ICCJ. Decizia nr. 1661/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1661/2013

Dosar nr. 4798/107/2009

Şedinţa publică din 16 mai 2013

Asupra recursurilor de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 35 din 6 februarie 2012, Tribunalul Alba, secţia penală, a respins cererea inculpaţilor privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de tentativa la omor calificat prevăzuta de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., respectiv în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat inculpaţii A.A.I., M.B.C. şi B.G. sub aspectul infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi a celei de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara luată împotriva inculpatului A.A.I.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c, art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul L.D.R. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 7 ani şi a pus în vedere inculpatului măsurile de supraveghere cărora trebuia să se supună pe durata acestuia.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. şi, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ alin. (1) raportat la art. 83 şi art. 84 C. pen., precum şi a prevederilor art. 86⁴ alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului L.D.R. durata reţinerii şi arestării preventive.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpat prin încheierea din 02 martie 2010 a Tribunalului Alba.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul T.F.T. la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

A descontopit pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 158/2010 a Judecătoriei Câmpeni, definitivă prin nerecurare, în pedepsele ei componente de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. şi 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 693/2007 a Judecătoriei Cluj - Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 428/ R din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj Napoca.

A constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauza sunt concurente cu cele două infracţiuni de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) judecate prin sentinţa penală nr. 158/2010 şi în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penala nr. 698/2007 şi, în consecinţă, în baza art. 33, 34, 36 C. pen. a contopit pedepsele concurente în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., a menţinut revocarea dispusă de Judecătoria Câmpeni privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare şi, în baza art. 83 alin. (1) C. pen., a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare menţionată la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul T.F.T. să execute pedeapsa de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul S.A.V. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul A.B.A.M. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penala nr. 126/2010 a Judecătoriei Orăştie, definitivă prin neapelare.

A descontopit pedeapsa de 1 an închisoare în pedepsele componente de 6 luni închisoare pentru art. 181 C. pen. şi de 1 an închisoare pentru art. 181 C. pen. şi, în baza art. 33, 34, 36 C. pen. a contopit aceste pedepse cu pedepsele aplicate pentru infracţiunile deduse judecaţii în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpat la data de 3 mai 2010 de Tribunalul Alba.

Prin aceeaşi sentinţă instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia şi, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ. (vechi) a obligat inculpaţii T.F.T., L.D.R., S.A.V. şi A.B.A.M., în solidar, la plata sumei de 13.161,07 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii vătămate P.I.V.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.I.V. şi a obligat aceiaşi inculpaţi, în solidar, să plătească acesteia suma de 49.378 lei daune materiale şi 120.000 lei daune morale.

A fost respinsă acţiunea aceleaşi părţi civile, ca neîntemeiată, faţă de inculpaţii A.A.I., M.B.C., B.G. şi ca inadmisibilă faţă de S.F.G.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., reţinându-se că în data de 14/ 15 iunie 2009, numitul P.I.C. şi-a serbat ziua de naştere la un local din Câmpeni, la petrecere fiind invitate mai multe persoane, printre care şi inculpaţii din prezenta cauză.

La ora 3 dimineaţa numita B.A., prietena inculpatului S.A.V., a fost lovită de numitul B.D. zis L.

În sprijinul acesteia au intervenit mai mulţi invitaţi, printre care şi inculpatul L.D.R., care l-au oprit pe agresor şi apoi, pentru ca situaţia să nu degenereze, l-au trimis acasă.

Ceilalţi inculpaţi au aflat despre incident şi au început să îi caute pe numitul B.D., cerându-le bodyguarzilor localului, între care se număra şi partea vătămata P.I.V., să le spună unde se afla sau unde locuieşte cel numit L.

Neprimind răspunsul solicitat, inculpaţii au început să verifice locaţia, devenind agresivi.

Cel mai agitat a fost inculpatul T. care, la etajul II al clădirii, unde se aflau camere pentru cazare, a distrus uşa unei camere.

