ICCJ. Decizia nr. 1242/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1242/2013

Dosar nr. 5466/30/2012

Şedinţa publică din 10 aprilie 2013

Deliberând asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 322/ PI din 20 septembrie 2012, pronunţată în dosarul nr. 5466/30/2012, Tribunalul Timiş în temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., I-a condamnat pe inculpatul B.M.O.S., la 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de imigranţi.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen., pe un termen de 3 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la un an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 28 martie 2012 şi până la zi.

În temeiul art. 117 alin. (3) C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului în ţara de origine, Algeria, după executarea pedepsei.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.P., zis A., la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pe un termen de 3 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv, din data de 29 martie 2012 şi până în data de 11 aprilie 2012.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri:

- se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de această instituţie;

- va anunţa Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş cu privire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- va comunica şi va justifica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş orice schimbare a locului de muncă; va comunica orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

În temeiul art. 86³ alin. (3) lit. a) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 150 ore în locaţia anume stabilită de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenta condamnatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe perioada suspendării executării pedepsei principale, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D.O., zis „A.", la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de migranti.

În temeiul art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranti.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri:

- se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de aceasta instituţie;

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe perioada suspendării executării pedepsei principale, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A, la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat, inculpatului pedeapsa complementară, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 lit. b) C. pen., pe un termen de 3 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b), C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri:

- se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de aceasta instituţie;

- va comunica şi va justifica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş orice schimbare a locului de muncă;

- va comunica orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86³alin. (3) lit. a) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 150 ore în locaţia anume stabilită de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe perioada suspendării executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.C.A., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi.

În temeiul art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri:

- se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de aceasta instituţie;

- va anunţa Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş cu privire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- va comunica şi va justifica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş orice schimbare a locului de muncă;

- va comunica orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

în temeiul art. 86³ alin. (3) lit. a) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 150 ore în locaţia anume stabilită de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia condamnatului asupra dispoziţiei art. 864 C. pen., privind, revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe perioada suspendării executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata B.A., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. proc. pen., termen de 3 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei pe un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata se va supune următoarelor măsuri:

- se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de aceasta instituţie,

- va comunica şi va justifica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş orice schimbare a locului de muncă;

- va comunica orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

în temeiul art. 86³ alin. (3) lit. a) C. proc. pen., a fost obligată inculpata să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 150 ore în locaţia anume stabilită de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia condamnatei asupra dispoziţiei art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe perioada suspendării executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 112 lit. f) C. pen., raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 75 euro de la inculpatul C.P.

în temeiul art. 112 lit. f) raportat la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.M.S. a sumei de 400 euro depusă la B.C.R., prin ordinul de încasare nr. 2012040200025566, a sumelor de 90 de euro şi 1150 euro depuse la B.C.R., prin ordinul de încasare nr. 2012040200025566.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii sa achite in favoarea statului suma de 2000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 26/D/P/2012 din data de 21 iunie 2012, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş, la data de 21 iunie 2012, sub număr unic de dosar 5466/30/2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – S.T. Timişoara, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.M.S., C.P., C.D.O., C.A., R.C.A. şi B.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de grup infracţional organizat şi trafic de migranţi, fapte prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Starea de fapt reţinută de acuzare este următoarea:

În urma activităţilor de investigare efectuate pe linia prevenirii şi combaterii activităţilor de crimă organizată şi trafic de migranţi, organele de poliţie din cadrul I.T.P.F. Timişoara au constatat că începând cu anul 2012, în zona judeţului Timiş, a început să activeze grupare de criminalitate organizată, transfrontalieră, specializată în operaţiuni de trafic de migraţi. Din grupul infracţional au fost identificaţi cetăţeanul algerian B.M.S., cetăţeanul marocan B.A. şi cetăţenii români C. v P., C.D.O., C.A., R.C.A.

Din cercetări a rezultat că pe teritoriul Republici Serbia, numitul „W.", cetăţean tunisian, s-a ocupat de racolarea migranţilor de origine arabă, proveniţi din ţările din nordul Africii, pe care în schimbul unor sume de bani şi ajutat de către alţi infractori neidentificaţi, i-a condus la frontiera română şi i-a ajutat să treacă fraudulos în România. Conform instrucţiunilor primite de la „W.", după intrarea pe teritoriul României, migranţii au apelat la numărul xxxx, care în prima parte a anului 2012, a fost utilizat de către cetăţeanul tunisian H.L. Acesta s-a ocupat de organizarea şi finanţarea activităţii de trafic de migranţi în judeţul Timiş. După ce în prima parte a lunii februarie a anului 2012, acesta a reuşit să treacă fraudulos frontiera de stat şi să fugă în ţările Europei Occidentale, activitatea infracţională a fost preluată de către cetăţeanul algerian B.M.S., care a fost contactat pe numărul de telefon menţionat de către migranţii veniţi din Serbia, pentru a primi sprijin în vederea deplasării în Austria, prin trecerea frauduloasă a frontierelor. În România, cetăţeanul algerian împreună cu C.P., C.D.O., au pus bazele unui grup infracţional, care în perioada februarie-martie 2012, s-a ocupat de racolarea, organizarea, cazarea, transportul şi trecerea peste frontieră a mai multor-grupuri de migranţi. Cei doi cetăţeni români, au atras în cadrul grupului pe C.A., R.C.A., care au avut rolul de transportatori ai migranţilor.

În principal, grupul infracţional a acţionat după acelaşi tipar, astfel: S. s-a ocupat cu racolarea imigranţilor, în special din Centrul O.R.I. Timişoara, după care lua legătura cu C.P. sau C.D.O. pentru a se ocupa de organizarea activităţii de trafic de migranţi. Aceştia i-au contactau pe transportatori şi după ce discutau detaliile planului, cei din urmă îi preluau pe migranţi şi îi transportau în proximitatea frontierei cu Ungaria. Aici, migranţii treceau fraudulos frontiera în Ungaria, şi de pe teritoriul statului vecin erau preluaţi de către transportatori şi duşi până Ia Viena, de unde se puteau deplasa spre mai multe ţări din Europa Occidentală. Tot în legătură cu grupul infracţional, a fost identificată B.A., studentă la Universitatea de Medicină şi farmacie Timişoara, care a asigurat servicii de translator între infractorii români şi migranţi şi s-a ocupat de cazarea temporară a unor migranţi.

La data de 28 martie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de B.M.S., C.P., C.D.O., C.A., R.C.A., şi B.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat şi trafic de migranţi, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001. În fapt s-a reţinut că, în cursul anului 2012, susnumiţii, împreună cu alte persoane neidentificate, s-au constituit într-un grup infracţional organizat, pentru călăuzirea în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a mai multor cetăţeni străini. După constituirea grupului, în cursul lunilor februarie şi martie 2012, în „mod repetat”, susnumiţii au recrutat, organizat şi călăuzit mai multe grupuri de migranţi, pentru a părăsi în mod fraudulos teritoriul ţării.

Pentru descoperirea faptelor de natură infracţională desfăşurate de inculpaţi şi pentru identificarea altor persoane implicate în traficul de migranţi, cât şi pentru strângerea de probe, au fost introduşi în cauză investigatori M.D. şi colaboratorii S.S., Şt.A. De asemenea, s-a autorizat interceptarea convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice purtate de către infractori precum şi înregistrarea audio video şi ambiental a activităţilor infracţionale desfăşurate de către aceştia.

1. La data de 10 februarie 2012, colaboratorul S.S. (care a avut legături cu H.L.), s-a întâlnit în incinta Complexului „l.M.", cu B.M.S., care s-a prezentat ca fiind fratele lui H.L. Acesta a venit însoţit de patru persoane de etnie arabă şi i-a cerut colaboratorului să îi conducă la frontiera cu Ungaria. După întâlnire, S.S., împreună cu cei patru indivizi, s-au deplasat până după localitatea Cenad, unde cei patru migranţi, au coborât şi s-au deplasat spre frontiera statului vecin. Când au ajuns la o distanţă de aproximativ 500 de metri de frontieră, cei patru migranţi au fost prinşi şi reţinuţi de către poliţia de frontieră. Întâlnirea dintre cei doi a fost supravegheată şi înregistrată în mediul ambiental, în baza Ordonanţei nr. 59/2012, emisă de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, la 10 februarie 2012, confirmată prin încheierea nr. 49 din 13 februarie 2012, emisă de către Tribunalul Timiş.

