ICCJ. Decizia nr. 1442/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia Nr. 1442/2013
Dosar Nr. 6387/90/2012
Şedinţa publică din 25 aprilie 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 356 din 17 septembrie 2012, a Tribunalului Vâlcea, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.V., fiul lui V.V. şi M., născut în Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea, cu domiciliul în oraşul Băile Olăneşti, str. E., jud. Vâlcea, cetăţean român, studii medii, căsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, administrator la SC V.D. SRL Băile Olăneşti, jud. Vâlcea, CNP xxx la 1 an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile art. 82 C. pen., stabilind un termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., raportat la art. 83 şi art. 84 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor comiterii de noi infracţiuni pe perioada termenului de încercare, precum şi neachitării obligaţiilor civile.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată Agenţia Naţională de Administrare fiscală, reprezentată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, cu sediul în Rm. Vâlcea, str. G., jud. Vâlcea;
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349, art. 1357 şi art. 1350 C. civ., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente SC V.D. SRL, cu sediul în oraşul Băile Olăneşti, str. E., jud. Vâlcea, să plătească părţii civile suma de 8.566 RON reprezentând impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente de 4. 292 RON şi suma de 12.440 RON reprezentând TVA, la care se adaugă accesoriile aferente în sumă de 6.215 RON. Constată că în faza de urmărire penală nu au fost instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului şi a părţii responsabile civilmente SC V.D. SRL Băile Olăneşti, jud. Vâlcea.
S-a constatat că în urma verificărilor efectuate de organele de urmărire penală s-a stabilit că atât inculpatul, cât şi partea responsabilă civilmente nu deţin bunuri mobile sau imobile asupra cărora să se poată institui măsuri asigurătorii conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 163 C. proc. pen.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 420 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă tribunalul Vâlcea nr. 348/P/2011 din 10 august 2012 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în acea că în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2009, în calitate de administrator al SC V.D. SRL Băile Olăneşti, jud. Vâlcea, s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul statului prin neînregistrarea în evidenţele contabile ale societăţii şi în alte documente justificative, a operaţiunilor comerciale consemnate într-un număr de opt facturi fiscale.
În acest fel s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă totală de 21.183 RON din care 8.647 RON reprezintă impozit pe profit şi 12.536 RON reprezintă TVA, prejudiciu rămas nerecuperat până în prezent.
Prin acelaşi act de sesizare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de acesta sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 2151 C. pen.
Organul de cercetare penală a apreciat că în sarcina inculpatului nu se poate reţine comiterea infracţiunilor de înşelăciune în convenţii şi delapidare, fapte sesizate de către numitele G.F. şi P.E.C., constând în aceea că C.V. nu a realizat lucrările de construcţie la care s-a obligat prin contractul de prestări servicii încheiat între părţi, în termenele stabilite şi în condiţiile de calitate convenite, întrucât nu există indicii certe cu privire la comiterea unor manopere dolosive de către acesta cu prilejul încheierii ori executării contractului, în scopul obţinerii unui folos injust pentru sine ori pentru altul. S-a constatat că faptele sesizate pot constitui o nerespectare a obligaţiilor contractuale de natură să atragă răspunderea civilă a inculpatului.
Totodată, în cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului C.V. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât din ansamblul materialului probator aflat la dosar, în condiţiile în care aceasta nu a întocmit state de plată a salariilor, nu a rezultat că SC V.D. SRL a reţinut efectiv de la salariaţi sumele reprezentând impozite şi contribuţii, neexistând date certe din care să reiasă că a achitat efectiv salarii vreunui angajat. S-a stabilit, totodată, că lucrările de construcţii au fost realizate, în general, cu muncitori zilieri, lipsind astfel situaţia premisă a infracţiunii de stopaj la sursă.
Pentru a se reţine această situaţie de fapt, au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: sesizarea penală formulată de Agenţia de Administrare Fiscală; procesul-verbal de control încheiat de Garda Financiară, secţia Vâlcea; nota de constatare încheiată de Garda Financiară, secţia Vâlcea; plângerea penală formulată de numitele P.E.C. şi G.F.; procesul-verbal încheiat de D.G.F.P. Vâlcea - Activitatea de Inspecţie Fiscală; declaraţiile inculpatului; facturi; contracte; procese-verbale; declaraţiile martorilor P.E.C., G.F., B.S.D. şi V.A., raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafică; facturier, fişa de cazier judiciar a inculpatului, alte acte.