Temându-se că situaţia se va agrava, unii dintre invitaţi au părăsit localul.

La ora 4 dimineaţa, inculpatul T. a văzut trei dintre bodyguarzii localului şi partea vătămată P.I.V., la etajul I în faţa barului, le-a cerut din nou adresa numitului B.D. şi, faţă de refuzul acestora, i-a lovit cu pumnul în faţă pe B. şi pe C. apoi, rămas singur cu partea vătămată, i-a aplicat şi acesteia o lovitură de pumn în faţă şi a prins-o cu mâinile de haine. În acest moment martorul B.L. a luat de la bar un tac de biliard şi i-a aplicat inculpatului T. o lovitură în zona capului şi o alta peste corp.

Scăpând de inculpat, partea vătămată a fugit la parter şi a intrat în baia bărbaţilor, pentru a se spăla pe faţă.

Incidentul a luat amploare, fiind antrenaţi şi inculpaţii M., care i-a aplicat o lovitură în faţa bodyguardului C. şi inculpaţii L.D. şi A. care l-au trântit la pământ pe bodyguardul B., acesta fiind ulterior fugărit de inculpatul B.G.

În timp ce unii dintre invitaţii la petrecere au ieşit afară din local, de teamă să nu fie agresaţi, iar alţii chiar au plecat, inculpaţii au început să verifice localul în căutarea bodyguarzilor, inculpatul T. fiind înarmat cu un tac de biliard.

Verificând şi băile, inculpaţii M., L. şi A. şi-au dat seama că în una dintre cabine se afla un bodyguard.

După ce au apărut şi ceilalţi inculpaţi, aceştia au intrat, cu excepţia lui L., în baie, peste partea vătămata şi i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, au izbit-o de pereţii încăperii, apoi T., M., B., S. şi A. au scos partea vătămată din baie şi au trântit-o la pământ în faţa băii şi, împreună cu inculpatul L., i-au aplicat din nou lovituri peste corp cu pumnii şi picioarele, lăsând-o în stare de inconştienţă.

Înainte de a se încheia incidentul, în timp ce partea vătămată era inconştientă la pământ, inculpaţii T. şi A. au venit pe rând şi i-au mai aplicat câte o lovitură cu piciorul, primul fiind îndepărtat de B. şi M., iar al doilea de martorul C.R.

Fapta săvârşită de inculpaţi asupra părţii vătămate i-a determinat pe invitaţi şi muzicanţii din local să plece.

Analizând materialul probator administrat la urmărirea penală şi în cursul cercetării judecătoreşti instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În timpul petrecerii organizate în localul „C.Y.” din Câmpeni, în noaptea de 14/ 15 iunie 2009, în jurul orei 03²⁰, numitul B.D. a lovit-o pe numita B.A., care venise la petrecere împreună cu prietenul său, inculpatul S.A.V.

Ulterior incidentului, numitul B. a preferat să plece de la local, însă când s-a aflat despre fapta sa, inculpaţii, prieteni între ei, au început să îi caute şi, negăsindu-l, să se agite şi să încerce să afle de la bodyguarzii localului, unde locuieşte acesta.

Pe parcursul căutării, inculpatul T.F. a ajuns la etajul II, loc unde a distrus uşa unei încăperi, după care a coborât la etajul I unde, văzându-i pe bodyguarzii B.L., C.P. şi P.I.V., le-a cerut să îi spună unde îi poate găsi pe B.D.

Faţă de refuzul celor trei, inculpatul i-a lovit cu pumnul în faţă pe B. şi pe C., după care l-a atacat pe P.I.V., lovindu-l cu pumnul şi prinzându-l cu mâinile de haine.

Pentru a-şi ajuta colegul să scape, martorul B. a luat un tac de biliard de la bar şi i-a aplicat inculpatului T. o lovitură în zona frunţii şi alta peste corp.

