ICCJ. Decizia nr. 107/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 107/2013
Dosar nr. 625/39/2012
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 108 din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul S.I. împotriva ordonanţelor din 30 mai 2012 şi din 2 iulie 2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimat fiind B.S.V.
A fost obligat petentul S.I. să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 29 iunie 2011, numitul S.I. a sesizat D.G.A., Serviciul Judeţean Anticoruptie Suceava de faptul că, numitul B.S.V., primar al comunei Udeşti, pe parcursul anilor 2008-2011 a angajat primăria în raporturi comerciale cu SC U. SRL Udeşti, cumpărând de la această societate mai multe produse, încălcând astfel prevederile Legii nr. 161/2003. În sesizare s-a menţionat că se fac cercetări de Agenţia Naţională de Integritate care a solicitat relaţii de la primăria Udeşti cu privire la existenţa de raporturi comerciale între primărie şi SC U. SRL Udeşti, iar B.S.V. a comunicat că, pe timpul mandatului său, nu au existat raporturi comerciale între societate şi primărie.
Sesizarea a fost înaintată de către D.G.A., Serviciul Judeţean Anticorupţie Suceava, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava unde a fost înregistrată. Ulterior S.I. sa adresat cu aceiaşi sesizare şi I.P.J. Suceava, care a fost înaintată şi ataşată aceluiaşi dosar.
La data de 7 septembrie 2011, a fost înregistrată la Inspectoratul General al Poliţiei Române o nouă sesizare a petentului S.I., privind săvârşirea mai multor fapte de abuz în serviciu de către B.S.V. în îndeplinirea funcţiei de primar al comunei U., judeţul Suceava, printre care şi faptul că a utilizat sume de bani din contul primăriei cu ocazia festivalului de proză şi poezie M.I. şi E.C. din luna mai 2009, înainte de aprobarea consiliului local, beneficiar fiind numita P.M., angajată a SC U. SRL Udeşti şi rudă cu primarul, acesta făcânduse vinovat de săvârşirea infracţiuni prevăzute de art. 2531 C. pen.
Această sesizare a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava. Ulterior, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, cu ordonanţa din 12 decembrie 2011 a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 253 C. pen. şi a declinat-o în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava unde a fost înregistrată. Prin rezoluţia din 21 decembrie 2012, această cauză a fost conexată la Dosar nr. 223/P/2011.
Prin ordonanţa din 21 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus schimbarea încadrării juridice faţă de învinuitul B.S.V. din art. 2531 C. pen. în art. 2531 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar prin ordonanţa din 30 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, a învinuitului pentru infracţiunea prevăzută de 2531 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ constând în 1.000 RON amendă.
S-a mai dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de: „fals intelectual", „uz de fals", „abuz în serviciu contra intereselor publice" şi „deturnare de fonduri", prevăzute de art. 289, art. 291, art. 248 şi art. 3021 C. pen. şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289, art. 291, art. 248 şi art. 3021 C. pen. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava şi înaintarea înscrisurilor ce privesc aceste infracţiuni.
În motivarea ordonanţei parchetul a reţinut că învinuitul B.S.V. a fost ales primar al comunei U., judeţul Suceava, prin scrutinul din data de 1 iunie 2008, validat prin sentinţa civilă nr. 3039 din 17 iunie 2008 a Judecătoriei Suceava. Acesta este asociat unic la SC U. SRL Udeşti şi s-a retras din calitatea de administrator al acestei societăţi, prin cererea din 26 iunie 2008, când a fost numită B.E., soţia acestuia.
