ICCJ. Decizia nr. 1449/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1449/2013
Dosar nr. 5402/121/2012
Şedinţa publică din 26 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 437 din 21 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 5402/121/2012 a fost condamnat inculpatul G.G. la o pedeapsă de 16 (şaisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen pe o durată de 6 (şase) ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen în ref. la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen (faptă din 31 decembrie 2011).
Potrivit art. 71 C. pen a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 26 ianuarie 2012, la zi.
A constatat că părţile vătămate G.A.D. şi G.N. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap la art. 1.349 C. civ. în ref. la art. 1.357 C. civ. a obligat pe inculpat să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi suma de 4.897,47 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 113 alin. (3) C. pen. a aplicat faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, pe timpul executării pedepsei, până la însănătoşire.
Potrivit art. 429 alin. (3) C. proc. pen., la rămânerea definitivă a hotărârii, o copie de pe dispozitivul hotărârii şi o copie de pe raportul de noua expertiză medico-legală psihiatrică vor fi comunicate administraţiei locului de deţinere.
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J).
În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J a profilului genetic.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească către stat suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza urmăririi penale, onorariu ce se va avansa către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 9/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G.G., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen, reţinându-se că la data de 31 decembrie 2011, în timp ce se afla în locuinţa comună, pe fondul consumului de alcool, a aplicat victimei G.I. (mama sa), mai multe lovituri cu corpuri contondente, inclusiv în zone vitale, producându-i un traumatism cranio-cerebral grav cu comă profundă, fractură malară dreapta, sinus maxilar dreapta temporală şi sfenoidală dreapta, hemoragie tetraventriculară, contuzii cerebrale hemoragice multiple, cu fractură arc C4, fractură bază craniu, ce au dus la decesul acesteia.
Actele de urmărire penală efectuate în cauză s-au materializat în următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare a infracţiunii (fila 2); raportul de sesizare a infracţiunii (fila 3); procesul-verbal de fixare a locului faptei (filele 5-7); planşele fotografice efectuate cu ocazia fixării locului faptei (filele 9-21); procesul-verbal de cercetare la faţa locului (filele 22-23); planşele fotografice efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului (filele 25-36); procesul-verbal de verificare a gradului de rudenie dintre inculpat şi victimă (fila 37); procesul-verbal de ridicare obiecte (fila 40); fişa de constatări preliminare privind starea de sănătate a victimei G.I. (fila 42); raportul de constatare medico-legală privind starea de sănătate a victimei (fila 43); fişa de constatări preliminare privind decesul victimei G.I. (fila 46); raportul medico-legal de necropsie privind victima (fila 47); planşe fotografice efectuate cu ocazia necropsiei victimei (filele 51-58); adresă de constituire parte civilă (fila 59); declaraţiile inculpatului G.G. (filele 61, 62, 67, 71, 72); procesul-verbal de reconstituire a săvârşirii infracţiunii (filele 73-75); planşe fotografice efectuate cu ocazia reconstituirii infracţiunii (filele 77-84); raportul de constatare medico-legală privindu-l pe inculpat (fila 85); avizul Comisiei de Avizare şi Control din cadrul I.N.M.L. Bucureşti (fila 88); raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică privindu-l pe inculpat (filele 89-94); avizul Comisiei de Avizare şi Control al actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Iaşi (fila 95); raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privindu-l pe inculpat (filele 97-98); acte medicale privindu-l pe inculpat (filele 99-107); procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice efectuate prin SNUAU 112 (filele 108-112); declaraţiile martorilor G.A.D. (filele 113, 117); B.I. (filele 122, 125); G.N. (filele 127, 130, 132); L.M. (fila 133) şi B.I. (filele 134, 135).
De asemenea, la dosarul de urmărire penală a fost ataşată fişa de cazier judiciar a inculpatului (fila 136).
Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 29 iunie 2012, în prezenţa apărătorului ales, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 175 din dosarul de urmărire penală.
Prin actul de inculpare s-au reţinut următoarele:
Victima G.I. şi inculpatul G.G. erau rude (mamă şi fiu), aşa cum reiese din procesul de verificare a gradului de rudenie şi aceştia locuiau în domiciliul victimei din comuna Barcea, judeţul Galaţi.
