ICCJ. Decizia nr. 1620/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1620/2013
Dosar nr. 4550/116/2011
Şedinţa publică din 13 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 20 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Călăraşi - secţia penală în dosarul nr. 4550/116/2011, a fost admisă, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată de parchet faptelor comise de inculpatul D.A., din art. 6 din Legea nr. 241/2005 în art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi din art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A fost respinsă cererea formulată de parchet pentru reţinerea în sarcina inculpatului pentru cele 2 infracţiuni comise şi a art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul D.A. la 1 an închisoare.
În baza art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul D.A. la 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare pronunţată împotriva inculpatului D.A. prin sentinţa penală nr. 431 din 2 decembrie 2009 a Judecătoriei Călăraşi.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, astfel;
- 1 an închisoare pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.
- 2 luni închisoare pentru art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.A. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei pronunţate, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen.
A fost obligat inculpatul către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti la plata sumei de 524.454 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 984 lei reprezintă impozite si contribuţii cu regim de reţinere la sursă, 118.720 lei reprezintă impozit pe dividende şi 404.750 lei reprezintă impozit pe profit şi TVA, sume la care s-au adăugat dobânzile legale până la achitarea efectivă a prejudiciului.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că la data de 08 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi a fost sesizat de către A.N.A.F. - D.G.F.P Călăraşi cu privire la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 6 si art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 de către numitul D.A., administrator la SC G.G.P.S. SRL Călăraşi.
Din procesul verbal din data de 30 octombrie 2009 încheiat de A.N.A.F. - D.G.F.P. Călăraşi a rezultat că inculpatul D.A., în perioada 01 martie 2007 - 30 noiembrie 2008, nu a virat la bugetul statului în termen legal următoarele sume reprezentând impozite şi contribuţii cu regim de reţinere la sursă: impozit pe profit pentru luna septembrie 2007 - 375 lei, CAS pentru luna septembrie 2007 - 372 lei, CASS pentru luna septembrie 2007 - 216 lei, şomaj pentru luna septembrie 2007 - 21 lei, în total 984 lei.
La aceste contribuţii s-a adăugat impozitul pe dividende în sumă de 118.720 lei, organele fiscale reţinând că, în perioada verificată, SC G.G.P.S. SRL Călăraşi nu a distribuit dividende, sumele de bani disponibile fiind direcţionate de către inculpat către SC P. SRL unde inculpatul era asociat având o cotă parte la beneficii de 90% sub forma unui ajutor financiar, evitând astfel impozitarea acestor sume de bani ca dividende, în ciuda faptului că SC G.G.P.S. SRL Călăraşi nu avea ca obiect de activitate acordarea de împrumuturi financiare.
S-a mai reţinut şi că inculpatul D.A. a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii 24 de facturi (dintre acestea dosar trei nu au putut fi ataşate la dosar: 26 iulie 2008, 27 iulie 2008, 28 iulie 2008), care nu reflectă operaţiuni reale şi prin aceasta şi-a majorat cheltuielile societăţii, diminuând impozitul pe profit datorat bugetului de stat şi T.V.A. de plată prin majorarea T.V.A. deductibilă.
În ceea ce priveşte facturile din 05 mai 2008 şi 07 noiembrie 2007 emise de SC E.P.G. SRL Bucureşti către SC G.G.P.S. SRL, s-a reţinut că acestea nu se regăsesc înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii emitente şi nici facturile 30 mai 2008, 01 iunie 2008 şi 01 iulie 2008 nu sunt reale, în sensul că ele reprezintă acelaşi transport menţionat în factura fiscală 05 mai 2008, dar facturat dublu de către SC E.P.G. SRL Bucureşti.
Fiind calculate influenţele fiscale, s-a stabilit de către organul de control un prejudiciu total de 404.750 lei.
Pentru aceeaşi perioadă şi la aceeaşi societate a fost efectuat un control şi de către Garda Financiară Călăraşi, care s-a finalizat cu nota de constatare din data de 02 septembrie 2009.
În faza de urmărire penală, inculpatul D.A. a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa menţionând următoarele:
- cu privire la impozitul pe profit, şomaj, CAS, CASS, singura explicaţie pe care a putut-o da, în legătură cu omisiunea de a vira în termen legal contribuţiile respective, a fost că a omis să facă acest lucru;
În ceea ce priveşte impozitul pe dividende, a arătat că a direcţionat către SC P. SRL Călăraşi sume de bani sub forma unui ajutor financiar, evitând impozitarea acestei sume ca dividende, urmând a se face restituirea, care nu a mai avut însă loc. Faţă de înregistrarea în evidenţa contabilă a celor 24 de facturi în valoare de 922.422,72 lei, inculpatul a susţinut iniţial că a desfăşurat relaţii comerciale cu SC J.R.S.S. SRL Bucureşti, după care a revenit asupra declaraţiei iniţiale, recunoscând că nu au existat astfel de relaţii comerciale, fără a putea însă oferi nici o explicaţie în acest sens.
