ICCJ. Decizia nr. 1646/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1646/2013
Dosar nr. 13642/99/2011
Şedinţa publică din 15 mai 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 296 din data de 24 iulie 2012, Tribunalul Iaşi a hotărât următoarele:
„În temeiul dispoziţiilor art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul S.G., recidivist, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Iaşi, la pedeapsa de 14 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (2) C. pen. revocă beneficiul liberării condiţionate acordate inculpatului S.G. din executarea pedepsei de 5 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 851 din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Iaşi, menţinută prin decizia 126 din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi şi definitivă prin decizia penală nr. 1013 din 20 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 183 C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 208-art. 209 lit. a), lit. g) C. pen. şi contopeşte restul rămas neexecutat din această pedeapsă de 753 de zile de închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, stabilind pedeapsa rezultantă de 14 ani de închisoare, pe care, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (1) C. pen. o sporeşte cu 2 ani.
Inculpatul S.G. va executa pedeapsa rezultantă principală de 16 ani de închisoare şi pedeapsa complimentară de 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. menţine măsura arestării preventive a inculpatului S.G.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa principală de executat durata reţinerii şi arestării preventive, de la 6 septembrie 2011 la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ. (în redactarea anterioară Legii nr. 71/2011), admite în parte acţiunile civile formulate de H.R.A., domiciliat în satul H., comuna M., judeţul Iaşi şi H.C., domiciliată în satul şi comuna M., judeţul Iaşi.
Obligă inculpatul S.G. să plătească părţii civile H.R.A. suma de 23.230 RON cu titlul de despăgubiri civile, din care suma de 20.000 RON, daune morale şi 3.230 RON, despăgubiri civile pentru prejudiciul material creat.
Obligă inculpatul S.G. la plata sumei de 50.000 RON către partea civilă H.C., cu titlul de despăgubiri civile-daune morale.
În temeiul dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 17 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ. admite acţiunea civilă formulată pentru minora H.A.E., născută la data de 11 ianuarie 2007, domiciliată în Iaşi, str. P., judeţul Iaşi, reprezentată legal de R.O.L., cu acelaşi domiciliu.
Obligă inculpatul S.G. să plătească părţii civile H.A.E. o prestaţie periodică lunară egală cu suma de 86,1 RON, de la data de 5 septembrie 2011 şi până la majoratul minorei, cu dobândă legală de la data scadenţei şi până la plata efectivă a fiecărei prestaţii.
Obligă inculpatul S.G. să plătească părţii civile minore H.A.E. suma de 50.000 RON, cu titlul de daune morale.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. dispune restituirea către numitul A.S., domiciliat în comuna M., judeţul Iaşi, a două cuţite de bucătărie ridicate de la acesta la data de 5 septembrie 2011, conform procesului-verbal din acea dată.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. dispune restituirea către moştenitorii victimei H.C.R. a cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii, indisponibilizat conform procesului-verbal de conducere în teren din 7 septembrie 2011.
Tribunalul Iaşi a reţinut următoarele:
În cursul anului 2003 inculpatul S.G. a fost încarcerat pentru prima dată în Penitenciarul Iaşi, fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat şi violare de domiciliu. Acolo l-a cunoscut pe numitul H.C.R., care era încarcerat pentru infracţiunea de tâlhărie, cu care s-a împrietenit.
În cursul anului 2005, ambii s-au liberat din Penitenciarul Iaşi, întâlnindu-se ulterior în discoteca Arena situată lângă Tribunalul Iaşi. Inculpatul S.G. era însoţit de nepoata de pe soră, numita R.O.L., căreia i-a făcut cunoştinţă cu numitul H.C.R. Ulterior, cei doi s-au împrietenit, trăind o perioadă în concubinaj, relaţie din care în cursul anului 2006 s-a născut minora H.A.E.
Până în cursul anului 2009, când a fost încarcerat pentru a doua oară în Penitenciarul Iaşi pentru comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, inculpatul a fost în relaţie de prietenie cu numitul H.C.R.
În perioada detenţiei, inculpatul a aflat că H.C.R. s-a certat cu concubina sa, astfel încât nepoata sa R.O.L. a cerut instanţei de judecată încredinţarea spre creştere şi educare a fiicei H.A.E., acţiune admisă în cursul anului 2009.
Ulterior, în anul 2010 inculpatul a aflat de la rude că nepoata sa R.O.L. a plecat la muncă în Germania împreună cu sora ei R.L., lăsând pe fiica sa H.A.E. în grija mamei sale S.F., sora inculpatului, motiv din care victima H.C.R. a avut mereu o relaţie tensionată cu numita S.F.