Văzându-se eliberat, P.I.V. a fugit la parter şi a intrat în baia bărbaţilor, pentru a încerca să-şi revină.

Incidentul creat de inculpatul T.F. a fost observat de inculpaţii M. şi L., precum şi de martorul B.P., care s-au îndreptat către acesta şi apoi de inculpaţii A., A., B. şi martorii P., B. şi C.

La ora 04^04.⁰⁸ inculpatul T. i-a aplicat o lovitură cu tacul martorului B.M. după care, însoţit de inculpatul A., s-a deplasat pe holul de la parter, spre ieşire.

Începând cu această oră inculpaţii s-au adunat pe holul de la parter, în zona toaletelor, în timp ce în toaleta bărbaţilor se afla partea vătămată P.I.V., iar în toaleta femeilor se aflau martorele M.A.D. şi T.L.M.

Inculpatul T.F.T. a intrat în toaleta destinată bărbaţilor, urmat de inculpaţii M., B., S. şi A.

Inculpaţii A. şi L. se aflau în continuare pe hol.

În interiorul toaletei pentru bărbaţi partea vătămată a fost agresată în intervalul cuprins între 04.⁰⁴ - 04⁰⁵.

Tribunalul a reţinut că, în lipsa înregistrărilor video, nu se poate stabili cu certitudine cine anume a exercitat actele de violenţă.

Instanţa de fond, pe baza imaginilor înregistrate, a reţinut că după scoaterea părţii vătămate din toaletă de către inculpatul A., la ora 04, în timp ce era căzută la pământ, i-au mai fost aplicate două lovituri cu piciorul de către inculpatul L., mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele de către inculpatul T., în două etape, mai multe lovituri cu pumnii de către inculpatul S., care în două rânduri s-a urcat pe partea vătămată şi cel puţin o lovitură cu piciorul, trasă în forţă, de către inculpatul A.

Tribunalul a reţinut că cei mai insistenţi în agresarea părţii vătămate au fost inculpaţii T.F. şi S.A., aceştia exercitând actele de violenţă în mai multe rânduri şi, în final, renunţând la actele de agresiune urmare intervenţiilor martorului C. şi inculpatului B., precum şi datorită efectului băuturilor alcoolice consumate, care în cazul inculpatului S.A., l-au adus în stare de inconştienţă către finalul incidentului.

Cei doi inculpaţi, T.F. şi S.A., au fost imobilizaţi la pământ, la ora 04, de către inculpaţii B. şi M.

În urma violenţelor exercitate împotriva sa, partea vătămată P.I.V. a suferit un traumatism cranio-facial cu fracturi ale oaselor feţei şi fractură de etmoid, leziuni care au determinat instalarea unui edem cerebral difuz, şi au necesitat peste 60 zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în pericol.

În drept, faptele inculpaţilor L.D.R., A.B.A.M., S.A.V. şi T.F.T. care, aflându-se în localul Club Y. din Câmpeni, în noaptea de 14/ 15 iunie 2009 i-au aplicat părţii vătămate P.I.V. lovituri repetate cu pumnii şi picioarele peste corp, preponderent în zona capului, cauzându-i leziuni grave care i-au pus viaţa în pericol, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Instanţa de fond a apreciat că în mod judicios, în raport de dispoziţiile art. 152 C. pen., a fost reţinută în încadrarea juridică incidenţa art. 174 lit. i) C. pen. şi, faţă de împrejurarea punerii în pericol a vieţii victimei, nu poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice.

Totodată, faptele aceloraşi inculpaţi care, în aceeaşi dată şi locaţie, s-au manifestat violent, prin comiterea unor acte de distrugere, de ameninţare şi agresare a unor persoane de ordine din local, creând panică şi determinând pe unii invitaţi să plece, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpaţii L.D., A.B.A.M., S.A.V., T.F.T. şi partea vătămată P.I.V.

Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor M.C., A.A.I. şi B.G. în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru ambele infracţiuni, având în vedere concludenţa probelor, precum şi sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor T.F.T., A.B.A.M., S.A.V. şi L.D., apreciate ca fiind mult prea mici în raport de gravitatea faptelor comise.

Criticile inculpaţilor priveau greşita apreciere a probelor şi eronata stabilire a situaţiei de fapt, nemotivarea hotărârii de condamnare în condiţiile legii procesual penale, greşita încadrare juridică a faptelor şi, în subsidiar, cu referire la inculpatul T.F.T., greşita individualizare judiciară a pedepsei, cuantumul pedepselor aplicate fiind mult prea mare.

Apelantul-parte civilă a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale.

Prin Decizia penală nr. 125/A/2012 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul S.A.V. şi partea civilă P.I.V., a desfiinţat sentinţa atacată, sub aspectul laturii penale, vizând greşita achitare a inculpaţilor B.G., M.B.C. şi A.A.I., individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului S.A.V., precum şi sub aspectul laturii civile şi, rejudecând în aceste limite:

A condamnat pe inculpatul B.G. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.

A aplicat art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul M.B.C. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.B.C. durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 19 septembrie 2009 şi până la data de 24 septembrie 2009.

A condamnat pe inculpatul A.A.I. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A înlăturat dispoziţia instanţei de fond de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de acest inculpat.

A reţinut în favoarea inculpatului S.A.V. circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., a descontopit pedepsele aplicate inculpatului, pe care le-a repus în individualitatea lor şi a aplicat acestui inculpat pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.A.V. durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 5 noiembrie 2009 şi până la data de 20 mai 2010.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

A majorat cuantumul daunelor morale cuvenite părţii civile P.I.V. de la suma de 120.000 lei la suma de 200.000 lei şi a obligat în solidar inculpaţii L.D., A.B., S.A., T.F., B.G., M.B. şi A. la plata acestei sume către partea civilă, precum şi la plata în solidar către aceeaşi parte civilă a sumei de 49.379 lei cu titlu de daune materiale, acordate de instanţa de fond.

A obligat inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 13.161,07 lei, daune acordate de instanţa de fond, în favoarea părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Prin aceeaşi decizie, apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanţe de inculpaţii L.D.R., A.B.A.M. şi T.F.T., au fost respinse, ca nefondate.

În motivarea acestei decizii instanţa de apel a apreciat că în mod greşit a fost dispusă achitarea inculpaţilor B.G., M.B.C. şi A.A.I., în raport de probele existente la dosar, în principal înregistrările video, coroborate cu concluziile medicale privitoare la leziunile suferite de partea vătămată.

Astfel, instanţa de fond a arătat că atâta timp cât din interiorul băii nu exista înregistrări video şi în lipsa altor probe nu se poate reţine comiterea faptelor decât în sarcina inculpaţilor care au comis agresiuni surprinse de camerele de înregistrare.

Instanţa de apel a avut în vedere probele indirecte şi prezumţiile rezultate din conjunctura comiterii faptelor.

Astfel, înregistrările video au surprins pe inculpaţii M.B.C., A.A.I. şi L.D. că au observat partea vătămată în baia de la parter şi s-au dus să-i anunţe pe ceilalţi inculpaţi.

Apoi, toţi inculpaţii, inclusiv cei trei inculpaţi achitaţi, au intrat în baie şi după un minut victima a fost târâtă afară, fiind în imposibilitate de a se ridica.

În înregistrări se observa cum inculpaţii A., L., T. şi S. aplica, după ieşirea din baie, lovituri părţii vătămate, însă concluziile certificatului medico-legal indica şi existenţa altor leziuni produse în altă împrejurare, singura concluzie logică fiind că aceste leziuni s-au produs ca urmare a loviturilor din baie, observate şi de martorele M.A. şi T.L. Or, a reţinut instanţa de apel, în acea incintă au pătruns toţi inculpaţii. Prin urmare, achitarea inculpaţilor este total nejustificată, probele indirecte coroborate cu întreaga conjunctură a comiterii faptelor demonstrând vinovăţia tuturor inculpaţilor.

