ICCJ. Decizia nr. 1427/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1427/2013
Dosar nr. 10104/121/2011
Şedinţa publică din 24 aprilie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 217 din 10 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 10104/121/2011, s-a dispus condamnarea inculpatului E.R. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 ani [pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 80 C. pen.], respectiv condamnarea inculpatului C.M.G. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 ani [pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 80 C. pen.]. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat fiecăruia dintre cei doi inculpaţi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în referire la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpaţii E.R. şi C.M.G. a câte 150 RON. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea onorariilor apărătorilor desemnaţi din oficiu, atât pentru faza de urmărire penală, cât şi pentru faza de judecată la instanţa de fond, din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi. În fine, în temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., fiecare dintre cei doi inculpaţi a fost obligat la plata către stat a câte 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi au fost trimişi în judecată inculpaţii E.R. [pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.] şi C.M.G. [pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.].
În sarcina inculpatului E.R. s-a reţinut că, în cursul lunii aprilie 2011, prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpatul C.M.G., a recrutat şi găzduit pe victima minoră C.M.V., în vârstă de 16 ani, în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituţiei pe raza judeţului Galaţi, în vreme ce cu privire la inculpatul C.M.G. s-a reţinut că, în cursul lunii aprilie 2011, prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpatul E.R., a transportat pe victima minoră C.M.V., în vârstă de 16 ani, în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituţiei pe raza judeţului Galaţi.
Analizând şi coroborând probele administrate în cauză, instanţa de fond a constatat că inculpatul E.R. locuieşte în satul T., comuna B., judeţul Galaţi, nu este căsătorit şi nu are vreo ocupaţie stabilă, iar inculpatul C.M.G. locuieşte în satul Ş., com. Ş., judeţul Galaţi, este prieten cu inculpatul E.R. şi, la fel ca acesta, nu este căsătorit şi nu are vreo ocupaţie.
Victima minoră C.M.V. (născută la data de 22 februarie 1995) este domiciliată în satul învecinat P., din com. P., jud. Galaţi, având la data faptelor ce fac obiectul prezentei cauze vârsta de 16 ani şi 2 luni. Victima este normal dezvoltată în raport cu etatea sa, starea acesteia de minoritate fiind evidentă. În prezenţa reprezentantului Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane (ANTP), victima a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, fiind audiată în calitate de martor.
Victima C.M.V. l-a cunoscut pe inculpatul E.R. în prima parte a lunii aprilie 2011, la o discotecă din satul P., devenind prieteni. Cei doi conveniseră să se întâlnească în seara de 15 aprilie 2011 pentru a merge la plimbare, însă la întâlnire inculpatul a venit însoţit de inculpatul C.M.G., cu autoturismul condus de acesta din urmă. După ce victima C.M.V. a urcat în maşină, pe drum, inculpatul E.R. a contactat telefonic o persoană de sex masculin, rămasă neidentificată, pe care anunţat-o că "are o fată" pentru acesta.
În continuare, inculpaţii au condus-o pe victimă până la o locuinţă din com. Ş., unde erau aşteptaţi de un bărbat, lăsând-o pe victimă în compania acestuia. Bărbatul respectiv i-a comunicat că fusese adusă de inculpatul E.R. pentru a întreţine relaţii sexuale cu el, lucru pe care victima l-a refuzat iniţial, cedând însă în final ca urmare a insistenţelor şi ameninţărilor tânărului respectiv.
După finalizarea actului sexual, individul în cauză l-a anunţat telefonic pe inculpatul E.R., care s-a întors cu autoturismul condus de inculpatul C.M.G. şi a recuperat-o, nu înainte ca primul client să-i înmâneze inculpatului E.R. suma de 50 de RON în contul serviciilor sexuale prestate de victimă.
În cursul aceleiaşi nopţi, inculpaţii au transportat-o pe victimă la o altă locuinţă din sat, unde erau aşteptaţi de un alt tânăr neidentificat, inculpatul E.R. cerându-i să întreţină cu acesta relaţii sexuale. Victima s-a conformat, tânărul plătindu-i pentru aceasta inculpatului tot suma de 50 RON. În locuinţa respectivă se afla şi o altă tânără, "F.", identificată în persoana martorei C.F.E., cunoscută a inculpatului E.R., care i-a însoţit în continuare până la locuinţa acestuia din satul P., unde inculpatul a cazat-o pe victimă.
