ICCJ. Decizia nr. 1472/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1472/2013

Dosar nr. 3309/114/2010

Şedinţa publică din 29 aprilie 2013

Prin sentinţa penală nr. 122 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău a fost respinsă cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de inculpatul G.M., iar în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi cu referire la art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, în perioada 27 mai 2008-22 septembrie 2008, în dauna părţii vătămate SC G.A. SRL Mărăcineni.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 290 C. pen., cu referire la art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la data de 31 ianuarie 2009.

În baza art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale în scopul împiedicării verificărilor financiare privată, în cursul lunii decembrie 2009.

S-a constatat că aceste infracţiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, prin sentinţa penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă la data de 16 februarie 2010, prin nerecurarea deciziei penale nr. 49 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 86⁵ alin. (1) C. pen. cu referire la art. 85 C. pen. a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008, în pedepsele componente: 2 ani închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani închisoare ca urmarea a anulării suspendării condiţionate a executării aplicată prin sentinţa penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti definitivă la data de 19 septembrie 2006 prin nerecurarea deciziei penale nr. 825 din 06 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 36 C. pen. cu referire la art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele menţionate mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 7 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen. a fost computată din pedeapsa de executat durata reţinerii si arestării preventive, începând cu data de 08 ianuarie 2003 până la data de 07 februarie 2003 (sentinţa penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti) precum şi durata reţinerii din data de 30 septembrie 2005 (sentinţa penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti).

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b) şi c) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a sentinţei si până la terminarea executării pedepsei.

A fost respinsă cererea părţii civile SC G.A. SRL Mărăcineni de luare a măsurilor asigurătorii în ceea ce priveşte SC R.A. SRL şi a asociaţilor G.V. şi A.R. precum şi în ceea ce priveşte inculpatul G.M.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile SC G.A. SRL Mărăcineni suma de 470.832,13 lei şi a penalităţilor de întârziere până la data achitării efective a debitului conform contractului de vânzare-cumpărare din data de 25 octombrie 2007, Direcţiei Generale a Finanţelor Publice suma de 326.265 lei şi a majorărilor şi penalităţilor de întârziere până la data achitării efective a debitului, toate aceste sume cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 348 C. proc. pen. a fost anulat înscrisul falsificat respectiv factura fiscală din 31 ianuarie 2009 (fila 23 vol. III dosar de urmărire penală).

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile SC G.A. SRL Mărăcineni suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că inculpatul G.M. a fost directorul general şi administratorul în fapt al SC R.A.S. SRL Bucureşti, societate înfiinţată la data de 31 ianuarie 2006 de asociaţii A.R. şi G.V.

La data de 25 octombrie 2007 între SC R.A.S. SRL Bucureşti şi SC G.A. SRL Mărăcineni s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare privind cumpărarea şi respectiv livrarea de piese auto, modalitatea de plată convenită de părţi fiind filele CEC emise la momentul livrării, biletele la ordin avalizate de bancă sau numerar, termenul de plată a facturilor fiind de 50 de zile de la data livrării.

Iniţial, în perioada noiembrie 2007 - mai 2008, contractul de vânzare-cumpărare menţionat mai sus a fost executat în mod corespunzător însă, în perioada 27 mai 2008-22 septembrie 2008 inculpatul G.M. a emis un nr. de 55 bilete la ordin în favoarea SC G.A. SRL Mărăcineni, ridicând marfă în valoare totală de 800.906,95 lei care nu a mai fost achitată conform convenţiei.

Inculpatul nu a restituit marfa ridicată, ci a fost comercializată către cumpărători neidentificaţi. De asemenea, SC I.E. SRL Cluj Napoca, SC E.A. SRL şi SC B.P. SRL Bucureşti au achiziţionat de la SC R.A.S. SRL Bucureşti alte repere de piese auto decât cele livrate de SC G.A. SRL Mărăcineni.

În urma verificărilor efectuate de Garda Financiară, Secţia Cluj la SC I.E. SRL Cluj Napoca, nu s-au confirmat susţinerile inculpatului conform cărora această societate ar avea o datorie la SC R.A.S. SRL Bucureşti de 880.000 lei.

La data de 11 noiembrie 2008 între SC G.A. SRL Mărăcineni şi SC R.A.S. SRL Bucureşti, reprezentată de inculpat, s-a încheiat o convenţie de eşalonare a plăţilor, inculpatul recunoscând în acest mod datoria de 725.961,75 lei pe care o avea faţă de SC G.A. SRL Mărăcineni, părţile convenind ca suma să fie achitată eşalonat prin ordin de plată, numerar, compensare cu marfă sau retur de marfa, până la data de 30 septembrie 2009.

De asemenea, în vederea garantării plăţii sumei menţionată anterior, părţile au încheiat un contract de ipotecă autentificat la notariat din 11 noiembrie 2008 asupra unui apartament al inculpatului.