Cu privire la susţinerile inculpatului A. privind nevinovăţia sa, Curtea a reţinut că şi acesta a intrat în baie, este adevărat că după ceilalţi inculpaţi, unde a stat însă 36 secunde, în condiţiile în care întreaga agresiune a durat 1 minut. Totodată, se poate observa pe înregistrare că în faţa băii acesta a aplicat cu putere o lovitură cu piciorul părţii vătămate, context în care este ilogic a afirma că scopul pentru care inculpatul a intrat în baie a fost să pună capăt agresiunii. De asemenea, nu sunt de neglijat declaraţiile martorelor M.A. şi T.L., care au auzit din baie urletele părţii vătămate şi, deschizând uşa, au văzut 5 bărbaţi lovind victima.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, Curtea a constatat că aceasta este corectă, în mod întemeiat prima instanţa respingând cererile de schimbare a încadrării juridice.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor Curtea a reţinut următoarele:

- întrucât inculpaţii B., M. şi A., achitaţi în prima instanţa, nu au antecedente penale, în favoarea acestora s-a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.;

- inculpatul S.A. are antecedente penale, însă în faţa instanţei de apel acesta s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., cererea acestuia de judecare a cauzei în procedura simplificată nu mai poate fi admisă în acest moment procesual, însă Curtea a reţinut atitudinea sinceră a acestuia ca o circumstanţă atenuantă în măsură să atragă reducerea pedepsei sub minimul special al normei incriminatoare;

- este justificată aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare inculpatului L.D.A., atâta timp cât acesta nu are antecedente penale, a fost sincer pe tot parcursul procesului, s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi, din aceleaşi considerente, este justificată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

- inculpatul T.F. este recidivist şi nu a recunoscut vinovăţia, în pofida probelor de la dosar, aşa încât în mod întemeiat în favoarea acestuia nu au fost reţinute circumstanţe atenuante;

- este justificată aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special inculpatului A.B., acesta nu a recunoscut faptele, are antecedente penale, dar nu este recidivist. Cu privire la critica formulată de acesta privind nemotivarea sentinţei, critica este neîntemeiată, prima instanţă prezentând în mod amănunţit probele şi împrejurările reţinute la pronunţarea hotărârii;

- sub aspectul laturii civile a cauzei, leziunile deosebite suferite de partea vătămată, conjunctura comiterii faptei impun un cuantum mai ridicat al daunelor morale.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs inculpaţii L.D.R., B.G., A.A.I., A.B.A.M., T.F.T. şi M.B.C.

Recurentul inculpat B.G. a susţinut că nu există probe care să îi plaseze în postura de atacator al părţii vătămate P.I.V., dimpotrivă acesta apărând ca persoana cu cea mai mare contribuţie la aplanarea conflictului.

În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului, întemeiat pe cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi 17² C. proc. pen., casarea hotărârii atacate şi, rejudecând, pronunţarea unei hotărâri legale de achitare, sub aspectul ambelor infracţiuni, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Invocând aceleaşi cazuri de casare, inculpatul T.F.T. a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală. În fine, acesta a solicitat reducerea pedepsei, pe de o parte întrucât este excesivă şi, pe de altă parte, întrucât a recunoscut comiterea faptelor, urmând a beneficia de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.

