ICCJ. Decizia nr. 1001/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1001 /2013
Dosar nr. 2874/91/2012
Şedinţa publică din 21 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 23 iulie 2012 a Tribunalului Vrancea s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea civilă G.I.C. pentru inculpaţii L.V.M. şi L.C.A., din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) cu referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul P.D. din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen.
Au fost condamnaţi inculpaţii:
P.D., născut la 9 martie 1984 în Focşani, cetăţean român, necăsătorit, un copil minor, tară ocupaţie, studii 4 clase, fără antecedente penale, domiciliat în F., jud.Vrancea, în prezent aflat în Penitenciarul F., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat în forma tentativei prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 80 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
Conform art. 65 C. pen. s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.D., iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive începând cu data de 4 aprilie 2012 până la pronunţare.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul P.D. în vederea introducerii probelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
L.V.M., născut la 17 decembrie 1985 în Focşani, cetăţean român, studii 10 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale, necăsătorit, domiciliat în F., jud.Vrancea, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (1), (3) C. proc. pen. la 2 luni închisoare.
În condiţiile art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 2 luni conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
L.C.A., născut la 22 noiembrie 1987 în Focşani, cetăţean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupaţie, fără antecedente penale, domiciliat în F., jud. Vrancea, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (1), (3) C. proc. pen., la 2 luni închisoare.
În condiţiile art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 2 luni, conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părţilor civile:
Spitalul Judeţean de Urgenţă „S.P." Focşani”, prin chitanţa din 6 iunie 2012.;
Spitalul Clinic F. Bucureşti, prin chitanţa din 7 iunie 2012.
S-a constatat că asistenţa juridică a fost asigurată de apărători aleşi pentru cei trei inculpaţi.
Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat astfel:
- inculpatul P.D. la 150 RON;
- inculpaţii L.V.M. şi L.C.A. la câte 110 RON fiecare.
S-a admis cererea formulată de partea civilă G.I.C. şi în consecinţă, în baza art. 3201 pct. 5 C. proc. pen. s-a disjuns judecata cauzei pentru soluţionarea acţiunii civile, numai pentru această parte civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, în dimineaţa zilei de 27 martie 2012 inculpatul P.D. împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, respectiv L.V.M. şi L.C.A., a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele părţii civile G.I.C., iar la un moment dat l-a înjunghiat pe acesta cu un briceag producându-i plăgi tăiat-înţepate în zona renală pentru a căror vindecare i-au fost necesare 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv:
- proces-verbal de constatare la faţa locului;
- planşă fotografică privind aspecte ale cercetării la faţa locului;
- imagini înregistrate de camerele de supraveghere ale C.E.C. Bank şi P.;
- două CD-uri conţinând înregistrări video ale camerelor de supraveghere;
- procese-verbale de investigaţii;
- declaraţiile martorilor D.V. şi M.P.V.;
- raport de constatare medico-legală din 28 martie 2012 al S.M.L. Vrancea;
- raport de constatare medico-legală din 15 mai 2012 al S.M.L. Vrancea;
- declaraţiile inculpaţilor (dosar urmărire penală);
- declaraţia părţii vătămate G.I.C. (dosar urmărire penală).
În faza de cercetare judecătorească inculpaţii au solicitat şi instanţa a admis judecarea în procedura simplificată în condiţiile art. 3201 C. proc. pen.
Cu ocazia audierii aceştia au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute prin actul de trimitere în judecată, solicitând totodată ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 279/A din data de 10 decembrie 2012 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi de inculpaţii P.D. (născut la 9 martie 1984 în Focşani, domiciliat în F., jud. Vrancea, în prezent aflat în Penitenciarul G.), L.V.M. (născut la 17 decembrie 1985 în Focşani, domiciliat în Focşani, jud. Vrancea) şi L.C.A. (născut la 22 noiembrie 1987 în Focşani, domiciliat în Focşani, jud. Vrancea) împotriva sentinţei penale nr. 178 din 23 iulie 2012 a Tribunalului Vrancea.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 178 din 23 iulie 2012 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare:
A înlăturat din încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.D. , dispoziţiile art. 80, art. 75 lit. a) , art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi a majorat pedeapsa principală de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) în ref. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
A înlătură din încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii L.V.M. şi L.C.A., dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen., menţinând pedeapsa de câte 2 luni închisoare aplicată acestora pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins ca inadmisibilă cererea formulată de partea civilă G.I.C. (domiciliat în F., judeţul Vrancea), de aderare la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
În baza art. 383 alin. (11) în ref. la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului P.D.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.D. durata arestării preventive de la 4 aprilie 2012 la zi, respectiv 10 decembrie 2012.
Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs inculpaţii P.D., L.V.M. şi L.C.A.
Inculpatul P.D. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., susţinând că deşi Tribunalul Vrancea a reţinut şi l-a condamnat în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., în mod greşit s-a apreciat contextul infracţional, reținându-i-se săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi nu vătămare corporală gravă, în raport de intenţia sa şi faptul că din cei trei participanţi la infracţiune, doi dintre aceştia au fost condamnaţi pentru infracţiunea consumată de vătămare corporală.
În această ordine de idei a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat în cea de vătămare corporală gravă, arătând că nu a acţionat cu intenţie şi nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, ci aplicarea unei corecţii. De asemenea, a mai susţinut că nu a vizat zone vitale ale victimei, ci a lovit la întâmplare, alături de ceilalţi coinculpați, pe fondul unei stări de beţie voluntară.
În subsidiar, în situaţia în care se va stabili că fapta a fost corect încadrată, a considerat că prima instanţă în mod corect a reţinut dispoziţiilor art. 74 lit. b) şi c) C. pen., circumstanţe greşit înlăturate în apel.
În acest sens, a susţinut că a achitat în întregime daunele cauzate celor doua spitale şi a consemnat suma de 2.500 RON la dispoziţia părţii civile.
A mai precizat că a fost încă de la primele cercetări foarte sincer, a recunoscut săvârşirea faptei şi a manifestat un real regret, astfel că se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante.
În raport de considerentele expuse, a solicitat casarea deciziei penale atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei cu suspendarea executării acesteia.
Inculpatul L.V.M. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi aplicarea unei pedepse cu amendă penală şi nu cu închisoarea, în raport de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, conflict spontan, de numărul mic de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea vătămată, respectiv 7-8, şi apreciind astfel că pericolul social concret al infracţiunii este redus.
Inculpatul L.C.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului şi redozarea pedepsei aplicate, arătând că a recunoscut săvârşirea faptei, prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., care i-au fost reţinute, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei amenzi penale.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând hotărârea pronunţată, în raport de probele dosarului, Înalta Curte constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută, vinovăţia inculpaţilor pe deplin dovedită, încadrarea juridică dată faptelor bine stabilită, fiind susţinută de ansamblul materialului probator administrat în cauză, iar pedepsele aplicate, fiind just individualizate.
Astfel, verificând motivele invocate de inculpatul P.D. în recursul său, Înalta Curte constată că acestea au fost iniţial susţinute în faţa instanţei de fond, apoi reiterate ţi în faţa instanţei de apel, ambele instanţe analizându-le temeinic şi motivând pertinent respingerea acestora.
În mod corect, atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar au apreciat că fapta inculpatului a fost corect încadrată, acesta făcându-se vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi nu de infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C.pen, deoarece intenţia inculpatului, indirectă, în speţa de faţă, a fost aceea de a ucide.
Elementul material al infracţiunii de omor poate consta dintr-o acţiune sau o inacţiune. În cazul de faţă, aplicarea cu intensitate de către inculpatul P.D. împreună cu ceilalţi inculpaţi a unor multiple lovituri cu pumnii şi picioarele peste corp, iar apoi aplicarea cu repeziciune părţii vătămate de către inculpatul P.D. a două lovituri cu un briceag în zona dorsală, vizând zona renală, provocându-i mai multe leziuni, care la momentul respectiv, i-au pus în primejdie viaţa, coroborat cu obiectul vulnerant folosit (un briceag), obiect apt de a produce moartea unei persoane,combinat cu atitudinea inculpaţilor de după comiterea faptei, respectiv împrejurarea că în momentul în care partea vătămată a căzut la pământ, au părăsit locul faptei îndreptându-se în fugă spre staţia P. de unde au luat un taxi cu care s-au deplasat în zona restaurantului „L.V." pe str. C., zonă în care locuieşte inculpatul P.D. fără forme legale, impun concluzia intenţiei de a ucide a inculpatului, intenţiei indirecta, inculpatul P.D. prevăzând rezultatul acţiunilor şi inacţiunilor sale şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat o eventuală moarte a victimei ca rezultat posibil, fapta sa constituind tentativă la infracţiunea de omor calificat, iar nu aceea de vătămare corporală gravă, astfel cum susţine acesta.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului P.D., Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de control judiciar, prin care s-au înlăturat circumstanţele atenuante reţinute în favoarea acestuia este legală şi temeinică, raportat la faptul că, în aceleaşi împrejurări, pentru cel care a folosit cuţitul s-a coborât pedeapsa sub minim, reţinându-se circumstanţe în mod nejustificat, în timp ce inculpaţii care au lovit numai cu pumnii şi picioarele au fost sancţionaţi cu o pedeapsă ce reprezenta minimul, fără a li se reţine circumstanţe atenuante.