Inculpatul nu a achitat decât prima rată din convenţia încheiată după care a mai achitat sume mici de bani, prin compensare cu marfa, rămânând o restanţă în cuantum de 629.097,77 lei, raportul de expertiză contabilă întocmit la cererea inculpatului, în faza de urmărire penală, concluzionând, după scăderea valorii mărfii returnate, că acesta mai are o datorie faţă de SC G.A. SRL Mărăcineni în cuantum de 800.906,95 lei.

De asemenea, la solicitarea Gărzii Financiare Buzău, inculpatul, deşi i s-au trimis trei scrisori recomandate la datele de 27 noiembrie 2009, 18 decembrie 2009 şi 23 decembrie 2009, nu a răspuns invitaţiei de a prezenta documentele financiar contabile ale SC R.A.S. SRL Bucureşti pentru perioada iulie 2008-octombrie 2009, prezentând la data de 24 noiembrie 2009 numai documente primare din perioada solicitată, deşi prin proces-verbal i s-au indicat documentele necesare verificării ca de altfel şi la data de 03 mai 2010.

Ca urmare a nerespectării convenţiei încheiate la data de 11 noiembrie 2008, SC G.A. SRL Mărăcineni a sesizat Tribunalul Bucureşti cu o cerere de deschidere a procedurii de faliment a SC R.A.S. SRL Bucureşti, în cadrul acestui dosar, inculpatul G.M. depunând mai multe acte printre care şi factura fiscală din 31 ianuarie 2009 prin care se atesta că livrase marfă către SC G.A. SRL Mărăcineni în valoare totală de 377.349 lei, lucru neadevărat întrucât la data de 31 ianuarie 2009 reprezentanţii SC G.A. SRL Mărăcineni au ridicat de la sediul debitoarei piesele auto înscrise în factura fiscală din 31 ianuarie 2009 în valoare de 9.448 lei, în compensarea datoriei, ocazie cu care inculpatul a completat corect factura fiscală din 31 ianuarie 2009 după care a mutat limitatorul de autocopiere cu încă o factură, înmânând reprezentanţilor SC G.A. SRL Mărăcineni, spre semnare, factura fiscală din 31 ianuarie 2009, ce cuprindea repere auto nerestituite niciodată părţii vătămate.

Inculpatul a refuzat să prezinte originalul acestei facturi.

Garda Financiară Bucureşti, prin nota de constatare din 31 martie 2010 a stabilit, pe baza documentelor puse la dispoziţie de către inculpat, că acesta, în cursul lunii ianuarie 2009, a emis factura fiscală către SC G.A. SRL Mărăcineni, factură ce este evidenţiată în registrul jurnal, jurnalul de vânzări aferent lunii ianuarie 2009, decontul de TVA aferent trimestrului 1/2009 fiind depus însă la A.F.P. sector 2 la data de 31 martie 2010, în perioada controlului efectuat de organele fiscale.

Inculpatul nu a depus însă bilanţul contabil pentru anul 2009 la organele fiscale competente, iar documentele de provenienţă a bunurilor înscrise în factura fiscală din 31 ianuarie 2009 nu au fost identificate.

În drept, faptele inculpatului G.M. de a cumpăra piese auto de la SC G.A. SRL Mărăcineni, în perioada 27 mai 2008-22 septembrie 2008, în sumă totală de 800.906,95 lei pentru plata cărora a emis 55 bilete la ordin, cunoscând că nu are acoperire pentru acestea, de a falsifica conţinutul facturii fiscale din 31 ianuarie 2009 precum şi de a refuza să prezinte la solicitarea organelor competente, deşi a fost somat de trei ori, actele solicitate în vederea efectuării verificărilor financiare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale în scopul împiedicării verificărilor financiare, prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., art. 4 din Legea nr. 241/2005.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea acestor infracţiuni, susţinând că nu a avut niciodată intenţia de a induce în eroare pe partea vătămată SC G.A. SRL Mărăcineni, apreciind că litigiul dintre ei este de natură comercială.

Vinovăţia inculpatului se arată că a rezultat cu certitudine din faptul că acesta a achiziţionat într-o perioadă scurtă de timp, respectiv 27 mai 2008-22 septembrie 2008, o cantitate mare de marfă, în valoare totală de 800.906,95 lei, pentru plata căreia a emis un nr. de 55 bilete la ordin, cunoscând că nu are în contul SC R.A.S. SRL Bucureşti acoperirea necesară.

În faza de cercetare judecătorească, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele propuse la filele 138-141, depunând la dosar mai multe documente fiscale, expertiză care nu a fost încuviinţată de către instanţă în condiţiile în care, aşa după cum s-a menţionat şi în încheierea de şedinţă din data de 07 iunie 2011, o parte din obiective sunt neconcludente şi neutile cauzei, neavând legătură cu activitatea infracţională a inculpatului pentru perioada 27 mai 2008-22 septembrie 2008, iar o altă parte din obiective vizează cuantumul prejudiciului produs părţii civile, cuantum necontestat de inculpat la momentul încheierii convenţiei de eşalonare a plăţilor din data de 11 noiembrie 2008, nedovedindu-se presiunile psihice invocate de către inculpat şi la care acesta ar fi fost supus din partea reprezentanţilor părţii vătămate şi a organelor de poliţie.