În ziua următoare, B.M.S. s-a întâlnit cu S.S., căruia i-a spus că împreună cu „A." (C.P.) şi „O." (C.D.O.), este implicat în recrutarea, organizarea şi transportul grupurilor de migranţi şi i-a comunicat telefonul cu numărul xxxx, utilizat de către C.P.

2. În cursul lunii februarie învinuita B.A. a cazat în locuinţa sa din Complexul studenţesc, un număr de patru migranţi care intenţionau să ajungă în Austria. La data de 14 februarie 2012, ora 17.27, A., de la postul telefonic xxxx l-a sunat pe C.D.O. la postul telefonic xxxx, şi din discuţia interceptată şi înregistrată în baza autorizaţiei nr. 85/2012, emisă de către Tribunalul Timiş, a rezultat că migranţii sunt în locuinţa sa, utilizând pentru acesta formula „băieţii, tot la mine acasă aşteaptă!", precizând apoi pe parcursul convorbirii, „ştiu sigur că vii, dar ei aşteaptă şi vrea să plece că!".

După câteva minute, la ora 17.49, O. a fost sunat de către C.A., care i-a spus că nu a reuşit să procure o maşină, existând suspiciunea că acesta este implicat în transportul celor patru migranţi din locuinţa învinuitei. La ora 18.10, între cei doi a avut loc o altă discuţie, din care a rezultat că „fata care ştie româneşte"; (fiind vorba de învinuita B.A.) vrea să audă confirmarea. Din convorbire a rezultat că transportul va fi efectuat a doua zi seara, de către fratele lui C.A.

În ziua următoare, între O. şi C.A. au avut loc trei convorbiri telefonice, la orele 18.57, 19.05 şi 20.18, din care rezultă că au acţionat pentru scoaterea migranţilor, utilizând formulări de genul; „iei îţi dă ţie ăia 300 de euro, o zis că nu-i nici o problemă aia, dar tu le dai jumătate din sumă înapoi dacă îi prinde, aia vor să ştie?", „eu sunt aicea, eu oricum îs la ei, am parcat maşina lângă tomberoane şi sunt aicea deja, numai când ajung jos să-mi spui să iasă ei. În aceeaşi seară, la ora 22.28, B.A. I-a sunat pe O., şi din discuţia acestora a rezultat că migranţii sunt plecaţi şi sunt undeva lângă un lac, unde se pare că s-au rătăcit şi pentru acest motiv i-a cerut lui O. să vină la ea, de unde probabil că urma să îi dirijeze, utilizând formula „ei lângă lac, întuneric acolo şi are nevoie de tine!”.

La data de 16 februarie 3012, la ora 00.42, C.A. l-a contactat telefonic pe O. şi din discuţii a rezultat că migranţii, A. că „băieţii", au dat de un lac, precizând că din locul respectiv, în partea stângă, se vede vama. în continuarea convorbirii, cei doi s-au consultat cu privire ia direcţia în care trebuie să deplaseze grupul de migranţi. În aceeaşi zi, la ora 04.13, C.A. l-a sunat pe O. şi cel din urmă i-a spus că au ajuns în loc. Mako din Ungaria. În timpul discuţiilor, pe fundal, lângă O., s-a auzit vocea lui B.A., care a spus „o pus semn acolo unde scrie M., o văzut, o eşarfă!”.

3. La data de 02 martie 2012, C.P. a avut o convorbire cu un cetăţean străin, care i-a solicitat numele şi prenumele pentru a-i trimite bani prin sistemul M.G. În ziua următoare, la data de 03 martie 2012, C.P. i-a solicitat lui R.C.A. să efectueze „un transport cu un grup de migranţi până în apropierea vămii Turnu din jud. Timişoara.” cu autoturismul proprietate personală, împreună cu numiţii P.V. şi P.A.P. cu autoturismul s-au deplasat până în apropierea frontierei, lângă Vama Turnu, unde cei şase migranţi au coborât şi au trecut ilegal pe jos în Ungaria, unde au fost prinşi de către poliţia de frontieră. R.C.A. împreună cu P.V. şi P.A.P. au fost depistaţi în localitatea Turnu de către poliţia de frontieră, iar după ce au dat câte o declaraţie, au fost eliberaţi.

Din discuţia telefonică din data de 03 martie 2012, ora 04.21, dintre C.P. şi R.C.A., a rezultat că migranţii au fost lăsaţi în zona frontierei. În timpul convorbirii, R.C.A. a spus „vezi că acum i-am lăsat A.!", precizând că „poliţia îi în Turnu. M-am băgat pe o străduţă!". În aceeaşi convorbire, C. i-a spus Iui A. următoarele „după ce te sună A., Ie zici că trebuie să aştepte vreo jumătate de oră ca să se lumineze şi după aia mai încolo, să fie între zi şi noapte, ştii, mă gândesc să le ia o oră două să treacă vama oricum!". La ora 05.57, A. l-a contactat pe C. şi i-a spus „na, poţi să te duci după ei C.!", apoi la ora 06.24, R.C.A. i-a comunicat lui C.P. că a fot prins de către poliţie.

La aceeaşi dată, pe lângă R.C.A., P.V. şi P.A.P., poliţia de frontieră i-a prins şi reţinut pe migranţii A.A.B., B.M.K. şi B.M., transportaţi în zona frontierei de către infractorii menţionaţi.

După audieri, într-o discuţie telefonică de la ora 08.05, R.C.A. i-a cerut lui C.P. să îşi arunce telefonul şi cartela, precizând că „ei o vomitat tot.!", rezultând astfel că migranţii au dat detalii cu privire la modul în care au ajuns în zona frontierei.

4. La data de 06 martie 2012, C.P., s-a deplasat Ia Cafe barul „C.C." din Timişoara, unde s-a întâlnit cu mai mulţi migranţi pentru a discuta detaliile unei viitoare treceri a frontierei. La un moment dat, în faţa localului şi-a făcut apariţia C.D.O. şi a discutat câteva minute cu A. şi cu un migranţi. Întâlnirea a fost înregistrată şi filmată în mediul ambiental, în baza autorizaţiei 92 din 15 februarie 2012 emisă de către Tribunalul Timiş.

În ziua următoare, la ora 18.19, C.P. I-a sunat pe S. şi au stabilit o întâlnire la localul menţionat.

5. La data de 12 martie 2012, C.P. zis „A." împreună cu B.M.S. şi C.A. zis A. „au organizat transportul a 12 migranţi cu 4 autoturisme” până în apropierea vămii Vărsând pentru a trece ilegal în Ungaria, fiind prinşi de către poliţia de frontieră română. În urma supravegherilor ambientale, a rezultat că la data de 12 martie 2012, ora 18.00, C.A., s-a întâlnit în Localul H. cu cetăţenii români N.I., L.S.R., C.V. şi D.C. S-au deplasat în apropierea loc. Vărsând, unde au fost prinşi de către poliţia de frontieră. Înainte de aceasta, la ora 14.56, A. I-a contactat pe C.A. şi l-a întrebat despre ora 5, existând astfel suspiciunea că o parte din migranţi au fost cazaţi de către învinuită.

A. l-a sunat din nou pe C.A. şi l-a informat că migranţii au fost prinşi de către poliţie, confirmându-se astfel implicarea acesteia în activitatea de trafic de migranţi.

6. La data de 26 martie 2012, investigatorul R.M. s-a întâlnit cu C.P. şi apoi cu S., pentru a stabili ora plecării spre loc. Vărsând şi preţul care urma să fie plătit pentru fiecare migrant. Aceştia au stabilit ca pentru fiecare persoană care urma să treacă fraudulos frontiera, să fie plătită suma de 50 de euro, iar la finalul transportului încă 5OO de euro. După discuţiile de mai sus, la ora 19.00, R.M. s-a întâlnit cu C.P. în faţa complexului „G.", unde a apărut S. cu încă patru migranţi. C.P. i-a urcat pe aceştia într-un microbuz, în care s-a urcat şi investigatorul, după care s-au îndreptat spre Vama Vărsând.

Înainte de frontieră, imigranţii au coborât şi s-au deplasat spre frontieră, unde au fost prinşi de către poliţişti de frontieră. Pentru activităţile de mai sus, investigatorul a primit suma de 200 de euro.

