ICCJ. Decizia nr. 918/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 918/2012
Dosar nr. 1238/302/2012
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 13 septembrie 2011 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti plângerea penală formulată de petentul A.D. împotriva procurorilor S.A.M. şi P.B.C. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 250 C. pen., infracţiuni ce ar fi fost săvârşite cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 1637/P/2009 şi a lucrării; datorită gradului profesional al procurorului S.A.M. plângerea a fost înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Prin rezoluţia din 18 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza art. 228 alin. (1) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.A.M. -procuror cu grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi P.B.C.-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru infracţiunile prev.de art. 246 şi art. 250 alin. (1) C. pen., întrucât faptele nu există.
Pentru a se dispune astfel s-a reţinut că magistraţii şi-au îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Plângerea formulată de petiţionar, în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva sus- arătatei rezoluţii, a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia din 21 decembrie 2011a Procurorului -Şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică din moment ce intimaţii nu a făcut altceva decât să-şi exercite atribuţiile cu care legea i-a învestit.
Împotriva aceRONaşi prime rezoluţii din 18 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică - petiţionarul A.D. a formulat, întemeindu-şi-o pe prevederile art. 2781 C. proc. pen., plângerea de faţă.
Plângerea nu este fondată.
Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchet faţă de magistraţii intimaţi este legală şi temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că aceştia ar fi săvârşit vreo faptă penală.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţiile adoptate, în care a avut calitatea de parte vătămată, nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care acesta Ie-a indicat în plângerea sa.
Dacă s-ar admite ca, împotriva magistraţilor care au adoptat o soluţie sau au dat o hotărâre judecătorească, să se poată face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Soluţionând cauzele în care petiţionarul a fost parte şi adoptând soluţii- care l-au nemulţumit, - intimaţii nu a făcut altceva decât să îndeplinească activităţi şi acte date în competenţa lor prin lege, să dispună soluţii potrivit convingerii lor obiective şi nepărtinitoare, motivate prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, apreciind complet şi just probele administrate, motiv pentru care în sarcina lor nu se poate reţine săvârşirea vreunei fapte penale.
În consecinţă, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimaţii nu a comis fapte care să atragă răspunderea lor penală, Înalta Curte, în temeiul art. art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea formulată de petiţionarul A.D. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, rezoluţie care va fi menţinută.
Totodată, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.D. împotriva rezoluţiei din 18 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 815/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 919/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