De altfel, documentele fiscale depuse la dosar în faza de cercetare judecătorească de către inculpat, au fost avute în vedere la întocmirea raportului de expertiză din faza de urmărire penală, nefiind de| natură a schimba concluziile acestui raport de expertiză aşa după cum a precizat expertul judiciar Apostol Ion (fila 184).

Cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de inculpat a fost respinsă întrucât inculpatul a primit termen în cunoştinţă la termenul de judecată din data de 21 septembrie 2010, iar la termenul de judecată din data de 07 iunie 2011 apărătorului inculpatului i s-a comunicat noul termen de judecată, astfel încât nu mai era necesară citarea inculpatului şi nici comunicarea răspunsului expertului judiciar Apostol Ion.

Reluarea cercetării judecătoreşti în temeiul dispoziţiilor art. 344 C. proc. pen. nu se poate face decât din oficiu şi nu la solicitarea părţilor, inculpatul neindicând împrejurarea sau împrejurările nelămurite în faza de judecată.

Instanţa de fond a constatat că, în faza de cercetare judecătorească atât inculpatul cât şi apărătorul său au avut intenţia de a se tergiversa soluţionarea cauzei formulându-se mai multe cereri pentru lipsă de apărare, cerere de strămutare şi cerere de recuzare.

La individualizarea pedepselor aplicate, instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpat, atitudinea relativ sinceră a inculpatului atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, acesta recunoscând săvârşirea faptelor nu însă şi caracterul penal al acestora precum şi faptul că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, acesta fiind condamnat anterior pentru săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen cu cele deduse judecăţii.

În baza art. 86⁵ alin. (1) C. pen. cu referire la art. 85 C. pen. instanţa a anulat suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 şi a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008, în pedepsele componente: 2 ani închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani închisoare ca urmarea a anulării suspendării condiţionate a executării aplicată prin sentinţa penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti definitivă la data de 19 septembrie 2006 prin nerecurarea deciziei penale nr. 825 din 06 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 36 C. pen. cu referire la art. 35 alin. (1) C. pen., având în vedere şi dispoziţiile deciziei nr. 42/2008 pronunţată de Î.C.C.J. într-un recurs în interesul legii, a contopit pedepsele menţionate mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 7 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa de executat durata reţinerii si arestării preventive, începând cu data de 08 ianuarie 2003 până la data de 07 februarie 2003 (sentinţa penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti) precum şi durata reţinerii din data de 30 septembrie 2005 (sentinţa penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti).

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), lit. b) şi c) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a sentinţei si până la terminarea executării pedepsei.

De asemenea, instanţa a respins cererea părţii civile SC G.A. SRL Mărăcineni de luare a măsurilor asigurătorii în ceea ce priveşte SC R.A.S. SRL şi a asociaţilor G.V. şi A.R. precum şi în ceea ce priveşte inculpatul G.M., reţinându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 163 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că nu s-au indicat bunurile proprietatea exclusivă a inculpatului, dar şi pentru că SC R.A.S. SRL Bucureşti a fost radiată de la Oficiul Registrului Comerţului.

Fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate şi vinovăţia, instanţa de fond în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. l-a obligat pe inculpat să plătească părţilor civile SC G.A. SRL Mărăcineni suma de 470.832,13 lei şi a penalităţilor de întârziere până la data achitării efective a debitului conform contractului de vânzare-cumpărare din data de 25 octombrie 2007 iar Direcţiei Generale a Finanţelor Publice suma de 326.265 lei şi a majorărilor şi penalităţilor de întârziere până la data achitării efective a debitului, toate aceste sume cu titlu de despăgubiri civile.

De asemenea în baza art. 348 C. proc. pen. s-a anulat înscrisul falsificat, respectiv factura fiscală din 31 ianuarie 2009 (fila 23 vol. III dosar de urmărire penală).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul G.M., solicitând în principal trimiterea cauzei la instanţa de fond deoarece judecata a avut loc cu lipsă de procedură faţă de acestea, iar în subsidiar a solicitat achitarea sa, reluând al aceleaşi apărări învederate şi instanţei de fond.

Prin decizia penală nr. 69 din 26 aprilie 2012 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.

Pentru a pronunţa această decizie, analizând hotărârea apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform disp. art. 371 C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:

Referitor la primul motiv invocat şi anume judecata cauzei în faţa instanţei de fond cu neîndeplinirea procedurii de citare cu inculpat, s-a constatat că, încă din data de 19 octombrie 2010 (fila 63 dosar instanţă) inculpatul s-a prezentat în faţa Tribunalului Buzău, primind la acea dată termen în cunoştinţă.

