ICCJ. Decizia nr. 1444/2013. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia Nr. 1444/2013
Dosar Nr. 5831/2/2012
Şedinţa publică din 25 aprilie 2013
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 iulie 2012, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală, sub nr. 5831/2/2012, petenta SC B.P. SRL, prin reprezentant legal Ş.I., în calitate de asociat unic, în temeiul dispoziţiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 55 din 17 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală în Dosar nr. 11773/2/2010, prin care a fost obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de "cheltuieli judiciare în folosul statului" solicitând a i se pune la dispoziţie o detaliere completă şi legală a acestor cheltuieli, pe baza unor documente legale existente, efectuate de instanţele de judecată care au avut spre rezolvare respectiva cauză, pentru a efectua o plată "cinstită şi legală a serviciilor ce i-au fost oferite".
În motivarea acestei cereri, petenta contestatoare a arătat că fiind o societate comercială privată care se supune unor legi fiscale speciale, astfel încât unele dintre cheltuielile pe care le efectuează pot intra în categoria deducerilor, este posibil ca şi suma de 200 RON care reprezintă "cheltuieli judiciare în folosul statului" să se încadreze în categoria acestor deduceri, or pentru aceasta este necesar a se prezenta în contabilitatea societăţii o detaliere completă a ceea ce înseamnă respectiva sumă, adică a se menţiona concret ce cheltuieli intră în acea sumă avansată de către instanţa de judecată.
În cuprinsul aceleiaşi cereri s-a mai precizat că din partea petentei şi a reprezentantului său legal există suspiciuni şi dubii serioase privind stabilirea cinstită şi legală a cuantumului acelei sume ce reprezintă "cheltuieli judiciare în folosul statului", atâta timp cât nu li se prezintă ce anume cheltuieli judiciare au efectuat instanţele de judecată la o asemenea valoare, de 200 RON, astfel că până nu există o bază legală de stabilire a efectuării acelor cheltuieli, însoţită de documente fiscale legale emise pentru acele cheltuieli, nu pot considera ca legală suma de 200 RON.
Totodată s-a mai susţinut că la alte instanţe de judecată de acelaşi grad cheltuielile judiciare sunt în sume mult mai mici, astfel că în cazul dosarului în care a fost pronunţată sentinţa contestată, preşedintele de complet a aplicat cheltuielile în sumă de 200 RON, în mod abuziv.
Nu în ultimul rând, petenta contestatoare a mai invocat şi faptul că sentinţa împotriva căreia a formulat contestaţie la executare încalcă prevederile art. 357 alin. (2) C. proc. pen., în condiţiile în care în dispozitivul acesteia nu există nicio precizare cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare.
Prin încheierea de şedinţă din data de 07 septembrie 2012, preşedintele completului de judecată C21 fond care a fost învestit ca urmare a repartizării aleatorii cu judecarea prezentei cauze, observând natura obiectului acesteia - contestaţie la executare îndreptată împotriva Sentinţei penale nr. 55 din 17 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosar nr. 11773/2/2010, întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestui complet şi trimiterea acesteia la completul C18 fond care a pronunţat sentinţa penală contestată.
În vederea rezolvării cauzei de către completul de judecată C18 fond s-a stabilit termen de judecată la data de 01 octombrie 2012 când au avut loc dezbateri în şedinţă publică şi când Curtea a dispus amânarea pronunţării la data de 04 octombrie 2012, pentru a da posibilitatea petentei contestatoare, lipsă la dezbateri, de a formula concluzii scrise în apărare.
Prin Sentinţa penală nr. 391 din 4 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de petenta SC B.P. SRL prin reprezentant legal Ş.I. cu privire la punerea în executare a Sentinţei penale nr. 55 din data de 17 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosar nr. 11773/2/2010.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a constatat următoarele:
Potrivit art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat ca temei al contestaţiei la executare dedusă judecăţii, contra executării unei hotărâri penale definitive se poate face contestaţie "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare".
În cazul de faţă, nelămuririle petentei contestatoare SC B.P. SRL se leagă practic de semnificaţia şi de cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligată în favoarea statului prin Sentinţa penală nr. 55 din 17 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosar nr. 11773/2/2010.