Pe acest considerent, Înalta Curte constată că această nouă individualizare a pedepsei s-a făcut avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă- pe fondul consumului de alcool, modalitatea de săvârşire, atitudinea procesuala a inculpatului, circumstanţele personale ale acestuia , respectiv faptul că este tânăr, cu un copil minor, nu a mai fost condamnat anterior, a recunoscut şi regretat fapta comisă, aspecte faţă de care se apreciază că pedeapsa astfel aplicată de către instanţa de control judiciar a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., singura modalitate de executare a pedepsei şi care poate asigura atingerea scopului educativ preventiv al acesteia, fiind cea în regim de detenţie, astfel că nu se impune redozarea acesteia, nici reţinerea de circumstanţe atenuante şi nici schimbarea modalităţii de executare.
Executarea pedepsei în condiţii privative de libertate este o garanţie a realizării scopului preventiv educativ al pedepsei, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 52 C. pen., în sensul corijării comportamentului inculpatului în societate şi al atitudinii pe care acesta trebuie să o aibă faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală.
În contextul arătat, reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare, într-una neprivativă de libertate, ar compromite scopul pentru care a fost instituită pedeapsa. În aceste condiţii, nu s-ar mai atinge reeducarea inculpatului, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Chiar dacă inculpatul va executa pedeapsa în condiţii de penitenciar, această dispoziţie nu cauzează suferinţe fizice şi nici înjoseşte persoana inculpatului pentru că modalitatea de executare constituie o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului
Cu privire la solicitările inculpaţilor L.V.M. şi L.C.A., Înalta Curte constată că ambele instanţe au realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpaţilor, respectând dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din perspectiva textului de lege arătat au fost valorificate de către prima instanţă lipsa antecedentelor penale, precum şi poziţia procesuală a inculpaţilor faţă de fapta de care sunt acuzaţi.
Astfel, în concret, prima instanţă a dat eficienţă disp.art. 3201 C. proc. pen. şi a aplicat inculpaţilor câte o pedeapsă în cuantum de 2 luni închisoare, ce reprezintă minimul prevăzut de lege, având în vedere atât circumstanţele reale, cât şi cele personale (sunt tineri, fără antecedente penale).
Aşa după cum nici instanţa de apel nu a reţinut, nici în recurs nu poate fi primită critica inculpaţilor recurenţi L.V.M. şi L.C.A. ce vizează aplicarea unei amenzi penale. Faţă de ansamblul probelor administrate, locul public de săvârşire a infracţiunii, modalitatea rapidă în care au acţionat inculpaţii, periculozitatea acestora şi consecinţele faptelor săvârşite (chiar dacă sunt diferite pentru aceşti doi inculpaţi), atitudinea acestora după comiterea faptei (inculpaţii au lăsat victima căzută la pământ şi au fugit cu un taxi , nedându-i nici un ajutor), Înalta Curte constată că în mod corect s-a ales ca modalitate de sancţionare pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării acesteia şi nu a amenzii.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.D., L.V.M.ă şi L.C.A. împotriva deciziei penale nr. 279/A din data de 10 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.D., durata prevenţiei de la 4 aprilie 2012 la 21 martie 2013.
Obligă recurenţii inculpaţi L.V.M. şi L.C.A. la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat P.D. la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1215/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 382/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