Deşi a fost legal citat, inculpatul D.A. nu s-a prezentat în instanţă pentru a da declaraţie.
La termenul din 20 martie 2012, reprezentantul Parchetului a solicitat în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin reţinerea a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) la ambele infracţiuni întrucât s-au comis pe o perioadă de timp mai lungă, precum şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, având în vedere că prejudiciul produs statului este mai mare de 100.000 de euro. În raport de probele administrate, instanţa, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a celor două infracţiuni prin reţinerea şi a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) întrucât faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost comise în perioada noiembrie 2007 - iulie 2008, în baza unei rezoluţii infracţionale unice.
În ceea ce priveşte reţinerea şi a art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, instanţa a constatat că pentru prima infracţiune prejudiciul este de 119.720 lei, iar pentru cea de a doua, de 404.750 lei, în nici un caz nefiind vorba de 100.000 de euro.
Nu s-a putut cumula prejudiciul pentru cele două infracţiuni, fiind vorba de infracţiuni distincte.
Instanţa, analizând probele administrate în cauză, a constatat că ele dovedesc cu certitudine şi fără putinţă de tăgadă săvârşirea de către inculpat a celor două infracţiuni şi vinovăţia acestuia.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului D.A., care în calitate de administrator la SC G.G.P.S. SRL, în perioada 01 martie 2007 - 30 noiembrie 2008, nu a virat la bugetul de stat impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă, în termen de 30 de zile de la scadenţă, iar în perioada noiembrie 2007 - iulie 2008, a evidenţiat în actele contabile facturi de cumpărare care nu reflectă operaţiuni reale, creând un prejudiciu total de 623.454 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de reţinere şi nevărsare cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului D.A. a rezultat că acesta a suferit mai multe condamnări la pedepse cu închisoarea pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr. 59/1934 şi o condamnare la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 291 C. pen., având ca modalitate de executare suspendarea condiţionată a executării pedepsei prin sentinţa penală nr. 431/2009 a Judecătoriei Călăraşi.
Faţă de aceste condamnări, s-a constatat că faptele din prezentul dosar sunt concurente cu cele pentru care acesta a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere circumstanţele reale în care s-au produs faptele, prejudiciul mare creat în dauna statului, circumstanţele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, gradul concret de pericol social al faptei, circumstanţe faţă de care pedeapsa a fost aplicată la limita minimă prevăzută de lege.
Ca modalitate de executare, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul a mai suferit condamnări penale pentru fapte grave, respectiv art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi întrucât suntem în prezenţa dispoziţiilor art. 85 C. pen., instanţa a dispus anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr. 431/2009 a Judecătoriei Călăraşi şi a aplicat regulile concursului prev. de art. 34 şi 35 C. pen., dispunându-se ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenţie cu aplicarea art. 71 C. pen.
Soluţionând latura civilă, instanţa a avut în vedere situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi adresa prin care A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost admisă cererea şi a fost obligat inculpatul către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti la plata sumei de 524.454 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 984 lei reprezintă impozite si contribuţii cu regim de reţinere la sursă, 118.720 lei reprezintă impozit pe dividende şi 404.750 lei reprezintă impozit pe profit şi TVA, sume la care se vor adăuga dobânzile legale până la achitarea efectivă a prejudiciului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- soluţionarea cauzei a avut loc în lipsa părţii nelegal citată. A arătat că a fost citat fără a se indica pe citaţie scara şi etajul, astfel că nu a fost prezent, solicitând admiterea căii de atac, desfiinţarea sentinţei apelate şi, în consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă. în subsidiar, s-a invocat nerespectarea dreptului la apărare întrucât prima instanţă nu a administrat probe, respectiv nu s-a dispus efectuarea unei expertize contabile de specialitate şi nu au fost audiaţi inculpatul şi martorii.
- greşita anulare a suspendării condiţionate a pedepsei anterioare.
S-a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă şi, în subsidiar, aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată.
Prin decizia penală nr. 336/A din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului D.A. împotriva sentinţei penale nr. 49 din 20 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Călăraşi - secţia penală, în dosarul nr. 4550/116/2011.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Examinându-se hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, prin prisma dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că apelul este nefondat.