La data de 17 august 2011 inculpatul S.G. s-a liberat din Penitenciarul Botoşani, având un rest de pedeapsă de executat de 753 de zile. Întrucât în sat H. comuna M. nu mai avea casă, şi-a stabilit domiciliul la mama sa în municipiul Iaşi, Aleea D. Precizăm că inculpatul are un copil minor născut în cursul anul 2008 din relaţia de concubinaj avută cu numita O.I.A., motiv din care îşi petrecea cea mai mare parte a timpului liber în compania concubinei şi fiului său, care locuiesc în cartierul N.
Inculpatul era hotărât să se odihnească o perioadă de timp după care să încerce să se angajeze în ţară sau în străinătate, cel mai probabil în Turcia cu ajutorul cumnatului său A.S., cetăţean turc, care este căsătorit de cca. 14 ani cu numita S.F.
În ziua de 4 septembrie 2011, în jurul orelor 14:00-15:00, în timp ce se afla împreună cu concubina sa O.I.A. în locuinţa din cartierul D.C. din municipiul Iaşi, inculpatul a fost contactat telefonic de către sora sa S.F., care l-a invitat la iarbă verde în zona R.-B. Inculpatul a acceptat propunerea şi după ce a trecut pe la domiciliul concubinei de unde au luat copilul, au plecat împreună cu surorile sale şi cumnatul A.S., cu autoturismul marca N.P. condus de ultimul, spre zona R.-B. situat în comuna B., judeţul Iaşi.
Ajunşi la destinaţie inculpatul S.G. împreună cu numitul A.S. s-a ocupat de aprinderea focului, iar surorile acestuia numitele S.A. şi S.F., împreună cu numita O.I.A. au pregătit carnea pentru grătar. După prepararea grătarului participanţii la picnic au mâncat şi au consumat fiecare câteva pahare de bere, fără a ajunge în stare de ebrietate.
La un moment dat inculpatul a fost sunat de către nepotul său M.C., pe care atât el cât şi sora sa S.F. l-au invitat la grătar. În jurul orelor 18:00 numitul M.C. împreună cu sora sa M.M. şi soţul acesteia numitul F.C., au venit în locul în care se aflau membrii familiei S. cu un V.T.
Inculpatul împreună cu concubina au mai preparat un grătar pentru servirea persoanelor invitate, după care cei prezenţi au mai consumat împreună 3 sticle de bere având capacitatea de 2,5 l fiecare.
În jurul orelor 19:50, când afară se înserase, la vreo 20 metri de locul în care se afla grupul format din numiţii S.F., S.A., A.S., F.C., M.M., M.C., O.I.A. şi inculpatul S.G., a oprit un taxi, condus de către martorul U.F., din care a coborât numitul H.C.R. Acesta s-a îndreptat spre grupul respectiv, s-a salutat cordial cu F.C., apoi i-a salutat pe inculpat şi pe numitul M.C., după care s-a apropiat de zona unde se jucau copii şi a luat-o în braţe pe fiica sa în vârstă de 5 ani.
Inculpatul împreună cu concubina sa O.I.A. şi copilul lor se aflau lângă grătar, numiţii M.C., M.M. şi soţul acesteia, F.C. împreună cu copiii lor stăteau la câţiva metri, pe pături, iar numita S.F. împreună cu soţul A.S. se aflau sub un copac la circa 5-6 metri de locul în care se afla inculpatul.
Numitul H.C.R. cu fetiţa în braţe a mers până la copac, spunându-i numitei S.F. că intenţionează să o ia pe fiica sa să doarmă la domiciliul său. Numita S.F. s-a opus, spunându-i că nu-i dă copilul, întrucât este beat şi drogat. În familie era de notorietate faptul că victima H.C.R. atribuia numitei S.F. vina pentru destrămarea relaţiei sale şi că de mai multe ori H.C.R. a provocat scandal la locuinţa acesteia, încercând să-şi ia fetiţa în vizită, la ore şi momente considerate nepotrivite de martoră. Între cei victima H.C.R. şi S.F. a început o ceartă violentă, moment în care numita S.F. s-a deplasat după un copac din zonă, a luat telefonul mobil şi la ora 19:52, pe un ton ridicat, a sunat la numărul de urgenţă 112, solicitând prezenţa unui echipaj de poliţie la faţa locului.
Văzând acest lucru, numitul H.C.R. s-a enervat şi a scos dintr-o borsetă de culoare neagră pe care o avea pe umăr, un cuţit şi un spray paralizant şi ţinând cuţitul în mâna dreaptă şi în mâna stângă spray-ul s-a îndreptat spre numita S.F., adresându-i injurii şi ameninţând-o cu acte de violenţă.