În ce priveşte fondul cauzei, din coroborarea a susţinerilor apelantului, atât în faţa instanţei de fond, dar şi în cale de atac a apelului, cu convenţia încheiată între acesta şi partea vătămată în data de 11 noiembrie 2008, (filele 188-190 vol. I dosar u.p.), dar şi cu celelalte probe administrate, respectiv: plângerea părţii vătămate, declaraţiile inculpatului, raportul de expertiză întocmit, actele contabile care au stat la baza întocmirii raportului de expertiză, actul de control al Gărzii Financiare, contractul de ipotecă, biletele la ordin emise, refuzurile bancare, facturile fiscale, procesele-verbale de predare-primire marfa, istoricul incidentelor de plată şi borderoul facturilor predate, Curtea a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca şi instanţa de fond.

Astfel, în esenţă se constatat că, în perioada 27 mai 2008-22 septembrie 2008, inculpatul a cumpărat piese auto de la SC G.A. SRL Mărăcineni în sumă totală de 800.906,95 lei pentru plata cărora a emis 55 bilete la ordin, cunoscând că nu are acoperire pentru acestea, precum şi că a falsificat conţinutul facturii fiscale nr. 432/31 ianuarie 2009, iar la solicitarea organelor competenta a refuzat, deşi a fost somat de trei ori, să prezinte actele solicitate în vederea efectuării verificărilor financiare.

Apărarea inculpatului G.M., în sensul că litigiul dintre el şi partea vătămată ar fi unul comercial nu a fost primită de către instanţa de apel, pentru următoarele considerente:

După achiziţia unor piese auto, de o valoarea însemnată, într-o perioadă scurtă, pentru a crea o aparenţă de bună-credinţă şi de bonitate a societăţii în numele căreia inculpatul a făcut aceste achiziţii, s-au emis bilete la ordin cu acoperire bancară. Ulterior însă, inculpatul a emis un umăr de 55 bilete la ordin, deşi avea cunoştinţă că sumele înscrise în acestea nu au acoperire.

Identitatea, în mare parte, a cumpărătorilor acestor piese auto a rămas necunoscută. Printre aceşti cumpărători, inculpatul a amintit pe SC I.E. SRL Cluj Napoca, despre care acesta a precizat că are o datorie la SC R.A.S. SRL Bucureşti de 880.000 lei, însă verificările efectuate de către Garda Financiară Cluj nu au confirmat aceste susţineri.

În continuare inculpatul a întocmit prin fotocopiere repetată după factura din 31 ianuarie 2009, o altă factură din 31 ianuarie 2009, (fila 153, vol. III dosar u.p.) în care au fost inserate ca fiind restituite părţii vătămate piese auto. în realitate însă aceste piese nu au fost niciodată restituite părţii vătămate. Inculpatul apelând la această acţiune pentru a micşora din prejudiciul pe care l-a creat SC G.A. SRL Mărăcineni.

S-a mai observat că SC R.A.S. SRL, în numele căreia inculpatul a achiziţionat piese auto de la partea vătămată, era deţinută de către soţia inculpatului, numita G.V., însă administrarea efectivă a societăţii o realiza inculpatul în calitate de director general.

Aceste activităţi coroborate cu faptul că inculpatul a mai fost condamnat definitiv pentru infracţiuni de acelaşi gen prin sentinţa penală nr. 4009 din 03 decembrie 2005 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti (aşa cum rezultă din cazierul judiciar fila 19, vol. I, dosar u.p.) au condus instanţa de apel la concluzia că inculpatul a avut intenţia să înşele SC G.A. SRL Mărăcineni în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

Faptul că la data de 11 noiembrie 2008 inculpatul a încheiat cu partea vătămată o convenţie de eşalonare a plăţii nu a putut fi interpretat, în opinia instanţei de apel, ca reprezentând un gest de bună-credinţă în derularea contractului cu SC G.A. SRL Mărăcineni, ci doar ca o dorinţă a acestuia de a micşora prejudiciul creat.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea a considerat că aceasta se circumscrie atât scopului prev. de art. 52 C. pen., cât şi criteriilor prev. de art. 72 C. pen., raportat atât la circumstanţele personale ale inculpatului, acesta fiind condamnat anterior tot pentru aceleaşi gen de infracţiuni, la cuantumul prejudiciului creat, la faptul că inculpatul a încheiat cu partea vătămată o convenţie de eşalonare a plăţii şi la cedarea în contul datoriei a apartamentului pe care acesta îl deţinea împreună cu soţia sa.

Întrucât după examinarea din oficiu a celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate nu au fost observate elemente de nelegalitate sau de netemeinicie, Curtea în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b C. proc. pen. a respins apelul inculpatului ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de prevederile art. 385³ alin. (1) C. proc. pen. a declarat recurs inculpatul G.M. Recursul nu a fost motivat prin cererea de recurs, ci ulterior, acesta neconformându-se dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. privind depunerea motivelor de recurs cu 5 zile înainte de primul termen de judecată (termen ce a fost stabilit pentru data 23 octombrie 2012).