În urma examinării întregului probatoriu administrat în cauză, instanţa de apel a reţinut, în fapt, că în perioada 01 martie 2007 - 30 noiembrie 2008, inculpatul D.A., în calitate de administrator al SC G.G.P.S. SRL, nu a virat la bugetul de stat impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă, în termen de 30 de zile de la scadenţă, iar în perioada noiembrie 2007 - iulie 2008, a evidenţiat în actele contabile facturi de cumpărare care nu reflectă operaţiuni reale, creând un prejudiciu total de 524.454 lei, din care 984 lei reprezintă impozite şi contribuţii cu regim de reţinere la sursă, 118,720 lei reprezenta impozit pe dividende şi 404.750 lei reprezintă impozit pe profit şi T.V.A suplimentar pentru facturile fiscale care nu reflectă operaţiuni reale.
S-a constatat că, la reţinerea acestei situaţii de fapt, prima instanţă s-a întemeiat în mod justificat pe probatoriile administrate în faza de urmărire penală, care susţin, dincolo de orice dubiu, vinovăţia inculpatului care, de altfel, a şi adoptat, în faza incipientă a urmăririi penale, o poziţie de recunoaşterea a faptelor comise.
În drept, s-a constatat că prima instanţă a apreciat în mod just că faptele inculpatului D.A. întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni, respectiv reţinere şi nevărsare cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Întrucât faptele inculpatului au fost comise în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, s-a reţinut că în mod corect prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor şi a reţinut incidenţa disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Privitor la susţinerea apărătorului inculpatului în sensul că pricina a fost soluţionată în lipsa părţii nelegal citată, curtea de apel a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât instanţa de fond s-a conformat dispoziţiilor procedurale în materie.
Astfel, deşi s-a susţinut că inculpatul nu a fost legal citat, instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 176 C. proc. pen., potrivit cărora citaţia trebuie să cuprindă, printre altele, adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în oraşe şi municipii: localitatea, judeţul, strada, numărul şi apartamentul unde locuieşte, iar în comune, judeţul, comuna, satul.
În cauză, s-a constatat că inculpatul a fost citat în mod legal pentru fiecare dintre termenele acordate, aşa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, acestea fiind înmânate de fiecare dată fratelui inculpatului, cu o singură excepţie, când a fost afişată. De altfel, s-a constatat că şi hotărârea a fost comunicată inculpatului la aceeaşi adresă, din dovada de primire a comunicării hotărârii rezultând că tot fratele inculpatului a primit-o, semnând de altfel şi procesul verbal de primire în această calitate.
În plus, s-a reţinut că prima instanţă şi-a respectat obligaţia de citare a părţilor şi atunci când a dispus repunerea cauzei pe rol.
Aşa fiind, s-a constatat îndeplinită obligaţia instanţei de a cita inculpatul pentru judecată, neprezentarea acestuia neîmpiedicând judecarea cauzei, conform art. 291 alin. (2) C. proc. pen. Ca atare, instanţa de prim control judiciar a apreciat că judecarea cauzei la instanţa de fond nu a avut loc în lipsa părţii nelegal citate, inculpatul având cunoştinţă de existenţa procesului (astfel cum rezultă şi din cererea acestuia existentă la fila 33 dosar fond), însă atitudinea sa a fost în sensul de a nu participa la judecarea cauzei.
Pentru termenele de judecată acordate de prima instanţă la 19 ianuarie 2012 şi, respectiv, 31 ianuarie 2012, s-a constat că există la dosar cereri de amânare depuse personal de inculpat, de fiecare dată cu o zi înainte de termenul fixat (respectiv la 18 ianuarie 2012 şi 30 ianuarie 2012), astfel încât invocarea propriei neglijenţe, a lipsei de diligentă în prezentarea în faţa instanţei pentru a-şi face eventualele apărări, s-a apreciat că îi este direct imputabilă.
De altfel, a fost avut în vedere că pe tot parcursul procesului penal în primă instanţă inculpatului i-a fost desemnat un apărător din oficiu, prezent la fiecare termen, care i-a susţinut interesele.
Totodată, s-a reţinut că în practica instanţelor de judecată s-a apreciat că nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la citarea părţilor poate determina incidenţa nulităţii relative, în condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., iar potrivit alin. (1) al art. 197 C. proc. pen., încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, or, în speţă, câtă vreme inculpatul a înţeles să se sustragă de la judecarea cauzei în primă instanţă, s-a apreciat că acestuia nu i s-a adus o astfel de vătămare.
