ICCJ. Decizia nr. 980/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 980/2012
Dosar nr. 5010/105/2011
Şedinţa publică din 2 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 310 din 27 septembrie 2011 Tribunalul Prahova a dispus condamnarea inculpatului K.C., după cum urmează.
- pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (1) – (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 literele a) şi b) cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară;
A aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
- pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 alin. (1) – (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare.
A aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
- pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 alin. (1) – (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare.
A aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
- pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 alin. (1) – (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare.
A aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
- pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la art. 3201 alin. (1) – (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare.
A aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În temeiul disp. art. 34 lit. b) rap.la 33 lit. a) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 literele a) şi b) cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară;
Conform art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 30 mai 2011, la zi.
Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, pe baza actelor şi lucrărilor cauzei, următoarele.
Prin rechizitoriul nr. 222/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului K.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut în actul de acuzare că începând cu anul 2009 inculpatul K.C. a desfăşurat activităţi infracţionale din sfera criminalităţii informatice în cadrul unui grup infracţional organizat la care a aderat la începutul acestui interval.
În cadrul grupării, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2009 - 2010, inculpatul a facilitat activitatea altor membri ai grupării de a accesa ilegal prin încălcarea măsurilor de siguranţă sisteme informatice aparţinând W.U., înregistrându-se în acest interval 13 astfel de atacuri informatice asupra sistemelor informatice din Madrid, în scopul obţinerii de date informatice, de a modifica date informatice şi de a transfera neautorizat date din aceste sisteme informatice şi de a deţine, fără drept, programe informatice.
Pentru stabilirea situaţiei de fapt reţinută în sarcina inculpatului în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerile penale şi actele înaintate de către reprezentanţii părţii vătămate W.U. în copii certificate, procese verbale de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate autorizat în copii certificate, procese verbale încheiate de organele de poliţie cu ocazia efectuării de verificări, declaraţii martori, în copii certificate, declaraţii inculpat.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul K.C. a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor, aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei, că nu doreşte administrarea de probatorii şi că solicită ca judecata să se desfăşoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând actele şi lucrările cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele.
La începutul anului 2009, T.D.M. a iniţiat un grup infracţional organizat profilat pe comiterea infracţiunilor din sfera criminalităţii informatice, grupare la care au aderat, iniţial, Ş.N.şi K.C., iar ulterior, K.A., P.G., M.M., N.M.G. şi P.A.M.C.
S-a reţinut că activitatea grupării al cărei lider a fost T.D.M. se circumscrie celei descrise de art. 2 din Legea nr. 39/2003, în sensul că a fost ierarhizată, de tip piramidal, fiecare membru având atribuţii strict determinate, stabilite de către lider.
Astfel, T.D.M., folosindu-se atât de cunoştinţele sale avansate în domeniul informatic, cât şi de faptul că, locuind o perioadă îndelungată în Spania, la Madrid, a putut observa modalitatea de lucru în momentul efectuării transferurilor financiare rapide de bani, precum şi locaţiile şi modalitatea de conectare a sistemelor informatice, a conceput şi a adaptat programe informatice de natură a-i permite accesul direct la sistemele informatice ale companiilor de transfer financiar şi implicit, efectuarea de operaţiuni ilicite.
Pentru a nu se expune, T.D.M. i-a racolat pe Ş.N.şi K.C., atât pentru a infecta fizic sistemele informatice din „locutorii", conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid, cât şi pentru a recruta membri care să ridice sumele rezultate în urma transferurilor financiare ilicite generate de inculpat. Alegerea acestor persoane pentru a iniţia activitatea infracţională nu a fost întâmplătoare, cei doi fiind apropiaţi şi persoane de încredere ai liderului.
Una dintre companiile de transfer financiar fraudate de către membrii grupului infracţional organizat a fost W.U., companie care a sesizat organele de urmărire penală cu privire la comiterea infracţiunilor, la data de 24 mai 2010.
Sesizarea iniţială formulată de către D.A.G., director al Departamentului de Siguranţă a companiei W.U. F.S., viza transferurile bancare transmise prin Internet, realizate în perioada 13 martie - 17 decembrie 2009, prin care a fost cauzat un prejudiciu apreciat la acea dată la 73.609,84 dolari SUA. Ulterior, partea vătămată a formulat şi alte plângeri, înaintându-ne, totodată, acte rezultate în urma efectuării de investigaţii de către reprezentanţi ai Serviciului Secret al Statelor Unite. Acest Serviciu este parte a „Department of Homeland Security", având, printre atribuţii, protejarea infrastructurii financiare, precum şi a monedei naţionale a Statelor Unite ale Americii.
