ICCJ. Decizia nr. 1617/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1617/2013
Dosar nr. 340/1/2013
Şedinţa publică din 13 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 289/PI din 21 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara - secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 4539/1/2012, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva adresei nr. 1559/VIII-1/2012 dată în dosarul cu acelaşi număr de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiţionarul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin plângerea înregistrată iniţial pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petiţionarul A.I. a formulat plângere împotriva domnului magistrat C.C., arătând că a formulat plângere împotriva acestui magistrat la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă a fost refuzată cercetarea plângerii sale.
Prin adresa nr. 1559/VIII-1/2012, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat petiţionarului ca în condiţiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., să completeze sesizarea cu descrierea faptelor şi a mijloacelor de probă.
Analizând plângerea pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 278x C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
S-a reţinut că, din cuprinsul acestei prevederi legale, rezultă că obiectul plângerii reglementate de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. îl poate constitui rezoluţia de neîncepere a urmăririi, rezoluţia sau, după caz, ordonanţa de clasare sau de scoatere de sub urmărire penală sau dispoziţia de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, enumerarea textului de lege fiind limitativă. Prin urmare, s-a avut în vedere că nu poate fi atacat pe această cale niciun alt act emis de organul de urmărire penală, indiferent că actul respectiv reprezintă un act de urmărire penală sau un act administrativ emis de organul de urmărire penală în exercitarea atribuţiilor ce-i revin.
Din cuprinsul plângerii formulate de petiţionar, a rezultat că aceasta este nemulţumit de împrejurarea că, prin adresa nr. 1559/VIII-1/2012, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a solicitat ca în condiţiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., să completeze sesizarea cu descrierea faptelor şi a mijloacelor de probă, apreciind că în acest mod se refuză cercetarea plângerii sale.
Prin urmare, dat fiind faptul că această adresă nu este un act de urmărire penală care să se regăsească printre actele enumerate expres şi limitativ de textul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a apreciat că plângerea formulată de petiţionar împotriva unei asemenea adrese, în condiţiile acestui text de lege, este inadmisibilă, soluţie prevăzută în mod expres de art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul A.I., fără a indica motivele ce stau la baza promovări căii de atac.
La termenul de judecată din data de 13 mai 2013, înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionar împotriva sentinţei penale nr. 289/PI din 21 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara - secţia penală.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost în sensul admiterii excepţiei şi respingerii recursului, ca inadmisibil.
Examinând cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionarul A.I. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, petiţionarul a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 289/PI din 21 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara - secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 4539/1/2012, hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul A.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul A.l. împotriva sentinţei penale nr. 289/PI din 21 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 4539/1/2012.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1619/2013. Penal. Denunţarea calomnioasă... | ICCJ. Decizia nr. 1560/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