În perioada octombrie 2008-iunie 2011, învinuitul B.S.V. a săvârşit infracţiunea de conflict de interese în formă continuată, în următoarele împrejurări:
a semnat pentru plată ordinul de plată din 19 noiembrie 2008 pentru suma de 5.593,17 RON şi ordonanţarea de plată din 19 noiembrie 2008, reprezentând contravaloarea facturilor nr. X1 şi X2 din 28 octombrie 2008;
a semnat pentru plată ordinul de plată din 31 decembrie 2008 pentru suma de 1.540,52 RON şi ordonanţarea de plată din 31 decembrie 2008, reprezentând contravaloarea facturilor nr. X3, X4 şi X5 din 30 decembrie 2008;
a semnat pentru plată înscrisul intitulat „document cumulativ" în care mai multe persoane au primit suma de 20.850 RON, dintre care, numitul R.A., angajat al SC U. SRL Udeşti, suma de 1.000 RON;
a semnat pentru plată ordinul de plată din 5 iunie 2006 pentru suma de 6.960,77 RON şi ordonanţarea de plată din 5 iunie 2009, reprezentând contravaloarea facturilor nr. X5, X6, X7 şi X8 din 2 mai 2009;
a încheiat convenţia civilă de prestări de servicii înregistrată din 29 aprilie 2009 cu P.M.M., angajată a SC U. SRL Udeşti, suma de 1.000 RON;
a semnat pentru plată ordinul de plată din 23 decembrie 2009 pentru suma de 1.210,46 RON şi ordonanţarea de plată din 23 decembrie 2012, reprezentând contravaloarea facturilor nr. X9 şi X10 din 22 decembrie 2009;
a semnat pentru plată ordinul de plată din 31 mai 2010 pentru suma de 1.341,38 RON şi ordonanţarea de plată din 31 mai 2010, reprezentând contravaloarea facturilor nr. X11, X12 şi X13 din 18 mai 2010;
a semnat pentru plată dispoziţia de plată din 31 decembrie 2010 pentru suma de 2.644 RON şi ordonanţarea de plată din 31 decembrie 2010, reprezentând contravaloarea facturilor nr. X14 şi X15 din 30 decembrie 2010;
a semnat pentru plată ordinul de plată din 20 mai 2011 pentru suma de 2.098 RON şi ordonanţarea de plată din 20 mai 2011, reprezentând contravaloarea facturilor nr. X17, X18 şi X19 din 13 mai 2011.
S-a reţinut că faptele menţionate, reţinute în sarcina învinuitului B.S.V., întrunesc elementele constitutive al infracţiunii de „conflict de interese", dar că acestea au adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege şi prin împrejurările în care au fost comise (aprobarea în consiliu local al activităţilor şi sume de bani pentru care s-a făcut aprovizionarea cu produse alimentare de la SC U. SRL Udeşti), sunt lipsite în mod vădit de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiunii, dispunându-se scoaterea acestuia de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. S-a mai reţinut că învinuitul B.S.V. nu are antecedente penale, iar faptele acestuia au constat în aceea că a semnat actele contabile de plată pentru produsele livrate de SC U. SRL Udeşti, pentru R.A. şi convenţia civilă de prestări servicii încheiată de primăria Udeşti cu P.M.M.
S-a mai constatat că din probatoriul administrat în cauză au rezultat indicii că numitul B.S.V. în calitate de primar al comunei Udeşti a săvârşit şi alte fapte penale constând în:
atestarea în adresa din 20 iunie 2011 către A.N.I. că: în perioada 2008 şi până în prezent, potrivit evidenţelor existente în cadrul Biroului financiar-contabil al Primăriei comunei Udeşti, între primăria comunei Udeşti şi SC U. SRL Udeşti nu au fost încheiate contracte de natură comercială, fapt ce nu corespunde adevărului, întrucât, aşa cum rezultă din probatoriul administrat, între primăria Udeşti şi SC U. SRL Udeşti, au existat contracte comerciale, produsele livrate pe baza facturilor eliberate de societate şi plata preţului acestora de către primăria cornuna Udeşti, constituind indicii că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „fals intelectual" şi „uz de fals", prevăzute şi pedepsite de art. 289 şi art. 291 C. pen.; prin plata sumei de 20.850 RON din bani personali la 31 decembrie 2008, semnarea înscrisului intitulat „document cumulativ" în care mai multe persoane au primit suma de 20.850 RON, fără ca acestora să le fie reţinute impozit şi semnarea filei C.E.C. din 9 ianuarie 2009 pentru suma de 18.734 RON, în registrul de casă din 9 ianuarie 2009 această sumă fiind înscrisă ca fiind „premii anul nou", iar în registru de casa din 29 ianuarie 2009 suma de 2.116 RON, ridicată cu C.E.C. este înscrisă ca fiind „diferenţă SP din 9 ianuarie 2009 şi încasarea sumei de 20.850 RON direct de la casierie fără a semna vreun act de casă, sunt indicii că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „fals intelectual", „uz de fals", „abuz în serviciu contra intereselor publice" şi „deturnare de fonduri", prevăzute de art. 289, art. 291, art. 248 şi art. 3021 C. pen. săvârşite de B.S.V. ş.a. De asemenea, urmează să se stabilească dacă sumele achitate de primăria comunei. Udeşti către SC U. SRL Udeşti, reprezentând contravaloarea facturilor pentru produsele alimentare, plata urătorilor din luna decembrie şi a numitei P.M.M. au fost făcute din contul destinat „protocolului" sau alt cont.
