse de partea vătămată constituită parte civilă, următoarele:
În seara zilei de 01 august 2008, în jurul orei 21,00 partea civilă Ş.C. a plecat de acasă cu bicicleta pentru a cumpăra produse alimentare de la un magazin din com. Ungheni jud. Argeş; după efectuarea cumpărăturilor, în acelaşi local, partea civilă a consumat o sticlă de bere, iar în jurul orei 23,00, a mers la un bar din apropiere unde a consumat de asemenea alcool. Sacoşa cu produsele achiziţionate a fost lăsată la intrare în local pe portbagajul din faţa bicicletei, iar în bar se mai aflau inculpatul N.I., împreună cu martorii L.l., T.F., T.I., l.L. şi N.A. la o masă amplasată la exterior aflându-se şi martorul G.C.
Dup ă miezul nopţii, odată cu închiderea localului, inculpatul împreună cu martorii care se aflau în grupul său, au părăsit barul, fiind urmaţi la circa 1-2 minute de partea civilă Ş.C. care, observând că i-a dispărut sacoşa cu produsele cumpărate de pe bicicletă, vizibil iritată, a întrebat pe martorul G.C. dacă a văzut cine i-a sustras bunurile, fără ca aceasta să-i poată da un răspuns.
Consider ând că persoanele din grupul inculpatului i-au luat sacoşa cu produsele alimentare cumpărate, victima Ş.C. a mers cu bicicleta după aceştia, ajungându-i în scurt timp, iar pe fondul acuzelor şi insistenţelor victimei a izbucnit un conflict între aceasta şi inculpatul N.I., conflict temperat de interven ţia martorului G.V.I., sosit între timp la faţa locului.
Partea civil ă Ş.C. a continuat să-şi caute bunurile cumpărate şi a revenit la bar însoţit de inculpat şi martorul G.V.I.; în acest loc, partea vătămată l-a întâlnit pe martorul G.C., pe care l-a lovit şi a fugit spre locul unde lăsase bicicleta, respectiv lângă o fântână din localitate, fiind urmat de inculpat şi martorul G.C.; în acest loc se aflau martorii T.F., T.I., l.L. şi L.I., iar partea vătămată Ie-a reproşat că i-au luat produsele alimentare.
Discu ţiile au degenerat în acte de violenţă fizică, persoanele prezente rupând uluci şi ameninţându-se reciproc.
Partea v ătămată Ş.C. a fugit spre locuinţa sa fiind urmărit de inculpat şi grupul acestuia, iar pe un teren viran din apropiere, inculpatul N.I. a lovit cu uluca în cap în regiunea fronto-parietală dreapta pe partea vătămată, care şi-a pierdut cunoştinţa.
Martorul G.V.I. a sărit în apărarea părţii vătămate şi l-a lovit pe inculpat, iar în acest moment spiritele s-au calmat.
Partea v ătămată Ş.C. a suferit potrivit certificatului medico-legal din 28 august 2008 eliberat de SML Argeş multiple leziuni la nivelul capului, respectiv fractură cu înfundare fronto-temporo-parietală dreapta, contuzie cerebrală hemoragică dreapta fronto-temporo-parietală dreapta, hemoragie subarahnoidiană posttraumatică, necesitând pentru vindecare 90 zile îngrijiri medicale de la producere în caz de evoluţie favorabilă, fiindu-i pusă viaţa în pericol; prin certificatul medico-legal din 22 decembrie 2008 a fost prelungită durata îngrijirilor medicale cu 19 zile, în total fiind necesare 105 zile îngrijiri medicale pentru vindecarea victimei.
În cauză, rezultă intenţia indirectă a inculpatului de a ucide, având în vedere leziunile produse victimei, caracteristicile obiectului folosit care este apt pentru a suprima viaţa şi zona vitală afectată; în aceste condiţii inculpatul a prevăzut şi acceptat rezultatul faptei, iar acest rezultat nu s-a produs deoarece victimei i-a fost acordată la timp asistenţă medicală de specialitate.
Inculpatul a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, este cunoscut fără antecedente penale şi a fost de acord cu plata cheltuielilor de spitalizare şi a despăgubirilor civile solicitate de partea civilă.
Partea v ătămată constituită parte civilă, Ş.C. a făcut dovada cu acte şi cu depoziţia martorei Grigore Ioana audiată pe latura civilă, a despăgubirilor materiale solicitate.
De asemenea, prin probele dosarului administrate, s-a f ăcut dovada urmărilor grave produse prin fapta inculpatului, a numărului mare de îngrijiri medicale necesare vindecării victimei şi a suferinţelor acesteia, elemente care au creat părţii civile Ş.C. un prejudiciu moral, cuantificat la suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.