7. În data de 28 martie 2012, în jurul orei 14.00, la un bar din Zona Dacia din Timişoara, S., însoţit de C.P., s-a întâlnit cu investigatorul R.M., căruia i-a spus că i-a expirat viza de şedere în România, şi pentru că există posibilitatea să fie expulzat în orice moment, intenţionează să părăsească fraudulos ţara împreună cu un prieten, tot cetăţean arab, care va suporta cheltuielile de transport şi suma de 800 de euro reprezentând contravaloarea transportului. În aceeaşi zi, susnumiţii s-au întâlnit la „G.", unde S. i-a dat investigatorului suma de 200 de euro, urmând ca diferenţa de până Ia 800 să fie achitată la momentul în care vor ajunge în Viena. După efectuarea plăţii, S. împreună cu cetăţeanul algerian K.A., s-au urcat într-un autoturism, împreună cu investigatorii R.M. şi l.A. şi s-au deplasat spre Vama Cenad. Pe drum, după ce au ieşit din Timişoara, S. şi K.A. s-au ascuns în portbagajul maşinii. În Punctul de trecere al frontierei Cenad, în urma controlului efectuat, cei doi infractori au fost găsiţi ascunşi în portbagajul maşinii. Asupra inculpatului B.M.S., s-a găsit suma de 900 de euro iar asupra lui K.A., suma de 1150 de euro. Sumele de bani menţionate urmau să fie plătite de către cei doi infractori după ce treceau fraudulos frontiera în Ungaria.

În faţa instanţei, inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunilor, solicitând să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., privind procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei.

Având în vedere poziţia procesuală a inculpaţilor, instanţa de fond a stabilit că probele sunt suficiente pentru a-şi forma o părerea şi a dispus soluţionarea cauzei în baza probelor propuse de acuzare, confirmate prin poziţia de recunoaştere a inculpaţilor.

S-a reţinut, în fapt, de către instanţă, că în perioada ianuarie - martie 2012 inculpaţii s-au constituit într-un grup organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi. Activitatea ilicită specifică laturii obiective a acestei infracţiuni constă din stabilirea unor relaţii de colaborare între membrii grupării în vederea facilitării traficului de migranţi, faptul că aceştia aveau roluri prestabilite, respectiv inculpatul B.M.S. se ocupa de recrutarea migranţilor şi organizarea activităţii, inculpata B.A. s-a ocupat de recrutarea şi cazarea migranţilor într-un apartament închiriat pe raza localităţii Timişoara, inculpaţii C.P. şi C.D. s-au ocupat de organizarea transportului în zona de frontieră, iar inculpaţii R.C.A. şi C.D. s-au ocupat de transportul efectiv al migranţilor până în zona de graniţă.

De asemenea, caracteristic activităţii ilicite specifice infracţiunii de mai sus este faptul că activitatea nu era una izolată, s-a desfăşurat o perioadă de aproximativ trei luni. Din conţinutul actului de acuzare, care redă conţinutul unei discuţii telefonice între inculpatul B.M.S. cu un potenţial client, rezultă că inculpaţii au transportat peste graniţă un număr de 60 de persoane şi că încasau suma de 1500 EUR pentru o persoană, sumă care era împărţită între ei in funcţie de contribuţia fiecăruia.

În sprijinul convingerii că aceştia au desfăşurat o activitate continuă şi coordonată este împrejurarea că, odată cu introducerea colaboratorilor sub acoperire de către organele de anchetă, aceştia au desfăşurat acelaşi tip de acţiuni încă aproximativ o lună de zile, respectiv activitatea ilicită fiind întreruptă prin intervenţia autorităţilor.

Atât inculpatuI C.P. cât şi ceilalţi inculpaţi au declarat că motivul pentru care au acceptat să participe la săvârşirea infracţiunii era nevoia de bani, dar şi faptul că au încasat diverse sume cu prilejul efectuării transporturilor.

Inculpatul B.M.S. iniţial nu a recunoscut implicarea sa în activitatea de trafic de migranţi. Acesta a recunoscut că a încercat să părăsească fraudulos România, ascuns în portbagajul unei maşini, iar în faţa instanţei, recunoscându-şi vinovăţia, a arătat faptul că nu a intenţionat încălcarea legii, ci a considerat că gestul său este un act de solidaritate faţă de conaţionalii săi.

Inculpatul C.P. a recunoscut că la cererea inculpatul B.M.S., s-a implicat în mod repetat în activitatea de trafic de migranţi, precizând că acesta s-a ocupat cu recrutarea migranţilor din centrele de refugiaţi. Pentru că nu avea permis de conducere, a contactat mai multe persoane care puteau efectua transportul de migranţi.

Inculpatul C.D.O. a arătat că în locuinţa inculpatei B.A. a văzut cazaţi patru migranţi care vroiau să plece în ţările Europei Occidentale, a arătat că nu a fost implicat în scoaterea acestora în afara ţării ci el a făcut legătura inculpatului C. cu altă persoană dispusă să efectueze transportul.

Inculpatul C.A. a recunoscut că la, 07 martie 2012 şi 12 martie 2012, la cererea inculpatului B.A., a fost implicat în transportul mai multor migranţi. Înainte de transport, inculpatul a participat la întâlniri, unde i-a văzut pe B.A. şi pe B.M.S., care au venit însoţiţi de migranţi.

Inculpatul R.C.A. a arătat că la cererea lui „A.", inculpatul C.P., a efectuat două transporturi a câte trei persoane până Ia Viena, ieşind din ţară prin Vama Turnu şi alte două transporturi prin vama Vărsând.

Inculpata B.A. a recunoscut că era în legătură cu numitul W., persoană care anterior a facilitat traficul de migranti, prilej cu care a intrat în legătură cu o persoană pe nume O., care se ocupa cu transportul transfugilor peste graniţă. Totodată, a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul B.M.S., care împreună cu numitul W. au discutat despre modalităţi ca acesta să părăsească România prin trecerea graniţei în mod ilegal.

Susţinerile inculpaţilor se coroborează cu depoziţiile martorilor, având calitatea de colaboratori sub acoperire, respectiv S.S. şi Şt.A. care au confirmat faptul că, la solicitarea inculpatului B.M.S. au efectuat mai multe transporturi a unor cetăţeni străini care intenţionau să treacă fraudulos frontiera, cu destinaţia Viena. De asemenea, se coroborează cu notele de redare a convorbirilor telefonice, confirmă existenţa mai multor discuţii purtate între inculpaţi, precum şi între inculpaţi şi persoane interesate pentru a trece fraudulos frontiera care relevă preocuparea acestora pentru organizarea de transporturi de transfugi, faptul că aceştia se informau între ei în acele situaţii în care transfugii erau prinşi de poliţia de frontieră, precum, şi împrejurarea că erau în căutarea de persoane, şoferi, care sunt dispuse să efectueze transporturi. Potrivit art. 2 din Legea nr. 39/2003 grupul organizat este un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material.

Potrivit art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 intră sub incidenţa acestui text săvârşirea în condiţiile grupului organizat a infracţiunii de trafic de migranti, reglementată de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Prima instanţă a reţinut că din starea de fapt descrisă mai sus, rezultă că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2000, infracţiune pentru care au fost condamnaţi Ia o pedeapsă de 3 ani închisoare, inculpaţii C.P., C.D.O., C.A., R.C.A. şi B.A., şi la 3 ani şi 4 luni închisoare inculpatul B.M.S.

La individualizarea pedepselor pentru săvârşirea acestei infracţiuni, instanţa de fond a avut în vedere, în ceea ce priveşte pe inculpaţii C.P., C.D.O., C.A., R.C.A. şi B.A., criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (închisoare de la 5 la 20 ani), pericolul social crescut al faptei incriminate (rezultat din stabilirea acestor limite de pedeapsă), fapta săvârşită de inculpaţi făcând parte din categoria infracţiunilor de crimă organizată, persoana inculpaţilor care au recunoscut fapta, nu au antecedente penale de natură a atrage starea de recidivă, au solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., care justifică o reducerea a pedepsei prevăzută de lege cu o treime. De asemenea, instanţa a înţeles să reţină în favoarea acestor inculpaţi faptul că au avut o participare mai redusă. Inculpaţii R.C.A. şi C.A. au efectuat doar câteva din transporturi, în cauză existând şi alte persoane care au efectuat transporturi, şi care, fie au abandonat activitatea fie aveau calitatea de colaboratori sub acoperire şi nu pot fi traşi la răspundere penală. Acest element de fapt face să apară mai redusă participarea inculpaţilor de mai sus raportat la întreaga activitatea a grupului. De asemenea, în ceea ce priveşte inculpaţii C.P. şi C.D.O., s-a reţinut că aceştia au fost contactaţi de inculpatul B.M.S. şi un alt prieten al acestuia, că au acceptat colaborarea la sugestiile acestuia şi au încercat să abandoneze activitatea ilicită. În ce priveşte inculpata B.A., potrivit propriei susţineri, a cazat doar o parte din transfugi în apartamentul său, neparticipând la toate transporturile iniţiate de B.M.S. De asemenea instanţa avut în vedere vârsta inculpaţilor, toţi fiind elemente tinere, faptul că provin din familii organizate, având Ioc de muncă sau o îndeletnicire permanentă şi au posibilităţi de reintegrare în societate.