S-a solicitat de către apărare, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, susţinându-se că inculpatul nu a fost asistat de apărător ales la judecarea pe fond a cauzei, că procedura de citare cu acesta nu a fost legal îndeplinită în faţa primei instanţe, că ambele hotărâri sunt nemotivate dar şi faptul că în mod greşit ambele instanţe au respins cererea inculpatului de efectuare a unei noi expertize contabile, critici ce au fost circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 5, 6, 9, 10 C. proc. pen. în subsidiar, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, 14, 17 şi 18 C. proc. pen., susţinându-se, în esenţă, că nu a existat intenţia de inducere în eroare şi că imposibilitatea onorării ordinelor de plată s-a datorat blocajului financiar în care a intrat SC R.A.S. SRL, astfel că fapta inculpatului s-ar situa în afara sferei ilicitului penal, că fapta inculpatului ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) din Legea 59/1934. în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, s-a susţinut că inculpatul s-a aflat în imposibilitate de a prezenta actele contabile întrucât acestea fuseseră anterior ridicate de către organele de urmărire penală.

Cu ocazia dezbaterilor criticile au fost restrânse la cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 5, 6, 9, 10 şi 18 C. proc. pen.

În susţinerea motivelor de recurs, înalta Curte a încuviinţat pentru inculpat proba cu înscrisuri, la dosar fiind depuse extrase de cont pentru perioada 01 ianuarie 2008-31 octombrie 2008 de la R.B., jurnal de bancă perioada ianuarie-iulie 2008, extras de cont de la B.T., cereri adresate Poliţiei Buzău pentru restituirea unor documente, situaţia financiară a SC G.A. SRL.

Analizând prioritar motivele formale de recurs, prin prisma cărora se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., ci la data de 12 aprilie 2012, astfel că, în raport de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2) C .proc. pen. şi ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu mai poate examina criticile circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 395⁹ alin. (1) pct. 9 privind nemotivarea hotărârii şi pct. 21 cu referire la neîndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul (acest din urmă motiv de recurs neîncadrându-se în dispoziţiile legale invocate de către recurent, respectiv art. 385⁹ alin. (1) pct. 5 C. proc. pen., prezenta inculpatului nefiind obligatorie la judecarea cauzei).

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 6 C. proc. pen., legat de soluţionarea cauzei de către instanţa de fond în lipsa apărătorului ales al inculpatului, înalta Curte apreciază neîntemeiate criticile formulate.

Astfel, în condiţiile în care apărătorul ales al inculpatului, avocat N.S., a lipsit nejustificat la termenele din 14 iunie 2011 şi 21 iunie 2011, Tribunalul Buzău a dispus amendarea sa cu suma de 1000 lei şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 171 alin. (4) C. proc. pen., a luat măsuri în vederea desemnării unui apărător din oficiu, fiind solicitată în acest sens d-na avocat A.R., care fusese numită în cauză ca apărător din oficiu încă de la primul termen de judecată (împuternicire avocaţială fila 41 dosar fond). Totodată, s-a acordat un termen de 2 săptămâni, interval suficient pentru ca aceasta să pregătească apărarea.

La următorul termen, din data de 4 august 2011, apărătorul ales al inculpatului a lipsit nejustificat, apărarea inculpatului fiind asigurată de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat A.R.. Aceeaşi a fost situaţia şi la termenul de judecată din 13 septembrie 2011, la care au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei. Apărarea făcută de către apărătorul desemnat din oficiu a fost una efectivă, concluziile apărării fiind aceleaşi cu cele formulate de către apărătorul ales al inculpatului G.M. în calea de atac a apelului, respectiv a recursului.

În raport de considerentele anterioare, Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine incidenţa cazului de casare invocat, asistenţa juridică obligatorie a inculpatului fiind asigurată printr-un apărător din oficiu, desemnat cu respectarea prevederilor art. 171 alin. (4) C. proc. pen., în condiţiile în care apărătorul său ales a lipsit nejustificat la mai multe termene de judecată, neînţelegând să se prezinte nici după ce instanţa a luat măsuri de sancţionare a sa.

In ceea ce priveşte respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize contabile, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de către instanţe nu poate fi cenzurată din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. textul invocat de apărare sancţionând cu casarea hotărârii omisiunea instanţiei de a se pronunţa asupra cererii şi nu greşita respingere a acesteia.

Ca atare, instanţa de recurs reţine că nu există motive care să justifice pronunţarea unei soluţii de casare cu trimitere spre rejudecare.

Referitor la criticile vizând fondul cauzei, se constată că inculpatul reia apărările formulate în faţa instanţei de fond şi a celei de prim control judiciar, susţinând că nu a acţionat cu intenţia de a induce în eroare partea vătămată.