Inculpatul locuia împreună cu mama sa deoarece soţia acestuia, numita G.L., a plecat din ţară de aproximativ 6 ani, fiica inculpatului, G.A.D., locuia de aproximativ 3 ani şi jumătate cu bunica ei din comuna Drăgăneşti, judeţul Galaţi, iar fiul inculpatului, numitul G.N. este posibil să fie arestat în Italia.
Din cauza acestei situaţii, comportamentul inculpatului s-a schimbat în timp, în sensul că acesta a început să consume alcool în exces, iar problemele de sănătate s-au accentuat, inculpatul fiind internat de mai multe ori în spitale de psihiatrie.
Ca urmare a consumului de alcool şi a afecţiunilor medicale, inculpatul devenea violent, în primul rând verbal şi, din acest motiv, victima G.I. i-a cerut martorului G.N. să-l ia din casă pe inculpat, deoarece „aista a înnebunit”. Cu toate că era supus unui tratament medical, inculpatul a continuat să consume alcool şi a început să-şi lovească mama.
Din cauza violenţelor la care era supusă, victima G.I. mergea la vecina sa, martora B.I., zisă „N.”, căreia îi spunea cele întâmplate. Acest lucru s-a întâmplat şi cu trei zile înaintea decesului victimei, când aceasta a relatat martorei că fiul ei G. o ameninţă că o omoară pentru că „acesta consideră că are un demon în ea care vrea să-l atace”.
La data de 30 decembrie 2011 inculpatul se afla în locuinţă împreună cu mama sa, victima G.I., nemaifiind prezente şi alte persoane. Conform propriei declaraţii, în acea seară inculpatul a consumat aproximativ 3 litri de vin, ajungând în stare de ebrietate. Din acest motiv dar şi din cauza problemelor de sănătate, inculpatul a declarat că nu putea să adoarmă şi că „aveam demoni în mine care nu mă lăsau în pace”.
Din cauza acestor tulburări, inculpatul a început să o ameninţe cu moartea pe victimă şi a încercat să o lovească cu un cleşte metalic, motiv pentru care, în jurul orei 0330, victima, profitând de neatenţia inculpatului, a fugit pur şi simplu din locuinţă şi s-a refugiat în locuinţa martorei B.I.
Inculpatul nu a recunoscut exercitarea de violenţe asupra victimei, dar a declarat că ştie că mama sa a plecat din locuinţă şi „s-a dus la o vecină pe nume tanti N., deoarece bănuiesc că acesteia îi era frică de mine”.
Victima G.I. a rămas în locuinţa martorei până în jurul orei 0730, aşteptând ca inculpatul să se liniştească. Deşi sfătuită de martora B.I. să nu plece, victima s-a reîntors în locuinţa sa.
Întoarcerea victimei în locuinţă a fost percepută în mod direct de către inculpat, care a precizat şi intervalul orar în care mama sa a revenit acasă.
În continuare, inculpatul a mers la o anexă a locuinţei pentru a lua vin, având intenţia de a consuma alcool. Întrucât inculpatul a găsit un cep al unui butoi desfăcut şi o cantitate de vin scursă, a mers la victimă şi i-a reproşat acesteia acest lucru.
La un moment dat, pe acest fond al consumului de alcool şi al tulburărilor organice, inculpatul i-a cerut victimei „să scoată demonul din casă”, moment în care victima a fugit spre camera ei, unde a încercat să închidă uşa de acces, fără să reuşească însă acest lucru. Inculpatul s-a opus închiderii uşii, punând pur şi simplu mâna într-un ochi de geam, în acest mod inculpatul tăindu-se la mâna dreaptă.
În cele din urmă, inculpatul a pătruns în camera victimei şi i-a smuls acesteia un batic de pe cap pentru a opri sângerarea de la mână. Apoi a început să aplice victimei lovituri în zona feţei şi a capului, cu pumnii şi cu alte corpuri dure, victima căzând la pământ cu faţa în jos, în faţa uşii dormitorului său. Nu s-a putut stabili pe cale de anchetă succesiunea loviturilor aplicate victimei sau numărul de lovituri, inculpatul nerecunoscând exercitarea de violenţe asupra mamei sale.
Inculpatul a declarat că a văzut că victima era căzută la pământ, că era conştientă şi că aceasta sângera în zona gurii. Inculpatul a mai declarat că a început să o strige pe victimă adresându-i cuvintele „mamaie, mamaie”, cuvinte auzite şi confirmate de către martora B.I., aceasta aflându-se în acel timp în curtea locuinţei sale.