Faţă de cele prezentate s-a dispus disjungerea cauzei pentru aceste infracţiuni şi declinarea competenţei de soluţionare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.
Soluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului B.S.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2531 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost confirmată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care, prin ordonanţa din 2 iulie 2012 a respins ca neîntemeiată plângerea petentului S.I.
Împotriva celor două ordonanţe, petentul S.I. a formulat plângere la instanţă, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 31 iulie 2012 sub nr. 625/39/2012, arătând că soluţiile date de parchet sunt nelegale şi netemeinice sub aspectul scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului B.S.V. pentru infracţiunea prevăzută de 2531 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În vederea soluţionării plângerii s-a dispus ataşarea Dosarului nr. 223/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Analizând plângerea promovată de petent prin prisma dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., prima instanţă a constatat că aceasta este inadmisibilă.
În acest sens a reţinut că admisibilitatea plângerii întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. este dată de condiţia esenţială ca persoana care face plângerea să-şi dovedească calitatea de persoană vătămată sau de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul procesual atacat injustiţie.
S-a mai susţinut că o persoană justifică un interes legitim atunci când legea instituie în favoarea acesteia un drept subiectiv propriu sau când îi recunoaşte în mod expres îndreptăţirea de a îndeplini o anume prerogativă pentru apărarea unui drept subiectiv al altuia, însă, în cauză, petentul nu se află în niciuna din cele două situaţii, deoarece nu are calitatea de persoană vătămată, nefiind subiectul pasiv al faptelor pretins săvârşite de intimat, iar soluţia procurorului nu produce nici un efect asupra sa.
Cu privire la aspectul că petentul a denunţat autorităţilor o faptă, pe care a apreciat-o ca fiind o încălcare a normelor de drept penal, s-a constatat că acesta nu îi conferă automat şi calitatea de „vătămat în interesele sale legitime", de natură a-i deschide calea plângerii, conform art. 2781 C. proc. pen. S-a mai arătat în considerentele hotărârii că petentul nu se poate substitui procurorului, ca singur titular al acţiunii penale cu dreptul de a solicita tragerea la răspundere penală a făptuitorului, deoarece dreptul de acces la o instanţă consfinţit prin art. 6 parag. 1 din Conenţia Europeană a Drepturilor Omului nu include în câmpul său de aplicare şi un drept de a cere condamnarea.
Prin urmare, acesta nu a făcut dovada că prin modul de rezolvare a ordonanţei date în Dosarul nr. 223/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a produs o vătămate intereselor sale legitime.
Împotriva sentinţei penale nr. 108 din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat recurs petentul S.I. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând, pe fond, admiterea plângerii şi să se dispună desfiinţarea celor două ordonanţe ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Suceava, pentru judecarea învinuitului B.S.V. pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, faptă prevăzută de art. 2531 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 octombrie 2012 sub nr. 625/39/2012.
La termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, respectiv 15 ianuarie 2013, Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, conform dispoziţiilor art. 302 alin. (2), raportat la art. 3851 art. 38515 lit. a) teza a II-a şi la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de petiţionarul S.I. împotriva sentinţei penale nr. 108 din 21 septembrie a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Excepţia pusă în discuţie este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesual penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 14 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută de C. proc. pen. şi în legi speciale.
Corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac, numai în condiţiile legii, legea procesual penală a reglementa cadrul căilor de atac, precum şi cazurile de casare.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră strict şi limitativ hotărârile care pot fi atacate cu recurs, sentinţa atacată fiind definitivă. Totodată, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul legalităţii şi unicităţii acestei căi de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Raportat la cauza dedusă judecăţii, se constată că dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, privind accelerarea soluţionării proceselor publicată în M. Of. Partea I nr. 714/26.10.2010, au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Potrivit art. XXIV alin. (1) din aceeaşi Lege, hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
per a contrario, hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a legii menţionate sunt supuse căilor de atac reglementate de legea nouă.
Prin urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunţate în fond în procedura prevăzută de 2781 C. proc. pen. au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 3851 C. proc. pen.
În aceste condiţii, se constată că sentinţa penală nr. 108 din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu poate face obiectul controlului jurisdicţional, astfel încât recursul declarat de petiţionarul S.I. împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul S.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul S.I. împotriva sentinţei penale nr. 108 din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 108/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1150/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