Victima C.M.V. a mai arătat că pe drumul spre locuinţa inculpatului E.R., acesta a ameninţat-o că dacă îl va reclama organelor de poliţie, familia sa va avea de suferit.
În zilele ce au urmat, până la data de 17 aprilie 2011, victima a mai fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu alţi tineri din satul Ş., în total şase sau şapte, trei dintre aceştia fiind contactaţi de inculpatul C.M.G., iar restul de către inculpatul E.R. Şi în aceste cazuri victima era transportată cu autoturismul condus de inculpatul C.M.G. la locuinţele clienţilor, unde avea loc şi actul sexual, tariful fiind tot de 50 de RON, sume ce erau plătite de clienţi direct inculpaţilor.
După data de 17 aprilie 2011, victima a refuzat să se mai prostitueze şi i-a comunicat situaţia sa unei cunoştinţe ce venise în vizită la locuinţa inculpatului. Acesta l-a ameninţat pe inculpatul E.R. că va sesiza organele de poliţie, motiv pentru care inculpatul s-a speriat şi a dus-o pe victimă la domiciliul acesteia, cerându-i să nu povestească nimănui cele întâmplate.
Audiată în cauză, martora C.F.E. a arătat că este vecina inculpatului E.R. şi că încă din anul 2010 acesta cazase la domiciliul său o tânără neidentificată, căreia îi găsea clienţi pentru practicarea prostituţiei, de la care încasa sume de bani. Martora a mai arătat că a cunoscut-o pe victima C.M.V. în jurul datei de 15 aprilie 2011, când inculpatul a adus-o la locuinţa sa, aflând că aceasta are vârsta de 16 ani, precum şi că a asistat la momentul când inculpatul i-a comunicat victimei că urmează să se prostitueze în folosul său. De asemenea, martora a mai susţinut că, la cererea victimei, căreia îi era frică să meargă singură, s-a deplasat într-o ocazie împreună cu aceasta şi cu cei doi inculpaţi la locuinţele clienţilor cu care victima întreţinea relaţii sexuale, rămânând însă cu cei doi inculpaţi în autoturismul condus de inculpatul C.M.G. În timp ce o aşteptau pe victimă, inculpatul E.R. i-a propus şi ei să se prostitueze, promiţându-i că vor împărţi banii obţinuţi, însă martora l-a refuzat. În final, după ce inculpatul i-a permis victimei să plece acasă întrucât era căutată de membrii familiei, la începutul lunii mai 2011 martora a asistat la o discuţie între inculpaţi despre faptul că ar vrea "să facă din nou bani" din practicarea prostituţiei de către victimă. Mai mult, inculpatul E.R. i-a cerut martorei să încerce şi ea să o convingă pe victimă să se prostitueze din nou în folosul inculpatului, lucru pe care victima l-a refuzat.
Dintre clienţii cu care victima a fost obligată să întreţină relaţii sexuale s-a reuşit identificarea şi audierea în calitate de martor a numitului M.C.I. din sat Ş., com. Ş., jud. Galaţi. Audiat fiind, martorul a declarat că într-una din serile de la sfârşitul lunii aprilie, în timp ce se afla într-un bar din satul Ş., a fost abordat de inculpatul C.M.G., pe care îl cunoştea drept consătean. Inculpatul l-a întrebat în mod direct dacă este interesat să întreţină relaţii sexuale contra cost cu o tânără pe care i-o poate furniza el. Martorul a fost de acord să plătească suma cerută de inculpat - 50 RON, stabilind ca acesta să îi aducă tânăra în cauză direct la locuinţa sa. După ce martorul a ajuns la domiciliu, la scurt timp a părut inculpatul însoţit de tânăra promisă (pe care martorul a recunoscut-o ulterior în persoana victimei C.M.V.), lăsând-o în compania sa numai după ce martorul i-a plătit inculpatului C.M.G. suma convenită de 50 de RON. Martorul M.C.I. a mai arătat că inculpatul C.M.G. a sosit la domiciliul său cu un autoturism, în care se mai afla un alt bărbat (inculpatul E.R., după cum rezultă din ansamblul materialului probator) ale cărui trăsături fizice nu le-a putut însă observa întrucât era întuneric. După consumarea actului sexual cu victima (despre care şi-a dat seama că este minoră, apreciind că este în vârstă de circa 16 - 17 ani), conform înţelegeri avute cu inculpatul C.M.G., martorul l-a contactat telefonic, inculpatul revenind de această dată singur pentru a o recupera, transportând-o cu acelaşi autoturism.
