ICCJ. Decizia nr. 993/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 993/2012
Dosar nr. 2432/1/2012
Şedinţa publică din 2 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor din dosar constată următoarele.
Prin încheierea din 23 martie 2012 Curtea de Apel Craiova , secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2246/54/2011 a menţinut starea de arest a persoanei solicitate B.B., în vederea predării către autorităţile judiciare americane.
Pentru a pronunţa această hotărâre a constatat că, prin sentinţa penală nr. 47 din 23 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane - Tribunalul Districtual al Statelor Unite Hartford, Connecticut, privind pe numitul B.B. şi s-a dispus extrădarea sus-numitului către autorităţile judiciare americane.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată în vederea extrădării la data de 17 noiembrie 2011 şi, în conformitate cu disp. art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menţinut starea de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate.
Această sentinţă penală a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 633/29 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 15 martie 2012 la instanţă s-a primit adresa nr. 3089837/INS a Biroului Naţional Interpol prin care se arăta faptul că această instituţie a intrat în legătură la data de 13 martie 2012, cu autorităţile americane şi a propus ca dată de predare data de 15 martie 2012.
S-a menţionat însă că, în răspunsul primit de la autorităţile americane acestea şi-au reafirmat voinţa de a prelua persoana extrădată însă au specificat faptul că nu pot realiza extrădarea mai devreme de data de 3 aprilie 2012.
La data de 23 martie 2012, orele 8,14 s-a primit la instanţă adresa I.P.J. Dolj - Centrul de reţinere şi arestare preventivă, prin care instanţa era înştiinţată despre faptul că 30 de zile de la ultima menţinere a stării de arest în cauză expira la 23 martie 2012 şi a solicitat punctul de vedere al instanţei, dacă se mai impune sau nu menţinerea stării de arest, până la predarea către autorităţile americane.
Având în vedere cele două adrese de mai sus, Curtea de Apel, s-a autosesizat şi a luat în discuţie starea de arest a persoanei solicitate.
Analizând dispoziţiile legale, respectiv dispoziţiile Legii nr. 302/2004 şi ale Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, Curtea de Apel a constatat următoarele.
În primul rând s-a constatat că în Tratat nu sunt prevăzute dispoziţii speciale, situaţie în care devin aplicabile pe deplin dispoziţiile Legii nr. 302/2004.
În al doilea rând s-a constatat că nici dispoziţiile Legii nr. 302/2004 nu sunt suficient de clare în această privinţă.
Astfel, art. 43 din Legea nr. 302/2004 prevede, pe de o parte, pe lângă posibilitatea de a se lua măsura arestării provizorii în vederea extrădării, anterior pronunţării unei sentinţe şi faptul că, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate în vederea predării [alin. (6)].
Curtea de Apel a apreciat însă că dispoziţia de arestare prin sentinţă are logică numai în situaţia în care, anterior pronunţării acestei sentinţe, împotriva persoanei solicitate nu a fost luată măsura arestării provizorii ci aceea a obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.
A mai apreciat că, odată cu dispunerea extrădării să se dispună şi arestarea persoanei extrădate întrucât nu poate fi „predat" o persoană liberă ci numai una aflată în stare de arest.
În cazul în care însă, a intervenit o arestare provizorie mai înainte de pronunţarea sentinţei - aşa cum este şi cazul în speţă - apreciem că nu mai sunt aplicabile disp. art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 iar instanţa doar menţine starea de arest iniţială, în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, aşa cum prevede art. 52 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 şi aşa cum s-a şi procedat în speţa de faţă.
Problema care se pune în cauză este însă dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii prin care se dispune extrădarea, se mai impune sau nu verificarea periodică a stării de arest din 30 în 30 de zile.
Curtea de Apel a menţionat că, din coroborarea art. 43 alin. (3) cu art. 57 din Legea nr. 302/2004 rezultă că durata totală a arestării unei persoane în procedura extrădării nu trebuie să depăşească 180 de zile iar după rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare autorităţile judiciare implicate vor intra în contact, vor fixa o dată de predare (fără ca legea să prevadă însă un termen limită la care se fixează această dată în raport de data rămânerii definitive) iar persoana extrădată va fi pusă în libertate dacă expiră un termen maxim de 30 de zile de la data convenită pentru predare (15 zile plus 15 zile) fără a fi preluată.
Date fiind cele de mai sus, la prima vedere ar rezulta faptul că, după rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare, instanţa nu mai trebuie să se pronunţe asupra stării de arest a persoanei extrădate, aceasta fiind limitată numai de termenele prevăzute de art. 57 din Legea nr. 302/2004.
Cu toate acestea Curtea de Apel, a remarcat faptul că art. 52 alin. (3) din aceeaşi lege vorbeşte despre o stare de arest provizorie şi după pronunţarea unei hotărâri de extrădare, situaţie în care se apreciază că, totuşi, se impune efectuarea unei verificări periodice la 30 de zile şi după rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare, până la realizarea predării efective.
Curtea de Apel a constatat că, data convenită pentru predare între autorităţile române şi cele americane este 3 aprilie 2012 şi că, până la această dată nu este depăşit termenul maxim de 180 de zile de la momentul reţinerii şi arestării persoanei solicitate.
Totodată a constatat că, autorităţile judiciare americane îşi exprimă ferm voinţa de preluare a persoanei solicitate şi că autorităţile judiciare române s-au pronunţat în cauză, printr-o hotărâre definitivă, în sensul admiterii extrădării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana extrădabilă B.B., fără însă a-l motiva.
Înalta Curte, examinând recursul formulat, dar şi din oficiu potrivit art. 385 9alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat întrucât în mod corect a fost menţinută starea de arest a persoanei solicitate, în vederea predării autorităţilor judiciare americane deoarece potrivit art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 în cazul în care Curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeaşi lege.
Art. 43 din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată la alin. (3) prevede că "arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este prelungită de acelaşi complet investit cu soluţionarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăşi 180 de zile", la alin. (5) prevede că "în cursul soluţionării cererii de extrădare, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menţinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menţinerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea. Măsura arestării provizorii se înlocuieşte cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea numai în cazuri bine justificate şi numai dacă instanţa apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare", la alin. (7) prevede că "măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepţia cazului prevăzut la art. 57 alin. (6) din aceeaşi lege".
Astfel că în mod justificat, Curtea de Apel Craiova a constatat că până la data convenită pentru predarea persoanei extrădabile autorităţilor americane nu a fost depăşit termenul maxim de 180 de zile de la momentul reţinerii şi arestării persoanei solicitate aşa cum prevede art. 43 alin. (3) coroborat cu art. 57 din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată şi, nici nu se pune problema punerii în libertate a persoanei extădabile întrucât nu a expirat termenul maxim de 30 zile de la data convenită pentru predare(3 aprilie 2012). Mai mult, potrivit relaţiilor primite de la Arestul Central Bucureşti, recurenta persoană extrădabilă a fost predată autorităţilor judiciare din S.U.A. la 30 martie 2012, ora 5,00.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 15pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă B.B. împotriva încheierii din 23 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2246/54/2011 şi, în baza art. 76 din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, rap. la art. 192 alin. (3) C. proc. pen. va obliga recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă B.B. împotriva încheierii din 23 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2246/54/2011.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 994/2012. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 99/2012. Penal → |
|---|