Pentru aceste motive, instanţa a reţinut în favoarea acestor inculpaţi circumstanţa atenuată judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei la cuantumul de 3 ani.

Alături de pedeapsa principală, s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 alin. (2) C. pen., respectiv a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute Ia art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În ce priveşte inculpatul B.M.S., instanţa a reţinut criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (închisoare de la 5 la 20 ani) pericoluI social crescut al faptei incriminate (rezultat din stabilirea acestor limite de pedeapsă), faptul că fapta săvârşită de inculpat face parte din categoria infracţiunilor de crimă organizată, contribuţia efectivă a acestui inculpat care apare ca principal organizator al grupului, acesta având atribuţia de a racola persoane cetăţeni străini în vederea trecerii frauduloase a graniţei, de a avea întâlniri atât cu persoanele care solicitau ajutor în vederea trecerii frauduloase a frontierei cât şi cu ceilalţi membri ai grupării pentru a stabili detaliile activităţii de trafic de migranţi. De asemenea, la individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere persoana inculpatului, care a recunoscut fapta, nu are antecedente penale de natură a atrage starea de recidivă, a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., care justifică o reducerea a pedepsei prevăzută de lege cu o treime.

Potrivit art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 constituie infracţiunea de trafic de migranţi, fapta persoanei care racolează, îndrumă, călăuzeşte una sau mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum şi a celei care organizează această activitate.

Privitor la săvârşirea acestei infracţiuni, din aceleaşi probe descrise mai sus, rezultă că, în perioada februarie-martie 2012, inculpatul B.M.S. s-a ocupat cu racolarea migranţilor, după care lua legătura cu C.P. sau C.D.O., pentru a se. ocupa de organizarea activităţii de transport a acestora în zona de frontieră. Aceştia contactau pe transportatori şi, după ce discutau detaliile planului, îi preluau pe migranţi şi îi transportau în proximitatea frontierei cu Ungaria. Aici, migranţii treceau fraudulos frontiera în Ungaria, erau preluaţi de către transportatori şi duşi până la Viena, de unde se puteau deplasa spre mai multe ţări din Europa Occidentală.

Inculpatul B.M.S. a organizat transportul din data de 10 februarie 2012 cu implicarea colaboratorul S.S. cu care s-a întâlnit în incinta Complexului „l.M.", fiind însoţit de patru persoane de etnie arabă şi i-a cerut colaboratorului să îi conducă la frontiera cu Ungaria. După întâlnire, S.S., împreună cu cei patru indivizi, s-au deplasat până după localitatea Cenad, unde cei patru migranţi au coborât şi s-au deplasat spre frontiera statului vecin. Potrivit declaraţiilor inculpatului C.P. şi C.D.O., acelaşi inculpat a organizat un transport şi în luna ianuarie 2012, prin intermediul transportatorului pe nume G., activitate care însă nu a fost indicată în conţinutul stării de fapt. Inculpatul a fost implicat şi în organizarea transporturilor din 12 martie 2012, când au fost îmbarcaţi 12 cetăţeni de origine afro asiatică în trei autoturisme, pentru a se deplasa la punctul de frontieră Vărsând, prinşi de poliţia de frontieră. De asemenea, a fost probată implicarea inculpatului în organizarea transportului a încă patru migranţi, care s-au deplasat spre vama Vărsând în data de 26 martie 2012, care de asemenea au fost surprinşi de autorităţi. De asemenea, în data de 28 martie 2012, inculpatul a apelat la ajutorul inculpatului C.P. şi investigatorului sub acoperire R.M., pentru a-l ajuta pe el şi-un alt cetăţean algerian pe nume K.A., să părăsească fraudulos România prin P.T.F. Cenad, fiind surprinşi de autorităţi.

A fost dovedit faptul că inculpatul a racolat, îndrumat şi organizat trecerea frauduloasă a graniţei de către mai multor persoane, în repetate rânduri.

La baza rezoluţiei sale infracţionale era intenţia de a obţine bani. Aşa cum rezultă din declaraţiile celorlalţi inculpaţi, inculpatul B.M.S. fusese în legătură cu o altă persoană care se ocupa de aceleaşi activităţi ilicite însă, între timp, a trecut fraudulos frontiera de stat a României. Inculpatul a înţeles să preia această activitate, preocupându-se în mod constant de atragerea unor persoane, în general şoferi de taxi-uri, care în schimbul unor sume de bani erau dispuşi să efectueze transporturi . până în zona graniţei cu Ungaria sau Serbia.

Într-o discuţie cu investigatorul sub acoperire S.S., inculpatul a relatat că, împreună cu inculpatul C.P. „A." şi C.O.D. „O." este implicat în organizarea transportului grupurilor de migranţi.

În ce priveşte acest inculpat, s-a reţinut de către prima instanţă că este realizat conţinutul constitutiv al infracţiuni prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, în modalitatea racolării, organizării, fapta fiind săvârşită în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv fiind vorba de mai multe acte materiale. Pentru această infracţiune, inculpatul a fost condamnat la pedeapsă de un an şi 4 luni închisoare.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, pericolul social crescut al faptei incriminate (rezultat din stabilirea acestor limite de pedeapsă), contribuţia efectivă a acestui inculpat care a săvârşit infracţiunea în formă continuată. De asemenea, Ia individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere persoana inculpatului, care a recunoscut fapta, nu are antecedente penale de natură a atrage starea de recidivă, a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., care justifică o reducerea a pedepsei prevăzută de lege cu o treime.

Întrucât cele două infracţiunii au fost săvârşite sub forma pluralităţii de infracţiuni, s-a făcut aplicarea regulilor sancţionatorii ale concursului de infracţiuni, respectiv în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., urmare a aplicării operaţiunii de contopire, s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 71 C. pen., faţă de gravitatea faptelor săvârşite de către inculpat, instanţa a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi lit. b), dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei principale.

Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv. Faţă de prevederile art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 28 martie 2012 şi până la zi.

Instanţa a constatat că acest inculpat este cetăţean străin de origine algeriană, nu are domiciliul sau reşedinţa în România, iar odată cu intrarea sa în spaţiul teritorial al României, a avut o conduită care nu este în conformitate cu normele legale. Săvârşind infracţiuni din categoria celor de criminalitate organizată, instanţa şi-a format părerea că pentru restabilirea ordinii, şi întrucât lăsarea inculpatului în România după executarea pedepsei ar constitui o stare de pericol, se impune aplicarea măsurii de siguranţă a expulzării.

În consecinţă, în temeiul art. 117 alin. (3) C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului în ţara de origine Algeria, după executarea pedepsei.

Cu privire la inculpatul C.P., din declaraţia acestuia, dar şi din declaraţia inculpaţilor C.D.O., C.A., R.C., din notele de redare a unor convorbiri telefonice, din declaraţiile martorilor având calitatea de investigatori sub acoperire, a rezultat că acesta a participat la organizarea transporturilor din data de 02 martie 2012, solicitându-i inculpatului R.C. să efectueze transport cu un grup de 6 migranţi până în apropierea vămii Turnu, care au fost surprinşi de autorităţi. De asemenea, inculpatul a organizat transportul unui număr de 12 migranţi din data de 12 martie 2012, care au fost transportaţi în apropierea vămii Vărsând. Inculpatul C.P. a fost implicat în organizarea transportului spre vama Vărsând din data de 26 martie 2012, a patru migranţi, transport care s-a efectuat cu implicarea investigatorului sub acoperire R.M., urmarea căruia transfugii au fost prinşi de autorităţi. De asemenea, inculpatul C.P. a fost implicat în organizarea transportului ce presupunea trecerea frauduloasă a frontierei de către inculpatul B.M.S. împreună cu o altă persoană, respectiv K.A. În desfăşurarea acestui transport a fost implicat investigatorul sub acoperire R.M. Transfugii au fost transportaţi spre vama Cenad, fiind depistaţi de poliţia de frontieră.

Şi în ce priveşte acest inculpat este realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, în modalitatea organizării, fapta fiind săvârşită in condiţiile art. 41. alin. (2) C. pen., respectiv fiind vorba de mai multe acte materiale.