În acel moment toate persoanele prezente s-au ridicat în picioare, iar inculpatul S.G., profitând de neatenţia victimei H.C.R., care era poziţionat cu spatele la el şi nu-l observa, s-a apropiat de acesta şi prin răsucirea mâinii l-a deposedat de cuţitul cu care era în armat. În acest moment, victima s-a dat doi paşi înapoi, s-a întors spre inculpat şi i-a spus acestuia că nu-i va face nimic, însă inculpatul S.G., aflat într-o stare de surescitare nervoasă determinată de atitudinea ameninţătoare a victimei, a dorit, după propriile declaraţii, să-l sperie pe H.C.R., să-i dea o lecţie şi, reacţionând, i-a aplicat victimei imediat o lovitură de o mare intensitate cu cuţitul în hemitoracele stâng, producându-i o plagă tăiată dispusă vertical de 7,5 cm lungime şi 4,3 cm dehiscenţă cu interesare pericardică şi cardiacă.
În urma loviturii primite, victima a strigat surprinsă: „Băi, nebunule! M-ai tăiat”, după care s-a întors şi a început să alerge spre taxi. Martorul U.F., şoferul taxi-ului, persoana care a perceput în mod nemijlocit momentul în care inculpatul a înjunghiat victima cu cuţitul, s-a speriat, a pornit motorul autoturismului încercând să părăsească locul respectiv, însă a fost oprit de victima H.C.R., care cu ultimele puteri a reuşit să urce în taxi pe bancheta din dreapta faţă. Autoturismul a demarat în trombă de la locul incidentului, victima solicitându-i conducătorului auto să o transporte de urgenţă la o unitate spitalicească din municipiul Iaşi.
În timp ce rulau spre drumul principal victima îi spunea martorului că a fost înjunghiat, rostind de mai multe ori prenumele de G. şi F. Când au intrat pe DN 24 Iaşi-Vaslui, din cauza hemoragiei masive a victimei, martorul U.F. a oprit autoturismul pe raza satului P., comuna B. Imediat, la ora 19:57, acesta a sunat la 112, solicitând intervenţia unui echipaj al ambulanţei. După terminarea discuţiei telefonice martorul U.F. a văzut că victima a intrat într-o stare de agonie la scurt timp intervenind decesul acesteia (declaraţie martor).
În jurul orei 20:10 la faţa locului s-a prezentat un echipaj din cadrul Poliţiei Bârnova, care a asigurat locul incidentului până la sosirea echipei operative, iar în jurul orei 20:34 a sosit un echipaj din cadrul Serviciului Judeţean de Ambulanţă Iaşi, lucrătorii acestuia constatând decesul victimei H.C.R.
În timpul cercetărilor, în jurul orelor 21:00, procurorul criminalist împreună cu ofiţerii poliţiei judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi, Serviciului de Investigaţii Criminale, Biroul de Investigaţii Criminale şi secţia a 5-a poliţie au procedat la efectuarea cercetării locului comiterii infracţiunii precum şi a investigaţiilor specifice în vederea identificării autorului faptei de omor calificat.
După efectuarea cercetării la faţa locului cadavrul numitului H.C.R. a fost transportat la morga I.M.L. Iaşi, un de la data de 5 septembrie 2011, în baza ordonanţei procurorului din data de 4 septembrie 2011, a fost efectuată necropsia medico-legală a cadavrului, fiindu-ne înaintate următoarele concluzii provizorii:
Moartea lui H.C.R. a fost violentă.
Ea s-a datorat insuficienţei cardio respiratorii acute consecutivă hemotoraxului masiv şi hemopericardului prin plagă înjunghiată toracică cu interesare pericardică şi cardiacă.
Leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu corp înţepător tăietor.
Moartea poate data din 4 septembrie 2011.
Ulterior, raportul medico-legal de necropsie din 21 septembrie 2011 întocmit în cauză de specialiştii din cadrul Institutului de Medicină Legală Iaşi a concluzionat următoarele:
Moartea numitului H.C.R. a fost violentă.
Ea s-a datorat insuficienţei cardio respiratorii acute consecutivă hemotoraxului masiv şi hemopericardului prin plagă înjunghiată toracică cu interesare pericardică şi cardiacă.
Aspectul şi topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor cel mai probabil prin lovire activă cu corp tăietor-înţepător.
Examenul toxicologic efectuat pe eşantioane recoltate de la cadavru a evidenţiat o alcoolemie de 0,95 g‰.