A apreciat instanţa de fond că faptele şi vinovăţiile inculpaţilor sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:
- declaraţiile victimei C.M.V., audiată în calitate de martor, care a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul E.R. în luna aprilie 2011, în discoteca din comuna P. şi a început cu acesta o relaţie de prietenie. În seara zilei de 15 aprilie 2011 a fost aşteptată de R. cu o maşină condusă de un prieten de-al lui pe nume M.. R. a sunat pe cineva la telefon spunându-i că are o fată pentru el. Au mers cu maşina în localitatea Ş., la un cunoscut de-al lui, R. a discutat cu el după care i-a spus martorei să meargă cu el în casă. R. a plecat cu M., iar bărbatul i-a spus acesteia să se dezbrace, încât a fost aleasă de R. ca să întreţină relaţii sexuale cu el.
Iniţial martora a refuzat, însă a fost ameninţată şi în cele din urmă a întreţinut un raport sexual. Băiatul l-a sunat apoi pe R. şi i-a dat suma de 50 de RON pentru respectivul raport sexual. R. a dus-o apoi la un alt băiat şi i-a cerut să întreţină şi cu acesta un raport sexual, obţinând suma de 50 de RON. În acea locuinţă mai era o fată, C.F.E., adusă tot de R., care a întreţinut un raport sexual cu un alt individ şi aceşti bani fiind încasaţi tot de R. După ce au terminat, R. împreună cu M. le-au dus pe ea şi pe F. în Galaţi unde au mâncat pizza după care au mers acasă la R. Pe drum acesta i-a zis că, în cazul în care va merge la poliţie să reclame cele întâmplate, va avea grijă ca familia ei să aibă de suferit.
În zilele următoare R. a continuat să caute clienţi cu care să întreţină raporturi sexuale, acest lucru întâmplându-se în mai multe locuinţe din comuna Ş. A avut circa şapte clienţi în trei zile, banii obţinuţi fiind luaţi în totalitate de R., de fiecare dată suma fiind aceeaşi, respectiv 50 RON la fiecare client. A avut clienţi în perioada 15 aprilie - 17 aprilie 2011, ulterior acestei date martora refuzând să meargă cu clienţi. Nici R. nu a mai găsit doritori.
Pe data de 24 aprilie 2011, la domiciliul lui R. a venit numita B.N.A., căreia i-a povestit ce a păţit, aceasta ameninţându-l pe R. că va suna la poliţie în cazul în care nu o va lăsa pe martoră să plece. R. s-a speriat şi a dus-o acasă. M. le dădea clienţilor găsiţi de R. prezervative, ca aceştia să întreţină relaţii sexuale cu ea şi cu F. Suma obţinută de R. în urma practicării prostituţiei de către martoră în folosul lui a fost de aproximativ 350 RON;
- planşe fotografice;
- declaraţiile martorei C.F.E., date în faza de urmărire penală, care a arătat că îl cunoaşte pe E.R. de circa 1 an, iar în vara anului 2010 acesta găsise o tânără din comuna Ş. pe care o adusese la domiciliul lui şi pe care o exploata sexual, în sensul că îi găsea clienţi, încasând sumele de bani obţinute de acea tânără din practicarea prostituţiei. Ulterior, aceasta - fără să-l anunţe pe R. - a plecat în Italia, iar de atunci R. o caută pentru a se răzbuna.