În continuare, inculpatul a apelat de pe telefonul personal SNUAU 112, anunţând cele întâmplate, iar la scurt timp la domiciliul său au venit un echipaj al ambulanţei şi apoi un echipaj de poliţie.
Victima G.I. a fost apoi transportată la Spitalul Municipal Tecuci şi ulterior, în aceiaşi zi, la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi, fiind în stare de comă profundă.
Victima a fost supusă ulterior unei examinări medico-legale şi s-au constatat următoarele :
1. Numita G.I. prezintă traumatism cranio-cerebral grav cu comă profundă - CGS4 - 4p - tumefacţie echimotică parieto-temporală zigomatico-malară şi palpebrală dreapta, fisură temporo-sfenoidală dreapta, hemoragie subarahnoidiană, contuzii cerebrale multiple, inundaţie ventriculară, fracturi de os malar şi sinus maxilar, contuzie pavilion auricular stâng, fractură arc posterior vertebră cervicală C4, echimoză pumn stâng;
2. Leziunile cranio-cerebrale şi faciale au putut fi produse prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente, echimoza pumnului e posibil să fie produsă prin legarea victimei inconştiente în secţia ATI;
3. Leziunile pot data din 31 decembrie 2011;
4. Necesită 70-80 (şaptezeci-optzeci) de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
5. Leziunile cranio-cerebrale au pus în primejdie viaţa victimei (raport de constatare medico-legală, fila 43 verso).
Din cauza gravităţii leziunilor produse, la data de 19 ianuarie 2012 ora 0830, s-a înregistrat decesul victimei G.I. la unitatea spitalicească.
Victima a fost apoi examinată medico-legal, iar din concluziile raportului medico-legal de necropsie a rezultat că:
1. Moartea numitei G.I. a fost violentă;
2. Ea s-a datorat comei consecutive unui traumatism cranio-cerebral grav, cu fractură fronto-parietală dreapta iradiată pe temporal în baza craniului, hemoragie subarahnoidiană difuză, contuzii cerebrale frontale bilaterale şi temporale stângi, hemoragie intraventriculară;
3. Leziunile constatate la necropsie au putut fi produse :
- contuziile de la nivelul feţei şi leziunile cranio-cerebrale drepte, prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente, infiltratul hemoragic occipital stâng, cu leziuni cerebrale de contralovitură, prin cădere cu impact occipital sau izbire de plan dur;
- fractura arcului posterior vertebral cervical C4, prin extensie forţată a gâtului;
- escoriaţiile de pe şoldul stâng şi de pe faţa posterioară a hemitoracelui stâng, posibil prin cădere;
- echimozele de pe antebraţul drept şi din regiunea pectorală stânga sunt ulterioare celorlalte leziuni, posibil produse în spital de personalul medical, prin comprimare cu degetele (stabilirea gradului comei sau manipulare);
4. Leziunile cranio - cerebrale pot data din 30/31 decembrie 2011;
5. Între traumatismul cranio - cerebral grav şi decesul victimei există legătură directă de cauzalitate;
6. Leziunile cranio - faciale au putut fi produse prin lovirea victimei aflate în ortostatism sau decubit dorsal de către autorul aflat în faţa acesteia;
7. În sângele recoltat la internare în spital nu s-a evidenţiat alcool;
8. Grupa sanguină a victimei este A II, Rh pozitiv (raport medico-legal de necropsie, fila 49).
Întrucât a existat îndoială asupra stării de sănătate psihică a inculpatului, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, din concluziile raportului de expertiză rezultând că numitul G.G. prezintă diagnosticul: „dependenţă etanolică. Discernământul la momentul săvârşirii faptei a fost prezent”. (raport, fila 98).
Opinia separată a fost în sensul că:
1. În momentul săvârşirii faptei numitul G.G. a avut discernământ diminuat, mobilul faptei sale constând într-un conflict preexistent între agresor şi victimă, împletindu-se cu un mobil imaginar, constând în halucinaţiile prezentate la momentul iniţierii actului heteroagresiv, pe fondul intoxicaţiei etanolice acute.