Sângele victimei aparţine grupei sanguine 0.
Decesul poate data din 4 septembrie 2011.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului S.G. care la data de 4 septembrie 2011, la ora 19:50-20:00 în timp ce se afla în loc public, în prezenţa mai multor persoane, pe fondul stării de tulburare provocată de victima H.C.R., prin ameninţarea de către acesta cu moartea asupra surorii sale, S.F., l-a deposedat pe acesta de cuţitul pe care îl avea asupra sa, aplicându-i o lovitură cu cuţitul în zona pieptului, lovitură în urma căreia victima a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, părţile civile H.R.A. şi H.C. şi inculpatul S.G.
Procurorul a invocat netemeinicia hotărârii sub aspectul greşitei reţineri a scuzei provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., arătând că victima nu a realizat nici o acţiune care să inducă temeri reale şi serioase că va uza de cuţit sau spray.
Părţile civile au criticat hotărârea atât pe latură penală, invocând greşita reţinere a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., cât şi pe latură civilă, privind cuantumul despăgubirilor.
Inculpatul a invocat critici de nelegalitate şi netemeinicie, respectiv faptul că în mod nelegal prima instanţă i-a respins cererea privind aplicarea art. 3201 C. proc. pen., iar pedeapsa este prea mare în raport de împrejurările în care a fost comisă infracţiunea, în starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Prima instanţă a apreciat ca întemeiat în parte apelul declarat de inculpat şi ca neîntemeiate apelurile declarate de procuror şi părţile civile.
Cu referire la critica inculpatului privind neaplicarea art. 3201 C. proc. pen. s-a reţinut că prima instanţă a procedat corect, în concordanţă cu prevederile art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., în raport de împrejurarea că inculpatul a solicitat să dea declaraţie în care nu a expus aceeaşi situaţie de fapt reţinută în actul de sesizare, astfel că instanţa a declanşat cercetarea judecătorească administrând nemijlocit probe.
S-au apreciat însă, ca întemeiate, criticile inculpatului sub aspectul individualizării pedepsei, concluzionându-se că circumstanţele reale şi personale ale inculpatului nu justifică aplicarea unui spor de pedeapsă.
Criticile parchetului şi ale părţilor civile au fost respinse, constatându-se că situaţia de fapt a fost corect stabilită de prima instanţă, iar despăgubirile materiale şi morale acordate au fost corect evaluate.
În consecinţă Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 155 din 1 noiembrie 2012, a admis apelul declarat de inculpatul S.G., desfiinţând în parte sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, a înlăturat sporul de 2 ani închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 14 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi părţile civile H.R.A. şi H.C.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, părţile civile H.R.A. şi H.C. şi inculpatul S.G.
Parchetul, reiterând criticile formulate în apel, a invocat greşita reţinere a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., motivând că victima nu a îndeplinit nici un act care să poată fi interpretat în sensul că ar fi pus în pericol valori fundamentale ocrotite de legea penală, în speţă viaţa martorei S.F., mai ales că scandaluri asemănătoare mai avuseseră loc între cei doi, fără alte consecinţe.
Părţile civile nu au formulat în scris nicio motivare a recursului şi, deşi legal citate, nici nu s-au prezentat în instanţă pentru susţinerea orală a acestuia.
Inculpatul, de asemenea, a reiterat criticile formulate în apel, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. cu referire că în mod nelegal prima instanţă i-a respins cererea privind aplicarea art. 3201 C. proc. pen., precum şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. privind individualizarea pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât sub aspectul criticilor formulate de recurenţi, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Cu referire la recursul declarat de parchet, privind greşita reţinere a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.), Înalta Curte apreciază că nu este fondat.
Chiar dacă, aşa cum s-a susţinut şi de reprezentantul Ministerului Public nu exista nici un atac şi datele cauzei conduc la concluzia că victima H.C.R. nu a intenţionat decât să sperie şi să intimideze, sub aspectul circumstanţei atenuante a provocării interesează îndeosebi poziţia psihică a inculpatului şi modul în care el s-a raportat la fapta victimei. Faptul că victima H.C.R., după ce a proferat injurii şi ameninţări la adresa numitei S.F., scoţând din borsetă, pentru a-şi întări ameninţările un cuţit şi un spray paralizant, nu le-a folosit de îndată, nu s-a năpustit asupra acesteia, nu a folosit spray-ul paralizant după ce fost deposedat de cuţit, trăgându-se înapoi câţiva paşi şi imediat ce a fost înjunghiat a pus mâinile la piept şi a fugit acreditează ideea susţinută de procuror că victima nu intenţiona să demareze un atac, ci să o înveţe o lecţie pe S.F., ca aceasta, ştiindu-i de frică, să nu-i pună piedici în realizarea dorinţelor sale de a se vedea cu minora H.A.E. şi de a o lua atunci când dorea.