Pentru această infracţiune inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, pericolul social crescut al faptei incriminate (rezultat din stabilirea acestor limite de pedeapsă), contribuţia efectivă, a acestui inculpat care a săvârşit infracţiunea în formă continuată. De asemenea, Ia individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere persoana inculpatului, care a recunoscut fapta, nu are antecedente penale de natură a atrage starea de recidivă, a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., care justifică o reducerea a pedepsei prevăzută de lege cu o treime.

Instanţa a înţeles să reţină în favoarea acestui inculpat faptul că a avut o participare mai redusă, la un moment dat refuzând să mai participe la activitatea ilicită, acesta fiind contactat de inculpatul B.M.S. şi un alt prieten-al acestuia. De asemenea, instanţa a avut în vedere vârsta inculpatului, faptul că provine dintr-o familie organizată, are un loc de muncă precum şi posibilităţi de reintegrare în societate.

Pentru aceste motive, instanţa a reţinut în favoarea acestui inculpat circumstanţa atenuată judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei la cuantumul de un an.

Întrucât cele două infracţiunii au fost săvârşite în concurs, s-a făcut aplicarea regulilor sancţionatorii ale concursului de infracţiuni, respectiv în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

Inculpatul a fost trimis in judecată în stare de arest preventiv, dispunându-se punerea sa în libertate la data de 11 aprilie 2012. În consecinţă, această perioadă a fost dedusă din pedeapsa aplicată în temeiul art. 88 C. pen., respectiv durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 29 martie 2012 şi până în data de 11 aprilie 2012.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa şi-a format părerea că, în cazul acestui inculpat, scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate întrucât simpla condamnare la o pedeapsă cu închisoare ar constitui un avertisment de natură a conduce la îndreptarea sa.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani, stabilind un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen., s-au dispus, pe durata termenului de încercare, următoarele masuri, inculpatul:

- se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de aceasta instituţie,

- va comunica şi va justifica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş orice schimbare a locului de muncă;

- va comunica orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Instanţa de fond a înţeles să impună acestui inculpat, potrivit dispoziţiilor art. 86³ alin. (3) lit. a) C. pen., o obligaţie suplimentară care, în opinia tribunalului, ar trebui să fie de natură a asigura o garanţie în plus cu privire la abandonarea comportamentului infracţional şi reintegrarea acestuia în societate. Instanţa a constatat faptul că inculpatul este o persoană tânără, care a încercat să câştige sume de bani prin traficul de migranţi. Instanţa a considerat că disponibilitatea inculpatului de a găsi diverse modalităţi mai puţin licite pentru a obţine venituri, sunt elemente care justifică luarea acestei măsuri suplimentare, încercându-se orientarea acestui tânăr spre un program normal de muncă şi asimilarea respectului pentru valori esenţiale în societate precum prestarea unei munci licite.

În consecinţă, tribunalul l-a obligat pe inculpat să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 150 ore, în locaţia anume stabilită de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a stabilit faptul că, pe perioada suspendării executării pedepsei principale, se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

Referitor la inculpatul C.D.O., prima instanţă a reţinut că din declaraţia acestuia, dar şi din declaraţia inculpaţilor C.A., R.C., din notele de redare a unor convorbiri telefonice, din declaraţiile martorilor având calitatea de investigatori sub acoperire, rezultă că acesta a participat la organizarea transportului din data de 15 februarie 2012 cu participarea inculpaţilor B.A. şi C.A., prilej cu care un număr de patru migranţi au fost transportaţi Ia graniţa cu Ungaria, au reuşit să ajungă în zona localităţii Mako şi urmau să fie luaţi din acel loc de şoferul din România.

S-a reţinut astfel că şi în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat este realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, în modalitatea îndrumării, organizării activităţii ilicite.

Pentru această infracţiune inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare.

La individualizarea pedepsei s-au avut in vedere limitele de:pedeapsă-prevăzute de legea specială, pericolul social crescut al faptei incriminate (rezultat din stabilirea acestor limite de pedeapsă), contribuţia efectivă a acestui inculpat care a participat la o activitate materială, dar a participat şi la alte întâlniri dintre C.P. şi eventualii transportatori ai migranţilor. De asemenea, la individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere persoana inculpatului care a recunoscut fapta, nu are antecedente penale de natură a atrage starea de recidivă, a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., care justifică o reducere a pedepsei prevăzută de lege cu o treime.

De asemenea, instanţa a înţeles reţină şi în favoarea acestui inculpat făptui că a avut o participare mai redusă, la un moment dat refuzând să mai participe la activitatea ilicită, acesta fiind contactat de inculpatul B.M.S. şi inculpatul C.P. De asemenea, instanţa a avut în vedere-vârsta inculpatului, faptul că provine dintr-o familie organizată, are un loc de muncă, precum şi posibilităţi de reintegrare în societate.

Întrucât cele două infracţiunii au fost săvârşite în modalitatea pluralităţii de infracţiuni, sub forma concursului, s-a făcut aplicarea regulilor sancţionatorii ale concursului de infracţiuni, respectiv, în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa şi-a format părerea că, în cazul acestui inculpat, scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, întrucât simpla condamnare la o pedeapsă cu închisoarea ar constitui un avertisment de natură a conduce la îndreptarea sa.

Întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a e executării pedepsei de 3 ani, stabilind un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen., s-au dispus, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri: inculpatul se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de aceasta instituţie; va anunţa Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş cu privire Ia orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; va comunica şi va justifica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş orice schimbare a locului de muncă; va comunica orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Instanţa a înţeles să impună şi acestui inculpat, potrivit dispoziţiilor art. 86³ alin. (3) lit. a) C. pen., o obligaţie suplimentară care, în opinia tribunalului ar trebui să fie de natură a asigurată o garanţie în plus cu privire la abandonarea comportamentului infracţional şi reintegrarea acestuia în societate. Instanţa a constatat faptul că inculpatul este o persoană tânără, care a încercat să câştige sume de bani din traficul de migranţi. Instanţa a considerat că disponibilitatea inculpatului de a găsi diverse modalităţi mai puţin licite pentru a obţine venituri, sunt elemente care justifică luarea acestei măsuri suplimentare, încercându-se orientarea acestui tânăr spre un program normal de muncă şi asimilarea respectului pentru valori esenţiale în societate, precum prestarea unei munci licite.

În consecinţă, tribunalul a obligat inculpatul să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 150 ore, în locaţia anume stabilită de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a stabilit faptul că, pe perioada suspendării executării pedepsei principale se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

Cu privire la inculpatul C.A., tribunalul a reţinut că, aşa cum el însuşi a recunoscut în declaraţia dată în cursul urmării penale, a participat la transportul din data de 07 martie 2012 a unui număr de 9 migranţi şi în data de 12 martie 2012 a unui număr de 12 migranţi, care au fost transportaţi în mai multe maşini până în apropierea localităţii Vărsând, unde au fost prinşi de poliţia de frontieră.

Declaraţia sa se coroborează cu declaraţia inculpatului C.P., a inculpatului C.D., cu notele de redare a convorbirilor telefonice şi înscrisurile de la dosar ce probează surprinderea migranţilor în apropierea graniţei.

Şi în ce priveşte acest inculpat, s-a reţinut ca fiind realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, în modalitatea transportului, fapta fiind săvârşită în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru această infracţiune inculpatul a fost condamnat Ia o pedeapsă de un an închisoare.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, pericolul social crescut al faptei incriminate (rezultat din stabilirea acestor limite de pedeapsă), contribuţia efectivă a acestui inculpat care a participat la două acte materiale. De asemenea, la individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere persoana inculpatului, care a recunoscut fapta, nu are antecedente penale de natură a atrage starea de recidivă, a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., care justifică o reducerea a pedepsei prevăzută de lege cu o treime.

De asemenea, instanţa a înţeles reţină în favoarea acestui inculpat faptul că a avut o participare mai redusă, acesta fiind contactat de inculpatul C.P.

Instanţa a avut în vedere vârsta inculpatului, faptul că provine dintr-o familie organizată, are un loc de muncă, precum şi posibilităţi de reintegrare în societate.

Pentru aceste motive, instanţa a reţinut şi în favoarea acestui inculpat circumstanţa atenuată judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei la cuantumul de un an.