În ceea ce priveşte probele, curtea de apel a constatat că există la dosarul de urmărire penală nota de constatare a Gărzii Financiare - Secţia Călăraşi care a efectuat controlul la SC G.G.P.S. SRL Călăraşi, procesul verbal întocmit de ANAF - Călăraşi, acte şi facturi provenite din contabilitatea firmei sale, dar şi a altora cu care s-au efectuat controale încrucişate, SC J.R.S.S. SRL Bucureşti, respectiv 24 de facturi, depoziţia martorului Z.L. şi G.M., acte necontestate de inculpat, deşi unele, emanând de la organele de control, nu au fost semnate de acesta cu ocazia activităţii desfăşurate la firma sa.
Cu toate acestea, s-a reţinut că prejudiciul constatat de 524.454 lei compus din suma de 119.704 lei (impozite şi contribuţii cu regim de reţinere la sursă) şi 404.750 lei (impozit pe profit şi T.V.A. suplimentar pentru facturile fiscale care nu reflectă operaţiuni reale) a fost însuşit de inculpat care, în faza de urmărire penală, a recunoscut şi a regretat comiterea faptelor fără să propună alte probe sau să formuleze cereri în apărarea sa.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de apel a apreciat că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât cu privire la tratamentul sancţionator stabilit pentru infracţiunile deduse judecăţii, cât şi cu privire la cuantumul pedepselor aplicate.
Astfel, s-a constatat că instanţa de fond a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de limitele de pedeapsă, de valoarea mare a prejudiciului, de faptul că paguba cauzată bugetului de stat este nerecuperată, dar şi de împrejurări legate de persoana inculpatului: cunoscut cu antecedente penale (inculpatul suferind mai multe condamnări la pedepse cu închisoarea pentru infracţiuni la Legea nr. 59/1934 şi o condamnare la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 291 C. pen.), nu a depus diligente pentru recuperarea, fie şi parţială, a prejudiciului - 524.454 lei (mai mult, în faţa curţii de apel, a arătat în ultimul cuvânt că recunoaşte ca având de plătit doar suma de aproximativ 1.000 lei), s-a sustras judecăţii îngreunând aflarea adevărului, astfel că în mod corect s-a apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi atins prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
Punând în balanţă toate criteriile de individualizare, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului în primă instanţă este aptă să realizeze atât prevenţia generală, cât şi prevenţia specială şi să satisfacă scopul preventiv-educativ instituit de art. 52 C. pen., prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi de regulile de convieţuire socială.
Susţinerea apărătorului inculpatului în sensul că în mod greşit prima instanţă a dispus anularea suspendării executării condiţionate a pedepsei ce îi fusese aplicată prin sentinţa nr. 431 din 02 decembrie 2009 a Judecătoriei Călăraşi, nu a putut fi primită.
S-a reţinut în acest sens că, potrivit art. 85 C. pen., „dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă".
În speţă, s-a constatat că faptele deduse judecăţii în prezenta cauză au fost comise în perioada 01 martie 2007 - 30 noiembrie 2008, deci anterior pronunţării sentinţei penale nr. 431 din data de 02 decembrie 2009 a Judecătoriei Călăraşi prin care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare pronunţată împotriva inculpatului D.A., iar pedeapsa din prezenta cauză a fost aplicată anterior expirării termenului de încercare, astfel că legiuitorul impune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei, instanţa de fond, în mod corect, conformându-se acestor dispoziţii legale.
Prin urmare, s-a constatat că în mod corect pedepsele aplicate în prezenta cauză, de câte 1 an şi, respectiv, 2 ani închisoare, au fost contopite cu pedeapsa de 1 an închisoare (descontopită la rândul său în pedepsele de 1 an închisoare şi 2 luni închisoare), aplicată prin sentinţa penală nr. 431 din 02 decembrie 2009 de Judecătoria Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. 33/A din 09 februarie 2010 a Tribunalului Călăraşi, a cărei suspendare condiţionată a fost anulată, rezultând în final pedeapsa de 2 ani închisoare de executat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.A., fără a indica motivele ce stau la baza promovări căii de atac.
La termenul de judecată din data de 13 mai 2013, recurentul inculpat, prezent în instanţă, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, cu care a luat legătura, a învederat că înţelege să-şi retragă recursul declarat în cauză.
Faţă de această împrejurare, concluziile reprezentantului Parchetului şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voinţă a acestuia.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., înalta Curte va lua act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpatul D.A.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 336/A din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1623/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1619/2013. Penal. Denunţarea calomnioasă... → |
|---|