În acest context Curtea a reamintit că prin sentinţa penală sus-menţionată, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta SC B.P. SRL prin reprezentant legal Ş.I. împotriva Rezoluţiei nr. 1890/P/2010 din data de 25 octombrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, confirmată prin Rezoluţia nr. 2397/11/2/2010 din data de 18 noiembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii S.A. şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petenta a fost obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Faţă de cele anterior precizate cu privire la conţinutul dispozitivului Sentinţei penale nr. 55 din 17 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosar nr. 11773/2/2010. Curtea a constatat că este total neavenită susţinerea petentei în sensul că în dispozitivul acesteia nu ar exista nicio precizare cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare, în fapt instanţa conformându-se prevederilor art. 357 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., prin aceea că în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a dispus obligarea petentei la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a mai arătat că în ceea ce priveşte solicitarea petentei de a i se oferi un calcul detaliat al cuantumului sumei stabilite în sarcina sa, prin sentinţa contestată, cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului, dincolo de faptul că dispoziţiile art. 357 alin. (2) C. proc. pen. care conferă instanţei de judecată abilitarea legală de a hotărî în conformitate cu prevederile art. 191 sau 192 C. proc. pen. asupra plăţii cheltuielilor judiciare avansate de stat, în rezolvarea unei cauze penale, nu impun acesteia (de altfel neexistând nicio altă prevedere legală în acest sens) să efectueze un decont detaliat şi explicit al sumelor necesare acoperirii cheltuielilor judiciare avansate de stat în efectuarea actelor procesuale şi procedurale pe care le implică rezolvarea unei cauze şi nici să înfăţişeze părţilor dovezile aferente acestor cheltuieli. Curtea a învederat totuşi petentei că, prin raportare la specificul cauzei în care a fost pronunţată sentinţa penală contestată de aceasta, în respectiva cauză astfel de cheltuieli au fost ocazionate, cu titlu de exemplu, de plata consumabilelor necesare pentru întocmirea dosarului, de transmiterea prin intermediul serviciilor poştale a procedurilor de citare pentru încunoştiinţarea părţilor cauzei şi a altor adrese necesare justei soluţionări a acesteia, de plata indemnizaţiilor sau a retribuţiilor personalului implicat în instrumentarea cauzei în raport cu timpul efectiv alocat rezolvării acesteia (magistraţi şi personal auxiliar) etc.
De altfel, în legătură cu aceeaşi nemulţumire a petentei, este de precizat că aceasta, la scurtă vreme după pronunţarea sentinţei pe care în prezent o contestă pe calea contestaţiei la executare, respectiv la data de 24 februarie 2011, a formulat o cerere de îndreptare eroare materială cu privire la aceeaşi sentinţă, prin care a invocat pe de o parte faptul că dispoziţiile art. 192 C. proc. pen. nu îi sunt opozabile întrucât situaţia concretă din speţă nu se încadrează în niciunul dintre alineatele acestui articol, iar pe de altă parte, că suma stabilită cu titlu de cheltuieli judiciare este exagerată în raport cu aşa-zisele cheltuieli (nejustificate legal cu documente) pe care instanţa le-ar fi efectuat pe parcursul desfăşurării procesului penal, respectiva cerere fiind respinsă ca nefondată prin încheierea din 03 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, dată în Dosar nr. 11773/2/2010.
Drept urmare, constatând că în cauză nu există practic nicio nelămurire cu privire la hotărârea prin care petenta, căreia i-a fost respinsă plângerea cu care a sesizat instanţa în temeiul art. 2781 C. proc. pen. a fost obligată, în condiţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, Curtea a găsit că se impune respingerea cererii acesteia ca neîntemeiată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta contestatoare a fost din nou obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat, al căror cuantum l-a stabilit printr-o apreciere rezonabilă, în raport cu specificul şi complexitatea concretă a cauzei, la suma de 50 RON.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea SC B.P. SRL Bucureşti, invocând aceleaşi aspecte de nelegalitate a obligării la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A solicitat admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanţa de fond pentru a se stabili ce reprezintă cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligată. Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că petenta SC B.P. SRL a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 55 din 17 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosar nr. 11773/2/2010, prin care a fost obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, solicitând a i se pune la dispoziţie o detaliere completă şi legală a acestor cheltuieli, pe baza unor documente legale din care să rezulte cheltuielile efectuate de instanţa de judecată pentru rezolvarea cauzei respective.
A mai susţinut petenta că fiind o societate comercială privată, care se supune unor legi fiscale speciale, este posibil ca suma de 200 RON care reprezintă cheltuieli judiciare în folosul statului să se încadreze în categoria sumelor deductibile, pentru care este necesar a se prezenta în contabilitatea societăţii o detaliere completă a ceea ce înseamnă respectiva sumă, adică a se menţiona concret ce cheltuieli intră în acea sumă avansată de către instanţa de judecată.
Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. referitoare la existenţa vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau la vreo împiedicare la executare.
Din probele dosarului rezultă că prin Sentinţa penală nr. 55 din 17 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosar nr. 11773/2/2010, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta SC B.P. SRL împotriva Rezoluţiei nr. 1890/P/2010 din data de 25 octombrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, confirmată prin Rezoluţia nr. 2397/11/2/2010 din data de 18 noiembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii S.A. şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petenta a fost obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea.
Totodată, prin Decizia nr. 82/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în cazul respingerii plângerii formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen. a stabilit că în cazul respingerii plângerii formulate în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea.
În acelaşi timp, nu există nicio prevedere legală în sarcina instanţelor de judecată care să le oblige să menţioneze în dispozitivul hotărârii, din ce se compun cheltuielile judiciare avansate de stat, dispoziţiile art. 357 alin. (2) C. proc. pen., conferind acesteia abilitarea legală de a hotărî în conformitate cu prevederile art. 191 sau 192 C. proc. pen. asupra plăţii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Prin urmare, dispoziţia de obligare a petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, neexistând nici o nelămurire a dispozitivului hotărârii, iar pentru ca reprezentantul acesteia să ştie dacă suma la care a fost obligată de instanţă este deductibilă sau nu, urmează a se adresa unităţii financiare de care aparţine.
Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul declarat de contestatoare este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta contestatoare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea SC B.P. SRL împotriva Sentinţei penale nr. 391 din 4 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 25 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1442/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1445/2013. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
