ICCJ. Decizia nr. 125/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 710/P din 06 septembrie 2012 Curtea de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuient B.I. împotriva sentinței penale nr. 739 din 15 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Constanța.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat recurentul-revizuient la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 739 din data de 15 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Constanța s-a dispus: "în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulata de către revizuientul B.l. împotriva sentinței penale nr. 683 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei Constanța definitivă prin decizia penală nr. 771/P din 06 septembrie 2011 a Curții de apel Constanța.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obliga revizuientul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat."
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: la data de 19 martie 2012, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 8103/212/2012, cererea de revizuire a numitului B.I., care a fost înaintată de Parchetul Judecătoriei Constanța odată cu concluziile sale.
în susținerea cererii de revizuire, revizuientele prin mandatar, B.l. au arătat că sentința nr. 683 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei Constanța este netemeinică și nelegală, motivat de faptul că actul de vânzare cumpărare intervenit între acestea și condamnatul C.M., este fals, aspect ce reiese din expertiza aflată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr. 4458/P/1999 din data de 07 octombrie 2002 înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr. S1980/2002 din data de 17 octombrie 2002, respectiv nr. nou: 1/212/2002, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune (art. 215 alin. (2) C. pen.), fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.) și uzul de fals (art. 291 C. pen.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-au reținut, prin actul de acuzare, în fapt, următoarele: Părțile vătămate S.P. și S.W., persoane cu dublă cetățenie, română și germană, au deținut un apartament în Constanța. în cursul anului 1995, aceștia au părăsit România, stabilindu-se în Germania. în aprilie 1997 cele două părți vătămate au venit în România și au încheiat două procuri speciale (1679 și 1680) prin care împuterniceau pe numitul B.l. să administreze, cu depline puteri acel apartament, compus din 3 camere, care era achitat integral, iar prin cea de a doua procură cele două părți vătămate, îl împuterniceau pe B.l. ca, în numele lor să vândă cui va dori și la un preț convenabil acel apartament.
La data de 20 august 1998 B.l. a închiriat apartamentul numitului C.D. pentru o durată de 6 luni, la încheierea contractului fiind prezentă și familia S. închirierea apartamentului a fost facilitată de inculpatul C.M., nepotul familiei S. și fiul lui S.E., care Ie-a propus bunicilor să-i închirieze apartamentul lui C.D., așa având și el posibilitatea să locuiască în apartament când vine din Germania. C.D. a arătat că, la sfârșitul anului 1998 a plecat din apartament, deoarece a avut mai multe discuții contradictorii cu inculpatul, revenind în apartament în luna ianuarie 1999, ocazie cu care a constatat că acel apartament fusese vândut familiei D.C.C., acesta prezentându-i contractul de vânzare-cumpărare din 08 decembrie 1998. La data de 19 martie 1999 B.l. a încercat să-l contacteze pe C.D. pentru a discuta cu acesta prelungirea contractului de închirierea apartamentului, aflând cu această ocazie că apartamentul fusese vândut familiei D.C.C.
Prin sentința penală nr. 704 din 20 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, s-a hotărât: în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal față de inculpatul C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal față de inculpatul C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
în baza art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, condamnă inculpatul C.M., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.
în baza art. 81 C. pen. suspendă condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.
în baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării art. 83 privitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
la act că părțile vătămate S.P. și S.W., prin procurist B.l. nu s-au constituit părți civile în cauză.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. obligă inculpatul C.M. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
în baza art. 189 C. proc. pen. onorariu apărător oficiu (C.F.) în cuantum de câte 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța.
Cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă. Conform deciziei penale nr. 371 din 22 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, s-au admis apelurile declarate de părțile civile S.P. și S.W., prin procurist B.l., împotriva sent. pen. nr. 704 din 20 iunie 2008 a Judecătoriei Constanța, s-a desființat sentința atacată și s-a dispus rejudecarea de către prima instanță, pentru a soluționa acțiunea civilă a cauzei. în urma rejudecării, prin sentința penală nr. 683 din 28 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Constanța, instanța a dispus: Respinge excepția lipsei calității procesuale active a procuristului B.l. Respinge cererea formulată de procuristul B.l., în numele părților vătămate S.P. și S.W. privind acordarea despăgubirilor materiale și morale, ca nedovedită.
