ICCJ. Decizia nr. 1455/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1455/2013
Dosar nr. 254/44/2012
Şedinţa publică din 26 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 106/P din 16 octombrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a hotărât următoarele:
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru infracţiunea de „trafic de influenţă”, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpaţii:
- B.C.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- N.J., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei, respectiv 2 ani închisoare aplicată inculpatului.
În baza art. 862 C. pen., a stabilit termenul de încercare de 5 ani pentru inculpata B.C.C. şi termenul de încercare de 4 ani pentru inculpatul N.J. (prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei aplicată fiecăruia).
În baza art. 863 C. pen., a obligat pe inculpaţi să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Brăila;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele fiecăruia de existenţă;
Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) şi d) s-au comunicat serviciului stabilit la lit. a).
Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia celor doi inculpaţi asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării.
Conform art. 88 C. pen., a dedus durata reţinerii şi arestului preventiv de la 9 februarie 2012 la 15 februarie 2012 pentru inculpata B.C.C.
Conform art. 350 alin. (1) cu referire la art. 143 C. proc. pen., a aplicat în continuare măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., luată faţă de cei doi inculpaţi prin încheierea din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Galaţi.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii, pe durata executării pedepsei, a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pentru aceştia pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
În baza art. 61 alin. ultim din Legea nr. 78/2000, a obligat inculpaţii să restituie martorei denunţătoare C.V. suma de 15.700 euro .
A menţinut măsura sechestrului asigurător aplicată asupra autoturismului marca X., conform ordonanţei D.N.A., Serviciul Teritorial Galaţi din 22 februarie 2012.
Conform art. 191 C. proc. pen., a obligat cei doi inculpaţi la plata sumei de câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.
În fapt s-a reţinut că inculpata B.C.C. este avocat în cadrul Baroului Brăila, anterior îndeplinind funcţia de secretar dactilograf la Spitalul Judeţean B. şi de consilier juridic în cadrul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate şi a Direcţiei de Sănătate Publică Brăila.
Din anul 2000, inculpaţii B.C.C. şi N.J. sunt în concubinaj şi au un copil minor.
În cursul anului 2008, inculpaţii B.C.C. şi N.J. i-au pretins martorei denunţătoare C.V., suma de 20.000 euro, din care au primit în mai multe rânduri suma de 18.000 euro, pretinzând şi lăsând-o să creadă că au influenţă pe lângă funcţionarii Casei de Asigurări Sociale de Sănătate Constanţa, Direcţiei de Sănătate Publică Constanţa, Colegiului Medicilor Constanţa, Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă (SANEPID) Constanţa urmând a interveni pe lângă aceştia ca fiica denunţătoarei, martora C.T. să îşi deschidă un cabinet medical, cu specializarea medicină de familie, în municipiul Constanţa şi să încheie un contract de prestări servicii medicale cu Casa de Asigurări Sociale de Sănătate Constanţa.
Acţiunile inculpaţilor au fost de natură să o convingă pe martora denunţătoare şi familia acesteia că ar avea influenţă asupra funcționarilor din conducerea unităţilor sanitare cu atribuţii în aprobarea deschiderii cabinetelor medicilor de familia în municipiul Constanţa deoarece, pe lângă argumentele oferite de inculpatul N.J. martorei denunţătoare, martorul C.I. şi-a dat seama că o cunoştea de mai mult timp pe inculpata B.C.C. şi anume, când prin prisma atribuţiilor de serviciu (şef al Inspectoratului Judeţean de Protecţie Civilă Brăila în anul 2002), a întâlnit-o ca angajată secretară la Spitalul Judeţean Brăila şi apoi juristă la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila; în acelaşi sens, a fost şi susţinerea fiului familiei C., martorul C.E. care a cunoscut-o şi el pe inculpată din perioada în care aceasta lucra la Spitalul Judeţean Brăila, unde fost sportiv de performanţă mergea pentru controalele medicale periodice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Constanţa.
S-a arătat că într-un prim motiv de recurs, că în mod greşit instanţa de fond nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpata B.C.C.
Al doilea motiv de recurs circumscris dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. vizează greşita individualizare a pedepsei în ceea ce priveşte cuantumul termenului de încercare stabilit, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanţa de fond care a realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în faza urmăririi penale, încadrarea juridică dată faptei este justă şi corespunde situaţiei de fapt, în mod corect apreciind instanţa de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina acestora.