Întrucât cele două infracţiuni au fost săvârşite în modalitatea pluralităţii de infracţiuni, sub forma concursului, s-a făcut aplicarea regulilor sancţionatorii ale concursului de infracţiuni, respectiv, în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., urmare a aplicării operaţiunii de contopire, s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute Ia art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Considerând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani, stabilind un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen., s-au dispus, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri: inculpatul se va prezintă la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de aceasta instituţie, va anunţa Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş cu privire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea, va comunica şi va justifica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş orice schimbare a locului de muncă, va comunica orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Instanţa a înţeles să impună şi acestui inculpat, potrivit dispoziţiilor art. 86³ alin. (3) lit. a) C. pen., o obligaţie suplimentară care, în opinia tribunalului, ar trebui să fie de natură a asigura o garanţie în plus cu privire la abandonarea comportamentului infracţional şi reintegrarea acestuia în societate. Instanţa a constatat faptul că inculpatul este o persoană tânără, care a încercat să câştige sume de bani din traficul de migranţi. Instanţa a considerat că disponibilitatea inculpatului de a găsi diverse modalităţi mai puţin licite pentru a obţine venituri, sunt elemente care justifică luarea acestei măsuri suplimentare, încercându-se orientarea acestui tânăr spre un program normal de-muncă şi asimilarea respectului pentru valori esenţiale în societate, precum prestarea unei munci licite.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a stabilit faptul că, pe perioada suspendării executării pedepsei principale, se va suspenda si executarea pedepsei accesorii.

Privitor la inculpatul R.C.A., tribunalul a avut în vedere că, potrivit propriei declaraţii dată în cursul urmării penale, a efectuat două transporturi a câte 3 persoane cu destinaţia Vama Turnu şi alte două transporturi, împreună cu altă persoană, în Vama Turnu, respectiv Vărsând. Susţinerile sale se coroborează cu declaraţia inculpatului C.P. şi cu notele de redare a convorbirilor telefonice, din care rezultă participarea inculpatului R.C.A. la transportul din data de 02 martie 2012, dar şi din înscrisurile de la dosar care probează reţinerea acestui inculpat de către poliţia de frontieră.

Şi în ce priveşte acest inculpat este realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, în modalitatea transportului, fapta fiind săvârşită în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru această infracţiune, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, pericolul social crescut al faptei incriminate (rezultat din stabilirea acestor limite de pedeapsă), contribuţia efectivă a acestui inculpat care a participat Ia patru acte materiale. De asemenea, la individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere persoana inculpatului, care a recunoscut fapta, nu are antecedente penale de natură a atrage starea de recidivă, a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., care justifică o reducere a pedepsei prevăzută de lege cu o treime.

Instanţa a înţeles să reţină în favoarea acestui inculpat faptul că a avut o participare mai redusă, nefiind implicat în toate actele materiale ce au constituit obiectul preocupării grupului infracţional.

Instanţa a avut în vedere vârsta inculpatului, faptul că provine dintr-o familie organizată, are un loc de muncă precum şi posibilităţi de reintegrare în societate.

Întrucât cele două infracţiuni au fost săvârşite în modalitatea pluralităţii de infracţiuni, sub forma concursului, s-a făcut aplicarea regulilor sancţionatorii ale concursului de infracţiuni, respectiv, în temeiul art. 33, lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa şi a format părerea că, în cazul acestui inculpat, scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, întrucât simpla condamnare Ia o pedeapsă cu închisoare ar constitui un avertisment de natură a conduce la îndreptarea sa, întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani, stabilind un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen., s-au dispus, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri: inculpatul se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de aceasta instituţie, va anunţa Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş cu privire Ia orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea, va comunica şi va justifica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş orice schimbare a locului de muncă; va comunica orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Instanţa a înţeles să impună şi acestui inculpat, potrivit dispoziţiilor art. 86³ alin. (3) lit. a) C. pen., o obligaţie suplimentară care, în opinia tribunalului, ar trebui să fie de natură a asigura o garanţie în plus cu privire la abandonarea comportamentului infracţional şi reintegrarea acestuia în societate. Instanţa a constatat faptul că inculpatul este o persoană tânără, care a încercat să câştige sume de bani din traficul de migranţi. Instanţa a considerat că disponibilitatea inculpatului de a găsi diverse modalităţi mai puţin licite pentru a obţine venituri, sunt elemente care justifică luarea acestei măsuri suplimentare, încercându-se orientarea acestui tânăr spre un program normal de muncă şi asimilarea respectului pentru valori esenţiale în societate precum prestarea unei munci licite.

În consecinţă, tribunalul a obligat inculpatul să desfăşoare o activitate ieremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 150 ore, în locaţia anume stabilită de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş.

În temeiul art. C. proc. pen., s-a atras atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a stabilit faptul că, pe perioada suspendării executării pedepsei principale, se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

Cu privire la inculpata B.A., prima instanţă a reţinut că, potrivit declaraţiei sale de recunoaştere, dar şi declaraţiilor inculpatului C.O.C., C.P., C.A., dar şi din notele de redare a convorbirilor telefonice rezultă că această inculpată a participat la organizarea transportului din data de 15 februarie 2012, în modalitatea racolării şi cazării unui număr de patru migranţi dar şi faptul că aceasta a asigurat servicii de translator între infractorii români şi migranţi.

Instanţa a reţinut faptul că şi în ceea ce priveşte activitatea acesteia sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 în modalitatea cazării:

Pentru această infracţiune, inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de un an închisoare.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, pericolul social crescut al faptei incriminate (rezultat din stabilirea acestor limite de pedeapsă), contribuţia efectivă a acestei inculpate care a participat la organizarea unui act material, dar pe parcursul activităţii ce a făcut obiectul cercetării a efectuat acte de intermedierea intre transfugi şi inculpaţi. De asemenea, la individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere persoana inculpatei, care a recunoscut fapta, nu are antecedente penale de natură a atrage starea de recidivă, a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., care justifică o reducere a pedepsei prevăzută de lege cu o treime.

De asemenea, instanţa a înţeles să reţină în favoarea acestei inculpate faptul că a avut o participare mai redusă, nefiind implicată în toate actele materiale ce au constituit obiectul preocupării grupului infracţional.

Instanţa a mai avut în vedere vârsta inculpatei, faptul că provine dintr-o familie organizată, este studentă la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara şi are posibilităţi de reintegrare în societate.

Pentru aceste motive, instanţa a reţinut şi în favoarea acestei inculpate circumstanţa atenuată judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei la cuantumul de un an.

Întrucât cele două infracţiuni au fost săvârşite în modalitatea pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, s-a făcut aplicarea regulilor sancţionatorii ale concursului de infracţiuni, respectiv în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., urmare a aplicării operaţiunii de contopire, s-a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 71 C. pen., faţă de gravitatea faptelor săvârşite de către inculpată, instanţa a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi lit. b), dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei principale.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa şi-a format părerea că, şi în cazul acestei inculpate, scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, întrucât simpla condamnare Ia o pedeapsă cu închisoare ar constitui un avertisment de natură a conduce la îndreptarea sa.

Întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani, stabilind un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen., s-au dispus, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri: inculpata se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de aceasta instituţie, vă anunţa Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş cu privire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea, va comunica şi va justifica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş orice schimbare a locului de muncă, va comunica orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Instanţa a înţeles să impună şi acestei inculpate, potrivit dispoziţiilor art. 86³ alin. (3) lit. a) C. pen., o obligaţie suplimentară care, în opinia tribunalului, ar trebui să fie de natură a asigura o garanţie în plus cu privire la abandonarea comportamentului infracţional şi reintegrarea acesteia în societate. Instanţa a constatat faptul că inculpata este o persoană tânără, care a încercat să câştige sume de bani din traficul de migranţi. Instanţa a considerat că disponibilitatea inculpatei de a găsi diverse modalităţi mai puţin licite pentru a obţine venituri, sunt elemente care „justifică luarea acestei măsuri suplimentare, încercându-se orientarea acestei tinere spre un program normal de muncă şi asimilarea respectului pentru valori esenţiale în societate, precum prestarea unei munci licite.

În consecinţă, tribunalul a obligat inculpata să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 150 ore, în locaţia anume stabilită de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia condamnatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau daca nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a stabilit faptul că, pe perioada suspendării executării pedepsei, principale, se va suspenda si executarea pedepsei accesorii.

S-a impus şi aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale fată de inculpatul C.P. şi inculpatul B.M.S.

Asupra inculpatului C.P. a fost găsită suma de 75 euro despre care a relatat că a primit-o de la inculpatul C.D. pentru implicarea în activitatea infracţională.

În temeiul art. 112 lit. f) C. pen., raportat la art. 118 lit. e) C. pen., instanţa de fond a dispus confiscarea acestei sume de la inculpatul C.P. întrucât a fost dată pentru săvârşirea infracţiunii.