Circumscriind această critică cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. şi nu celui prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen., în condiţiile în care motivul de recurs presupune o reevaluare a situaţiei de fapt reţinute prin verificarea corespondenţei dintre aceasta şi materialul probator administrat, înalta Curte reţine următoarele:

Biletul la ordin este un titlu de credit prin care emitentul îşi asumă obligaţia, la data emiterii, de asigurare a provizionului în bancă la scadenţa înscrisă pe acestea. Simpla împrejurare că, la termen, nu există disponibilităţile băneşti necesare efectuării plăţii, nu este suficientă pentru constatarea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, fiind necesar să se stabilească, în raport de mijloacele de probă administrate, dacă au fost sau nu folosite manopere dolosive faţă de creditorul obligaţiei de plată într-unui din cele două momente avute în vedere de legiuitor, respectiv cel al asumării obligaţiei la încheierea contractului şi/sau cel al neexecutării obligaţiei de plată contractual asumate.

În jurisprudenţa sa recentă (decizia nr. 2040 din 12 iunie 2012), instanţa supremă a stabilit criterii de evaluare a vinovăţiei în cazul infracţiunii de înşelăciune cu ocazia emiterii unui cec/bilet la ordin, acestea fiind: conduita persoanei acuzate în legătură cu alte contracte sau cecuri anterior datei faptelor din actul de sesizare, măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plăţii, coerenţa măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea faţă de respectarea normelor care guvernează domeniul în speţă, rulajul mărfurilor sau al încasărilor, precum şi caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate faţă de faptele din cauza dedusă judecăţii, alături de elementele determinante pentru încheierea contractului, cunoaşterea de către părţile contractante a modului în care se va desfăşura contractul, a momentului şi a modului în care se va face plata, existenţa unor împrejurări imprevizibile, emiterea de cecuri după interdicţia bancară.

Raportând aceste criterii la circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că, perioada anterioară emiterii biletelor la ordin, ce nu au putut fi încasate din lipsa disponibilului, s-a caracterizat prin onorarea tuturor plăţilor de către SC R.A.S. SRL Astfel cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar (filele 75-141 dosar recurs), între 09 ianuarie 2008 şi 22 mai 2008, prin contul deschis la R.B. sucursala Obreja, s-au încasat către partea civilă bilete la ordin în sumă totală de 204.801 lei, plăţile fiind făcute imediat ce contul societăţii era alimentat.

Aceeaşi situaţie se reţine şi pentru perioada în care au fost emise ordinele de plată, respectiv 27 mai 2008 - 22 septembrie 2008. Prin acelaşi cont (R.B., sucursala Obreja) s-au făcut plăţi către SC G.A. SRL după cum urmează: la data de 27 mai 2008, după ce acesta este alimentat cu sumele de 15.100 lei şi 8.215 lei, inculpatul face trei plăţi în cuantum de 8.000 lei fiecare; la 30 mai 2008 după ce se depun încasările din vânzări în suma de 5.500 lei se fac plăţi către aceeaşi societate comercială în cuantum de 4.000 lei; la 02 iunie 2008 se încasează suma de 10.000 lei şi se fac plăţi de 8.000 lei; la 03 iunie 2008 se încasează suma de 19.000 lei şi se fac două plăţi de 1.900 şi 8.000 lei; la 04 iunie 2008 se fac două plăţi de câte 4.000 lei; la 05 iunie 2008 se încasează suma totală de 12.750 lei şi se fac plăţi de 8.000 lei; la 12 iunie 2008 se încasează 25.000 lei şi se fac plăţi de 8.000 lei; la 18 iunie 2008 se depune de către inculpat suma de 15.000 lei şi se fac plăţi către partea civilă în cuantum de 16.000 lei; la 23 iunie 2008 se fac plăţi către aceeaşi societate în cuantum de 8.000 lei după ce anterior, la 20 iunie 2008 contul fusese alimentat de către o altă societate parteneră cu suma de 25.000 lei; la 24 iunie 2008 se fac plăţi de 9.568, 91 lei; la 27 iunie 2008 se încasează suma de 25.800 lei şi se fac plăţi în cuantum de 8.000 lei; la 30 iunie 2008 se fac plăţi de 16.000 lei (total iunie peste 91.000 lei); la 22 iulie 2008 se încasează suma de 14.500 lei şi se fac plăţi de 8.000 lei; la 25 iulie 2008 se fac plăţi în suma de 8.000 lei; la 28 iulie 2008 se fac plăţi de 8.000 lei; la 30 iulie 2008 se fac plăţi de 8.000 lei; la 1 august 2008 plăţi de 8.000 lei; la 4 august 2008 plăţi de 8.000 lei; la 06 august 2008 plăţi de 16.000 lei; la 07 august 2008 plăţi de 8.000 lei;la 12 august 2008 plăţi de 16.000 lei; la 13 august 2008 plăţi e 8.000 lei; la 14 august 2008 plăţi de 8.000 lei; la 18 august 2008 plăţi de 8.000 lei; la 19 august 2008 plăţi de 16.000 lei; la 20 august 2008 plăţi de 8.000 lei; la 21 august 2008 după ce se depune din vânzări suma de 8.000 lei se fac plăţi în acelaşi cuantum către partea civilă; la 25 august 2008 se încasează suma de 35.800 lei şi se fac plăţi de 8.000 lei; la 27 august 2008 se fac plăţi de 24.000 lei; la 01 septembrie 2008 se încasează suma de 21.441 lei şi se fac plăţi de 16.000 lei.