Cu aproximativ o săptămână înainte de sărbătorile pascale, R. a cunoscut o fată pe nume M.V., din comuna P., care a dus-o la domiciliul său din satul T., com. B.. Martora a cunoscut-o pe M.V. despre care a aflat că are 16 ani. După două zile de la venirea ei la R., acesta i-a spus lui M.V. că trebuie să practice prostituţia în folosul lui cu clienţi pe care îi va găsi el. Ştie acest lucru întrucât martora se afla la domiciliul lui R. când a avut loc această discuţie. Lui M.V. i-a fost frică să meargă singură şi a rugat-o pe martoră să o însoţească acolo unde o va duce R. Martora a fost de acord şi au plecat împreună, cu M.V., R. şi un prieten al lui R., cu maşina acestuia din urmă. M. este din comuna Ş. şi a sunat nişte prieteni din aceeaşi comună pe care i-a întrebat dacă vor să întreţină relaţii sexuale cu o tânără. Răspunsul fiind afirmativ, au mers în comuna Ş. la prietenii lui M. În Ş. a fost dusă la patru băieţi cu care să întreţină raporturi sexuale, preţul fiind negociat în prealabil de R. M.V. a obţinut în acea zi suma de 150 RON pe care i-a dat-o R. şi din care i-a dat şi lui M. pentru benzină. R. i-a mai găsit lui M.V. şi alţi clienţi din comuna Ş. şi din comuna B., preţul fiind de 50 RON de client. R. încasa banii, iar lui M.V. îi lua doar ţigări şi mâncare;
- declaraţiile martorului M.C.I., care a arătat că spre sfârşitul lunii aprilie 2011, înaintea sărbătorilor de Paşti, într-o seară, se afla într-un bar din com. Ş. A observat că vine la el C.M.G. care l-a întrebat direct dacă doreşte să întreţină relaţii sexuale, oferindu-i o fată. A fost de acord întrucât suma solicitată de 50 de RON nu i s-a părut mare. A plecat către casă urmând ca M. să-i aducă fata la domiciliu. Acesta a venit cu maşina sa, aducându-i fata respectivă. A întreţinut cu aceasta raporturi sexuale şi i-a dat lui M. suma de 50 RON. Martorul i-a recunoscut după planşă foto pe C.M.G. şi pe C.M.V., tânăra cu care a întreţinut un raport sexual;
- declaraţiile inculpatului E.R., date în faza de urmărire penală, care a arătat că, înainte de sărbătorile pascale din anul 2011 cu o săptămână, a fost împreună cu mai mulţi prieteni la o discotecă din com. P. Cu această ocazie a cunoscut două tinere pe nume M.V. şi A., acestea spunându-i că sunt minore. Din planşa fotografică le-a recunoscut pe C.M.V. şi pe B.N.A. După câteva zile, M.V. i-a spus şi lui C.M.G. că ar vrea să facă rost de bani şi i-a solicitat să-i găsească clienţi cu care, în schimbul unei sume de bani, să întreţină raporturi sexuale. Inculpatul a fost de acord şi, împreună cu M., i-a găsit lui M.V. şase clienţi din satul T. şi din comuna Ş., cu care M.V. a întreţinut raporturi sexuale, de bună-voie, în schimbul sumei de 50 RON de fiecare client. Raporturile sexuale au avut loc la domiciliile clienţilor, iar sumele de bani inculpatul şi C.M.G. le-au încasat direct de la clienţi. Suma totală încasată a fost de aproximativ 300 RON, în 2 - 3 zile, iar din aceşti bani au cumpărat o cartelă telefonică, mâncare, băutură şi ţigări, pe care le-au consumat împreună. Pe M.V. o trimiteau la domiciliul clienţilor însoţită de o altă minoră, C.F.E., întrucât lui M.V. îi era frică de aceşti clienţi;
- declaraţiile inculpatului C.M.G., date în faza de urmărire penală, care a arătat că R. l-a întrebat dacă cunoaşte pe cineva care să întreţină raporturi sexuale contra cost cu M.V., precizând că nu a forţat-o şi nici nu a bătut-o, aceasta fiind dorinţa ei expresă. Inculpatul a plecat cu maşina în localitatea T., luându-i pe R. şi M.V. şi ducându-i la Ş. Aici au găsit trei băieţi din sat, cu care M.V. a întreţinut raporturi sexuale la domiciliile acestora. Ştie că M.V. a cerut ca plată pentru raporturile sexuale întreţinute cu cei trei băieţi din sat, câte 50 de RON de la fiecare, suma de 150 RON rămânându-i acesteia. El şi R. nu au luat niciun ban. A doua zi, spre seară, R. l-a sunat şi l-a chemat la el acasă deoarece îi găsise lui M.V. doi clienţi şi dorea ca el să-i ducă pe ei doi la acei clienţi. Inculpatul a ajuns acasă la R., de unde i-a luat pe cei doi şi i-a dus la domiciliul clienţilor. M.V. a întreţinut relaţii sexuale cu aceştia, obţinând suma de 100 RON pe care şi-a însuşit-o în totalitate. Ulterior, i-a dus pe cei doi acasă la R.