Inculpatul B.M.S. a remis investigatorului R.M. suma de 400 euro în vederea săvârşirii de activităţi infracţionale. De asemenea, asupra inculpatului s-au identificat sumele de 90 de euro şi 1150 euro cu prilejul percheziţiei, aceste sume urmând să servească la plata călăuzelor. Sumele au fost depuse Ia B.C.R., prin ordinul de încasare nr. 20j2040200025566.

În temeiul art. 112 lit. f) raportat la art. 118 lit. b) C. pen., prima instanţă a dispus confiscarea de la inculpatul B.M.S. a sumei de 400 euro depusă la B.C.R., prin ordinul de încasare nr. 2012040200025566, a sumelor de 90 de euro şi 1150 euro depusă Ia B.C.R., prin ordinul de încasare nr. 2012040200025566.

II. Împotriva sentinţei penale nr. 322/ PI din 20 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosarul nr. 5466/30/2012, au declarat apel, în termen legal, inculpaţii B.M.S., C.D.O., R.C. şi B.A., criticând-o ca netemeinică.

În motivarea apelului său, inculpatul B.M.S. a solicitat reducerea pedepsei şi dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 86¹ C. pen., înlăturarea măsurii de siguranţă a expulzării sale. În acest sens, inculpatul a arătat că a recunoscut săvârşirea celor două infracţiuni, instanţa de fond făcând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. Deşi instanţa a reţinut recunoaşterea faptei ca o condiţie esenţială şi necesară aplicării reducerii pedepsei cu o treime, nu a reţinut şi circumstanţa atenuantă a recunoaşterii, reglementată de dispoziţiile art. 74 C. pen. Consideră că instanţa de fond nu a reţinut circumstanţele atenuante pe care Ie-a consemnat în mod corect în sentinţa apelată, solicitând să se reţină că inculpatul nu are antecedente penale, a colaborat cu organele de cercetare penală, a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor. Solicită aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen. şi coborârea sub minimul special al pedepsei deja redus cu o treime sub acest minim pentru fiecare dintre infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă să nu depăşească trei ani închisoare. În situaţia în care instanţa va aplica o pedeapsă de maxim 3 ani închisoare, solicită să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în temeiul dispoziţiei art. 86¹ C. pen. Solicită înlăturarea măsurii de siguranţă a expulzării inculpatului întrucât nu constituie pericol public dacă rămâne în România. Arată faptul că a săvârşit aceste fapte fără a cunoaşte că sunt infracţiuni şi nu a urmărit obţinerea de foloase materiale. Inculpatul a dorit să îşi ajute concetăţenii să ajungă să trăiască în locuri mai bune, unde nu trebuie să le fie teamă de război sau terorişti. Solicitarea sa de acordare a azilului sau altei forme de protecţie din cele prevăzute de art. 22 din Legea nr. 122/2006 se află pe rolul Tribunalului Timiş şi este înregistrată sub nr. 31872/325/2011.

În motivarea apelului declarat de inculpatul R.C.A. s-a solicitat a se da mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante incidente în cauză, în sensul reindividualizării pedepselor şi aplicarea unei pedepse rezultante de 2 ani închisoare pentru a putea executa pedeapsa în modalitatea suspendării condiţionate a acesteia. În subsidiar, s-a solicitat înlăturarea din hotărârea primei instanţe a dispoziţiei privind obligarea inculpatului de a desfăşura o activitate neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 150 de ore în locaţia anume stabilită de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş. Solicită să se aibă în vedere faptul că a recunoscut încă din faza de urmărire penală faptele care i se impută, gradul inculpatului de implicare în lanţul infracţional este redus (el efectuând patru transporturi de migranţi din Timişoara până în apropierea frontierei, lângă Vama Turnu, în jud. Arad), nu are antecedente penale, este căsătorit şi are un loc de muncă stabil. La dosarul instanţei de fond se regăsesc înscrisuri din care rezultă că inculpatul este angajat la o firmă pe o durată nedeterminată, fiind şofer de tir şi transportând produse perisabile în diverse locaţii din ţară. În acest context, inculpatului îi este aproape imposibil să onoreze obligaţia stabilită în sarcina sa privind desfăşurarea unei munci gratuite în folosul comunităţii, timp de 1.50, de ore, dat fiind şi caracterul incert al orarului muncii pe care o prestează, deplasările fiind efectuate pe perioade variabile, în funcţie de comenzi. În cazul în care inculpatul s-ar abate de la orarul de muncă pentru a-şi îndeplini obligaţia stabilită de instanţă, există riscul de a-şi pierde locul de muncă, iar acest fapt i-ar aduce grave prejudicii atât inculpatului, cât şi familiei sale, al cărei întreţinător este.

Apelurile declarate de inculpaţii C.D.O. şi B.A. nu au fost motivate în scris, iar susţinerile orale ale acestora şi apărătorilor lor sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Prin decizia penală nr. 6/ A din 17 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.M.S., C.D.O. şi R.C. împotriva sentinţei penale nr. 322/ PI din 20 septembrie 2012 a Tribunalului Timiş, a admis apelul declarat de inculpata B.A. împotriva aceleiaşi hotărâri a desfiinţat în parte sentinţa penală, doar în cu privire la inculpata B.A. şi rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei, a repus pedepsele în individualitatea lor, a redus de la 3 ani la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei B.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raport, la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., iar în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei B.A. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, ca pedeapsă rezultantă. Instanţa de apel a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ – art. 86⁴ C. pen., iar în temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei B.A. şi a stabilit un termen de încercare pe seama acesteia de 4 ani, conform art. 82 C. pen. şi a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. A menţinut în rest dispoziţiile hotărârii penale atacate, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului B.M.S. şi în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestului preventiv.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatei B.A., în rest fiind în deplină concordanţă cu ansamblul probatoriului administrat în cursul procesului penal şi dispoziţiile legale aplicabile.

Curtea de apel a apreciat că starea de fapt reţinută de prima instanţă corespunde realităţii, fiind rezultatul evaluării corecte şi complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declaraţiile colaboratorilor sub acoperire S.S. şi Şt.A., care au relatat că la solicitarea inculpatului B.M.S. au efectuat mai multe transporturi ale unor cetăţeni străini care intenţionau să treacă frontiera pentru a ajunge în Austria; notele de redare a convorbirilor telefonice, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut comiterea faptelor şi au uzat de procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