În cursul lunii septembrie 2008, prin contul deschis la R.I.B., sucursala Liviu Rebreanu s-au efectuat plăţi către SC G.A. SRL, după cum urmează: la data de 03 septembrie 2008 suma de 8.000 lei, la data de 05 septembrie 2008 suma de 16.000 lei, la data de 12 septembrie 2008 suma de 8.000 lei, la data de 16 septembrie 2008 suma de 8.000 lei, la 18 septembrie 2008 suma de 8.000 lei, la 22 septembrie 2008 suma de 8.000 lei, la 23 septembrie 2008 suma de 992 lei (plată parţială), la 25 septembrie 2008 suma de 8.000 lei.

Din extrasele de cont depuse la dosar în recurs şi din care au rezultat plăţile anterior menţionate (filele 142-219), Înalta Curte reţine că, ceea ce a caracterizat comportamentul inculpatului în relaţia comercială cu SC G.A. SRL a fost plata constantă a sumelor de bani datorate, imediat ce contul societăţii era alimentat cu sume rezultate din încasări care fie erau depuse personal de către inculpat fie erau virate de alte societăţi comerciale ce se aflau în relaţii de afaceri cu acesta.

În condiţiile în care, în perioada avută în vedere de către acuzare, respectiv 27 mai 2008-22 septembrie 2008, plăţile efectuate de SC R.A.S. SRL către SC G.A. SRL s-au ridicat la suma de aproximativ 384.460 lei (319.468 lei prin contul deschis la R.B. sucursala Obreja şi 64.992 lei prin contul deschis la R.I.B., sucursala Liviu Rebreanu), Înalta Curte constată că nu existe elemente care să conducă la concluzia că, la momentul emiterii biletelor la ordin inculpatul ar fi urmărit inducerea în eroare a părţii civile, în sensul determinării acesteia să îi livreze marfa care nu avea să fie niciodată plătită. De asemenea, ansamblul tranzacţiilor comerciale desfăşurate şi cuantumul ridicat al sumelor care au fost rulate prin conturile societăţi în tot acest timp nu previziona în niciun fel faptul că inculpatul va intra în incapacitate de plată. Totodată, totalul sumei achitate părţii civile (aproximativ 600.000 lei în ianuarie - septembrie 2008) şi perioada relativ mare în care datoriile au fost onorate (ianuarie - septembrie 2008), infirmă ipoteza că, prin aceste plăţi, acesta ar fi intenţionat să inducă în eroare, să creeze o aparenţă de bună-credinţă şi de bonitate a societăţii sale.

Înalta Curte constată că probatoriul administrat în cauză nu conferă nici elemente care să justifice concluzia că această intenţie ar fi existat la momentul scadenţei biletelor la ordin. Din fluxul tranzacţiilor comerciale efectuate de către SC R.A.S. SRL, astfel cum acestea rezultă din actele depuse la dosar, nu rezultă că, în loc să asigure provizionul în vederea încasării, inculpatul, în mod repetat ar fi scos bani în numerar din casieria societăţii şi nu i-a mai restituit, folosindu-i în interes personal sau în interesul altei persoane, ori ar fi făcut plăţi către ale societăţi care îi aparţin sau către alte persoane favorizându-le, sau alte astfel de manopere dolosive.

Semnificativ este şi faptul că, imediat după ce nu a mai putut să onoreze ordinele de plată (ultima plată fiind făcută la 25 septembrie 2008), inculpatul a restituit marfa părţii civile în valoare de 74.795 lei, iar la data de 11 noiembrie 2008, a încheiat cu aceasta o convenţie de eşalonare a sumelor restante, înţelegând să garanteze executarea cu apartamentul proprietate personală, cu posibilitatea executării silite în ipoteza în care SC R.A.S. SRL acumula o restanţă mai mare de 200.000 lei. Este adevărat că, încă de la data formulării plângerii penale (3 octombrie 2008), parchetul a instituit, prin ordonanţa nr. 683, sechestrul asigurător asupra acestui imobil, însă, poziţia inculpatului a permis valorificarea imobilului imediat ce nu a mai putut achitat sumele restante, respectiv încă din cursul urmăririi penale, fără a fi necesar ca partea civilă să aştepte pronunţarea prezentei hotărâri pentru a se putea trece la vânzarea bunului sechestrat.