În cauză nu se pot reţine acte de provocare din partea părţii vătămate, aceasta fiind urmărită şi lovită de către inculpat, după părăsirea locului în care se purtaseră discuţiile între părţi, victima îndreptându-se spre locuinţa sa.
Fapta a fost s ăvârşită într-un loc public şi nu asupra soţului sau unei rude apropiate, reţinându-se greşit în dispozitivul actului de trimitere în judecată încadrarea acesteia în infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen. , în loc de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a notat c ă în drept, fapta inculpatului N.I., care în noaptea de 01 august 2008 i-a aplicat părţii vătămate Ş.C. o lovitură cu o ulucă în zona capului, cu intenţia de a-i suprima viaţa, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 105 zile îngrijiri medicale şi punându-i viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
În concluzie, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gravitatea faptei săvârşite, modalitatea desăvârşire a acesteia, pericolul social al infracţiunii şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care este cunoscut fără antecedente penale, a avut o comportare bună înaintea săvârşirii faptei şi o atitudine sinceră în timpul procesului penal.
S-a dispus aplicarea unei pedepse cu închisoarea la minimul special prevăzut de lege, fapta fiind pedepsită cu închisoare de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni.
S-a apreciat c ă scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins prin executarea în condiţii de detenţie a pedepsei principale.
S-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., apreciind că numai acestea au legătură cu fapta săvârşită de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul N.I. şi partea civilă Ş.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, primul sub aspectul încadrării juridice a faptei şi în privinţa circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. care trebuie reţinută cu consecinţa reindividualizării pedepsei, iar partea civilă, sub aspectul laturii civile solicitând majorarea despăgubirilor civile, iar sub aspectul laturii penale cerând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a gravităţii infracţiunii comise.
Prin decizia penal ă nr. 62/A din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a fost admis apelul inculpatului, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând:
S-au re ţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi, în consecinţă, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, potrivit art. 65 alin. (2) C. pen.
S-a înlăturat dispoziţia privind executarea pedepsei prin privare de libertate, în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 8 ani, potrivit art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., iar în ce priveşte măsura de la litera a, inculpatul se va prezenta lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, conform programului întocmit de acesta.
În baza art. 863 alin. (3) lit. d) C. pen., i s-a impus inculpatului s ă respecte obligaţia de a nu lua legătura cu partea vătămată Ş.C.
În temeiul art. 71 C. pen., pe durata execut ării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
S-au men ţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea v ătămată Ş.C., împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a re ţinut că probele dosarului administrate în etapa procesuală a apelului, respectiv declaraţiile inculpatului şi suplimentul raportului de expertiză medico-legală nu au conturat o stare de fapt diferită decât cea reţinută prin sentinţa penală nr. 350 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Argeş, însă trebuie precizate unele nuanţări în ce priveşte descrierea faptei ce formează obiectul acuzării.
Astfel, situa ţia de fapt ce trebuie reţinută în raport de ansamblul probatoriului administrat este aceea că, în seara zilei de 01 august 2008, în jurul orei 21,00, partea civilă Ş.C., după ce a consumat băuturi alcoolice într-un bar, a observat că sacoşa cu alimente, ce a lăsat-o afară pe portbagajul din faţa bicicletei sale, i-a dispărut. Iritat de cele întâmplate, bănuind că persoanele din anturajul inculpatului i-au furat sacoşa, i-a ajuns din urmă cu bicicleta reproşându-le acest lucru.
Pe fondul st ării de tensiune creată, pe de o parte de victimă, care era supărată de dispariţia sacoşei şi de cealaltă parte, de persoanele din grupul inculpatului care erau indignate de acuzaţiile aduse de victimă, a avut loc o încăierare, în timpul căreia Ş.C. a lovit cu o ulucă ruptă din gard pe martorul Ţ.I., iar inculpatul, la rândul său, I-a lovit pe partea vătămată tot cu uluca în zona capului, acesta din urmă pierzându-şi cunoştinţa.
Totodat ă, martorul G.V.I., cumnatul victimei a sărit în apărarea lui Ş.C., lovindu-l la rândul său pe inculpat.
Toate aceste împrejurări au fost stabilite pe baza declaraţiei părţii civile, a martorilor, probe coroborate cu declaraţia dat ă de inculpat cu prilejul judecării apelului, în care acesta recunoaşte incidentul avut cu victima Ş.C. la data de 01 august 2008.
Criticile referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen. nu sunt fondate. O relevanţă deosebită sub acest aspect o are şi suplimentul de expertiză medico-legală din 02 mai 2011 efectuat, care a confirmat faptul că leziunile traumatice suferite de partea vătămată i-au pus acesteia viaţa în primejdie.