2. Dat fiind diagnosticul de dependenţă etanolică precum şi internarea anterioară în spitalul de psihiatrie din 2009, cu diagnosticul de psihoză alcoolică, nu pot fi ignorate afirmaţiile sale cu privire la halucinaţiile prezentate la data săvârşirii faptei.
3. Decompensările comportamentale cu potenţial antisocial, întreţinute de consumul de alcool, impun măsura preventivă de obligare a susnumitului la tratament, conform art. 113 C. pen. (raport de expertiză medico-legală psihiatrică, fila 98).
Acest raport a fost înaintat spre avizare Institutului de Medicină Legală Iaşi care a comunicat că „în urma documentaţiei înaintate recomandă efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice …”. (adresă, fila 95).
În cauză s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice de către Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti, din ale cărei concluzii au rezultat următoarele :
„Corelând datele probatorii, medicale şi nonmedicale înaintate de către instituţia care a solicitat prezenta lucrare cu examinarea psihiatrică actuală, Comisia de nouă expertiză medico-legală psihiatrică constată că pacientul G.G. a prezentat la data comiterii faptei – intoxicaţie etanolică acută; dependenţă etanolică; tulburare organică de personalitate de tip mixt cu manifestări heteroagresive – fond toxic, ciroză hepatică, carenţe de vitamine grup B, hepatopatie toxică ”. Susnumitul a avut capacitate psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor social negative ale faptei pentru care este cercetat şi faţă de care discernământul a fost păstrat. Dată fiind periculozitatea socială se recomandă aplicarea măsurilor de siguranţă medicală prevăzute de art. 113 C. pen., măsuri ce în cazul pedepsirii prin privare de libertate vor fi aplicate în condiţii de ambulatoriu, prin reţeaua sanitară a A.N.P., în cazul în care va fi găsit nevinovat sau nu va fi pedepsit prin privare de libertate, aceste măsuri vor fi aplicate prin reţeaua teritorială de psihiatrie a M.S.”. (raport, fila 94 verso).
Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică a fost avizat din punct de vedere ştiinţific de către Comisia de Avizare şi Control de pe lângă Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti. (fila 88).
În legătură cu mijlocul sau corpul contondent ce a produs fractura fronto-parietală dreapta a craniului victimei, nu s-a putut stabili pe cale de anchetă care a fost acesta. Raportul medico-legal a stabilit în mod corect că este fie un corp contondent, fie un mijloc contondent (raport, fila 49 verso).
Plecând de la declaraţia martorei B.I. care a declarat că victima G.I. i-a spus că fiul acesteia a încercat să o lovească cu un cleşte de la sobă, s-a procedat la căutarea de asemenea obiecte în locuinţa victimei. Au fost ridicate de către organele de anchetă două asemenea obiecte, respectiv un vătrai tip cleşte, confecţionat din tablă de culoare gri-negru şi a unui vătrai tip cârlig, confecţionat tot din metal (proces-verbal de ridicare obiecte, fila 40).
Inculpatul a fost întrebat dacă a lovit victima cu asemenea obiecte, răspunsul acestuia fiind textual: „nu-mi aduc aminte să o fi lovit pe mama cu pumnii, cu picioarele, vătraiul din camera mea sau alte obiecte”. (declaraţie inculpat, fila 68).
În cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine oscilantă.
Astfel, în declaraţia iniţială consemnată de către lucrătorii de poliţie în prezenţa unui martor asistent, inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe mama sa, motivând că „ea vroia să mă omoare” şi că „…eu am dat în mama ca să se oprească o dată”. (declaraţie inculpat, fila 71).
Ulterior, a revenit asupra acestei declaraţii şi nu a mai oferit aceeaşi versiune, negând că ar fi aplicat vreodată vreo lovitură mamei sale. (declaraţie inculpat, fila 69).
După punerea sub învinuire, inculpatul a retractat declaraţia dată în faţa lucrătorilor de poliţie şi a declarat că aceasta nu-i aparţine şi că „nu-mi amintesc s-o fi lovit pe mama mea, deoarece eu nu am lovit-o pe aceasta de când sunt eu”. (declaraţii inculpat, filele 63, 66).
Prin actul de inculpare s-a conchis că fapta inculpatului G.G., astfel cum a fost descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
După sesizarea instanţei, la termenul din 06 septembrie 2012, până la începerea cercetării judecătoreşti, respectiv până la citirea rechizitoriului, inculpatul G.G., în prezenţa apărătorului ales, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (încheierea de şedinţă din 06 septembrie 2012 – fila 12).