Au fost transmise de către reprezentanţii părţii vătămate, atât lista transferurilor de bani W.U. trimişi şi primiţi, precum şi transferurile frauduloase identificate de către analiştii acestor companii, împreună cu rezultatul efectuării unei expertize efectuată asupra sistemelor infectate realizată de către specialişti din cadrul companiei. Conform constatării acestora, au fost identificate programele informatice tip virus şi malware având următoarele denumiri: „backdoor.win32", „svc.host.exe" şi „anoataly.exe", care au fost create şi folosite pentru infectarea sistemelor informatice.
Astfel, „backdoor.win32" se instala automat în partiţia principală a sistemului informatic, modificând regiştrii originali ai acestui sistem, cu scopul de a porni o dată cu iniţierea sistemului informatic, precum şi de a permite descărcarea prin intermediul Internetului a altor viruşi informatici. „
Svc.host.exe" se instala automat în partiţia principală a sistemului informatic, modificând regiştrii originali ai acestui sistem, pentru a funcţiona o dată cu iniţierea sistemului original şi a permite accesul de la distanţă la calculatorul infectat iar „anoataly. exe", identificat drept un program kelylogger avea rolul de a captura şi transmite prin intermediul Internetului toate datele informatice introduse prin intermediul perifericelor informatice, de exemplu tastatură sau USB.
Conform declaraţiilor inculpatului K.C. precum şi a datelor oferite de către reprezentanţii companiei W.U., accesul ilegal la sistemele informatice se realiza în momentul când funcţionarul de la locutoriu, la solicitarea deţinătorului suportului optic ce conţinea programe destinate virusării, deschidea un anumit fişier indicat de deţinător, fişier găsit şi de către specialiştii din cadrul companiei fraudate cu ocazia efectuării expertizei asupra sistemelor infectate.
T.D. supraveghea efectuarea acestor operaţiuni, având un control permanent asupra îndeplinirii de către membrii reţelei a sarcinilor stabilite.
Doveditoare în acest sens sunt atât declaraţiile membrilor grupării, cât şi o parte din procesele-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor SMS interceptate autorizat în cauză.
Cu ocazia verificării cazurilor de compromitere a sistemelor informatice aparţinând unor agenţii W.U. puse la dispoziţie de către această companie, au fost identificate o parte dintre locaţiile unde a fost accesat ilegal sistemul W.U., precum şi date cu privire la tranzacţiile generate (suma ridicată, persoana care a primit banii, precum şi unitatea bancară de unde s-au ridicat sumele).
S-au constatat 13 astfel de atacuri în perioada 2009 -2010 cauzându-se prin aceste manopere frauduloase prejudicii financiare companiei W.U.
Unul din membrii cu atribuţii importante în cadrul grupării, apropiat al liderului, a fost K.C., care a efectuat iniţial ridicări ale sumelor rezultate din transferurile generate fraudulos de către T.D. şi a recrutat persoane care să efectueze astfel de operaţiuni, după care a infectat fizic sistemele informatice conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid, ceea ce a permis desfăşurarea activităţii infracţionale având ca finalitate fraudarea companiilor de transfer financiar.
K.C. a fost cel care l-a recrutat pe vărul său, K.A. pentru a organiza o diviziune a grupării formată din persoane din Bucureşti care să ridice bani rezultaţi din tranzacţiile generate ilicit şi, totodată, „sursa" principală de informaţii a acestuia cu privire la membrii grupării, a rolului avut de fiecare, precum şi cu privire la detalii privind operaţiunea de generare a transferurilor frauduloase.
Acest aspect a fost reţinut pe baza declaraţiilor date de inculpatul K.A., care sunt în concordanţă cu cele ale celorlalţi membri audiaţi în cauză, care şi-au recunoscut, într-o oarecare măsură, participaţia şi vinovăţia, precum şi a proceseleor - verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor SMS interceptate autorizat în cauză şi cu datele oferite de către reprezentanţii companiei fraudate.
Calitatea de persoană apropiată şi de încredere a liderului, i-a conferit lui K.C. posibilitatea de a obţine sume importante de bani, datorită implicării sale în activitatea de recrutare a unor noi membri, sau a unor persoane dispuse să efectueze ridicări de bani, precum şi datorită faptului că a efectuat personal numeroase astfel de operaţiuni, deşi regula era ca tranzacţiile să fie făcute de către persoane diferite.
Raporturile dintre inculpat şi lider sunt subliniate şi de faptul că banii ridicaţi de către persoanele ce locuiau în Bucureşti, erau încredinţaţi fie lui K.C., fie rudelor apropiate acestuia, care ulterior îi remiteau lui T.D.
În acelaşi sens, a fost avut în vedere şi procentul de 25% care îi revenea din tranzacţiile generate fraudulos, în condiţiile în care ridicarea sumelor se făcea de către persoane recrutate de acesta direct sau prin intermediari.