A arătat instanţa de fond că, în faza de judecată, martora C.F.E. şi-a schimbat în parte declaraţiile, arătând că nu a fost cu victima la vreun client, iar de la E.R. a auzit că banii din practicarea prostituţiei erau încasaţi de C.M.V. Prima declaraţie pe care a dat-o a avut loc în urma unor ameninţări că ajunge la închisoare dacă declară ce s-a consemnat. I s-a sugerat în prima declaraţie ceea ce trebuie să se consemneze. Martorul P.O., audiat de instanţa de fond la propunerea inculpaţilor, a arătat că este văr îndepărtat cu inculpatul E.R. În luna aprilie sau mai 2011 se afla la locuinţa lui E.R. şi a văzut-o pe C.M.V. care căuta clienţi pentru a întreţine relaţii sexuale. Inculpaţii au trimis-o acasă, însă aceasta nu vroia să plece. Martorul a stat circa două zile şi nu a văzut să fi venit clienţi pentru a practica prostituţia. Inculpaţii nu au ameninţat-o pe partea vătămată şi nici nu au constrâns-o în vederea practicării prostituţiei. Martorul E.O., audiat de asemenea la propunerea inculpaţilor, a arătat că în perioada aprilie - mai 2011, C.M.V. a locuit circa o săptămână în domiciliul unde locuia şi el şi inculpatul E.R. Partea vătămată practica prostituţia, îşi căuta singură clienţii şi nu ştie ce făcea aceasta cu banii. Nu a adus clienţi acasă, iar E.R. nu i-a oferit niciun ajutor acesteia. Inculpaţii nu au primit bani de la C.M.V. din practicarea prostituţiei.
Inculpatul C.M.G. a arătat că nici el şi nici E.R. nu au îndemnat-o în vreun fel pe victimă să practice relaţii sexuale contra cost. Pe M.C.I. nu îl cunoaşte şi nici nu a luat bani de la acesta în schimbul unor servicii sexuale oferite de C.M.V.
Inculpatul E.R. a arătat că nu a căutat clienţi pentru a practica raporturi sexuale cu C.M.V., iar bărbaţii pe care i-a enumerat la urmărire penală i-a aflat de la C.F.E.
Victima C.M.V. a dat şi o declaraţie suplimentară în instanţă, prin care a arătat că nu a obligat-o nimeni să întreţină raporturi sexuale, însă i-a fost ruşine să-i spună mamei sale acest lucru şi a spus că a fost obligată de cei doi inculpaţi. Şi-a schimbat declaraţia întrucât doreşte să spună adevărul. Referitor declaraţiile date în faza de judecată de martora C.F.E., de cei doi inculpaţi şi de victima C.M.V., instanţa de fond a apreciat că aceştia şi-au modificat declaraţiile fără să probeze vreun motiv temeinic, obiectiv pentru care au înţeles să facă acest lucru. A remarcat prima instanţă că aceste declaraţii modificate nu sunt coerente sub aspectul conţinutului şi al desfăşurării evenimentelor, nu se coroborează între ele şi sunt infirmate de celelalte mijloace de probă prezentate anterior de instanţă. Nu sunt elemente de fapt în respectivele declaraţii, credibile şi aflate într-o conexiune logică care să schimbe în vreun fel situaţia reţinută de instanţă. A conchis prima instanţă că prin modificarea declaraţiilor se încearcă doar înlăturarea răspunderii penale a inculpaţilor, cu toate că aceştia au recunoscut în faza de urmărire penală în mare parte activitatea infracţională pentru care au fost trimişi în judecată. Prin urmare, instanţa de fond nu a luat în considerare aceste declaraţii modificate date în faza de judecată. Cu privire la martorii P.O. şi E.O., aflaţi în relaţii de rudenie cu inculpatul E.R., s-a apreciat de prima instanţă că aceştia au încercat şi ei să înlăture răspunderea penală a inculpaţilor, sugerând ideea că victima C.M.V. practica prostituţia fără a fi încurajată în vreun fel de inculpaţi. A arătat instanţa de fond că declaraţiile acestor martori nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă reţinute, fiind în contradicţie chiar cu declaraţiile inculpaţilor din faza de urmărire penală. Pe de altă parte, aceste depoziţii nu conţin elemente de fapt care să susţină o altă situaţie decât cea reţinută de instanţă. S-a arătat în acest sens şi faptul că victima nu întreţinea relaţii sexuale cu clienţi la locuinţa inculpatului E.R., ci era condusă la domiciliile respectivilor clienţi. A apreciat instanţa de fond că materialul probator administrat şi reţinut de instanţă susţine activitatea infracţională de trafic de minori, în ceea ce o priveşte pe victima C.M.V., comisă de inculpaţii E.R. şi C.M.G., neputând fi primite concluziile de achitare în sensul că faptele nu există. Atât victima, audiată ca martor, cât şi inculpaţii, au declarat în faza de urmărire penală cum au avut loc faptele, iar martorii C.F.E. şi M.C.I. au întărit aceste declaraţii.