În susţinerea recursului inculpatul a arătat că din probatoriul administrat nu rezultă că acesta ar fi avut intenţia de a ucide, acesta urmărind doar aplicarea unei corecţii părţii vătămate, cu atât mai mult cu cât acesta fusese lovit anterior şi fusese grav rănit, nu a folosit un instrument vulnerant apt a produce moartea, iar loviturile cu pumnii sau picioarele nu pot genera, în mod obişnuit, moartea victimei. Totodată, în raport de numărul şi intensitatea loviturilor, este evident că nu poate fi vorba de un atac letal. În fine, inculpatul a formulat critici sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptelor. În subsidiar, inculpatul a susţinut că pedeapsa aplicată este disproporţionat de mare în raport cu gravitatea concretă a faptei şi a solicitat reindividualizarea acesteia, în sensul reducerii cuantumului, eventual şi prin reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea sa.

Inculpatul M.B.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 10, 17, 17² şi 12 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe de achitare. În subsidiar, acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor şi a dispune în raport de această nouă încadrare. Totodată, inculpatul a solicitat o reindividualizare a pedepsei.

Recurentul inculpat A.B.A.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 şi 10 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea dosarului aceleaşi instanţe, în vederea rejudecării în fond a cauzei.

În subsidiar, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² şi 18 C. proc. pen., inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, în rejudecare, achitarea în baza art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen.

Tot în subsidiar, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, dispunând în funcţie de această nouă încadrare şi, într-un ultim subsidiar, reindividualizarea pedepsei prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante.

Inculpatul L.D.R., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, prin reţinerea circumstanţelor atenuante.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., cu referire la condamnarea sa în lipsa probelor care să susţină învinuirea, inculpatul A.A.I. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate şi dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, următoarele:

Potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. „condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat”.

Prin art. 17 alin. (1) C. pen. legiuitorul a stabilit că „Infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penala”, pentru ca prin alin. (2) al aceluiaşi articol să statueze că „Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”.

Totodată, potrivit art. 1 alin. (1) din acelaşi cod „Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoana care a săvârşit o infracţiune sa fie pedepsita potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoana nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală”.

În fine, prin art. 5² C. proc. pen., corespunzător alin. (1)¹ din Constituţia României, revizuită, legiuitorul român a stabilit că „Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre definitivă”.

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei, cu referire la dreptul la apărare şi respectarea demnităţii umane, s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă cerinţelor constând în aceea că:

- vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei;

- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului penal;

- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată;

- la adoptarea unei hotărâri definitive de condamnare prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte erga omnes;

- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoiala, ce nu poate fi răsturnată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Cu referire la ceea ce interesează în cauză, în acest cadru legal insurmontabil, rezultă neechivoc şi obligatoriu ca în înfăptuirea justiţiei penale judecătorii trebuie să se bazeze pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Convingerea, întemeiată exclusiv pe valoarea informaţională relevată de mijloacele de probă, corect interpretate potrivit logicii juridice, este corectă şi, în consecinţă, conferă legalitate şi temeinicie hotărârii pronunţate, în măsura în care realizează neechivoc identitatea dintre realitatea obiectivă supusă judecaţii şi cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

La judecata în fond a cauzei a fost administrat un amplu probatoriu, respectiv procesul verbal de consemnare a denunţului oral făcut de numitul B.V.L., procese verbale de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice realizate cu această ocazie, declaraţiile părţilor vătămate D.I.N. şi P.I.V., procese verbale de recunoaştere din grup, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat şi necontestate, raport de expertiză medico-legală, înregistrări video, declaraţiile martorilor C.R., P.I., M.A., T.L., B.G., B.A., A.A., B.M., B.V., C.G., B.C., C.A., U.S., B.M., V.G., B.A. şi declaraţiile inculpaţilor.

Valorificând corect probele administrate, corespunzător cerinţelor legale susmenţionate, prima instanţa a stabilit că partea vătămată P.I.V., după scoaterea acesteia din toaleta bărbaţilor, a suferit acte de violenţe exercitate, cu referire la lovituri aplicate în zona capului şi corpului, de inculpaţii L.D.R., S.A. şi T.F.T.