Din modul în care inculpatul, a acţionat rezultă că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, intenţia de a ucide, fiind redată de leziunile grave de la nivelul craniului.
Aceste leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri dure, eviden ţiază faptul că violenţa inculpatului a vizat zone vitale ale corpului victimei (cap, torace), au avut caracter de repetabilitate, expertiza referindu-se la loviri în zona toracică şi craniană, cât şi o intensitate deosebită, aspecte esenţiale care exclud apărarea inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în art. 182 C. pen.
Din modul în care a acţionat inculpatul rezultă că acesta a avut reprezentarea faptei sale, respectiv că a avut intenţia de a ucide victima acţionând prin folosirea unui obiect contondent, apt să producă moartea, prin zona vitală afectată prin lovire ( craniu).
Referitor la circumstan ţa atenuantă prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen.
Potrivit acestui text, constituie circumstan ţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din împrejurările comiterii faptei şi din comportamentul victimei şi al inculpatului, rezultă că acesta din urmă a fost iniţial ţinta unui atac al părţii vătămate, ambele părţi fiind în stare de ebrietate. Partea vătămată a recurs la insulte şi violenţe supărată fiind de sustragerea sacoşei cu alimente, iar inculpatul a acţionat de asemenea violent nemulţumit de acuzaţiile de furt aduse.
Exist ă astfel, circumstanţe de fapt care, deşi nu pot constitui, aşa cum a susţinut apărătorul inculpatului, argumente pentru re ţinerea stării de legitimă apărare, pot fi valorificate ca şi stare de provocare conform art. 73 lit. b) C. pen.
Curtea re ţine, în raport de probele administrate, că inculpatul a săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări şi emoţii determinate de acţiunea violentă a victimei, care i-a insultat pe cei din grupul inculpatului şi chiar a lovit cu uluca în zona capului pe unul dintre ei ( martorul T.I.), fapt ce a determinat riposta inculpatului N.I.
De altfel, chiar instan ţa de fond a reţinut ca stare de fapt, c ă discuţiile au degenerat în acte de violenţă fizică, persoanele prezente rupând uluci şi ameninţându-se reciproc, iar în această busculadă creată a fost lovită partea vătămată Ş.C. cu uluca în zona capului de către inculpatul aflat în starea de tulburare prevăzută de textul de lege mai sus menţionat.
Martorul T.I. (f.52 d.u.p.) a precizat c ă partea vătămată Ş.C. era băut în seara accidentului şi pe acest fond, supărat fiind că sacoşa în care avea pulpe de pui dispăruse de pe bicicletă, i-a reproşat acest fapt atât lui, cât şi celorlalte persoane prezente printre care inculpatul N.I., L.l. şi l.L., pe acesta din urmă intenţionând să-l lovească cu o ulucă. A reuşit însă să-l lovească pe T.I., iar cumnatul victimei G.V. I-a lovit cu pumnul în faţă pe inculpat.
În această împrejurare, inculpatul N.I. a lovit pe victimă cu uluca în cap, motiv pentru care curtea reţine ca dovedită starea de provocare în care se afla acesta în momentul comiterii infracţiunii.
Re ţinând, circumstanţele atenuante referitoare la comportarea sinceră în cursul procesului a inculpatului, prev de art. 74 lit. c) C. pen., precum şi circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., devin incidente prevederile art. 76 C. pen., pedeapsa putând fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, fapt pentru care curtea va reduce corespunzător pedeapsa de la 7 ani şi 6 luni la 4 ani închisoare.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a acestei pedepse, se constată că inculpatul are un comportament pozitiv în familie şi societate, regretă săvârşirea faptei, existând astfel suficiente date în sensul că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în detenţie a acesteia, pronunţarea condamnării constituind un avertisment suficient, astfel încât inculpatul să nu mai săvârşească şi alte infracţiuni.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, curtea de apel constată că în cauză s-a reţinut starea de provocare săvârşită de partea v ătămată şi oricum o majorare a despăgubirilor civile nu se poate realiza în mod legal câtă vreme părţii civile i s-a acordat atât cât a cerut în prima instanţă în temeiul principiului disponibilităţii procesuale, motiv pentru care se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Ş.C.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, partea vătămată S.C. şi inculpatul N.I.
Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi 14 C. proc. pen., susţinând că în mod greşit s-a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea în stare de provocare şi solicitând majorarea cuantumului pedepsei şi menţinerea modalităţii de executare instituită de instanţa de fond.
Partea v ătămată S.C. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. atât cu privire la latura penală (solicitând menţinerea hotărârii instanţei de fond), cât şi cu privire la latura civilă (solicitând majorarea daunelor morale la 50.000 de lei).
