ICCJ. Decizia nr. 117/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 46/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a dispus condamnarea inculpatului R.V.C., la: 500 lei amendă penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 3201 C. proc. pen. A pus în vedere inculpatului disp. art. 631C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. rap. la art. 181C. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 303 din Legea nr. 95/2006 rap. la art. 3021C. pen.
în baza art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 500 lei.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.V.C., pentru faptele de:evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achită pe inculpat pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 alin. (1) C. pen. rap. la art. 258 C. pen., cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitat pe inculpat pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.358 lei către partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Hunedoara.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile D.R., S.I.S., T.A.F., și B.C.R.
S-a dispus ca în baza art. 2,art. 4 și art. 6 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 75/2001 modificată prin Legea nr. 146/2005, la rămânerea definitivă a sentinței, o copie a acesteia să se comunice Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Hunedoara, pentru înscrierea în cazierul fiscal.
S-a dispus ca, în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, o copie a dispozitivului acesteia să se comunice Oficiului Registrului Comerțului Hunedoara, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin rechizitoriul procurorului dat în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brad, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.V.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005,art. 6 din Legea nr. 241/2005 în cond. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 alin. (1) C. pen., art. 303 din Legea nr. 95/2006 rap. la art. 3021C. pen. cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în cond. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în argumentarea soluției s-a reținut, pe scurt, că inculpatul, în calitate de administrator la SC R.C.C. SRL, în perioada 25 decembrie 2008-august 2010, a dispus utilizarea sumelor reținute și destinate bugetului consolidat al statului în alte scopuri (plată facturi, plată utilaje), nu a înregistrat în contabilitate suma de 5400 lei, a înscris în fals și a semnat în fals factura din 17 decembrie 2009, pentru suma de 1500 lei, iar pentru derularea obiectului de activitate al societății a folosit muncitori fără a le întocmi acte legale de angajare și, implicit, fără a le asigura drepturile legale.
în cauză s-au formulat cereri de constituire de parte civilă de către părțile vătămate Statul român prin A.N.A.F., D.R., S.I.S., T.A.F. și B.C.R.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul R.V.C. este administratorul SC R.C.C. SRL, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 12 u.p. în această calitate, inculpatul a reținut de la salariați și nu a virat la bugetul de stat, în perioada 25 decembrie 2008-15 aprilie 2010, contribuția individuală de asigurări sociale, contribuția individuală a salariaților de asigurări de șomaj, contribuția pentru asigurările de sănătate și impozitul pe venituri din salarii. Deși a reținut aceste sume de bani, inculpatul a dispus utilizarea lor în alte scopuri, cum ar fi plata facturilor telefonice, plata unor utilaje și alte cheltuieli, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (f. 99-139).
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, a solicitat aplicarea disp. art. 3201C. proc. pen. și a încercat să recupereze o parte din prejudiciu (1.000 lei f. 26 instanță)
S-a reținut că, fapta inculpatului de a reține și a nu vărsa la bugetul de stat a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005. Având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, cu referire la persoana inculpatului, poziția procesuală de recunoaștere, dispoziția manifestată de inculpat în a recupera prejudiciul produs, Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei, așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și prin aplicarea unei amenzi penale în cuantum de 500 lei.
Fapta inculpatului, de a dispune utilizarea în alte scopuri a sumei de 3.542 lei, reținută și nevirată, în perioada 25 decembrie 2008-15 aprilie 2010, la bugetul asigurărilor de sănătate întrunește elementele faptei de deturnare de fonduri, prev. de art. 303 din Legea nr. 95/2006 rap. la art. 3021C. pen. Având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, persoana inculpatului, poziția procesuală de recunoaștere, dispoziția manifestată de inculpat în a recupera prejudiciul produs, valoarea minimă a acestui prejudiciu, Tribunalul a apreciat că faptei îi lipsește pericolul social al unei infracțiuni iar în cauză sunt incidente disp. art. 181C. pen., urmând ca în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b1) C. pen., inculpatul să fie achitat pentru această faptă și să i se aplice o amendă administrativă în cuantum de 500 lei.
în ceea ce privește fapta de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, Tribunalul a constat că, față de adresa nr. 800084/HD din 26 ianuarie 2011 a M.F.P. - A.N.A.F. (f. 98), acesteia îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Astfel, potrivit textului de lege care incriminează fapta săvârșită, fapta constituie infracțiune doar dacă prin aceasta s-a produs un prejudiciu or, potrivit adresei menționate, prin neînregistrarea în contabilitatea a sumei de 5.400 lei nu a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului astfel că în cauză nu suntem în prezența unei infracțiuni.
Cu referire la fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 alin. (1) C. pen. rap. la art. 258 C. pen., Tribunalul a constat că, prin neîncheierea contractelor de muncă, nu se poate vorbi de o vătămare a intereselor legale ale unei persoane în condițiile în care, până la modificarea Legii nr. 53/2003 prin Legea nr. 40/2011, forma scrisă a contractului de muncă nu era obligatorie (art. 16) iar în lipsa acestui contract drepturile angajatului (ex. vechime în muncă, drepturi bănești, asigurări sociale) sunt recunoscute de către instanța civilă urmare a unei acțiuni promovate în fața acesteia. Mai mult, potrivit disp. art. 258 alin. (2) C. pen., în cauză acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, plângere care trebuia introdusă în termen de 2 luni, potrivit disp. art. 284 C. proc. pen., și care a fost depășit în cazul părții vătămate T.A.F. (f. 14 u.p.) însă în cauză are prioritate soluția de achitare față de cea de încetare a procesului penal.