K.C. l-a însoţit de mai multe ori pe P.G. în momentul în care în acest sens s-a menţionat fraudarea companiei W.U. prin incidentul din 02 octombrie 2009, când la locutoriul Caii on Maqueda Bajo din Madrid s-a înregistrat un atac asupra sistemelor informatice conectate la cele ale acestei companii. La ridicarea banilor rezultaţi din tranzacţiile generate fraudulos au participat persoane recrutate din Prahova de către P.G., iar la efectuarea acestor operaţiuni a asistat şi K.C.
Astfel, la data de 02 octombrie 2009, după discuţii prealabile cu P.G., care le pretinsese ca în schimbul sumei de 50 de euro să ridice bani dintr-o unitate bancară din Bucureşti, învinuiţii T.A.,V.O.N., Ş.V. şi F.M. s-au deplasat împreună cu P.G. la Bucureşti pentru a efectua astfel de operaţiuni. Înainte de ridicarea efectivă a banilor, aceştia s-au întâlnit cu K.C., persoană care a asistat la desfăşurarea evenimentelor, oferind datele necesare ridicării banilor, căreia i-au predat sumele ridicate şi despre care au declarat la această unitate de parchet, recunoscând-o după planşă foto.
K.C. a efectuat şi ridicări de numerar, fiind înregistrate doar la compania W.U. până în decembrie 2009 patru astfel de operaţiuni din date diferite (13 martie 2009, 28 aprilie 2009, 18 mai 2009, 17 decembrie 2009).
Detalii cu privire la activitatea infracţională a inculpatului, a oferit K.A., persoană recrutată de către K.C., care era permanent informat cu privire la actele efectuate de către membrii grupării, reţinându-se că această declaraţie completează o situaţie de fapt conturată iniţial de convorbirile interceptate şi înregistrate autorizat, redate în procese-verbale.
Astfel, la data de 11 octombrie 2010, K.A. i-a trimis un mesaj lui K.C., aflat în Spania: „ Eu în 10 minute sunt la bar. Am şi doi invitaţi la film. O să-ţi dau detaliile.", modalitate de exprimare codificată, care se repetă în convorbirile cu vărul său şi despre care K.A. a afirmat că se referea la tranzacţiile ce urma a fi efectuate (data, locaţia, numărul persoanelor racolate). La data de 10 octombrie 2010 a fost interceptată o convorbire telefonică purtată între aceeaşi inculpaţi, ocazie cu care K.C., aflat în Spania, îi comunică vărului său că în ziua următoare urma să fie efectuat un alt atac la sistemele informatice ale companiilor de transfer financiar rapid şi îi solicită să „pregătească,, persoanele disponibile pentru a efectua ridicări de bani.
Apartenenţa la grupare este subliniată de K.A. în convorbirea purtată cu K.C. la data de 17 august 2010, când, după ce primul îşi exprimă îngrijorarea cu eventualele dificultăţi întâmpinate la bancă, pentru că aveau „două persoane în faţă, la casă" realizează că aceştia sunt alţi membri ai grupării: „Da, mă, da. Totul e O.K.! Gata! Vezi că au fost.., au fost.. (...) Au fost de-ai noştri!".
K.C. a recrutat personal dintre rudele concubinei sale, V.D., persoane dispuse să efectueze ridicări de bani: „Ulterior am aflat că în prima jumătate a anului 2009, C. a racolat pentru ridicări de bani rudele concubinei sale V.D., printre care pot menţiona pe V.C., D.N., V.G., V.G. şi alte persoane care locuiesc în Bucureşti,".
Prin activitatea sa infracţională în cadrul reţelei condusă de către T.D., inculpatul K.C. a cauzat un prejudiciu important companiilor de transfer financiar rapid: "Eu personal am ridicat aproximativ 10.000 euro din tranzacţiile generate ilicit de către T.D., în perioada ianuarie - august 2009, iar în urma infectării sistemelor informatice ale companiilor de transfer financiar la care am participat efectiv prin introducerea mijlocului de stocare a programelor informatice au fost transferaţi ilegal aproximativ 70. 000 de euro de către T.D."- conform declaraţiilor sale.
S-a reţinut că situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă anterior, rezultă din coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale cu declaraţia dată de inculpatul K.C. în prezenta cauză, care a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Audiat cu respectarea garanţiilor procesuale, în prezenţa apărătorilor aleşi, inculpatul K.C. a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând infracţiunile săvârşite.
Apreciind ca fiind pe deplin dovedită situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a stabilit că, în drept, faptele săvârşite de către inculpatul K.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea finală a dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că începând cu anul 2009 a desfăşurat activităţi infracţionale din sfera criminalităţii informatice în cadrul unui grup infracţional organizat la care a aderat la începutul acestui interval.
