ICCJ. Decizia nr. 1240/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1240/2013
Dosar nr. 16570/63/2012
Şedinţa publică din 10 aprilie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 455 din 1 noiembrie 2012, Tribunalul Dolj, în baza art. 174 şi 175 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.F., la pedeapsa principală de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., mai puţin dreptul de a alege, pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului din 30 iulie 2012 ia zi.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., mai puţin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea faptelor.
A fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 01 octombrie 2012 s-a înregistrat pe rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, privind pe inculpatul T.F., trimis în judecată în stare de arest preventiv în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174 şi 175 lit. c) C. pen.
Prin încheierea din 31 iulie 2012, pronunţată în dosarul nr. 13334/63/2012, Tribunalul Dolj a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.F. pe o durată de 29 zile, fiind emis mandat de arestare preventivă nr. 70 din 31 iulie 2012.
Prin încheierea de şedinţă din data de 24 august 2012, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 29 august 2012 şi până la data de 27 septembrie 2012, măsură prelungită de aceeaşi instanţă până la data de 27 octombrie 2012, inclusiv.
La data de 30 iulie 2012, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul T.F. şi s-a solicitat instanţei de judecată arestarea preventivă a acestuia, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi 175 lit. c) C. pen.
Inculpatul T.F. locuieşte în comuna Dobroteşti, sat Nisipuri, împreună cu părinţii săi, T.M. şi T.L.
Între inculpat şi victima T.M. au existat în permanenţă relaţii tensionate, ambii fiind consumatori de alcool, tatăl său fiind o fire violentă, fiind condamnat anterior pentru comiterea a două infracţiuni de omor calificat.
În data de 28 iulie 2012, inculpatul T.F. a plecat Ia o stână situată în extravilanul satului Nisipuri, unde aveau mai multe capre, pentru a ridica brânza ce i se cuvenea.
În jurul orelor 18,00 a revenit la domiciliu, găsindu-l pe tatăl său, T.M. în curtea casei.
Întrucât a sesizat că fiul său nu a adus brânză şi era sub influenţa alcoolului, T.M. i-a reproşat acestuia că a vândut brânza pe băutură şi ţigări, după care, s-a repezit la el, l-a luat cu mâinile de gât şi la trântit la pământ, după care a început să-l lovească cu pumnii.
Observând că soţul său a început să se bată cu fiul, martora T.L. a intervenit şi i-a despărţit pe cei doi. În momentul în care s-a ridicat în picioare, inculpatul T.F. l-a lovit pe tatăl său cu pumnul în figură şi după aplicarea loviturii, s-a retras în bucătărie.
Victima T.M. a plecat după fiul său şi ajungându-l din urmă, în bucătăria casei, a început să se îmbrâncească şi să se lovească. reciproc cu acesta.
În timp ce se îmbrânceau, cei doi au căzut Ia pământ şi în acel moment a intervenit din nou martora T.L., care a reuşit să-i despartă. După ce inculpatul şi victima s-au ridicat în picioare, martora T.L. s-a interpus între soţul şi fiul său, încercând să-i despartă. Profitând de faptul că mama sa se afla între el şi tatăl său, inculpatul T.F., ştiind că pe plita sobei din camera alăturată se află un cuţit, a deschis uşa încăperii şi de pe plita sobei aflată în imediata vecinătate a uşii a luat cuţitul, după care, profitând de faptul că mama sa se afla între el şi tatăl său, l-a lovit pe acesta cu cuţitul în zona abdominală.
În momentul în care a lovit cu cuţitul, T.M. nu-l atacase şi nici nu avea cum să facă acest lucru întrucât martora T.L. era interpusă între el şi fiul său, T.F.
După ce i-a aplicat lovitura de cuţit, victima a căzut la pământ, pierzându-şi cunoştinţa.
Observând că soţul său agonizează, martora T.L. a strigat la vecinele sale, U.F. şi U.C., solicitându-le ajutorul, aceste au venit la locuinţa familiei T. şi au constatat că T. M. decedase.
Medicul ambulanţei sosit la faţa locului a constatat decesul victimei, cât şi faptul că aceasta prezenta mai multe plăgi înjunghiate la nivelul toracelui şi abdomenului.
Cu ocazia efectuării necropsiei s-a constatat că moartea victimei T.M. a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragie, urmarea unei plăgi tăiate înţepate abdominale, cu interesare renală.
Leziunile au fost produse cu un corp tăietor înţepător, posibil cuţit, fiind aplicate din faţă, lateral stânga-dreaptă, între leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiţionată (raport medico-legal de autopsie nr. 3181/ A3 din 26 septembrie 2012).
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului T.F. de a aplica, lovituri cu cuţitul, tatălui său, victima T.M., cauzându-i leziuni ce i-au produs decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi 175 lit. c) C. pen.
Fiind audiat, inculpatul T.F. a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cauză Ia urmărirea penală conform dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.
Faptele au fost stabilite prin proces-verbal de cercetare la fata locului, acte medico-legale, declaraţiile martorilor T.L., U.F., U.A.C., proces-verbal întocmit de organele de poliţie la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, privind pe victima T.M. şi declaraţiile inculpatului.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 3183/ A3 din 26 septembrie 2012 moartea numitului T.M. a fost violentă, s-a datorat şocului hemoragie urmare a unei plăgi tăiate înţepate abdominale cu interesare renală; leziunile au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înţepător (posibil cuţit sau similar); leziunile de la nivelul peretelui osos toracic au putut fi aplicate din faţă, lateral dreapta - stânga iar între plaga abdominală şi deces există legătură de cauzalitate directă necondiţionată.