De asemenea, a arătat prima instanţă că nu pot fi luate în considerare nici concluziile de achitare în conformitate cu art. 10 lit. b1) C. proc. pen., în sensul că faptele inculpaţilor nu ar prezenta gradul de pericol social al infracţiunii de trafic de minori. Ambii inculpaţi au profitat de vârsta victimei şi de lipsa ei de experienţă de viaţă şi au urmărit obţinerea de venituri băneşti din exploatarea sexuală a acesteia, căutându-i clienţi pentru a practica raporturi sexuale şi încasând sumele de bani. Victima C.M.V. a fost ameninţată de inculpatul E.R., în sensul că familia ei va avea de suferit dacă va merge la poliţie, conform declaraţiei acesteia din faza de urmărire penală, iar din declaraţia martorei C.F.E. reiese că s-au efectuat unele presiuni asupra victimei. A mai reţinut prima instanţă că inculpaţii au avut o atitudine procesuală negativă, încercând în special în faza de judecată să se exonereze de orice fel de răspundere. Prin urmare, a concluzionat instanţa de fond că nu sunt întrunite criteriile prevăzute de art. 181 C. pen., astfel încât faptele celor doi inculpaţi prezintă gradul de pericol social specific infracţiunii de trafic de minori.
Pe de altă parte, instanţa de fond a apreciat ca fiind nefondată cererea apărătorului inculpaţilor, de schimbare a încadrării juridice din trafic de minori în proxenetism. S-a motivat în acest sens că acţiunile celor doi inculpaţi de recrutare, găzduire, căutare de clienţi, transportare şi chiar ameninţări făcute de inculpatul E.R., în raport şi cu vârsta victimei, precum şi încasarea în mod direct a banilor obţinuţi în urma practicării de raporturi sexuale, se circumscriu întru totul infracţiunii de trafic de minori pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, fiind întrunite toate elementele constitutive. Infracţiunea de proxenetism nu are în conţinutul ei exploatarea sexuală a unei minore prin traficare, ci doar activităţi conexe infracţiunii de prostituţie, respectiv îndemnare, înlesnire, tragere de foloase de pe urma prostituţiei etc., situaţii care nu se regăsesc în prezenta cauză. În acest sens s-a făcut trimitere şi la Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (recurs în interesul legii), care stabileşte distincţiile dintre cele două infracţiuni.
În consecinţă, s-a apreciat de către instanţa de fond că, în drept, fapta inculpatului E.R. care, în cursul lunii aprilie 2011, prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpatul C.M.G., a recrutat şi găzduit pe victima minoră C.M.V., în vârstă de 16 ani, în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituţiei pe raza judeţului Galaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată. De asemenea, fapta inculpatului C.M.G., care în cursul lunii aprilie 2011, prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpatul E.R., a transportat pe victima minoră C.M.V., în vârstă de 16 ani, în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituţiei pe raza judeţului Galaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.
Având în vedere că ambii inculpaţi nu au alte condamnări în antecedente, ţinând cont şi de caracterizările favorabile acestora depuse la dosarul instanţei, instanţa de fond a reţinut că aceştia au avut o conduită bună înainte de comiterea infracţiunii, circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu efectele juridice menţionate de art. 76 lit. b), art. 80 C. pen.
A apreciat prima instanţă că, având în vedere gravitatea infracţiunii şi atitudinea procesuală necorespunzătoare a inculpaţilor, nu se impune reţinerea altor circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi nici suspendarea executării pedepselor (condiţionată sau sub supraveghere) pentru niciunul dintre aceştia. Cei doi inculpaţi şi-au modificat declaraţiile în faţa instanţei în scopul de a fi exoneraţi de răspundere, dând astfel dovadă că nu au înţeles consecinţele faptelor lor. A arătat instanţa de fond că, executarea pedepselor în regim de detenţie este în măsură să sancţioneze corespunzător conduita ilicită a inculpaţilor. Faţă de cele mai sus arătate, instanţa de fond a apreciat că aplicarea unor pedepse principale de câte 3 ani şi 6 luni închisoare, respectiv a unor pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 ani este de natură a asigura scopul educativ-preventiv al sancţiunilor. La individualizarea pedepselor complementare şi a celor accesorii instanţa de fond a avut în vedere natura şi specificul infracţiunii, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, inclusiv hotărârile Sabou şi Pârcălab împotriva României şi Hirst contra Marii Britanii. Fiind vorba de o infracţiune comisă împotriva unor valori sociale cum sunt libertatea sexuală şi protecţia socială acordată minorilor, prima instanţă a apreciat că trebuie interzis şi dreptul subiectiv civil prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen. (dreptul de a fi tutore sau curator), sub aspectul pedepsei complementare şi a celei accesorii, pentru ambii inculpaţi. În baza art. 71 C. pen., instanţa de fond a aplicat fiecăruia dintre cei doi inculpaţi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) şi e) C. pen.
