ICCJ. Decizia nr. 994/2012. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 994/2012
Dosar nr. 1363/2/2012
Şedinţa publică din 2 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 119/F din 15 martie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 1363/2/2012 a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de Biroul de executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că la data de 20 februarie 2012, Biroul de executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală, a formulat contestaţie la executare, în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 10 ianuarie 2012 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin Decizia penală nr. 336 din 7 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la persoana extrădabilă S.B.M., solicitând lămurirea dispozitivului hotărârii.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut că nu se înţelege dispozitivul sentinţei având în vedere că la momentul pronunţării acesteia persoana extrădabilă avea pe rolul instanţelor judiciare române un proces care între timp s-a finalizat cu o soluţie de condamnare definitivă la pedeapsa închisorii de 4 ani în regim de deţinere.
Aceasta a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu numărul 1363/2/2012.
Prin sentinţa penală contestată s-a admis cererea de extrădare privind pe numitul S.B.M. şi s-a dispus amânarea predării acestuia către autorităţile judiciare americane până la finalizarea procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române, cu respectarea regulii specialităţii.
A fost revocată măsura obligării de a nu părăsi localitatea şi s-a dispus arestarea provizorie a numitului S.B.M. în vederea predării pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea.
S-a constatat că a fost reţinut şi ulterior arestat provizoriu în vederea extrădării în perioada 16 noiembrie 2011- 5 decembrie 2011.
S-a constatat că prin rezoluţia din 16 noiembrie 2011 emisă in Dosarul nr. 2660/II/5/2011 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 42 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală republicată a fost sesizată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, în vederea soluţionării cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii împotriva acestuia.
S-a reţinut că din actele dosarului a rezultat că cererea de extrădare a fost formulată la data de 10 noiembrie 2011 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Hartford, Connecticut, pe motiv că persoana extrădabilă este urmărită pentru punerea în executare a unui mandat de arestare emis la 12 noiembrie 2010 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Hartford, Connecticut pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie pentru a comite fraudă bancară, conspiraţie pentru a comite fraudă legată de dispozitive de acces (electronic), furt agravant de identitate, prevăzute art. 1344, art. 1349, art. 1029 şi art. 1028 A din Titlul 18 al Codului Statelor Unite, fapte pentru care legislaţia statului solicitant prevede o pedeapsă maximă de 30 de ani închisoare.
S-a reţinut că din documentele transmise de statul solicitant, în fapt, între anii 2004 şi 2007 S.B.M., împreună cu alte persoane, au fost implicaţi în scheme de „phishing", respectiv aceştia au trimis mesaje e-mail frauduloase care păreau să provină de la bănci şi de la alte companii legitime pentru a înşela oamenii şi a-i determina să dezvăluie informaţii private, cum ar fi: nume, data de naştere, adrese, numere de cont de asigurare socială, numere de carduri de credit sau debit şi numere de conturi bancare. Astfel, o persoană care accesa link-urile din mesajul de e-mail fraudulos era redirecţionată automat către unul sau mai multe site-uri de internet frauduloase care păreau, în mod fals să-şi aibă originea în cadrul unei companii legitime. Ulterior, persoana extrădabilă împreună cu celelalte persoane foloseau aceste informaţii, obţinute în mod ilegal, în vederea obţinerii de bunuri şi servicii la care nu aveau dreptul.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 noiembrie 2011 Curtea de Apel a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării, a persoanei extrădabile S.B.M., pe o perioadă de 29 de zile, de la 17 noiembrie 2011 la 15 decembrie 2011, inclusiv.
Curtea de Apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale cererii de extrădare formulate în prezenta cauză, cerute de tratat şi de legea internă relativă la procedura de extrădare, respectiv Legea nr. 302/2004.
Astfel, infracţiunile pentru care este cercetat de Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Hartford, Conneticut, respectiv conspiraţie pentru a comite frauda bancară, conspiraţie pentru a comite frauda legată de dispozitive de acces (electronic), furt agravant de identitate, prevăzute de art. 1344, art. 1349, art. 1029 şi art. 1028 A din Titlul 18 al Codului Statelor Unite au corespondent în texte penale române, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 42 alin. (2), art. 43 şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, fapte ce incriminează infracţiuni contra confidenţialităţii şi identităţii datelor şi sistemelor informatice, precum şi infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen. român; potrivit legislaţiei române faptele comise sunt pedepsite cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani; de la 2 ani la 7 ani; de la 3 ani la 12 ani şi respectiv de la 3 luni la 3 ani.
