ICCJ. Decizia nr. 1280/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1280/2013
Dosar nr. 2280/116/2011
Şedinţa publică din 12 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75 din data de 17 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 2280/116/2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul A.A. din art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen. în art. 181 alin. (1) C. pen.
S-a respins cererea inculpatului A.I. de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşite în art. 181 alin. (1) C. pen.
S-au respins cererile formulate de cei doi inculpaţi, de reţinere a circumstanţei provocării prev de art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen. a condamnat pe inculpatul A.I., la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului A.I. exerciţiul drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen. a condamnat pe inculpatul A.A., la 5 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului A.A. exerciţiul drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 81-82 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei aplicate inculpatului A.A. şi a pedepsei accesorii pe o perioada de 2 ani şi 5 luni, perioada ce constituie termen de încercare, care s-a calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
S-a atras atenţia inculpatului A.A. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii in termenul de încercare a unei noi infracţiuni.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la cei 2 inculpaţi a obiectelor folosite la săvârşirea infracţiunilor, respectiv o bara metalica şi o toporişcă sau contravaloarea acestora - 60 lei.
S-a luat act ca partea vătămata S.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a admis cererea formulată de partea civila Spitalul clinic de urgenta Bagdasar Arsenie Bucureşti şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar, la plata sumei de 1311,90 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate S.D.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat către stat la plata a cate 600 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că părţile locuiesc în comuna Frumuşani, judeţul Călăraşi, iar între cele două familii au existat până la data conflictului relaţii normale de vecinătate, s-au înţeles bine, s-au vizitat şi s-au ajutat reciproc cu atât mai mult cu cât aveau şi legături de rudenie, inculpatul A.I. fiind văr primar cu soţia părţii vătămate, S.D.
La data de 25 decembrie 2010 în jurul orelor 16,00-17,00 partea vătămată S.D. în vârstă de 51 de ani a ieşit la poarta locuinţei sale, iar pe partea opusă a străzii vecinul său A.I. se amuza privind pe mai mulţi copii care aprindeau artificii şi pocnitori conform obiceiurilor de iarnă, moment în care partea vătămată i-a cerut inculpatului A.I. să nu-i mai încurajeze pe copii şi să-i alunge.
Inculpatul A.I. a ripostat spunând că este zi de sărbătoare şi de aici, discuţia a degenerat în invective pe care cele două părţi şi le-au adresat reciproc, fapt ce a culminat cu o îmbrânceală între bărbaţi şi o palmă aplicată de S.D. lui A.I. după care cei doi s-au retras în curţile locuinţelor.
La scurt timp, inculpatul A.A. a revenit la locuinţa sa însoţit de către martorii S.M. şi S.D. Aflând de la tatăl său că a avut un incident cu vecinul S.D., inculpatul A.A. „i-a cerut socoteală” acestuia şi, la fel ca în faza anterioară, schimbul de replici însoţite de injurii i-au întărâtat pe cei doi vecini.
Partea vătămată S.D., supărat pe faptul că inculpatul A.A. l-a înjurat şi i-a cerut să iasă în stradă pentru a se bate, a luat din curtea sa o ţeavă metalică şi s-a conformat, iar A.A. a ieşit la rândul său în stradă luând asupra sa o bară metalică.
Incidentul a început prin aplicarea de către inculpatul A.A. a două lovituri peste umărul drept al părţii vătămate S.D. care a scăpat obiectul contondent din mâini şi a căzut pe stradă, unde, la scurt timp, a fost lovit în zona capului cu o toporişcă de către inculpatul A.I. (acesta din urmă ieşise în urma fiului său cu toporişca pentru a-i da ajutor).
Strigătele martorei S.D. adresate celor doi agresori ai soţului ei, dar şi faptul că partea vătămată a fost pusă în imposibilitatea de a mai riposta, urmare a loviturilor primite, a făcut ca altercaţia să ia sfârşit, starea în care se afla partea vătămată a impus sesizarea telefonică a organelor de ordine şi solicitarea ambulanţei medicale care a transportat-o de urgenţă la spital.
Din raportul de constatare medico legală nr. 4092/A1/546 din 25 ianuarie 2011 efectuat în cauză de către SML Călăraşi a rezultat că numitul S.D. prezintă leziuni (traumatism cranio cerebral minor prin agresiune cu un topor. Plagă temporo parietal stânga suturată. Hematom epicranian voluminos subiacent. Hematom intraparechimatos parietal stâng. Fractură cominutivă parietal stâng, fractură cu minimă deplasare acromion drept) produse prin lovire cu corp dur şi corp tăietor despicător (posibil topor), necesită 50-55 zile îngrijiri medicale, leziunea de la nivelul capului este considerată ca fiind aplicată asupra unei zone vitale a corpului, leziunile de violenţă nu au produs o infirmitate fizică permanentă, lipsa unui simţ sau organ şi nu au pus în primejdie viaţa victimei.
