ICCJ. Decizia nr. 111/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 111/2012
Dosar nr.4134/2/2011
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Petentul D.M. a formulat plângere împotriva intimaţilor H.N. şi R.P.M., prin care a solicitat tragerea acestora la răspundere penală întrucât având spre instrumentare dosarul nr. 11141/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, ar fi exercitat presiuni asupra persoanei vătămate I.M., pentru ca aceasta să îşi retragă plângerea prealabilă formulată împotriva numitei I.M.A., influenţând în acest mod soluţia finală dispusă în cauză
Prin rezoluţia nr. 1290/P/2010 din 18 martie 2011 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 27 alin. (2) şi (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, cu referire la art. 14 alin. (2) pct. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii H.N. şi R.P.M., organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi respectiv neînceperea urmăririi penale faţă de numita I.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Plângerea formulat de petentul D.M., împotriva sus-arătatei Rezoluţii a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 869/ll-2/2011 din 8 aprilie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Nemulţumit petentul a formulat plângere la instanţa competentă.
Prin sentinţa penală nr. 244 din 9 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.M. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că procurorul de caz a determinat în mod corespunzător realităţii istoricul faptelor şi întâmplărilor de care s-au legat nemulţumirile petentului D.M. şi apoi a stabilit cu argumente de fapt şi de drept convingătoare, că materialul probator strâns în cauză în faza actelor premergătoare nu relevă existenţa vreunor motive pertinente de începere a urmăririi penale faţă de intimaţii H.N. şi R.P.M., organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, ci dimpotrivă pune în evidenţă incidenţa unei cauze care împiedică, în mod absolut, dispunerea unei astfel de măsuri, conform art. 228 alin. (1) C. proc. pen., în concret fiind vorba de cea prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că faptele imputate acestora nu există în materialitatea lor.
Împotriva acestei din urmă sentinţe petentul a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul D.M.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul D.M. împotriva sentinţei penale nr. 244 din 9 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1119/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1105/2012. Penal → |
|---|
