ICCJ. Decizia nr. 126/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 669/F din 27 iulie 2012, Tribunalul București - secția l-a penală a respins, cererea de revizuire ca tardiv formulată de condamnatul M.A.
A obligat pe condamnat la 700 lei cheltuieli judiciare statului, onorariul avocatului oficiu de 100 lei, urmând să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 4906/l11-6/2012 la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și cu nr. 26549/3/2012 la Tribunalul București, petentul M.A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 232 din 11 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București - secția a ll-a penală, prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în baza căreia s-a emis MEPI nr. 457 din 22 decembrie 2011 (pedeapsa începe la 19 iunie 2010 și expiră la 18 iunie 2015), hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4344 din 21 decembrie 2011, pronunțată de înaltei Curții de Casație și Justiție.
Analizând actele cauzei tribunalul a reținut că petentul se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Analizând motivele invocate de petent în sensul că acesta solicită aplicarea dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen. ca urmare a faptului că pe parcursul judecății el a recunoscut fapta pentru care a și fost condamnat definitiv de înalta Curte de Casație și Justiție și având în vedere Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, publicată în M. Of. la data de 02 decembrie 2011, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. cu privire la hotărârile judecătorești rămase definitive, s-a apreciat că prezenta cerere este tardivă.
înainte de a analiza admisibilitatea cererii, instanța a constatat că a fost formulată la data de 22 iunie 2012, așadar după expirarea termenului de 3 luni prevăzut de alin. ultim. al art. 4082C. proc. pen. de la publicarea în M.O. a excepției de neconstituționalitate invocată, respectiv 2 decembrie 2011, și ca atare este tardivă.
împotriva acestei sentințe, revizuientul a declarat apel, solicitând admiterea cererii de revizuire, având în vedere că la momentul la care a fost condamnat definitiv, în anul 2010, erau aplicabile disp. art. 3201C. proc. pen.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate având în vedere apelul declarat în cauză, precum și conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Corect s-a reținut tardivitatea formulării cererii de revizuire în raport de prevederile art. 4082C. proc. pen. și oricum cererea de investire a instanței ar fi inadmisibilă întrucât aplicarea art. 3201C. proc. pen. se face numai pentru cauzele aflate pe rol și se aplică de instanța care judecă o cauză pe fond sau în calea de atac ordinară.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat în cauză și a obligat apelantul revizuient la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul MJ.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs, revizuentul condamnat M.A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 4082C. proc. pen., a fost formulată în termen, respectiv după soluționarea contestației în anulare.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 4082C. proc. pen.: "Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.
Pot cere revizuirea:
a) oricare parte din proces, în limitele calității sale procesuale;
b) soțul și rudele apropiate ale condamnatului, chiar și după moartea acestuia;
c) procurorul.
Cererea de revizuire se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă a cărei revizuire se cere.
Cererea de revizuire se poate face în termen de 3 luni de la publicarea în M. Of. al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale.
Dispozițiile art. 4081alin. (5) - (11) se aplică în mod corespunzător.
Hotărârea instanței de revizuire este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea supusă revizuirii.
înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că prezenta cerere de revizuire nu întrunește cerințele art. 4082, chiar dacă aceasta vizează o hotărâre definitivă pronunțată într-o cauză în care s-a invocat dispoziția legală declarată neconstituțională, însă nu a fost formulată de inculpat în termen de 3 luni de la publicarea în M. Of. al României a deciziei Curții Constituționale, respectiv 2 decembrie 2011, și ca atare, corect cerea de revizuire a fost respinsă ca tardivă, fiind formulată cu depășirea termenului expres prevăzut de textul de lege evocat anterior.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat M.A. împotriva deciziei penale nr. 225 din 29 august 2012 a Curții de Apel București - secția l-a penală.
A obligat recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 131/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 125/2013. Penal → |
|---|
