ICCJ. Decizia nr. 1245/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1245/2013
Dosar nr. 1351/62/2012
Şedinţa publică din 10 aprilie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 124 din 17 mai 2012 a Tribunalului Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a hotărât:
1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen., achitarea inculpatului H.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).
În baza art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatului H.C. sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 RON.
2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen., achitarea inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 181 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 91 lit. c) C. pen. i s-a aplicat inculpatului B.C. sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 RON.
3. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului G.B. la o pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – aer. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului G.B. pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 81 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durata de 2 ani şi 8 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului G.B. asupra dispoziţiilor 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
4. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului U.A.B. Ia o pedeapsa de 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 81 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durata de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului U.A.B. asupra dispoziţiilor 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 118 lit. e) şi f) C. pen., art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a:
- sumei de 10 Iei de Ia inculpatul H.C. şi a sumei de 90 Iei de Ia inculpatul U.A.B., obţinută de aceştia din traficul de substanţe stupefiante;
- sumei de 350 Iei de la inculpatul G.B., obţinută de „acesta din traficul de substanţe stupefiante;
- de Ia inculpatul G.B. a unui grinder şi două cutiuţe metalice, în interiorul cărora a fost pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC) - compus cu acţiune psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis, depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr. 0022034 din data de 25 ianuarie 2012.
Onorariile parţiale pentru avocaţi din oficiu, în cuantum de Vi din onorariul iniţial, au fost înaintate din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii G.B. şi U.A.B. Ia plata către stat a sumei de 1000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
1. Î n data de 12 mai 2011 H.C. a vândut investigatorului sub acoperire „D.” cantitatea de 1,55 grame rezină de cannabis în schimbul sumei de 100 lei, drogurile fiind procurate anterior de la U.A.B.
Pentru realizarea tranzacţiei, H.C. s-a întâlnit cu investigatorul în incinta barului „J.” de pe str. Plevnei din municipiul Braşov.
H.C. a primit suma de bani de la investigator, a părăsit incinta barului şi, în apropiere, s-a întâlnit cu U.A.B. aflat în zonă la volanul autoturismului său marca R. De Ia acesta a procurat cantitatea de rezină de cannabis ce a înstrăinat-o ulterior către investigatorul acoperit „D.”
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică numărul 143019 din 18 mai 2011 substanţa traficată este constituită din 1,55 grame rezină de cannabis în care s-a pus în evidentă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.
2. Î n data de 25 mai 2011 H.C. împreună cu B.C. au vândut investigatorului sub acoperire „D.”, cantitatea de 2,38 grame cannabis în schimbul sumei de 350 lei, drogurile fiind procurate anterior de la G.B.
H.C. şi B.C. au primit suma de bani de la investigator în zona parcului din fata Colegiului „A.Ş.” din municipiul Braşov şi apoi cel de-al doilea s-a întâlnit cu G.B. pe str. Mureşenilor din municipiul Braşov, înmânându-i banii primiţi anterior de la investigator.
B.C. şi G.B. s-au deplasat până în zona B-dului A.V., unde primul a primit de la cel de-al doilea cantitatea de cannabis pe care a înstrăinat-o, împreună cu H.C., ulterior, către investigatorul acoperit „D.”
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică numărul 143118 din 06 iunie 2011 substanţa traficată este constituită din 2,38 grame cannabis în care s-a pus în evidentă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.
În data de 13 decembrie 2011 au fost efectuate mai multe percheziţii domiciliare la locuinţele învinuiţilor, ocazie cu care din locuinţa învinuitului G.B. s-au ridicat un grinder şi două cutiuţe metalice.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 145137 din 03 ianuarie 2012, pe suprafaţa obiectelor a fost pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), compus cu acţiune psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis.
Situaţia de fapt expusă anterior a reieşit, fără dubiu, din coroborarea probelor arătate administrate în cursul urmăririi penale, urmărindu-se şi manifestarea de voinţă a inculpaţilor: H.C., B.C., G.B. şi U.A.B., în sensul art. 3201 C. proc. pen.
Tribunalul a considerat că, inclusiv în situaţia în care se aplică procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., se poate dispune, faţă de circumstanţele concrete ale unei anumite cauze penale şi o altă soluţie, din cele limitativ prevăzute de art. 345 alin. (1) C. proc. pen., decât condamnarea inculpatului care a recunoscut în totalitatea faptele ce i se impută prin actul de sesizare a instanţei.
Tribunalul a apreciat, privitor la inculpaţii H.C. şi B.C., că deşi formal faptele acestora se încadrează în normele incriminatoare menţionate în rechizitoriu, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în concret aceste fapte nu impun aplicarea unor pedepse penale pentru atingerea dezideratelor vizate de art. 52 C. pen., iar stabilirea unor sancţiuni cu caracter administrativ este suficientă în raport cu toate criteriile prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen., în principal faţă de persoana inculpaţilor indicaţi.
