ICCJ. Decizia nr. 109/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 109/2012
Dosar nr.452/45/2011
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Petenta S.A.M., a formulat plângere penală împotriva numitei E.S.B. prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, solicitând tragerea la răspundere penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 si art. 264 C. pen.
Prin rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi nr. 550/P/2010 din 2 martie 2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă E.S.B. prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.
Ca urmare a precizărilor şi în urma analizării stării de fapt prezentate în sesizare şi memoriu, procurorul de caz a apreciat corect că încadrarea juridică se circumscrie în dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), drept pentru care cauza a fost analizată şi soluţionată doar din perspectiva acestei infracţiuni, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu motivarea că stabilirea încadrării juridice a unei fapte este doar atributul organelor de urmărire penală şi nu cel al persoanei ce formulează plângerea.
Examinând şi cercetând aspectele semnalate, procurorul de caz a dispus în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de persoana cercetată cu motivarea că din actele premergătoare efectuate, nu s-a confirmat existenţa acestor fapte penale.
Împotriva sus-arătatei rezoluţii petenta a formulat plângere, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 353/II/2/2011 din 1 aprilie 2011 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi.
Nemulţumită petenta s-a adresat cu plângere la instanţa competentă.
Prin sentinţa penală nr. 106 din 30 iunie 2011, Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.A., împotriva rezoluţiei nr. 550/P/2010 din 2 martie 2011, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, şi a menţinut rezoluţia atacată.
Totodată petenta a fost obligată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că din actele premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat din vreun mijloc de probă că E.S.B. prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui ar fi comis vreo faptă penală în exercitare atribuţiunilor sale de serviciu.
Simplele afirmaţii ale petentei S.A.M., neconfirmate de existenta vreunui indiciu care să confirme existenta infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nu pot constitui temei al răspunderii penale.
Împotriva acelei din urmă sentinţe petenta a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara S.A.M.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara S.A.M. împotriva sentinţei penale nr. 106 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1090/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 108/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