De asemenea s-a reţinut că în cauză sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 24 şi art. 26 din Legea nr. 302/2004 republicată şi respectiv art. 2 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii privind dubla incriminare a faptelor şi limitele pedepselor în legislaţia statelor implicate în procedură, precum şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată în conformitate cu care cetăţenii români pot fi extrădaţi din România în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate, precum şi prevederile art. 1 din Legea nr. 111/2008, împrejurări în raport de care, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 va admite cererea de extrădare privind pe numitul S.B.M.
Cât priveşte predarea, din copiile hotărârilor judecătoreşti depuse la dosar, s-a reţinut că persoana extrădabilă S.B.M. are şi calitatea de inculpat în Dosarul penal nr. 19789/215/2010, aflat la acel moment în faza procesuală a recursului, pe rolul Curţii de Apel Craiova, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârşirea, în cursul anului 2000, a unei infracţiuni de înşelăciune, fiind condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen, împrejurare în raport de care se constată incidenţa dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, referitoare la amânarea predării.
Ca atare, în baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 Curtea de Apel a dispus amânarea predării acestuia către autorităţile judiciare americane până la finalizarea procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută în art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004.
Cum în cauză au fost îndeplinite, de asemenea, toate condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune arestarea provizorie în vederea extrădării, în baza art. 43 alin. (6) cu referire la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea şi s-a dispus arestarea provizorie a numitului S.B.M. în vederea predării pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea.
Curtea de Apel a constatat că, nu sunt incidente dispoziţiile art. 461 lit. c) C. proc. pen nefiind vorba de o situaţie în care să fie nevoie de explicitarea dispozitivului hotărârii care este foarte clar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana extrădabilă S.B.M. invocând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 111/2008 iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea recursului cu consecinţa admiterii contestaţiei la executare.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 111/2008 invocată, Înalta Curte urmează să o respingă ca inadmisibilă pentru cele ce urmează.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă."
Excepţia de neconstituţionalitate este un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea ei impunând justificarea unui interes, cât şi stabilirea existenţei acestui interes pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit.
Astfel, soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii în procesul penal principal, mai exact asupra soluţiei ce va dezlega recursurile declarate în cauză.
Cerinţa relevanţei şi a pertinenţei este expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocată o are în cadrul soluţionării cauzei.
În acest sens, Înalta Curte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 111/2008 invocată de recurenta persoană extrădabilă este inadmisibilă, prin prisma irelevanţei şi lipsei de pertinenţă.
Înalta Curte, examinând recursul formulat, dar şi din oficiu potrivit art. 385 9alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat întrucât, în mod justificat, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 461 lit. c) C. proc. pen., respingând contestaţia la executare formulată de Biroul de executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală, constatând că predarea persoanei extrădabile S.B.M. a devenit efectivă de la momentul încetării motivului care a justificat amânarea, respectiv finalizarea procesului la Curtea de Apel Craiova, acesta urmând a fi predat către autorităţile judiciare americane, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută în art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004 şi cu condiţia ca după finalizarea cercetărilor de către autorităţile judiciare americane acestea să-l returneze în România pentru a-şi executa pedeapsa de 4 ani închisoare.
Potrivit art. 58 din Legea nr. 302/2004 "Existenţa unui proces penal în faţa autorităţilor judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea.
În cazurile prevăzute la alin. (1), predarea extrădatului poate fi amânată. În caz de amânare, extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârşit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată."
Într-adevăr ne aflăm în situaţia prevăzută în teza a-I-a alin. (2), respectiv amânarea predării persoanei extrădabile către autorităţile judiciare americane s-a făcut până la finalizarea procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române, dat fiind că cele două situaţii enumerate în alin. (2) teza a-I-a şi a-II-a din art. 58 nu sunt cumulative, ci disjunctive, altfel spus, dacă persoana extrădabilă are un proces pe rol (ca în cazul de faţă), amânarea predării se face până la momentul finalizării procesului, care se poate soluţiona chiar şi cu o soluţie de achitare sau încetare a procesului penal.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate formulată de persoana extrădabilă S.B.M. a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 111/2008 şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.B.M. împotriva sentinţei penale nr. 119/F din 15 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 1363/2/2012 şi în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. va obliga recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate formulată de persoana extrădabilă S.B.M. a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 111/2008.
Cu recurs.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.B.M. împotriva sentinţei penale nr. 119/F din 15 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 107/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 993/2012. Penal → |
|---|