Cu adresa din 25 septembrie 2012 A.N.A.F., în calitate de reprezentantă a Statului Român, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, în faza de judecată, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 37.738 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, compus din 8.556 RON impozit pe profit, 4.292 RON accesorii aferente impozitului pe profit, 12.440 RON TVA, 6.215 RON accesorii aferente TVA şi 2.389 RON stopaj la sursă.
La termenul din data de 17 octombrie 2012, inculpatului i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art. 3201 C. proc. pen., acesta învederând faptul că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, este de acord să despăgubească partea civilă cu sumele reprezentând impozitul pe profit şi TVA generate de neînregistrarea în evidenţa contabilă a celor opt facturi, însă nu este de acord cu plata sumei solicitate cu titlu de stopaj la sursă. A solicitat aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Analizând conţinutul mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti (declaraţia inculpatului şi cererea de constituire de parte civilă), Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 03 aprilie 2003 inculpatul C.V. a devenit asociat unic şi administrator la SC V.D. SRL Băile Olăneşti, societate al cărui obiect principal de activitate l-a constituit prestările de servicii în domeniul construcţiilor.
Şi în prezent această societatea comercială este în funcţiune, însă din data de 07 octombrie 2011 SC V.D. SRL a fost declarată contribuabil inactiv, fiind considerată începând data de 6 martie 2011 contribuabil insolvabil, fără bunuri urmăribile.
Întreaga activitate a SC V.D. SRL a fost desfăşurată şi administrată exclusiv de către inculpat care, din luna octombrie a anului 2008, nu a mai întocmit nici un document de evidenţă contabilă, nu a depus declaraţii, deconturi, raportări periodice şi bilanţul contabil, neasigurând din acest moment organizarea evidenţei contabile a societăţii.
În realizarea obiectului de activitate al societăţii, la data de 21 august 2009, între SC V.D. SRL reprezentată de inculpat şi numitele G.F. şi P.E.C., s-a încheiat contractul de prestări servicii cu nr. 35/2009, prin care firma mai sus menţionată s-a obligat să construiască pentru beneficiare un imobil cu destinaţia de locuinţă tip duplex. SC V.D. SRL a realizat, în cea mai mare parte construcţia imobilului, însă datorită unor neînţelegeri ivite între părţi cu privire la calitatea lucrărilor şi plata unor sume de bani, inculpatul a sistat finalizarea locuinţei până la soluţionarea litigiilor dintre părţi.
Pe motiv că inculpatul a primit diferite sume de bani în vederea construirii unei case de vacanţă, în contul lucrărilor efectuate, dar nu a înregistrat în evidenţa contabilă operaţiunile comerciale şi nu a emis documente pentru toate plăţile făcute, întrucât a solicitat încă o dată sumele deja plătite, prin intermediul unei societăţi de colectare creanţe şi astfel inculpatul a urmărit să le inducă în eroare, numitele P.E.C. şi G.F. au formulat plângere penală împotriva inculpatului solicitând cercetarea acestuia sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 2151 alin. (1) C. pen.
Urmare acestei plângeri, la solicitarea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vâlcea - Serviciul Investigare a Fraudelor, Garda Financiară, secţia judeţeană Vâlcea a efectuat un control operativ la SC V.D. SRL Băile Olăneşti ocazie cu care a constatat că facturile din 28 septembrie 2009 - pentru suma de 20.200 RON; din 14 noiembrie 2009 - pentru suma de 15.550 RON; din 17 noiembrie 2009 - pentru suma de 8400 RON (în privinţa acestei facturi s-a constatat că din eroare a fost menţionat numărul 59, aceasta reprezentând în realitate factura cu nr. 60/2009) şi factura cu din 31 decembrie 2009 - pentru suma de 16.590, emise de societate pentru persoanele fizice P.E.C. şi G.F. nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a SC V.D. SRL.
S-a stabilit, de asemenea că pentru încasarea contravalorii acestor facturi au fost întocmite chitanţele sub semnătură privată din datele de 07 septembrie 2009 şi 09 septembrie 2009 pentru suma totală de 8.400 RON, diferenţa de 52.340 RON din preţul lucrării nefiind încasată de la cele două beneficiare.
În nota explicativă dată cu ocazia controlului efectuat de garda financiară, inculpatul a arătat că nu poate să prezinte evidenţa contabilă a anului 2009 deoarece aceasta nu a fost întocmită, că nu a depus la organul fiscal declaraţiile de impozite şi taxe, iar facturile menţionate mai sus nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă.