S-a mai reţinut că din raportul de nouă expertiză medico legală avizat sub nr. A5/6670/2011 reiese că partea vătămată S.D. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, leziuni care nu i-au pus viaţa în primejdie, partea vătămată nerămânând cu infirmităţi.
Raportul a mai concluzionat că leziunile de la nivelul cranio cerebral au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale, în timp ce leziunile de la nivelul umărului drept 25-30 de zile de îngrijiri medicale.
Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului A.I., tribunalul a reţinut că fapta săvârşită de acest inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., iar nu cea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen., întrucât intenţia de a ucide a rezultat din datele exterioare faptei comise, adică din felul în care a fost săvârşită, din împrejurările în care a avut loc acţiunea, din mobilul care a determinat pe făptuitor, din scopul pe care acesta şi-a propus să-l atingă şi din mijloacele de execuţie folosite.
Deşi în raportul medico legal întocmit de INML Bucureşti s-a constatat că leziunile nu au pus viaţa victimei în primejdie acest aspect nu are relevanţă cu privire la încadrarea juridică a faptei, întrucât s-a folosit un obiect apt de a produce moartea (toporişcă) şi a fost vizată o zonă vitală (capul).
Faţă de modul în care a acţionat şi de urmările survenite, concretizate în leziuni grave în zona capului, s-a apreciat că inculpatul a prevăzut că acţiunea sa ar putea duce la moartea victimei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a săvârşit fapta cu intenţia de a ucide.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.A., tribunalul a constatat că faţă de modul în care a acţionat şi de urmările survenite, concretizate în leziuni în zona umărului (fractură fără deplasare) acesta nu a urmărit moartea victimei, ci doar provocarea unor vătămări corporale.
A mai reţinut tribunalul că nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă a provocării, din probele administrate în cauză nerezultând vreo provocare din partea părţii vătămate.
Partea vătămată l-a rugat pe inculpatul A.I. să nu-i mai încurajeze pe copii să facă zgomot pentru că îi deranja familia şi A.I. a fost cel care a încurajat conflictul după care s-au înjurat şi lovit reciproc, conflictul încetând prin plecarea părţilor în casele lor. Ulterior, inculpatul A.I. i-a povestit fiului său A.A. cele întâmplate, care pentru a se răzbuna a mers înarmat cu o bară metalică la partea vătămată, deşi se afla în curtea sa şi nu l-a provocat.
Inculpatul A.A. l-a lovit pe partea vătămată cu ţeava peste umăr, după care tatăl său l-a lovit cu toporişca în cap pe partea vătămată, acesta căzând în stradă.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A.I. care, la data de 25 decembrie 2010, pe fondul consumului de alcool, a unor discuţii neprincipiale anterioare pe o stradă din comuna Frumuşani, a lovit-o pe partea vătămată S.D. cu o toporişcă în zona capului, provocându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen.
Fapta inculpatului A.A. care în data de 25 decembrie 2010 a lovit pe partea vătămată în zona umărului cauzându-i leziuni ce au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere vârsta inculpaţilor, respectiv 48 şi 23 ani, faptul că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, natura infracţiunilor săvârşite, modalitatea şi împrejurările comiterii acestora, gradul concret de pericol social al faptelor, urmarea produsă.
Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. şi reeducarea inculpaţilor se pot realiza prin executarea în regim de detenţie a pedepsei aplicate inculpatului A.I. şi prin suspendarea condiţionată în cazul inculpatului A.A.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, inculpatul A.I. şi partea vătămată S.D.
În motivele de apel formulate în scris, parchetul a criticat hotărârea sub aspectul încadrării juridice dată faptelor, apreciind că inculpaţii au acţionat împreună, în aceleaşi împrejurări, ambii acţionând cu intenţia indirectă de a ucide, a arătat că circumstanţele atenuante reţinute nu au fost motivate de instanţa de fond şi că pedepsele aplicate nu sunt suficiente pentru realizarea scopului pedepsei, iar pe latură civilă s-a invocat faptul că, dată fiind încadrarea juridică dată de instanţă, obligarea inculpaţilor în solidar la plata cheltuielilor de spitalizare este nelegală.
În cadrul dezbaterilor, s-a menţionat de către reprezentantul Ministerului Public că nu mai susţine motivele scrise de apel, criticând exclusiv dispoziţia privind confiscarea.