De altfel, aceşti trei inculpaţi au şi recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, respectiv L.D.R. a recunoscut în faţa instanţei de fond, S.A. în faţa instanţei de apel, iar T.F.T. a solicitat instanţei de recurs aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., stadiu procesual în care însă instituţia procesual-penală arătată nu mai poate fi aplicată.

Prin urmare, în mod întemeiat prima instanţa a dispus în sensul condamnării acestora sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Instanţa de apel a pronunţat o soluţie de condamnare şi cu privire la ceilalţi inculpaţi, respectiv a respins apelul inculpatului A.B.A.M., fără ca atragerea răspunderii penale a acestora să se întemeieze pe o convingere de vinovăţie formată în condiţiile pe care legea procesual penală le reglementează.

Prin urmare, hotărârea pronunţată în apel, cu privire la inculpaţii B.G., A.A.I., M.B.C. şi A.B.A.M. este supusă cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit în mod corect că inculpaţii A.A.I., M.B.C. şi B.G. nu au fost implicaţi în nici un mod în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

Nici din declaraţiile martorilor C.R., B.V., C.G., P.I., B.C. şi B.G. şi nici din înregistrările camerelor de supraveghere instalate în localul public nu rezultă că inculpaţii au agresat-o pe partea vătămată P.I.V. şi nici că ar fi avut o conduită care să se circumscrie laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 321 C. pen.

Imaginile surprinse de camerele de luat vederi îl arată pe inculpatul A.I. pe hol, în faţa băii, încercând să vadă, peste capul altor persoane, ce se întâmpla în camera de baie, dar fără a avea nicio atitudine violent obstrucţionistă.

Totodată, vizionarea imaginilor surprinse de camera de luat vederi la baie (CD nr. 40332) demonstrează în mod clar că inculpatul A.B.A.M. nu a lovit nicio persoană. Intervenţia sa a fost doar în sensul de a încerca aplanarea conflictului, fără a lovi însă vreo persoană. Mai mult, ceea ce instanţa de apel reţine a fi aplicarea unei lovituri de picior de către inculpat victimei, s-a dovedit a fi, în realitate, o simplă manevră a inculpatului de a se elibera din strânsoarea altei persoane care încerca să o reţină, mobilizându-i piciorul.

Imaginile video dovedesc contrariul celor reţinute, inculpatul A.B.A.M. nefiind un agresor, nici un susţinător moral al agresiunii, ci doar o prezenţă fără nicio implicare la incident.

Martorele M.A. şi T.L. nu l-au identificat pe inculpat ca fiind unul dintre agresori, iar ele nici nu au văzut efectiv conflictul, relatările lor fiind generate şi cu privire la evenimentele desfăşurate pe hol, iar nu în baia bărbaţilor.

De altfel, nici celelalte imagini filmate (plasma sus - 40119, plasma stânga - 35906, bar etaj 40051) nu îl surprind pe inculpatul A.B.A.M. în postură de agresor sau de persoană care comite acte de tulburare a liniştii publice, el fie nefiind prezent, fie trecând prin cadru într-o atitudine normală.

În consecinţă, potrivit art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., constatând că fapta există însă aceasta a fost comisă de alte persoane decât inculpaţii menţionaţi, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii B.G., A.A.I., A.B.A.M. şi M.B.C., va casa în parte Decizia nr. 125/A/2012 din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi, rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului A.B.A.M. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Va menţine soluţia instanţei de fond cu privire la inculpaţii B.G., A.A.I. şi M.B.C.

Va înlătura obligaţia inculpaţilor M.B.C., A.A.I., B.G. şi A.B.A.M. la plata despăgubirilor civile către părţile civile P.I.V. şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia.

Va înlătura dispoziţia de prelevare a probelor biologice de la inculpatul A.B.A.M.

Conform art. 192 pct. 3 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecata recursurilor inculpaţilor B.G., A.A.I., A.B.A.M. şi M.B.C. vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru aceşti inculpaţi, conform dispozitivului, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Prin recursurile declarate în cauză de inculpaţii L.D.R. şi T.F.T. s-a invocat greşita încadrare juridică a faptelor.