Totodată, inculpatul a solicitat să fie audiat, recunoscând în totalitate infracţiunea reţinută prin actul de sesizare a instanţei. A declarat inculpatul că nu era în relaţii conflictuale cu mama sa, dar că în momentul săvârşirii faptei ce i se impută era sub influenţa băuturilor alcoolice şi văzuse demoni.
A mai precizat inculpatul că este de acord să achite suma cu care Spitalul Judeţean s-a constituit parte civilă (fila 41).
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat că declaraţia de recunoaştere a inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inclusiv cu declaraţia iniţială a acestuia.
În raport de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. (introdus prin legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor) şi având în vedere poziţia procesuală a inculpatului,prima instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor anterior arătate (respectiv, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că fapta dedusă judecăţii constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat).
Instanţa de fond a reţinut că,în drept, fapta inculpatului G.G. care, la data de 31 decembrie 2011, în timp ce se afla în locuinţa comună, pe fondul consumului de alcool, a aplicat mamei sale (victima G.I.), mai multe lovituri cu corpuri contondente, inclusiv în zone vitale, producându-i un traumatism cranio-cerebral grav cu comă profundă, fractură malară dreapta, sinus maxilar dreapta temporală şi sfenoidală dreapta, hemoragie tetraventriculară, contuzii cerebrale hemoragice multiple, cu fractură arc C4, fractură bază craniu, ce au dus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime, conform alin. (7) al art. 3201 C. proc. pen, gradul de pericol social concret al infracţiunii, apreciat în raport de modalitatea şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită, natura şi importanţa valorii sociale căreia i s-a adus atingere, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, gradul de rudenie dintre victimă şi inculpat (mamă şi fiu), precum şi atitudinea oscilantă a inculpatului în faza urmăririi penale, prima instanţă a apreciat că nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., chiar dacă după sesizarea instanţei a avut o atitudine sinceră şi a regretat comiterea infracţiunii şi este la primul impact cu legea penală (conform fişei de cazier judiciar - fila 79 dosar urmărire penală).
În raport de criteriile sus menţionate, tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa principală de 16 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen pe o durată de 6 ani.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei stabilite s-a constatat că aceasta nu poate fi decât în regim de detenţie.
În privinţa pedepsei accesorii ce a fost aplicată inculpatului în temeiul art. 71 C. pen., tribunalul a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale acestuia conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) şi e) C. pen.
Inculpatul G.G. a fost reţinut pe o perioadă de 24 ore, prin ordonanţa nr. 3 din 26 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi (fila 138), iar prin încheierea de şedinţă din 27 ianuarie 2012 a Tribunalul Galaţi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 15/U/2012 (fila 143).
Întrucât inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv (măsura arestării fiind verificată periodic, în conformitate cu art. 3001 C. proc. pen. şi respectiv art. 3002 C. proc. pen. în referire la art. 160b C. proc. pen.), potrivit art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a acestuia, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 26 ianuarie 2012 la zi.
Sub aspectul laturii civile s-a reţinut că rudele victimei G.I., care au suportat cheltuielile ocazionate cu înmormântarea acesteia, respectiv părţile vătămate G.A.D. (nepoata victimei, fiica inculpatului) şi G.N. (fiul victimei, fratele inculpatului), nu s-au constituit părţi civile în cauză, astfel că s-a constatat acest aspect.
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, prin adresa nr. 6192 din 28 februarie 2012 a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 4.897,47 de lei, reprezentând cheltuielile cu asistenţa medicală acordată victimei G.I. în perioada 31 decembrie 2011 – 19 ianuarie 2012 (până la momentul decesului acesteia) - fila 59 dosar urmărire penală.
La termenul de judecată din data de 06 septembrie 2012, întrebat fiind, inculpatul a arătat că este de acord să achite suma cu care Spitalul Judeţean s-a constituit parte civilă.
Astfel fiind, constatând îndeplinite condiţiile specifice răspunderii civile delictuale şi luând act de poziţia procesuală a inculpatului faţă de acţiunea civilă formulată în cauză, s-a dispus, în temeiul art. 14 C. proc. pen rap. la art. 1.349 C. civ. în ref la art. 1.357 C. civ., obligarea inculpatului la plata sumei de 4.897,47 de lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi.