Având în vedere că inculpaţii au dobândit suma de 300 RON din exploatarea sexuală a victimei C.M.V., în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în referire la art. 118 lit. e) C. pen. instanţa de fond a confiscat de la fiecare dintre aceştia câte 150 RON (victima a declarat în faza de urmărire penală suma de aproximativ 350 RON, iar inculpatul E.R. în aceeaşi fază a menţionat suma de aproximativ 300 RON, instanţa de fond având în vedere suma cea mai mică). Ţinând seama că victima C.M.V. a fost audiată ca martor în faza de urmărire penală, precum şi la începutul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a considerat că în privinţa acesteia nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 şi 348 C. proc. pen.
Împotriva Sentinţei penale nr. 217 din 10 aprilie 2012 a Tribunalului Galaţi au declarat apel inculpaţii E.R. şi C.M.G., criticând-o ca nelegală în privinţa încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, respectiv ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor ce le-au fost aplicate şi a modalităţii de executare a acestor pedepse.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat de către inculpaţi, prin apărător ales, că declaraţiile date în faza de cercetare judecătorească la instanţa de fond corespund adevărului, fiind date fără nicio constrângere, aceste declaraţii răsturnând situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu. În baza acestor declaraţii se poate aprecia că faptele celor doi inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, iar nu ale celei de trafic de minori.
Au solicitat apelanţii-inculpaţi reducerea pedepselor aplicate de instanţa de fond şi aplicarea, în privinţa lor, a dispoziţiilor art. 81 şi urm. C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Apelurile declarate de inculpaţii E.R. şi C.M.G. au fost considerate nefondate, pentru următoarele considerente:
Examinând cauza în raport cu motivele de apel, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia celor doi inculpaţi, iar încadrarea juridică a faptelor a fost stabilită în concordanţă cu dispoziţiile legale.
Astfel, din ansamblul probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, a rezultat în mod indubitabil săvârşirea de către cei doi inculpaţi a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, în modalitatea şi în împrejurările descrise în sentinţa apelată, fapte care, în cazul ambilor inculpaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiuni de trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În acord cu opinia instanţei de fond, Curtea a apreciat că în speţa de faţă există suficiente elemente de natură a justifica încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi, acţiunile celor doi inculpaţi în dauna minorei C.M.V. realizând latura obiectivă a infracţiunii de trafic de minori pentru care au fost trimişi.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 "recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi". Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) sunt săvârşire în condiţiile prevăzute de art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoarea de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi în cazul prevăzut la alin. (1) şi închisoarea de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi în cazul prevăzut la alin. (2)".
Văzând dispoziţiile mai sus citate în raport de prevederile art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, Curtea a observat că încadrarea juridică dată faptelor inculpaţilor comise asupra minorei C.M.V. este legală şi temeinică.
Totodată, Curtea a constatat că prima instanţă a efectuat şi o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., precum şi cu dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul şi funcţiile pedepsei, prin reducerea pedepsei aplicate la jumătate din cuantumul minimului special prevăzut de lege (7 ani) acordând o semnificativă relevanţă circumstanţei atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor (apreciat, mai cu seamă, din perspectiva împrejurării că victima este minoră), dar şi forma continuată a activităţii infracţionale îndreptate împotriva unei minore, Curtea a apreciat, de asemenea, că nu se justifică reţinerea, drept circumstanţe atenuante judiciare, a altor împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen.