În primul rând tribunalul a subliniat faptul că punctul central al oricărui proces penal îl constituie persoana inculpatului, în soluţionarea conflictului generat de comiterea unei fapte penale, şi nu infracţiunea privită în abstract în modalitatea avută în vedere de legiuitor în momentul incriminării.
În al doilea rând tribunalul a observat că sancţiunile de drept penal alternative unor pedepse penale au apărut ca rezultat al unei îndelungate evoluţii a sistemului sancţionator penal, o evoluţie în direcţia continuei umanizări a acestor sancţiuni, iar tendinţa de bază a dezvoltării ştiinţelor juridice penale se constituie tocmai în identificarea unor modalităţi optime de soluţionare a conflictelor care apar în legătură cu săvârşirea faptelor de gravitate redusă.
În acest sens tribunalul a observat că mutaţiile intervenite în filosofia a diverse sisteme penale, în direcţia arătată a umanizării sancţiunilor, nu s-au transpus din păcate până în prezent în Codul Penal Român prin a se oferi judecătorului posibilitatea aplicării unor sancţiuni penale alternative Ia pedeapsa închisorii sau amenzii penale, exemplificativ prin instituţii precum amânarea aplicării pedepsei întâlnită în alte state ale Uniunii Europene.
Pe linia considerentelor de ordin general anterior expuse, tribunalul a apreciat că, faţă de circumstanţele concrete, reale şi personale, din prezenta cauză penală, a se aplica inculpaţilor H.C. şi B.C. o pedeapsă penală nu ar conduce la atingerea scopurilor vizate de art. 52 C. pen., ci ar contribui, posibil decisiv, la afectarea viitorului profesional al unor persoane tinere, studenţi sau foşti studenţi, aflate într-un moment important al evoluţiei lor sociale şi umane.
Fără a minimaliza în niciun fel gravitatea unor infracţiuni precum cele vizate de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 tribunalul nu a putut ignora, aşa cum s-a arătat, circumstanţele reale ale faptelor ce li se impută inculpaţilor H.C. si B.C. sau circumstanţele personale ale acestor inculpaţi.
Astfel, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii H.C. si B.C., obiectul prezentului proces penal este constituit din cantităţi mici de droguri de risc, şi nu de mare risc, ce nu au fost vândute de inculpaţii indicaţi, ci de coinculpaţii G.B. şi U.A., neurmărindu-se de către inculpaţii H. şi B. obţinerea unor avantaje materiale.
Însăşi suma obţinută de către inculpatul H.C. urmare a tranzacţiei din 12 mai 2011, de 10 lei, şi aceasta probabil întâmplător întrucât investigatorul sub acoperire D. nu avea asupra sa exact suma de 90 lei pretinsă de inculpatul U.A., este de natura a contura, tocmai în înţelesul art. 181 alin. (1) C. pen., aprecierea instanţei că fapta inculpatului H. „prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret … nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni”.
Se poate opina de către procuror că, oricum, activitatea de „intermediere” realizată de către inculpaţii H. şi B., relativ la anumite substanţe interzise, are, prin ea însăşi, un anume grad de pericol social însă, aşa cum s-a mai arătat, punctul central ai oricărui proces penal îl constituie persoana inculpatului şi nu infracţiunea privită în abstract în modalitatea avută în vedere de legiuitor în momentul incriminării.
Astfel, nu s-a putut ignora de către instanţă cantitatea mica de droguri intermediată de aceşti doi inculpaţi, că ei nu au urmărit obţinerea unor avantaje sau circumstanţele personale ale acestora, care sunt studenţi, bine integraţi social, nu au antecedente penale şi au adoptat o atitudine de recunoaştere şi regret a faptelor comise, aceasta din urmă fiind de natură a contura conştientizarea semnificaţiei sociale a faptelor comise şi a implicaţiilor acestor fapte asupra persoanei inculpaţilor.
Relativ la toate cele expuse tribunalul, văzând ansamblul criteriilor prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen. şi apreciind că nu se impune în cauză aplicarea unor pedepse penale de natură a influenţa major viitorul profesional şi social al inculpaţilor H.C. şi B.C., studenţi bine integraţi social ce se bucură şi de sprijinul familiilor din care provin, a dispus prin prisma art. 10 lit. b1 C. proc. pen., achitarea lor relativ Ia infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, iar, în baza art. 181 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat fiecăruia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON (sancţiune administrativă maximă prevăzută de legea penală).
II. Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii G.B. şi U.A.B.
Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov a solicitat admiterea apelului, iar în cadrul rejudecării, condamnarea inculpatului H.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), condamnarea inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi obligarea inculpaţilor H.C. şi B.C. Ia plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că faptele inculpaţilor H.C. şi B.C. prezintă în concret gradul de pericol social specific infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată. Inculpatul H.C. a vândut investigatorului sub acoperire în două rânduri diferite cantităţi de droguri de risc, ceea ce dovedeşte perseverenţa sa infracţională. Drogurile proveneau de la furnizori de stupefiante diferiţi. Constatarea instanţei că inculpaţii nu au urmărit un avantaj material nu are suport legal, existenţa infracţiunii nefiind condiţionată de obţinerea unor avantaje materiale de către persoanele care comercializează astfel de substanţe.
Totodată, se mai arată că soluţia instanţei conform căreia cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului este nelegală, întrucât, conform art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., în cazul achitării în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen., inculpaţii trebuie obligaţi la plata cheltuielilor judiciare.
Apelantul inculpat U.A.B. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei sub aspectul soluţiei de condamnare, iar în urma rejudecării, achitarea sa conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., în motivarea apelului se arată că în raport de cantitatea mică de droguri şi de persoana inculpatului, care este lipsit de antecedente penale, are studii superioare şi integrat în societate, fapta săvârşită este în mod vădit lipsită de importanţă, astfel că se impune achitarea inculpatului.
Apelantul inculpat G.B. a solicitat admiterea apelului, iar în urma rejudecării, reindividualizarea pedepsei prin acordarea unei eficiente maxime circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa. în motivarea recursului se arată că inculpatul este la primul contact cu legea penală, este student şi a avut o atitudine procesuală sinceră.
Prin decizia penală nr. 109/ A din 26 octombrie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale nr. 124 din 17 mai 2012 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o sub aspectul achitării inculpaţilor H.C. şi B.C. şi al aplicării dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., faţă de aceşti inculpaţi. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul H.C., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în baza art. 81 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen., în baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului H.C. asupra dispoziţiilor 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C., la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în baza art. 81 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 4 luni, stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen., în baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului B.C. asupra dispoziţiilor 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, iar în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii H.C. şi B.C. să plătească fiecare statului suma de 1000 Iei, reprezentând cheltuieli judiciare la fond.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii U.A.B. şi G.B. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Verificând sentinţa apelată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel Braşov a reţinut următoarele:
Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt în deplină concordanţă cu probele administrate în cursul urmăririi penale, cunoscute şi însuşite de inculpaţii H.C., B.C., G.B. şi U.A.B., care au solicitat judecarea conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpaţilor H.C. şi B.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 [(cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., două acte materiale, în cazul inculpatului H.C.)], Curtea de Apel Braşov a apreciat că este neîntemeiată.
Chiar dacă nu s-a dovedit faptul că inculpaţii H.C. şi B.C. nu au urmărit obţinerea unor avantaje materiale, implicarea lor prin activităţi de intermediere în traficul de droguri de risc, în cantitate redusă chiar, alături de inculpaţii U.A.B. şi G.B. au-condus la reuşita activităţii infracţionale desfăşurate care, în mod evident nu este lipsită de importanţă, astfel încât să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracţiuni. Infracţiunea de trafic de droguri de risc prezintă prin natura sa un grad de pericol social, iar cantitatea redusă de droguri traficată, precum şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat nu pot diminua gradul de pericol social într-o asemenea măsură încât o sancţiune administrativă să fie suficientă pentru sancţionarea inculpaţilor. În aceste condiţii, ar putea fi încurajate şi alte persoane cu un profil asemănător celor doi inculpaţi să săvârşească fapte similare, cu efecte deosebit de nocive pentru societate.
Curtea de Apel Braşov a apreciat că circumstanţele personale favorabile ale inculpaţilor H.C. şi B.C. pot fi reţinute drept circumstanţe atenuante conform dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar împrejurările reale ale săvârşirii faptei, respectiv cantitatea redusă de droguri de risc traficată, faptul că cei doi inculpaţi nu au obţinut avantaje materiale, desfăşurând doar activităţi de intermediere pot constitui circumstanţe atenuante conform dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. Este adevărat că punctul central al procesului penal este persoana inculpatului, dar aceasta nu trebuie absolutizată, astfel încât să lipsească de conţinut norma penală incriminatoare şi să împiedice realizarea scopului legii penale, astfel cum este consacrat de art. 1 C. pen.
Drept urmare, Curtea de Apel Braşov a aprecia că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov este întemeiat şi a dispus admiterea apelului, casarea sentinţei atacate şi condamnarea celor doi inculpaţi Ia pedepse reduse conform dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. Curtea de apel a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 6 luni închisoare, este de natură a asigura reeducarea inculpatului H.C., cât şi realizarea scopului general preventiv al pedepsei, ţinând seama de numărul de două acte materiale şi gradul de implicare în activitatea infracţională a acestui inculpat, de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi de cele personale ale inculpatului (este student, este bine integrat în familie şi societate), precum şi de suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Curtea a apreciat că, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., iar circumstanţele personale ale inculpatului permit aprecierea faptului că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare în regim privativ de libertate, aspect ce a impus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, determinat conform art. 82 C. pen.