Având în vedere că inculpatul G.G. a fost expertizat din punct de vedere psihiatric şi că prin concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” s-a recomandat aplicarea măsurii de siguranţă medicală prev de art. 113 C. pen. (raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică – filele 89 – 94 dosar de urmărire penală), inculpatului i s-a aplicat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, pe timpul executării pedepsei, până la însănătoşire, în baza art. 113 alin. (3) C. pen.
Conform art. 429 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus la rămânerea definitivă a prezentei, o copie de pe dispozitivul hotărârii şi o copie de pe raportul de noua expertiză medico-legală psihiatrică, să fie comunicate administraţiei locului de deţinere.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) iar în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 i s-a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J a profilului genetic.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza urmăririi penale.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul G.G., apreciind-o ca netemeinică, din perspectiva neaplicării corespunzătoare a dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. A susţinut că pedeapsa aplicată este prea mare raportat la situaţia sa materială, la atitudinea după săvârşirea faptei, la lipsa antecedentelor penale şi mai ales faţă de recunoaşterea acesteia.
Prin decizia penală nr. 10/A din 10 ianuarie 2013 Curtea de Apel Galaţi –Secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.G. împotriva sentinţei penale nr. 437 din 21 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 26 ianuarie 2012 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, motivată corespunzător în fapt şi în drept.
Prima instanţă, analizând şi coroborând probele administrate în faza de urmărire penală şi cele administrate în faza de cercetare judecătorească a stabilit o corectă situaţie de fapt, dând faptei reţinută în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare.
S-a mai reţinut că instanţa de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată fiind în limite legale, raportat la aplicarea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii inculpatul G.G. a declarat în termen legal recursul de faţă, solicitând reducerea pedepsei invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul declarat de inculpatul G.G. în raport cu motivul de casare invocat cât şi în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
În cauză însă inculpatul a comis o infracţiune de o gravitate extremă, fapta sa aducând atingere relaţiilor sociale care se constituie şi se desfăşoară în legătură cu apărarea dreptului fundamental la viaţă al fiecărei persoane, constând în aceea că la data 31 decembrie 2011, în timp ce se afla în locuinţa comună, pe fondul consumului de alcool, a aplicat victimei G.I. (mama sa), mai multe lovituri cu corpuri contondente, inclusiv în zone vitale, producându-i un traumatism cranio-cerebral ce a condus la decesul acesteia, fapta săvârşită întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei reflectat în modul în care inculpatul a conceput-o şi a săvârşit-o, la modul şi mijloacele prin care a fost comisă, în raport de urmarea produsă (decesul victimei), de atitudinea sinceră a inculpatului care a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., recunoscând săvârşirea faptei reţinută în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală precum şi avându-se în vedere persoana inculpatului care nu are antecedente penale, rezultă că instanţa de fond a făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei şi a apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) că pedeapsa principală de 16 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar şi suficient realizării dublei finalităţi a pedepsei prev. de art. 52 C. pen., reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Astfel cum a reţinut şi prima instanţă de control judiciar, raportat la gravitatea faptei comise, la relaţia de rudenie existentă între inculpat şi victimă (mamă şi fiu) precum şi la atitudinea oscilantă a inculpatului în faza urmăririi penale, prima instanţă corect a apreciat că nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., chiar dacă după sesizarea instanţei acesta a avut o atitudine sinceră şi a regretat comiterea infracţiunii.
Susţinerile inculpatului referitoare la situaţia sa medicală nu pot constitui un temei pentru reducerea pedepsei aplicate.
Din raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză rezultă că inculpatul a avut capacitate psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor sociale negative ale faptei pentru care este cercetat şi faţă de care discernământul a fost păstrat.
Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică a fost avizat de către Comisia de Avizare şi Control de pe lângă INML Mina Minovici Bucureşti iar în raport de concluziile expertizei medico-legale psihiatrice, instanţa de fond, în mod corect, a aplicat inculpatului G.G. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, în timpul executării pedepsei, până la însănătoşire, în baza art. 113 alin. (3) C. pen.
Avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 10/A din 10 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 ianuarie 2012 la 26 aprilie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1448/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1452/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