Respinge cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare din 19 octombrie 1998 și cererea de restituire în natură a apartamentului către părțile vătămate S.P. și S.W. în baza art. 189 C. proc. pen. onorariu apărător oficiu (C.G.) în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța. Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Prin decizia penală nr. 771/P din 06 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanta, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de părțile vătămate S.P. și S.W. împotriva sentinței penale nr. 683 din 28 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Constanța.
Analizând cererea de revizuire formulată, instanța a apreciat că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.
Din interpretarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Din aceleași dispoziții rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. c), revizuirea poate fi cerută când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, dar pentru dovedirea acestui caz de revizuire, legiuitorul a mai prevăzut o condiție de admisibilitate și anume, ca actul (înscris autentic sau sub semnătură privată) să fi fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, sau prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului.
însă, prin sentința penală nr. 683 din 28 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Constanța, instanța a respins cererea formulată de părțile vătămate S.P. și S.W., privind anularea contractului de vânzare cumpărare din 19 octombrie 1998, soluția instanței devenind definitivă prin decizia penală nr. 771/P din 06 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanta, conform căreia au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de părțile vătămate S.P. și S.W. împotriva sentinței penale nr. 683 din 28 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Constanța. Având în vedere cele mai sus menționate pentru a se putea invoca motivul prevăzut la art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. trebuia ca săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri să fi fost constatată printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului.
Pe cale de consecință, invocarea acestui caz de revizuire s-a apreciat că este inadmisibilă în condițiile în care nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului prin care să se fi dispus asupra fondului cauzei.
Ținând seama că revizuirea este o cale extraordinară de atac care vizează cazuri expres și limitativ prevăzute de lege și întrucât prezenta instanță învestită cu soluționarea unei asemenea cereri nu a constatat ca in cauza sa fie incident - raportat la motivele invocate in cerere de petente - vreunul din cazurile reglementate în art. 394 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de către B.l. ca inadmisibilă, aceasta întrucât sent. pen. 683 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin dec. pen. nr. 771/P din 06 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța se bucură de autoritate de lucru judecat, de prezumția de legalitate și veridicitate. Față de aceste considerente, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea formulata de către revizuientul B.l., împotriva sentinței penale nr. 683 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin dec. pen. nr. 771/P din 06 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul, la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
în termen legal, revizuientul B.l. a formulat recurs împotriva sentinței primei instanțe pe care a considerat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
în cererea de revizuire, recurentul a invocat faptul că actul de vânzare cumpărare încheiat intre părțile vătămate S.P., S.W. și inculpatul C.M. este fals, așa cum rezultă din expertiza aflată la dosarul cauzei. Temeiul invocat de către recurentul revizuient B.l. este cel prevăzut de art. 394 lit. c) C. proc. pen., potrivit cu care revizuirea poate fi cerută când "un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, a fost declarat fals". Pentru admiterea cererii de revizuire se cer două condiții. înscrisul folosit ca mijloc de probă să fi fost declarat fals după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare;înscrisul declarat fals să fi dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Cum, în speță, nu există nici o hotărâre prin care să constate existența falsului invocat de către recurentul revizuient, curtea a constatat că în mod corect instanța de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Pe cale de consecință, curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuient B.l., împotriva sentinței penale nr. 739 din 15 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Constanța.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul-revizuient la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.
împotriva acestei decizii, a declarat un nou recurs revizuentul B.l.
Analizând cauza, înalta Curte constată că recursul formulat de către revizuentul B.l. este inadmisibil, pentru următoarele motive:
Normele de procedură penală sunt de strictă și imediată aplicare, fiind unanim acceptat caracterul activ al acestora, care trebuie examinat în raport cu data când se desfășoară acțiunea procesuală față de care legea de procedură este activă.
Dispozițiile art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 281C. proc. pen. referitoare la competența după materie a curții de apel, astfel încât la pct. 3 al textului de lege menționat se arată că recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorie în primă instanță se judecă la curtea de apel, ca instanță de recurs, cu excepția celor date în componența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Cum decizia nr. 710/P din 06 septembrie 2012 pronunțată ca de Curtea de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, ca instanță de recurs, a fost definitivă, nefiind una dintre hotărârile supuse recursului, a rezultat că a fost inadmisibilă calea de atac promovată de către revizuentul B.l. în temeiul art. 192, alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 126/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 118/2013. Penal → |
|---|