Inculpatul N.I. a invocat oral cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., însă nu a criticat decât încadrarea juridică a faptei săvârşite, solicitând schimbarea acesteia în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen.
Examin ând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen., Curtea reţine următoarele:
În ce priveşte încadrarea juridică, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat de către instanţa de apel că fapta inculpatului de a lovi într-un loc public victima cu o ulucă în zona capului, având drept consecinţă producerea unor leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat sub forma tentativei, astfel încât critica inculpatului este nefondată.
Zona corpului vizat ă de lovitura aplicată, intensitatea acesteia, ca şi aptitudinea obiectului vulnerant de a produce decesul victimei, reprezintă criterii în raport de care se delimitează vătămarea corporală gravă de tentativa de omor, stabilindu-se astfel forma de vinovăţie cu care inculpatul a acţionat.
Or, prin aplicarea unei lovituri cu o uluc ă în zona capului, atât de puternică încât i-a produs victimei un traumatism cranio-cerebral grav (fractură cu înfundare fronto-temporo-parietală şi hemoragie cerebrală) ce a necesitat o intervenţie chirurgicală de urgenţă şi i-a pus în primejdie viaţa acesteia, inculpatul a prevăzut rezultatul letal al faptei sale, pe care I-a acceptat, chiar dacă nu I-a urm ărit, ceea ce înseamnă că acţionat cu intenţia (indirectă) de a ucide, iar nu de a produce doar o vătămare corporală părţii vătămate.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea constată mai întâi că în mod greşit s-a reţinut că inculpatul ar fi săvârşit fapta în stare de provocare.
În acest sens, Curtea reţine că din punctul de vedere al legiuitorului nu orice conduită a părţii vătămate este aptă să determine o puternică tulburare sau emoţie făptuitorului şi, prin aceasta, să atenueze răspunderea sa penală; dimpotrivă, actul de provocare trebuie să aibe o anumită gravitate obiectivă, care să poată fundamenta aprecierea că inculpatul a săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei tulburări produse de acest act.
Pe de alt ă parte, provocarea trebuie stabilită în relaţia directă victimă-făptuitor, neputându-se recunoaşte un efect atenuant pentru inculpat, conduitei victimei în raport cu alte persoane.
Or, în speţă, din probele administrate rezultă că între partea vătămată şi persoanele din grupul inculpatului a avut loc premergător actului de violenţă săvârşit de acesta, o altercaţie, determinată de acuzele victimei în sensul că respectivele persoane i-ar fi sustras o sacoşă cu produse alimentare.
Acuzele, insultele şi chiar actele de violenţă ale victimei faţă de persoanele care-l însoţeau pe inculpat, nu se circumscriu însă unui act de provocare, în înţelesul art. 73 lit. b) C. pen. şi nu justificau conduita agresivă a inculpatului în raport cu victima.
Prin urmare, gre şit instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului această circumstanţă atenuantă legală, astfel încât critica Parchetului şi a părţii vătămate este fondată.
Întemeiată este şi cealaltă critică, ce vizează modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
În acest sens, Curtea constată că instanţa de apel a făcut abstracţie de gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptei comise de inculpat, de urmările acesteia ( leziunile grave produse victimei necesitând 105 zile îngrijiri medicale) absolutizând în mod nejustificat lipsa antecedentelor penale ale inculpatului şi conduita sa procesuală, cu consecinţa aplicării unui tratament sancţionator inadecvat, atât din perspectiva cuantumului, cât şi a modalităţii de executare a pedepsei.
Curtea apreciaz ă astfel că o pedeapsă egală cu minimul special, cu executare în regim de detenţie, răspunde necesităţilor de constrângere şi reeducare avute în vedere în art. 52 C. pen., astfel încât şi sub acest aspect hotărârea instanţei de apel se impune a fi reformată.
În fine, în ce priveşte cuantumul daunelor morale, Curtea constată că stabilirea acestora este rezultatul unui proces de apreciere, ce nu poate fi cenzurat în recurs prin niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel încât criticile părţii vătămate nu pot forma obiectul analizei în această fază procesuală.
Pentru aceste considerente şi în limitele arătate, recursurile Parchetului şi părţii vătămate sunt întemeiate şi vor fi admise, cu consecinţa casării deciziei şi menţinerii hotărârii instanţei de fond. conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul inculpatului.
V ăzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe l ângă Curtea de Apel Piteşti şi de recurenta parte vătămată S.C. împotriva deciziei penale nr. 62/A din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Caseaz ă decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 350 din 18 noiembrie 2011 a Tribunalului Argeş.
Respinge recursul declarat de recurentul intimat inculpat N.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Oblig ă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitiv ă.
Pronun ţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 872/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 878/2012. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