Pe baza celor constatate, organul de control a estimat că prin neînregistrarea facturilor s-a produs bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 21.005,6 RON şi în aceste condiţii a formulat plângere penală împotriva intimatului solicitând cercetarea acestuia pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Ulterior, la sesizarea D.G.F.P. Vâlcea, organele de cercetare penală au constatat că şi anterior emiterii celor patru facturi fiscale mai sus menţionate, inculpatul a procedat în acelaşi mod, în sensul că nu a înregistrat în evidenţele contabile ale SC V.D. SRL şi alte operaţiuni comerciale.
Din actele dosarului a rezultat că în perioada 07 noiembrie 2008 - 19 iunie 2009 inculpatul nu a înregistrat în evidenţele contabile alte patru facturi fiscale emise către diverşi clienţi ai societăţii, realitatea operaţiunilor menţionate în acestea fiind confirmată atât de actele dosarului cât şi de către inculpat ori clienţii menţionaţi în documentele primare respective.
Astfel, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul nu a înregistrat facturile fiscale cu seriile: din 07 noiembrie 2008 emisă către SC N.D. SRL - pentru suma de 599,99 RON, reprezentând servicii prestări servicii lucrări de construcţii; din 04 februarie 2009 - pentru suma de 500 RON, emisă către persoana fizică V.D. pentru vânzarea unui autovehicul aparţinând SC V.D. SRL; pentru suma de 458,15 RON şi pentru suma de 4578,50 RON, ambele din data de 19 iunie 2009 emise către SC F. SRL pentru vânzarea unor materiale de construcţii.
Pentru stabilirea cu exactitate a prejudiciului penal cauzat de inculpat bugetului statului, având în vedere că în cuprinsul procesului-verbal întocmit de D.G.F.P. au existat inadvertenţe şi neclarităţi în legătură cu modul de calcul al TVA, organele de urmărire penală au solicitat D.G.F.P. Vâlcea să comunice modul de calcul al impozitului pe profit şi TVA pentru facturi, să precizeze care este prejudiciul total cauzat de SC V. SRL bugetului statului, precum şi suma cu care se constituie parte civilă.
În răspunsul dat, D.G.F.P. Vâlcea a comunicat că prejudiciul total produs de inculpat a fost de 31.842 RON şi se compune din 8.647 RON reprezentând impozit pe profit, cu accesorii aferente de 4365 RON şi 12.536 RON TVA, cu accesorii aferente de 6294 RON.
Atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei inculpatul a recunoscut că nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii cele patru facturi fiscale emise către G.F. şi P.E.C. deoarece nu a încasat în totalitate contravaloarea lor. Nu a înregistrat în contabilitate nici încasarea de la acestea a sumei de 8.400 RON primită cu titlu de avans pentru edificarea imobilului pentru că a uitat şi nici nu a raportat la organul fiscal teritorial aceste operaţiuni comerciale. A mai susţinut că de la sfârşitul lunii septembrie 2009, din cauza problemelor financiare, nu şi-a permis să angajeze un contabil, nu a mai organizat evidenţa contabilă, iar la organul fiscal nu a mai depus nici un fel de declaraţii.
Referitor la facturi inculpatul a precizat că a încasat contravaloarea lor, însă nu le-a înregistrat în evidenţa contabilă şi nici nu a achitat obligaţiile fiscale către buget.
În drept, fapta inculpatului C.V. care, în calitate de administrator al SC V. SRL Băile Olăneşti, în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2009, a executat lucrări de construcţii şi a comercializat diverse mărfuri, fără să evidenţieze aceste operaţiunile comerciale în evidenţa contabilă şi în alte documente justificative, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 a fost apreciată ca fiind incriminată omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a operaţiunilor economice efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 au fost apreciate ca fiind aplicabile oricărei persoane care are obligaţia de a urma un anumit regim contabil impus de lege.
Raportat la acest fapt, subiectul activ al infracţiunii de evaziune fiscală este calificat, calitatea specială cerută acestuia fiind cea de persoană obligată să conducă evidenţe financiar contabile.
Prin raportare la dispoziţiile Codului fiscal şi ale Legii nr. 82/1991 obligaţia de a ţine evidenţele financiar-contabile revine contribuabilului, prin contribuabil înţelegându-se conform art. 2 din Legea nr. 241/2005 şi art. 17 alin. (2) C. proc. fisc., orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat. În concret obligaţia de a conduce evidenţele contabile şi fiscale este exercitată personal de către contribuabil sau este delegată unei persoane fizice sau juridice.
În cauză, a apreciat prima instanţă, inculpatul, în calitate de administrator al SC V.D. SRL, avea obligaţia de a conduce evidenţa financiar contabilă a societăţii.