În cadrul grupării, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2009-2010, a facilitat activitatea altor membri ai grupării de a accesa ilegal prin încălcarea măsurilor de siguranţă sisteme informatice aparţinând W.U., înregistrându-se în acest interval 13 astfel de atacuri informatice asupra sistemelor informatice din Madrid, în scopul obţinerii de date informatice, de a modifica date informatice şi de a transfera neautorizat date din aceste sisteme informatice, de a deţine fără drept programe informatice în sensul celor de mai sus, cauzându-se prin aceste mijloace un prejudiciu financiar acestei companii.
S-a reţinut că faţă de inculpat sunt incidente disp. art 3201 C. proc. pen., întrucât acesta a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa în actul de sesizare a instanţei înainte de începerea cercetării judecătoreşti.
Ca urmare, în temeiul textelor de lege indicate, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului K.C., la individualizarea pedepsei reţinând gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările comiterii acestora, limitele de pedeapsa prevăzute de lege, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale.
Totodată, s-a avut în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră recunoscând încă din faza de urmărire penală săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi validitatea probelor administrate în aceasta fază procesuală.
Împotriva sentinţei penale nr. 310 din 27 septembrie 2011 a declarat apel, în termen legal, inculpatul K.C. care a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei solicitând aplicarea disp. art. 861 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 174 din 10 noiembrie 2011 a Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul K.C.
Curtea de Apel, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, a apreciat că aceasta este temeinică şi legală iar apelul declarat de inculpat nu se justifică.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea de Apel a apreciat că tribunalul a evaluat în mod corespunzător toate criteriile cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanţele săvârşirii acestora, respectiv, împreună cu mai multe persoane, pe o perioadă mare de timp şi consecinţele produse părţii vătămate, prejudiciul estimat de aceasta fiind de circa 80.000 dolari SUA. şi care până în prezent nu a fost acoperit.
În opinia Curţii de Apel, aplicarea unor pedepse situate în apropierea limitei minime a fiecăruia din textele incriminatorii, după reducerea cu o treime, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a apreciat că reprezintă, pedepse just proporţionate, instanţa de fond luând în mod corect în considerare, pe lângă criteriile anterior expuse, şi persoana inculpatului, care deşi nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut o contribuţie importantă în cadrul grupului infracţional, fiind persoana de încredere a liderului acestuia dar şi cel căruia în revenea cea mai mare parte din veniturile obţinute, respectiv, 25%, potrivit propriei declaraţii.
Şi în privinţa modalităţii de executare, s-a apreciat de instanţa de apel că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, deoarece în raport de cuantumul sancţiunilor aplicate, nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform disp. art. 861 C. pen., aşa cum s-a solicitat de către inculpat, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută în alineatul (2) al aceluiaşi articol, care impune ca pedeapsa aplicată în cazul concursului de infracţiuni să nu depăşească 3 ani închisoare, motiv pentru care nu se mai justifică examinarea îndeplinirii cerinţei prev. de art. 861 alin. (1) lit. c) din acelaşi Cod.
Ca atare, instanţa de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani şi 6 luni închisoare în regim privativ de libertate, este consecinţa corectei evaluări a tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi corespunde întrutotul scopului preventiv educativ şi sancţionator impus de art. 52 C. pen.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, a declarat recurs inculpatul K.C., care a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. cu consecinţa reindividualizării pedepsei în sensul reducerii pedepsei aplicate şi schimbării modalităţii de executare a acesteia prin aplicarea art. 81 C. pen.
Recursul este nefondat.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect s-au reţinut faptele şi vinovăţia inculpatului, li s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul K.C. începând cu anul 2009 a desfăşurat activităţi infracţionale din sfera criminalităţii informatice în cadrul unui grup infracţional organizat la care a aderat la începutul acestui interval. În cadrul grupării, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2009 - 2010, inculpatul a facilitat activitatea altor membri ai grupării de a accesa ilegal prin încălcarea măsurilor de siguranţă sisteme informatice aparţinând W.U., înregistrându-se în acest interval 13 astfel de atacuri informatice asupra sistemelor informatice din Madrid, în scopul obţinerii de date informatice, de a modifica date informatice şi de a transfera neautorizat date din aceste sisteme informatice şi de a deţine, fără drept, programe informatice, cauzându-se, prin aceste mijloace, un prejudiciu de aprox. 80.000 dolari SUA acestei companii- întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea disp. art. 3201 alin. (1) – (7) C. proc. pen., ultimele patru şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepselor, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului K.C. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor şi consecinţele acestora.
De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reţinut că raportat la natura şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor s-a procedat la o judicioasă individualizare.
În consecinţă, faţă de toate aceste considerente Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată a fost just individualizată, atât în privinţa cuantumului cât şi a modalităţii de executare.
Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul K.C. împotriva deciziei penale nr. 174 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38513pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestării preventive de la 30 mai 2011 la 2 aprilie 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.C. împotriva deciziei penale nr. 174 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 30 mai 2011 la 2 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 99/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 973/2012. Penal → |
|---|