în ce privește acuzație de săvârșire a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., constând în aceea că a falsificat semnătura și suma de bani înscrisă în factura fiscală din 17 decembrie 2009 (f. 36), cu scopul de a înregistra în contabilitate o sumă reprezentând un venit diminuat față de realitate s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deoarece înscrisul nu a produs efecte juridice.
Având în vedere soluția de condamnare/sancționare a inculpatului, prejudiciul produs bugetului de stat (10.358 lei) din care s-a recuperat suma de 1.000 lei (f. 26 instanță) și văzând și disp. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ.,inculpatul a fost obligat la plata sumei de 9.358 lei către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara.
Acțiunea civilă formulată de părțile civile D.R., S.I.S., T.A.F. și B.C.R. a fost respinsă cu motivarea că aceștia nu au dovedit existența vreunui prejudiciu.
împotriva acestei soluții a declarat apel Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara pentru Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând modificarea hotărârii în sensul obligării inculpatului și la plata accesoriilor calculate până la data plății efective a prejudiciului în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.
Deliberând asupra apelului în limitele criticilor formulate Curtea a reținut următoarele:
Direcția Generală a Finanțelor Publice a arătat prin adresa înaintată parchetului de pe lângă Judecătoria Brad - fila 65 dosar urmărire penală că SC R.C.C. SRL Brad înregistrează impozite și contribuții salariale cu reținere la sursă neachitate la scadență mai vechi de 30 de zile în sumă de 10358 lei. în fața instanței de fond s-a depus de către inculpat dovada achitării sumei de 1000 lei din cuantumul prejudiciului.
Deși a fost legal citată pe parcursul derulării procedurilor în fața instanței de fond partea civilă nu a invocat un alt cuantum al prejudiciului și nici nu a solicitat obligarea inculpatului la plata accesoriilor.
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen. constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale și în fața primei instanțe până la citirea acutului de sesizare.
în consecință în mod corect instanța de fond a acordat daunele materiale părții civile în limitele pretențiilor formulate. Faptul că sumele datorate de inculpat părții civile sunt purtătoare de accesorii nu justifică acordarea acestora atâta vreme cât nu au fost solicitate în termenul prescris de lege în cadrul procesului penal.
Față de cele ce preced, Curtea în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 46 din 23 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat partea civilă să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara.
Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta critică modul de soluționare a laturii civile a cauzei, apreciind că prejudiciul produs prin fapta inculpatului nu a fost corect stabilit de către instanțele anterioare. Recurenta parte civilă reiterează cele invocate și în apel susținând că inculpatul R.V.C. trebuia obligat și la plata accesoriilor calculate până la data plății efective a prejudiciului în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.
Prin urmare, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și obligarea inculpatului și la plata accesoriilor calculate până la data plății efective a prejudiciului în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.
Analizând decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art. 3859C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Examinând ansamblul probator administrat în cauza, înalta Curte constată că întinderea prejudiciului produs prin fapta comisă de către inculpat care a antrenat angajarea răspunderii penale față de acesta, a fost corect determinat de către prima instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală și instanța de judecată au îndatorirea să lămurească, pe bază de probe cauza sub toate aspectele.
înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a ținut cont la stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin fapta inculpatului, de suma indicată în adresa înaintată parchetului de pe lângă Judecătoria Brad - fila 65 dosar urmărire penală, adresă din care rezultă că SC R.C.C. SRL Brad înregistrează impozite și contribuții salariale cu reținere la sursă neachitate la scadență mai vechi de 30 de zile în sumă de 10358 lei, dar și de faptul că, la instanța de fond s-a depus de către inculpat dovada achitării sumei de 1000 lei din cuantumul prejudiciului.
De asemenea, pe parcursul derulării procedurilor în fața instanței de fond partea civilă nu a invocat un alt cuantum al prejudiciului și nici nu a solicitat obligarea inculpatului la plata accesoriilor, aceste pretenții find formulate tardiv în fața instanței de apel.
Astfel că, în mod justificat s-a respins apelul părții civile ca nefondat, întrucât în mod corect instanța de fond a acordat daunele materiale părții civile în limitele pretențiilor formulate. Faptul că sumele datorate de inculpat părții civile sunt purtătoare de accesorii nu justifica acordarea acestora atâta vreme cât nu au fost solicitate în termenul prevăzut de dispozițiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen.
Având în vedere că întinderea prejudiciului cauzat prin infracțiunea comisă de către inculpat a fost corect determinată în considerarea unor probe judicios administrate si evaluate de către instanțele anterioare, înalta Curte, constatând că decizia recurată este legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art. 3859C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 59/A din 10 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia - secția penală, privind pe intimatul inculpat R.V.C.
A obligat recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.V.C., s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 122/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 120/2013. Penal → |
|---|