S-a reţinut că infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată îi este imputabilă inculpatului deoarece era singura persoană care avea atribuţii de gestionare a patrimoniului persoanei juridice, el având controlul asupra situaţiei de fapt şi de drept relevante fiscal.
Raportat la infracţiunea cercetată în prezentul dosar penal, din coroborarea materialului probator administrat în faza de urmărire penală, cu declaraţiile inculpatului, s-a constatat faptul că acesta, cu titlu de uzanţă, nu a ţinut o evidenţă contabilă care să poată produce efecte juridice, nu a depus declaraţiile justificative şi nu a înregistrat operaţiunile comerciale efectuate.
În sarcina inculpatului au fost reţinute şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la infracţiunea continuată.
În baza textelor de lege mai sus menţionate inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat acestuia au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanţele de fapt şi modul concret de comitere a acesteia, circumstanţele vizând persoana inculpatului.
Lipsa antecedentelor penale, ce relevă o bună conduită a inculpatului anterior comiterii faptei, conduita acestuia pe parcursul desfăşurării procesului până la acest moment, împrejurarea că inculpatul este absolvent de studii superioare ce creează premisa conştientizării gravităţii faptei sale şi evitarea comiterii de fapte penale pe viitor, au fost tot atâtea elemente ce au condus instanţa la concluzia că în favoarea inculpatului pot fi reţinute disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat şi acesta nu va mai săvârşi infracţiuni astfel că, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. şi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată a termenului de încercare calculată conform art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., raportat la art. 83 şi art. 84 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor comiterii de noi infracţiuni pe perioada termenului de încercare, precum şi neachitării obligaţiilor civile.
Referitor la pedeapsa accesorie şi cea complementară, tribunalul s-a raportat la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, la Protocoalele Adiţionale şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (ex. cauzele Hirst c. Marii Britanii, Sabău şi Pîrcălab c. României ) care în conformitate cu art. 11 alin. (2) şi la art. 20 din Constituţie fac parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenţiei de către România prin Legea nr. 30/1994, dar şi la Decizia nr. 74/2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii.
În prezenta cauză, faţă de natura faptei săvârşite de inculpat, Tribunalul a apreciat că nu se justifică şi interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., nefiind proporţională faţă de scopul limitării acestui drept.
Drept urmare, în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În raport de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 65 C. pen. pentru a se aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Referitor la sumele solicitate de A.N.A.F. reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de inculpat prin fapta comisă, având în vedere mijloacele de probă administrate în cauză din cuprinsul cărora rezultă caracterul cert al acestuia şi cuantumul, raportat la fapta pentru care inculpatul este trimis în judecată, în baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349, art. 1357 şi art. 1350 C. civ., instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă promovată, iar inculpatul şi partea responsabilă civilmente SC V.D. SRL, au fost obligaţi în solidar, la plata sumei de 8.566 RON reprezentând impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente de 4. 292 RON şi suma de 12.440 RON reprezentând TVA, la care se adaugă accesoriile aferente în sumă de 6.215 RON.
Prin cererea de constituire de parte civilă adresată instanţei, partea civilă a solicitat să i se plătească şi suma de 2.389 RON reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă.
Cum pentru infracţiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, iar instanţa a fost sesizată numai cu infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nu s-a putut acorda cu titlu de despăgubiri această sumă.
Cât priveşte obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de Legea nr. 251/2005, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005, Tribunalul a constatat că urmare verificărilor efectuate de organele de urmărire penală s-a stabilit că atât inculpatul, cât şi partea responsabilă civilmente SC V.D. SRL, nu deţin bunuri asupra cărora să se poată institui măsuri asigurătorii.
Actele dosarului, inclusiv rechizitoriul au stabilit faptul că deşi în prezent societatea administrată de inculpat este în funcţiune, a fost declarată contribuabil insolvabil, fără bunuri urmăribile.
De altfel, înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, au stabilit că atât SC V.D. SRL, cât şi inculpatul nu figurează înregistraţi cu bunuri mobile sau imobile.
S-a mai constatat că organele de urmărire penală n-au instituit nicio măsură asiguratorie în cauză, astfel încât la acest moment, practic Tribunalul nu are asupra a ce se pronunţa.
Drept urmare, s-a constatat că în urma verificărilor efectuate de organele de urmărire penală s-a stabilit că atât inculpatul, cât şi partea responsabilă civilmente nu deţin bunuri mobile sau imobile asupra cărora să se poată institui măsuri asigurătorii conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 163 C. proc. pen.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V.D. SRL Băile Olăneşti, au fost obligaţi la plata sumei de 420 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma reprezentând cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată.