Pentru a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării, nu este suficient ca victima să aibă o comportare injurioasă sau ameninţătoare; pentru incidenţa art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea de infracţiuni.
Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existenţa unei puternice tulburări sau emoţii se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificaţie.
Constată instanţa că sunt îndeplinite aceste condiţii, victima H.C.R., care, potrivit declaraţiilor martorilor nu se bucura de o bună reputaţie şi avea o constituţie fizică robustă, promovând o acţiune de ameninţare gravă, dorind ca persoanele de faţă să se teamă de el. Inculpatul S.G. este şi el cunoscut cu antecedente penale pentru o infracţiune de violenţă gravă, însă rapiditatea şi violenţa cu care el a acţionat dovedesc că fapta sa este o reacţie la atitudinea victimei care a tulburat atmosfera de familie, prin injurii şi cuvinte indecente, prin atitudinea ameninţătoare a acesteia care a scos un cuţit în prezenţa rudelor sale, printre care şi copii, a ameninţat cu moartea pe sora sa, în contextul general anterior în care H.C.R. nu se afla la primul conflict cu S.F. La aprecierea poziţiei psihice a inculpatului instanţa are în vedere că anterior faptei, inculpatul era liniştit, nu se afla personal în conflict cu victima, dar că avea cunoştinţă despre obişnuitele scandaluri provocate de aceasta cu privire la exercitarea drepturilor sale părinteşti.
Ceea ce este important în cauza de faţă, este natura şi intensitatea ripostei inculpatului care, în contextul amintit, a înţeles sa acţioneze tot în mod violent, dar într-o manieră vădit disproporţionat de gravă în raport cu gravitatea pericolului creat prin acţiunile de ameninţare promovate de victimă. În atare context, inculpatul a surprins victima din spate, i-a prins mâna şi i-a răsucit-o, aplicându-i imediat o lovitură de cuţit în zona pieptului, în timp ce aceasta se afla în retragere.
Prin urmare, corect s-a constatat că inculpatul S.G. a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de provocarea venită din partea victimei, produsă prin ameninţare cu moartea însoţită de înarmarea cu un cuţit şi cu un spray paralizant, mai ales asupra surorii sale, aspect ce determina reţinerea în favoarea lui a circumstanţei atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat acesta invocă, într-o primă critică, greşita respingere a cererii sale de aplicare a art. 3201 C. proc. pen. (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.).
Critica nu este fondată, Înalta Curte reţinând că prima instanţă a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., respingând cererea inculpatului de fi judecat în procedura simplificată.
Din datele dosarului rezultă că inculpatul a consimţit să dea declaraţii în cauză, după ce i s-a pus în vedere că se poate prevala de dreptul la tăcere iar, dacă doreşte să dea declaraţie, ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa.
Pentru a beneficia de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., inculpatul trebuia să arate că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi doreşte ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În declaraţia pe care a dat-o în primă instanţă inculpatul nu numai că nu a recunoscut toate circumstanţele de comitere a faptei prezentate în rechizitoriu, dar a prezentat o ipoteză faptică ce impunea, în versiunea sa, reţinerea legitimei apărări, astfel că, în mod corect prima instanţă a apreciat că este necesară efectuarea cercetării judecătoreşti şi administrarea de probe pentru a se stabili dacă, într-adevăr, inculpatul a acţionat într-o situaţie ce atrage înlăturarea răspunderii penale.
Nici cea de-a doua critică formulată de inculpat, privind individualizarea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondată.
În apel s-a reevaluat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, înlăturându-se sporul de 2 ani închisoare stabilit de prima instanţă, acesta având de executat pedeapsa de 14 ani închisoare, cuantum pe care Înalta Curte îl apreciază ca fiind corespunzător, raportat la gravitatea faptei şi circumstanţele producerii acesteia, reţinându-se o culpă de 70% în comiterea faptei în sarcina inculpatului.
Cât priveşte recursurile declarate de părţile civile, acestea nu au invocat nici un motiv de casare şi nici Înalta Curte, evaluând hotărârea conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. nu reţine nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a soluţiei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate în cauză.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat şi recurentele părţi civile vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare statului, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, de părţile civile H.R.A. şi H.C. şi de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 155 din 1 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 septembrie 2011 la 15 mai 2013.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1615/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1663/2013. Penal → |
|---|