Partea vătămată, în dezbateri a solicitat obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor pe care le-a făcut cu spitalizarea.
Inculpatul A.I., în motivele de apel a reiterat cererile privind reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, cât şi cererea de schimbare a încadrării juridice în art. 181 C. pen., solicitând atât reducerea pedepsei, cât şi modificarea modalităţii de executare în sensul suspendării executării acesteia.
Prin decizia penală nr. 338/A din 12 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II- a Penală a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi împotriva sentinţei penale nr. 75 din data de 17 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Călăraşi.
A desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând:
A reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. în favoarea inculpatului A.I., menţinând pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acestuia.
A reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. în favoarea inculpatului A.A., menţinând pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată acestuia.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpatul A.A. băţul ridicat de la acesta conform dovezii din data de 28 decembrie 2010.
În baza art. 118 alin. (4) C. pen. a confiscat de la inculpatul A.I. suma de 30 de lei, reprezentând contravaloarea toporişcăi.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către partea vătămată S.D. a barei metalice ridicate potrivit dovezii din data de 28 decembrie 2010.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins ca nefondate apelurile declarate de partea vătămată S.D. şi de inculpatul A.I.
Cheltuielile judiciare avansate în apelul parchetului au rămas în sarcina statului.
A obligat pe apelantul partea vătămată S.D. la plata sumei de 200 lei şi pe apelantul inculpat A.I. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că în cauză nu se poate reţine existenţa unei provocări din partea părţii vătămate, nefiind aplicabile disp. art. 73 lit. b) C. pen.
De asemenea, a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor este corectă, iar pedepsele şi modalitatea de executare a acestora sunt just individualizate.
Instanţa de control judiciar a constatat, însă, că se impune precizarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor, respectiv disp. art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Instanţa de apel a modificat hotărârea primei instanţe sub aspectul măsurii de siguranţă a confiscării în sensul că a dispus confiscarea de la inculpatul A.A. băţul ridicat de la acesta, conform dovezii din data de 28 decembrie 2010, confiscarea de la inculpatul A.I. a sumei de 30 lei, reprezentând contravaloarea toporişcăi folosite la săvârşirea infracţiunii şi care nu a mai putut fi găsită şi restituirea către partea vătămată S.D. a barei metalice ridicate potrivit dovezii din data de 28 decembrie 2010.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul A.I., criticile sale vizând, în continuare, netemeinicia pedepsei aplicate.
În susţinerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., cât şi din prisma disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Reţine Înalta Curte că fapta şi modalitatea de comitere a acesteia au fost temeinic stabilite de instanţa de fond, în urma unei analize atente şi obiective a materialului probator administrat în faza de urmărire penală.
Astfel, din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală rezultă că fapta inculpatului A.I., împreună cu inculpatul A.A., la data de 25 decembrie 2010, pe fondul consumului de alcool, a unor discuţii neprincipiale anterioare, pe o stradă din comuna Frumuşani, a lovit-o pe partea vătămată S.D. cu o bardă metalică şi cu o toporişcă în zona umărului, respectiv a capului, cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare cca. 55 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 lit. i) C. pen.
Reţine Înalta Curte că s-a constatat corect în cauză că, în raport de obiectul contondent folosit de inculpatul A.I. (toporişcă) şi zona vizată (capul), chiar dacă leziunile cauzate nu au pus în concret viaţa victimei în pericol, apare ca evident faptul că acesta a acţionat cu intenţia indirectă de a suprima viaţa părţii vătămate, încadrarea juridică dată faptei fiind corectă.
Referitor la criticile privind netemeinicia pedepsei aplicate, reţine Înalta Curte că nu sunt întemeiate.
Astfel, prima instanţă a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (intenţia inculpatului de a veni în ajutorul fiului său, faptul că partea vătămată a contribuit la degenerarea stării de conflict).
Înalta Curte apreciază, în urma propriei evaluări a cauzei, că nu se mai impune a se acorda o mai largă eficienţă circumstanţelor personale pozitive ale inculpatului, cât timp conduita bună avută anterior săvârşirii faptei şi lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare normală a fiecărui individ, fără a putea fi ridicate la rang de virtute, cu consecinţa aplicării unei pedepse modice pentru o faptă foarte gravă, îndreptată împotriva vieţii persoanei.
Prin urmare, apreciază Înalta Curte că pedeapsa aplicată inculpatului este bine dozată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, astfel încât este aptă să contribuie la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv cel educativ şi cel coercitiv al pedepsei.
Cât timp nu au fost identificate alte cazuri de casare care, luate în considerare din oficiu, să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 338/A din 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II- a Penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1278/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1283/2013. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