Criticile formulate sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Sub acest aspect, în mod întemeiat ambele instanţe au reţinut ca, în raport de dispoziţiile art. 152 C. pen., raportat la situaţia de fapt relevată de probatoriul administrat în cauză, este incident art. 174 lit. i) C. pen.

Totodată, în mod întemeiat au fost respinse cererile privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen.

Sub acest aspect, diferenţa specifică dintre cele două infracţiuni priveşte latura subiectivă.

Or, în cauză din datele externe ale faptei comise privind zona vizată de lovituri, intensitatea şi numărul loviturilor aplicate victimei şi rezultatele produse, cu referire la concluzia de specialitate privind punerea în primejdie a vieţii acesteia, rezultă cu certitudine că inculpaţii au prevăzut şi acceptat posibilitatea producerii decesului ca urmare a agresiunii.

Din aceleaşi motive se constată a fi neîntemeiate cererile acestora privind pronunţarea unei soluţii de achitare, prin valorificarea procesuală a cazului de împiedicare a punerii în mişcare sau exercitării acţiunii penale prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu referire la latura subiectivă.

Pe de altă parte, întrucât nimeni nu poate să-şi facă dreptate singur, dacă potrivit legii orice situaţie conflictuală, cu atât mai mult când aceasta ia forme violente şi care nu poate fi lichidată prin buna înţelegere, trebuie reclamată organelor judiciare competente, în vederea acordării protecţiei judiciare, sunt şi situaţii în care derularea evenimentelor impune o acţiune de apărare imediată, întrucât nimeni nu poate fi obligat să accepte ireparabilul.

Corelativ acestei situaţii, poate apărea actul provocării în care, în raport de starea emoţională indusă victimei, în concret stabilită în funcţie de circumstanţele faptei, dar şi de persoana în cauză, acesta generează o ripostă împotriva actului provocator, ripostă care nu înlătură vinovăţia, dar atenuează răspunderea.

Or, în raport de situaţia de fapt relevată de probele administrate în cauză, în mod judicios instanţele au stabilit inexistenţa în cauză a situaţiei care să atragă reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei legale invocate de către acesta.

În fine, cu referire la criticile inculpaţilor referitoare la cuantumul pedepselor aplicate acestora, apreciat ca fiind mult prea mari, se constată caracterul neîntemeiat al acestora.

În acest sens, într-adevăr, unul din principiile de bază ale dreptului penal este cel al individualizării pedepsei, potrivit căruia stabilirea în lege a naturii şi limitelor pentru o anumită infracţiune, precum şi aplicarea pedepsei concret determinate pentru infracţiunea săvârşită trebuie să corespundă gravitaţii acesteia, pericolului social concret, determinat de împrejurările în care fapta a fost comisă, precum şi de situaţia personală a infractorului, de periculozitatea acestuia, în aşa fel încât aceasta să-şi poată îndeplini funcţiile şi realiza scopul.

Or, în raport de complexul de trăsături şi împrejurări concrete specific faptelor comise, astfel cum acesta este relevat de probatoriul administrat în cauză, complex ce caracterizează un pericol social ridicat al faptelor, coroborat cu elementele caracterizante ale persoanei inculpaţilor, rezultând din acelaşi probatoriu, se constată că pedepsele aplicate evidenţiază o justă proporţie dintre culpabilitatea şi periculozitatea ilustrate de probatoriul administrat şi riposta socială determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepselor.

Prin urmare, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse nici cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpaţi, aşa încât recursul se constată nefondat şi sub aspectul acestor din urmă critici.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.D.R. şi T.F.T. împotriva Deciziei nr. 125/A/2012 din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

În baza art. 192 pct. 3 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii L.D.R. şi T.F.T. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.