Încadrarea juridică dată faptelor este legală şi temeinică, în speţă fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 de constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi şi prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de trafic de migranţi, considerentele primei instanţe fiind însuşite de instanţa de apel. în susţinerea apelurilor, inculpaţii B.M.S., C.D.O., R.G. şi B.A. nu au contestat nici starea de fapt, nici încadrarea juridică dată faptelor, ci numai individualizarea pedepselor.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor apelanţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, la analiza temeiniciei acestora instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale de C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ ai pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte. Instanţa de apel reţine şi că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise. Pentru fiecare inculpat se va lua în considerare gradul de participare la comiterea faptelor, rolul jucat în cadrul grupului, importanţa contribuţiei fiecăruia în organizarea activităţii infracţionale, dar şi conduita procesuală a fiecăruia. Totodată, se apreciază că trebuie făcută distincţie între contribuţia concretă a fiecărui inculpat la comiterea infracţiunii scop (trafic de migranţi) şi contribuţia/rolul jucat în cadrul grupului, contribuţie în raport de care se individualizează sancţiunea aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Referitor la inculpatul B.M.S. s-a reţinut contribuţia sa de coordonator al grupului infracţional, acesta având contribuţia de a racola cetăţenii străini care intenţionau trecerea frauduloasă a frontierei, dar şi organizarea activităţii între membrii grupului. Ca atare, activitatea sa este mai importantă decât cea a celorlalţi inculpaţi în existenţa grupului infracţional organizat, ceea ce impune a fi reflectat şi în pedeapsa aplicată acestuia. La individualizarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut fapta, aplicându-i o pedeapsă în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 redus conform art. 320¹ C. proc. pen. În motivele de apel, inculpatul B.M.S. a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante a recunoaşterii faptei reglementată de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cerere nefondată, însă, întrucât acestui aspect i s-a dat eficienţă juridică prin aplicarea dispoziţiilor; art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., neputând fi valorificată de două ori. Mai mult, instanţa a reţinut şi faptul că inculpatul B.M.S. nu a recunoscut iniţial implicarea sa în traficul de migranţi, a încercat să părăsească teritoriul României ascuns în portbagajul maşini (astfel cum singur recunoaşte) şi că după recunoaşterea faptelor a susţinut că nu a intenţionat să încalce legea, ci a fost un act de solidaritate faţă de conaţionalii săi. Deşi acest aşa zis act de solidaritate era unul menit să-i aducă foloase materiale, fiind un mijloc de câştigare a veniturilor, ceea ce a condus instanţa de apel la constatarea că acesta nu a realizat pe deplin gravitatea faptelor sale şi nu a manifestat un regret real pentru acestea, ci a susţinut justificări ce nu au corespondent în realitate. Curtea de apel a considerat că susţinerea inculpatului că doar a încercat să-şi ajute conaţionalii să ajungă să trăiască în locuri mai bune unde nu trebuie să se teamă de război şi de terorişti este neverosimilă în condiţiile în care migranţii erau racolaţi din Centrul O.R.I. Timişoara fiind sub protecţia statului român. Faţă de aceste împrejurări, instanţa de apel a apreciat că pedepsele de 3 ani şi 4 luni închisoare şi de un an şi 4 luni închisoare aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi respectiv pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., precum şi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, sunt în măsură să asigure scopul preventiv şi de reeducare a inculpatului B.M.S.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C.D.O. şi R.C.A. instanţa de apel a constatat că şi pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate. Astfel, pe lângă beneficiul conferit de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prima instanţă a reţinut în favoarea celor doi inculpaţi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., constatând în contribuţia mai redusă la comiterea activităţii ilicite, vârsta fragedă, provenienţa dintr-o familie organizată, deţinerea unui loc de muncă, împrejurări de natură a contura posibilităţi mai mari de reintegrare socială. Cu toate acestea, nu se poate omite gravitatea faptelor, contribuţia importantă la comiterea acestora, primul ocupându-se de organizarea activităţii de preluare a migranţilor şi de transport în zona frontierei, cel de-ai doilea de transportul acestora, pentru a obţine venituri suplimentare în mod ilicit. Relevantă sub aspectul noţiunii de persoana inculpatului este şi împrejurarea că în data de 03 martie 2012, după audierea de către organele de poliţie, inculpatul R.C.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.P. solicitându-i să arunce telefonul şi cartela întrucât migranţii prinşi de autorităţi relataseră derularea acţiunii de trecere ilegală a frontierei, „grupul” continându-şi însă activitatea şi după această dată. Prin urmare, instanţa de apel apreciază că pedepsele şi modalitatea de executare au fost corect individualizate, o reducerea a acestora nefiind aptă să corespundă funcţiei preventive a sancţiunii, apreciind că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului.

Referitor la critica adusă de inculpaţii R.C.A. şi C.D.O. asupra faptului că s-a dispus obligarea la desfăşurarea unei activităţi neremunerate în folosul comunităţii pe o durată de 150 ore în locala anume stabilită de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, instanţa de apel a constatat că este neîntemeiată. Astfel, în mod justificat s-a dispus o asemenea obligaţie, menirea acesteia fiind aceea de a-i reeduca în spiritul respectului pentru obţinerea de venituri prin activităţi licite şi pentru societate, constatându-se tentaţia acestora de a realiza beneficii materiale în mod cât mai facil. Susţinerea inculpatului R.C.A. în sensul că această obligaţie ar putea să conducă la pierderea locului actual de muncă nu poate fi reţinută de instanţa de judecată câtă vreme programul ce urmează a fi stabilit de Serviciul de Probaţiune are în vedere toate condiţiile de viaţă şi activitate ale inculpatului. Mai mult, contractul de muncă de care se prevalează inculpatul R.C.A. este încheiat în 31 iulie 2007 şi programul afectat acestuia nu l-a împiedicat să aibă timpul necesar pentru a se implica în activităţi infracţionale.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.A., analizând aceleaşi aspecte ca şi în cazul inculpaţilor sus menţionaţi, instanţa de apel a constatat că aceasta nu a avut un rol decizional în cadrul grupului, punând la dispoziţie locuinţa sa pentru cazarea unui număr de patru migranti şi asigurând traducerea, implicarea sa fiind mai redusă, reţinându-se în sarcina sa activitatea din 15 februarie 2012. Totodată, s-a retine conduita sinceră în fata instanţei de judecată şi a organelor de urmărire penală, regretul manifestat în mod constant câtă vreme a realizat consecinţele faptelor sale asupra propriei persoane prin derularea procesului penal în care limitarea posibilităţilor de comunicare cu alte persoane şi cu familia este inerentă. Toate aceste elemente conduc la concluzia că o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat Ia art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., precum şi o pedeapsă rezultantă egală cu aceasta şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei sunt suficiente pentru atingerea scopului educativ şi preventiv al pedepsei. În ceea ce priveşte modalitatea de executare, instanţa de apel a apreciat că trebuie să existe un echilibru între tratamentul sancţionator, efectele pe care le presupune acesta în raport de situaţia fiecărui inculpat în parte şi gravitatea faptelor comise, periculozitatea lui pentru societate. Astfel, câtă vreme inculpata B.A. este cetăţean marocan, fiind în România doar în vederea realizării studiilor la Facultatea de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş" din Timişoara, modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere, cu toate obligaţiile aferente, este apreciată de instanţa de apel ca fiind prea exigentă şi limitând posibilitatea de reintegrare socială a acesteia, motiv pentru care a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei pe o perioadă de 4 ani.

III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul B.M.S. invocând cazul de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen., considerând că pedeapsa aplicată a fost individualizată cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, solicitând instanţei admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi a sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi rejudecând să aplice o pedeapsă pentru infracţiunea mijloc cel mult egală cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea scop cu aplicarea dispoziţiei art. 81 C. pen. De asemenea, a mai solicitat instanţei înlăturarea măsurii expulzării, considerând că nu reprezintă un pericol pentru societatea din România.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat, apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de inculpatul B.M.S. pentru următoarele considerente:

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus Ia reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existenţa faptei şi forma de vinovăţie cu care acesta a acţionat.

Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpatului B.M.S. cu privire Ia stabilirea cuantumului pedepsei pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., întrucât textul de lege invocat, respectiv alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003 prevede în mod clar că pedeapsa trebuie să fie cuprinsă între limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea cea mai gravă pentru care a fost constituit grupul infracţional. În aceste condiţii pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi este cuprinsă în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea de trafic de migranţi, respectiv între limitele de 2 ani şi 7 ani închisoare. Mai mut, Înalta Curte apreciază că în raport de critica formulată de către recurentul inculpat, în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen., ci cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Şi în ceea ce priveşte procesul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte a apreciat că instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pericolul social crescut al faptei incriminate rezultat din stabilirea acestor limite de pedeapsă, contribuţia efectivă a acestui inculpat care a săvârşit infracţiunea în formă continuată, precum şi persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, respectiv recunoaşterea faptei şi lipsa antecedentelor penale. Conform dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportarea făptuitorului.

Totodată Înalta Curte, nu a identificat circumstanţe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea reducerii cuantumului pedepsei, astfel că, instanţa apreciază că nu este justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reţinute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei de 3 ani şi 4 luni închisoare fiind necesar creării premiselor conştientizării de către inculpat a faptei sale şi asumării consecinţelor acesteia, iar pe de altă parte, instanţa de recurs nu a identificat circumstanţe favorabile inculpatului, alte decât cele reţinute de instanţele anterioare, care să poată fi valorificate în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.

Înalta Curte apreciază nefondată şi critica recurentului inculpat privind greşita aplicare a măsurii expulzării, soluţia dispusă de instanţa de fond fiind temeinică şi legală. Astfel, din analiza lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat că inculpatul este cetăţean străin de origine algeriană, nu are domiciliul sau reşedinţa în România, nu are familie stabilită pe teritoriul acestui stat, nu justifică legături durabile cu persoane aflate pe teritoriul României, iar cererea sa de azil a fost respinsă. De asemenea, acesta nu realizează venituri licite, iar odată cu intrarea sa în spaţiul teritorial al României, a avut o conduită care nu este în conformitate cu normele legale, săvârşind infracţiuni din categoria celor de criminalitate organizată.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de B.M.S. împotriva deciziei penale nr. 6/ A din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia de la 28 martie 2012 la 10 aprilie 2013 şi îl va obliga la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul B.M.S. împotriva deciziei penale nr. 6/ A din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia de la 28 martie 2012 la 10 aprilie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul pentru interpretul de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1240/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1245/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1242/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001). Recurs