În condiţiile în care nu s-au reţinut existenţa unor temeiuri care să justifice reducerea pedepselor pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite de inculpaţi şi, implicit, pentru reducerea pedepselor rezultante sub limita de 3 ani, prevăzută de art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen., Curtea a constatat că nu este întemeiată nici solicitarea apelanţilor-inculpaţi, privind suspendarea condiţionată a executării pedepselor rezultante, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de textul de lege mai sus menţionat.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a sentinţei penale apelate, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu s-a constatat existenţa unor motive care să atragă reformarea acesteia, Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 3791 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii E.R. şi C.M.G.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii E.R. şi C.M.G. şi au criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei recurate, schimbarea încadrării juridice în infr. prev. de art. 329 C. pen.; achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., reducerea pedepselor aplicate, reţinerea circumstanţelor atenuante şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că fapta inculpatului E.R., care în cursul lunii aprilie 2011, prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpatul C.M.G., a recrutat şi găzduit pe victima minoră C.M.V., în vârstă de 16 ani, în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituţiei pe raza judeţului Galaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată. De asemenea, fapta inculpatului C.M.G., care în cursul lunii aprilie 2011, prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpatul E.R., a transportat pe victima minoră C.M.V., în vârstă de 16 ani, în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituţiei pe raza judeţului Galaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.
Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţele au reţinut împrejurarea că, din conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, din mijloacele de probă administrate în cauză şi expuse pe larg de către instanţa de fond a rezultat împrejurarea că inculpatul E.R. a găzduit-o pe minoră în scopul de a o exploata din punct de vedere sexual, inculpatul C.M.G. având cunoştinţă despre aceasta. Găzduirea face parte din latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 13 din aceeaşi lege. Exploatarea sexuală asupra unui minor face parte din latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege când este practicată de două sau mai multe persoane. Aşa fiind, instanţele de fond şi apel au reţinut corect această formă a infracţiunii de trafic de persoane, nedând curs cererii formulate de inculpaţi, de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii în infracţiunea de proxenetism.
Cu privire la solicitarea de achitare a inculpaţilor întrucât fapta nu a fost săvârşită de aceştia, această critică poate fi pusă în discuţie prin intermediul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., grava eroare de fapt.
Grava eroare de fapt nu poate fi însă confundată cu greşita apreciere a probelor.
Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu priveşte dreptul suveran de apreciere a probelor, ci, exclusiv, discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea unei alte soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
Astfel, din întreg materialul probator administrat şi reţinut de instanţă rezultă activitatea infracţională de trafic de minori, în ceea ce o priveşte pe victima C.M.V., comisă de inculpaţii E.R. şi C.M.G., neputând fi primite concluziile de achitare în sensul că faptele nu au fost săvârşite de către inculpaţi. Atât victima, audiată ca martor, cât şi inculpaţii, au declarat în faza de urmărire penală cum au avut loc faptele, iar martorii C.F.E. şi M.C.I. au întărit aceste declaraţii.
În fine, cu privire la critica vizând individualizarea pedepselor, atât cu privire la cuantum cât şi cu privire la modalitatea de executare, Înalta Curte reţine că instanţele anterioare, au făcut o analiză riguroasă a criteriilor enumerate de art. 72 C. pen., care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, având în vedere gravitatea faptelor şi pericolul creat, Înalta Curte în acord cu instanţa de fond şi apel, reţine că circumstanţele personale ale inculpaţilor, infractori primari, cunoscuţi în familie şi societate ca persoane ce nu au mai săvârşit fapte antisociale, au fost deja valorificate şi nu se impune reţinerea şi altor circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi nici suspendarea executării pedepselor, care de altfel nici nu este posibilă având în vedere cuantumul pedepselor aplicate.
Înalta Curte adaugă analizei instanţelor anterioare, pe aspectul individualizării judiciare, faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei şi al făptuitorului acestea trebuie apreciate ca fiind relativ ridicate, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise, împrejurarea că victima este minoră, pluralitatea de infracţiuni şi de infractori din prezenta cauză, de asemenea şi durata de timp în care inculpaţii au desfăşurat activitatea infracţională. Aceste criterii conduc la concluzia că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt corespunzătoare şi pot asigura atingerea scopurilor preventive şi educative ale sancţiunii. Circumstanţele personale referitoare la situaţia familială, conduita bună avută anterior săvârşirii faptei, cu accent pe lipsa antecedentelor penale, nu sunt suficiente pentru a conduce la necesitatea reducerii cuantumului pedepsei ori la reţinerea altor circumstanţe atenuante şi nici la aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii E.R. şi C.M.G. împotriva Deciziei penale nr. 190/A din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 575 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi şi suma de câte 75 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată C.M.V., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii E.R. şi C.M.G. împotriva Deciziei penale nr. 190/A din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 575 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi şi suma de câte 75 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată C.M.V., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1426/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1475/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