În raport de gradul de contribuţie la săvârşirea faptei, de faptul că inculpatul B.C. a săvârşit fapta în formă continuată, de circumstanţele sale pozitive, asemănătoare cu cele ale inculpatului H.C., Curtea de Apel Braşov a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 4 luni închisoare este îndestulătoare pentru reeducarea sa şi realizarea scopului general preventiv al pedepsei, în contextul suspendării condiţionate a executării acesteia, hotărârea de condamnare reprezentând un avertisment serios pentru acest inculpat pentru a conştientiza gravitatea faptei şi necesitatea de a adopta pe viitor un comportament dezirabil în societate.
Urmare a soluţie de condamnare, conform dispoziţiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii H.C. şi B.C. au fost obligaţi să plătească fiecare statului suma de 1000 lei, cheltuieli judiciare la fond.
În ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpaţilor U.A.B. şi G.B., Curtea de Apel Braşov a apreciat că este temeinică şi legală, faptele săvârşite de cei doi inculpaţi prezentând gradul de pericol social al infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu (doar în cazul inculpatului G.B.), împrejurările săvârşirii faptelor demonstrând cu prisosinţă acest fapt. Inculpaţii U.A.B. şi G.B. erau cei care procurau drogurile, nu au desfăşurat doar o activitate de intermediere, ci au urmărit obţinerea unor avantaje materiale, fiind cei în posesia cărora au ajuns banii. Curtea de apel a considerat că tribunalul a valorificat circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor şi cele personale, favorabile inculpaţilor şi a aplicat acestora pedepse just individualizate, de natură a asigura reeducarea lor şi realizarea scopului preventiv al pedepselor. Pedepsele au fost diferenţiate, îh raport de gradul de contribuţie al fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor, de numărul faptelor, astfel încât pedepse de 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, respectiv 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc, sunt corespunzătoare, în cazul inculpatului G.B. De asemenea, pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită inculpatului U.A.B. este suficientă pentru reeducarea acestuia şi realizarea scopului preventiv.
Modalitatea de executare stabilită de către tribunal în cazul celor doi inculpaţi este just individualizată, aceştia conştientizând gravitatea faptelor comise şi necesitatea de a nu mai comite pe viitor infracţiuni, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment serios pentru aceştia, astfel încât nu este necesară executarea pedepselor în regim privativ de libertate, iar suspendarea condiţionată a executării pedepsei asigură realizarea scopului pedepsei.
Prin urmare, Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.B. şi U.A.B. şi a menţinut dispoziţiile sentinţei referitoare la aceşti doi inculpaţi, ca fiind legale şi temeinice.
Ill. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul B.C. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., considerând că pedeapsa aplicată este mult prea mare, solicitând instanţei admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat, apreciază ca fiind nefondat recursul declarat inculpatul B.C. pentru următoarele considerente:
Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existenţa faptei şi forma de vinovăţie cu care acesta a acţionat.
Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpatului B.C. cu privire Ia greşita apreciere a pericolului social al faptei săvârşite în condiţiile în care infracţiunea de trafic de droguri de risc prezintă prin natura sa un grad de pericol social ridicat, iar cantitatea redusă de droguri traficată, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului nu pot diminua gradul de pericol social într-o asemenea măsură încât o sancţiune administrativă să fie suficientă pentru sancţionarea acestuia. În aceste condiţii, ar putea fi încurajate şi alte persoane cu un profil asemănător inculpatului să săvârşească fapte similare, cu efecte deosebit de nocive pentru societate.
Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului B.C., circumstanţele personale favorabile ale acestuia fiind reţinute drept circumstanţe atenuante conform dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar împrejurările reale ale săvârşirii faptei, respectiv cantitatea redusă de droguri de risc traficată, faptul că inculpatul nu a obţinut avantaje materiale, desfăşurând doar o activitate de intermediere, pot constitui circumstanţe atenuante conform dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. Corect a apreciat instanţa de apel că persoana inculpatului este punctul central al procesului penal, dar aceasta nu trebuie absolutizată, astfel încât să lipsească de conţinut norma, penală incriminatoare şi să împiedice realizarea scopului legii penale, astfel cum este consacrat de art. 1 C. pen.
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Cantitatea redusă de drog şi natura acestuia au fost evaluate în contextul individualizării pedepsei şi nu pot duce la concluzia lipsei de pericol social a infracţiunii cercetate.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 109/ A din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi îl va obliga la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 109/ A din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1242/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1247/2013. Penal → |
|---|