Situaţia de fapt a rezultat din recunoaşterea inculpatului care se coroborează şi este susţinută de restul probelor administrate respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului precum şi planşa fotografică; procesul verbal de conducere în teren, precum şi planşa fotografică; fişa de constatări preliminare medico-legale precum şi raportul de constatare medico-legală nr. 3183/ A3 din 26 septembrie 2012 întocmit de I.M.L. Craiova; declaraţiile martorilor T.L., U.F., U.A.C.
Instanţa a reţinut faptul că inculpatul a săvârşit fapta în stare de provocare.
Astfel, din probele administrate a rezultat faptul că cel care a declanşat conflictul a fost victima care a început să-l lovească pe inculpat. După ce acesta a reuşit să scape de acţiunea agresivă a victimei, datorită intervenţie martorei T.L., victima a continuat acţiunea agresivă intrând peste el în casă, continuând să-l lovească. Având în vedere, pe de o parte, desele conflicte existente între cele două părţi, faptul că aşa cum a arătat şi martora prezentă la conflict T.L., victima l-a ameninţat pe inculpat că-l va omorî, instanţa a apreciat că respectiva ameninţare a fost de natură a-i crea inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoţie, întrucât anterior victima mai săvârşise două infracţiuni de omor, una împotriva unui alt membru al familie sale, respectiv tatăl său, fiind cunoscută ca o persoană agresivă. Infracţiunea a fost deci săvârşită de inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de acţiunea provocatoare a victimei.
Pentru aceste motive, instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat în stare de provocare, limitele de pedeapsă ale acesteia urmând să fie reduse cu o treime, având în vedere că inculpatul a înţeles să uzeze de procedura reglementată de art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere conform art. 72 C. pen., pericolul social concret al faptelor săvârşite, determinat atât de modul in care acestea au fost comise, precum şi datele privind persoana inculpatului, precum şi dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Astfel, având în vedere gravitatea efectivă a faptei locul săvârşirii faptei, faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, vârsta inculpatului, faptul că fapta a fost comisă în stare de provocare, instanţa a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse sub minimul special al pedepsei reduse.
De asemenea, instanţa a dispus condamnarea inculpatului şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen., mai puţin dreptul de a alege, pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului din 30 iulie 2012 lăzi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului, apreciind că temeiurile avute în vedere la arestarea sa preventivă se menţin şi în prezent.
Având în vedere că la comiterea infracţiunii, respectiv inculpatul a folosit un cuţit, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul T.F., arătând că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut în favoarea sa dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen., deşi a comis fapta pe fondul provocării din partea victimei, nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.
Prin decizia penală nr. 19 din 22 ianuarie 2013, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul T.F., împotriva sentinţei penale nr. 455 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului Dolj, a dedus detenţia preventivă şi a obligat inculpat la plata sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Analizând hotărârea apelată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, a susţinerilor inculpatului apelant, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi încadrarea juridică, fapta inculpatului T.F. constând în aceea că la 28 iulie 2012 a aplicat lovituri cu cuţitul tatălui său, victima T.M., cauzându-i leziuni ce au produs decesul acestuia, realizând, sub aspect constitutiv, elementele infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
De asemenea, a apreciat că instanţa de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, dând eficienţă circumstanţelor legale reţinute în sarcina acestuia, respectiv dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., reţinând în favoarea inculpatului şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., aplicând acestuia o pedeapsă sub minimul special „prevăzut de lege, conform dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Pe de altă parte, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social ridicat al faptei comise, circumstanţele reale de săvârşire a infracţiunii, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care a săvârşit fapta în stare de provocare, a recunoscut şi regretat sincer fapta comisă şi nu are antecedente penale.
Curtea de apel a apreciat că la dosarul cauzei nu au fost identificate elemente care să conducă la reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., fapt pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul ca nefondat.
II. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul T.F. invocând cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., considerând că pedeapsa aplicată este mult prea mare, solicitând instanţei admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat, apreciază ca fiind nefondat recursul declarat inculpatul T.F. pentru următoarele considerente:
Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existenţa faptei şi forma de vinovăţie cu care acesta a acţionat.
Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpatului T.F. cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei, întrucât la procesul de individualizare a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, respectiv scuza provocării, iar conform dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportarea făptuitorului.
În ceea ce priveşte atitudinea sinceră de recunoaştere a faptei săvârşite, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost deja reţinută prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., astfel că nu mai poate fi valorificată încă o dată prin reţinerea ca şi circumstanţă atenuantă în baza art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în acest sens este şi decizia penală nr. 754 din 15 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., pot coexista cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu reflectă comportamentul sincer al inculpatului.
Totodată, Înalta Curte nu a identificat circumstanţe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea reducerii cuantumului pedepsei, astfel că, instanţa apreciază că nu este justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reţinute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei de 9 ani închisoare fiind necesar creării premiselor conştientizării de către inculpat a faptei sale şi asumării consecinţelor acesteia, iar pe de altă parte, instanţa de recurs nu a identificat circumstanţe favorabile inculpatului, alte decât cele reţinute de instanţele anterioare, care să poată fi valorificate în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 19 din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia de la 30 iulie 2012 la 10 aprilie 2013 şi îl va obliga la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 iei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 19 din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia de la 30 iulie 2012 la 10 aprilie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1237/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1242/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