Împotriva sentinţei a formulat apel partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând desfiinţarea acesteia în privinţa stabilirii eronate a prejudiciului, ce trebuia stabilit integral (de 37.738 RON) prin includerea sumei de 6235 RON reprezentând obligaţii fiscale din stopaj la sursă nedeclarate şi nevirate la bugetul statului, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente.
Prin Decizia penală nr. 146/A din 13 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, împotriva Sentinţei penale nr. 356 din data de 17 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosar nr. 6387/90/2012.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul anului 2011, organele de urmărire penală au fost sesizate în legătură cu faptul că în perioada 2008 - 2009, inculpatul C.V., în calitate de administrator al SC V.D. SRL Băile Olăneşti s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul statului prin neînregistrarea în evidenţele contabile ale societăţii, a unor operaţiuni comerciale, procedând totodată la reţinerea, de la salariaţii societăţii a sumelor reprezentând contribuţii cu reţinere de bursă, fără a vira aceste sume către bugetul consolidat al statului.
S-a reţinut că din lucrările dosarului rezultă, de asemenea, că întreaga activitate a SC V.D. SRL a fost desfăşurată şi administrată exclusiv de către inculpat, iar din luna octombrie 2008, acesta nu a mai întocmit niciun document de evidenţă contabilă, nedepunând declaraţiile, deconturile, raportările periodice şi bilanţul contabil conform dispoziţiilor legale aplicabile în materie.
Având în vedere prejudiciul cauzat bugetului de stat, cât şi cererea de constituire de parte civilă a recurentei în cauză, curtea a constatat că în mod judicios inculpatul a fost obligat la plata sumei reprezentând impozit pe profit (8556 RON) şi TVA (12440 RON), cu accesoriile aferente (4292 RON şi 6215 RON), astfel că sub acest aspect sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Referitor la diferenţa de prejudiciu solicitată din nou în apel cu titlu de stopaj la sursă nedeclarate şi nevirate la bugetul statului, s-a constatat că acestea derivă din infracţiunea reclamată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, care nu constituie obiectul judecăţii de faţă şi pentru care s-a adoptat o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, astfel încât plata acestei sume nu se justifică pe această cale, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, solicitând obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu cauza bugetului de stat, respectiv la suma de 37.738 RON.
A arătat că în mod greşit nu a fost obligat inculpatul la plata întregului prejudiciu cauzat statului, respectiv şi a sumei de 6235 RON reprezentând obligaţii fiscale din stopaj la sursă nedeclarate şi nevirate la bugetul statului, astfel cum au fost evidenţiate în sesizarea penală.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de partea civilă este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul C.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în acea că în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2009, în calitate de administrator al SC V.D. SRL Băile Olăneşti, jud. Vâlcea, s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul statului prin neînregistrarea în evidenţele contabile ale societăţii şi în alte documente justificative, a operaţiunilor comerciale consemnate într-un număr de opt facturi fiscale.
Prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost stabilit la suma totală de 21.183 RON din care 8.647 RON reprezintă impozit pe profit şi 12.536 RON reprezintă TVA, prejudiciu rămas nerecuperat până în prezent.
Prin acelaşi act de sesizare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.V. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât din ansamblul materialului probator aflat la dosar, s-a stabilit că aceasta nu a întocmit state de plată a salariilor, nu a reţinut de la salariaţi sumele reprezentând impozite şi contribuţii, nu a rezultat că a achitat salarii vreunui angajat, iar lucrările de construcţii au fost realizate, în general, cu muncitori zilieri, lipsind astfel situaţia premisă a infracţiunii de stopaj la sursă.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, suma solicitată de partea civilă, reprezentând diferenţă de prejudiciu este rezultatul infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru care s-a adoptat o soluţie de scoatere de sub urmărire penală şi care nu constituie obiectul judecăţii, aşa încât, inculpatul nu poate fi obligat la plata unei sume rezultată dintr-o infracţiune pentru care nu a fost trimis în judecată.
Prin urmare cererea formulată de partea civilă privind obligarea inculpatului şi la plata sumei de 6235 RON reprezentând obligaţii fiscale din stopaj la sursă nedeclarate şi nevirate la bugetul statului, nu poate fi primită şi în mod corect a fost respinsă atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul declarat de partea civilă este nefondat, urmând ca în baza art., 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea împotriva Deciziei penale nr. 146/A din 13 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul C.V.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1441/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1444/2013. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