În şedinţa de judecată din data de 26 septembrie 2012 ambii inculpaţi au recunoscut, în faţa instanţei de fond în totalitate săvârşirea faptei reţinute în sarcina lor în actul de sesizare solicitând ca judecata să se facă potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. fără să se administreze alte probe în faza judecăţii, că aceasta să se realizeze în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care inculpaţii şi le însuşesc; cererea inculpaţilor de a li se aplica dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. fiind admisă de prima instanţă.
Astfel din probele administrate în faza de urmărire penală însuşite de inculpaţi, declaraţii olografe date de martora denunţătoare C.V., procese-verbale de recunoaştere din planşele foto, declaraţiile martorilor C.I., C.T., B.O., G.P., M.L., F.V., înscrisurile olografe cu numele „N.I.A.” şi numărul de telefon al inculpatului N.J., contract de furnizare de servicii medicale în asistenţă medical primară din 1 noiembrie 2008 şi actele adiţionale, contract de închiriere autentificat din 6 ianuarie 2010, contract de vânzare-cumpărare autentificat din 7 ianuarie 2010 şi Anexa nr. 1, certificat de înregistrare pentru Cabinetul Medical Individual C.T., certificat de înregistrare fiscală pentru Cabinetul Medical Individual C.T., adresele din 5 ianuarie 2012, din 30 ianuarie 2012 ale Direcţiei de Sănătate Publică Constanţa, adresa din 26 ianuarie 2012 a Casei Judeţeane de Asigurări de Sănătate Constanţa, declaraţiile inculpaţilor, rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpaţilor.
Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a acestora în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, modalitatea concretă de comitere a faptei, limitele de pedeapsă stabilite de lege, circumstanţele personale ale inculpaţilor (conduita procesuală de recunoaştere precum şi lipsa antecedentelor penale), aspecte ce au condus la stabilirea unor pedepse care prin cuantum şi modalitatea de executare sunt în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei astfel cum acesta este reglementat de art. 52 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea conţinând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite, pe viitor, săvârşirea de fapte penale.
În speţă, instanţa de fond a apreciat corect asupra gravităţii faptei, dar şi a împrejurărilor în care aceasta a fost comisă coroborate cu persoana inculpaţilor.
Astfel constatându-se existenţa faptei penale săvârşită cu intenţie de cei doi inculpaţi B.C.C. şi N.J., prima instanţă a procedat la condamnarea acestora pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Pentru individualizarea pedepselor instanţa de fond a avut în vedere limitele rezultate în urma aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. respectiv criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanţele personale ale fiecăruia dintre inculpaţi, precum şi circumstanţele reale ale comiterii faptei.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, avându-se în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor, împrejurarea că nu au antecedente penale, că au în întreţinere un copil minor, că de la săvârşirea faptei au trecut 4 ani, interval de timp în care inculpaţii nu au mai săvârşit alte fapte penale, aceştia desfăşurând activităţi licite pentru a-şi asigura mijloacele de existenţă, inculpata fiind avocat iar inculpatul pensionar, s-a apreciat în mod corect că reeducarea inculpaţilor se poate realiza fără executarea pedepsei, fiind incidente dispoziţiile art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Înalta Curte constată că motivul de recurs formulat de parchet care se referă la greşita neaplicare a dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpata B.C.C., respectiv interdicţia în exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii este nefondat întrucât inculpata în desfăşurarea activităţii infracţionale nu s-a folosit de funcţia avută, respectiv aceea de avocat în cadrul Baroului Brăila.
Este de asemenea nefondat şi motivul de recurs vizând greşita stabilire a termenului de încercare pentru inculpaţii B.C.C. (5 ani) şi N.J. (4 ani), termenele de încercare fiind corect stabilite de instanţa de fond potrivit dispoziţiilor art. 862 C. pen., în baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpaţii urmând să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Brăila; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă ale inculpaţilor.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Constanţa privind pe inculpaţii B.C.C. şi N.J.
Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sume de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 106/P din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii B.C.C. şi N.J.
Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sume de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1453/2013. Penal. Infracţiuni privind legea... | ICCJ. Decizia nr. 1472/2013. Penal → |
|---|