În raport de cele anterior reţinute, se constată că probatoriul administrat în cauză nu susţine concluzia instanţelor inferioare că, într-unui dintre cele două momente avute în vedere de legiuitor, respectiv cel al asumării obligaţiei la încheierea contractului şi/ sau neexecutării obligaţiei de plată contractual asumate s-ar fi folosit maniere dolosive faţă de creditorul obligaţiei de plată.

Este, de asemenea, demonstrat faptul că, la data de 31 martie 2009, cu ocazia ridicării de către partea civilă a unor piese auto în valoare de 9.448 lei în compensarea datoriei existente (factura din 31 martie 2009), inculpatul a falsificat conţinutul facturii, care atesta că fuseseră restituite părţii civile şi alte repere auto, factură ce a folosit-o ulterior în procesul civil prin care se solicita deschiderea procedurii falimentului SC R.A.S. SRL Această împrejurare, ce a avut loc pe parcursul procesului penal, este însă ulterioară momentului în care se consideră consumată infracţiunea de înşelăciune şi în raport cu care se stabileşte existenţa sau nu a intenţiei de inducere în eroare, astfel că nu poate determina o altă concluzie în ceea ce priveşte infracţiunea analizată.

Concluzionând, înalta Curte constată întemeiate criticile formulate de către recurentul inculpat, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, sub aspectul laturii subiective, astfel că se impune achitarea acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Nu aceeaşi soluţie se justifică în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005. Textul incriminează refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie.

Starea de fapt reţinută de către ambele instanţe este în concordanţă cu conţinutul probelor, Înalta Curte constatând că inculpatul nu s-a prezentat la niciuna din cele trei invitaţii ce i-au fost trimise de către Garda Financiară pentru datele 27 noiembrie 2009, 18 decembrie 2009 şi 23 decembrie 2009 pentru a prezenta documentele financiar contabile ale societăţii, făcând astfel imposibile verificările financiar contabile.

Refuzul inculpatului nu poate fi justificat prin aceea că ar fi predat aceste acte la solicitarea I.G.P. Buzău, Serviciul de Investigare a Fraudelor, probatoriul administrat demonstrând faptul că au fost depuse doar documentele primare pentru perioada verificată, inculpatul obligându-se, la data de 03 mai 2010, să depună documentele financiar contabile care i-au fost solicitate, ceea ce nu a făcut nici până la momentul trimiterii sale în judecată,16 iulie 2010.

În raport de cele anterior reţinute, constatând că nu se poate reţine incidenţa altor cazuri de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul G.M., va casa decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 122 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău şi, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală recurată în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatului G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 85 C. pen. va anula suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în pedepsele componente: 2 ani închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani închisoare ca urmarea a anulării suspendării condiţionate a executării aplicată prin sentinţa penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti definitivă la data de 19 septembrie 2006 prin nerecurarea deciziei penale nr. 825 din 06 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 36 C. pen. cu referire la art. 35 alin. (1) C. pen. va contopi pedepsele menţionate mai sus cu pedepsele aplicate prin sentinţa recurată, respectiv 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Având în vedere cuantumul redus al pedepselor aplicate în prezenta cauză (de 2 luni respectiv de 6 luni închisoare), Înalta Curte apreciază că nu se justifică schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante anterior dispusă, fiind îndeplinite în continuare condiţiile art. 86¹ C. pen.

Ca atare, în baza art. 86¹ C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, termen ce va curge de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, respectiv de la data de 16 februarie 2010.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. va obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele care se vor stabili de consilierul de probaţiune din cadrul acestui serviciu;

- să anunţe consilierul de probaţiune din cadrul serviciului, în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reşedinţei sau locuinţei şi despre orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi despre întoarcerea din deplasare;

- să comunice aceluiaşi consilier şi să justifice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83 şi art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

Va constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, începând cu data de 08 ianuarie 2003 până la data de 07 februarie 2003 (sentinţa penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti) precum şi durata reţinerii din data de 30 septembrie 2005 (sentinţa penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti).

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 69 din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 122 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău şi, rejudecând,

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală recurată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86⁵ alin. (1) C. pen. cu referire la art. 85 C. pen. anulează suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în pedepsele componente: 2 ani închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani închisoare ca urmarea a anulării suspendării condiţionate a executării aplicată prin sentinţa penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti definitivă la data de 19 septembrie 2006 prin nerecurarea deciziei penale nr. 825 din 06 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 36 C. pen. cu referire la art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele menţionate mai sus cu pedepsele aplicate prin sentinţa recurată, respectiv 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, termen ce curge de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, respectiv de la data de 16 februarie 2010.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele care se vor stabili de consilierul de probaţiune din cadrul acestui serviciu;

- să comunice aceluiaşi consilier şi să justifice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83 şi art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

Constată că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, începând cu data de 08 ianuarie 2003 până la data de 07 februarie 2003 (sentinţa penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti) precum şi durata reţinerii din data de 30 septembrie 2005 (sentinţa penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti).

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1455/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 1514/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 1472/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1472/2013. Penal