ICCJ. Decizia nr. 1685/2013. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1685/2013
Dosar nr. 2892/1/2013
Şedinţa publică din 17 mai 2013
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu pronunţată la 17 decembrie 2012 în Dosarul nr. 9387/2/2012 (3804/2012), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală şi a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor C.V., R.M.C. şi M.C.I., pe o perioadă de 29 de zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Pentru a pronunţa această încheiere, Curtea a reţinut următoarele:
La data de 04 mai 2012, prin ordonanţa procurorului s-a dispus disjungerea cauzei din Dosarul nr. 171/D/P/2011 în care s-au efectuat cercetări cu privire la M.L., B.G. ş.a.m.d. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere/constituire, aderare sprijinire a unui grup infracţional organizat, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 290 C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., dispunându-se totodată continuarea cercetărilor faţă de făptuitorii C.V., S.T., S.A., R.M.C. şi M.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de grup infracţional organizat, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, ca urmare a verificării denunţului formulat de către N.V., aspecte care s-au confirmat în sensul celor menţionate. Potrivit denunţătorului, în perioada 2008-01 februarie 2011, mai multe societăţi comerciale ar fi obţinut ilegal credite de la diferite sucursale ale Banca R:D. - Grup U. şi Grup D., care în marea lor majoritate au fost utilizate pentru alt scop decât cel declarat cu prilejul solicitării şi care nu au fost rambursate.
Din actele premergătoare a rezultat că începând cu anul 2008, inculpaţii C.V. şi S.T., cunoscuţi ca oameni de afaceri ce activau în diferite domenii comerciale, împreună cu funcţionarii bancari inculpaţii M.A. - director general la Banca R.D. - Grup U. şi N.A. - director comercial la Banca R.D. - Grup D., au iniţiat/constituit o grupare infracţională care a avut drept unic scop obţinerea de importante beneficii financiare, prin fraudarea instituţiei bancare Banca R.D. - România, sub forma obţinerii de credite bancare în condiţii ilegale.
În fapt, membrii grupului infracţional organizat au acţionat în mod concertat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar desfăşurând activităţi specifice pregătirii şi profesiei fiecăruia dintre aceştia, în vederea implementării unui sistem de fraudare cu desfăşurare pe termen lung, ocazie cu care au racolat şi controlat activitatea mai multor persoane din mediul comercial şi funcţionari din cadrul instituţiei bancare, care au acţionat în cunoştinţă de cauză, pe paliere diferite, la dispoziţia iniţiatorilor grupului organizat, în vederea îndeplinirii sarcinilor trasate.
Pentru transpunerea în practică a rezoluţiei infracţionale, sub coordonarea inculpatului C.V., membrii grupului au gestionat activitatea unor societăţi comerciale a căror activitate o controlau prin persoane interpuse în calitate de asociaţi/administratori/mandatari, sau au preluat controlul altor societăţi comerciale, parte dintre ele cu activitate reală, urmare a cesionării acestora de către asociaţii iniţiali, către persoane aflate pe palierul inferior de execuţie în cadrul grupului, firme cărora le-au indus un comportament evazionist, în scopul îmbunătăţirii parametrilor financiari contabili, pentru a crea aparenţă legală că acestea au dobândit vocaţia de a face obiectul unor creditări.
La această grupare au aderat şi alte persoane, structura grupului fiind una piramidală, pe paliere de execuţie, fiecare membru având un rol execuţional bine stabilit fie de către liderii grupării, fie de către ceilalţi membrii.
La acest grup infracţional organizat au fost racolate deopotrivă, aşa cum am precizat mai sus, atât persoane din mediul instituţiilor bancare care au ajutat la realizarea scopului infracţional datorită atribuţiilor de serviciu pe care le aveau de îndeplinit, cât şi persoane cu atribuţii conexe activităţilor de creditare bancară, cum ar fi evaluatorii atestaţi A.N.E.V.A.R. sau anumiţi oamenide afaceri.
De asemenea, datorită mediului din care făceau parte liderii grupării au făcut posibilă racolarea şi aderarea la gruparea infracţională şi a unor notari, membrii ai grupării infracţionale necesari pentru desfăşurarea activităţii infracţionale, deoarece dată fiind valoarea foarte mare a creditelor bancare ce trebuiau obţinute nelegal, acestea trebuiau garantate cu anumite bunuri imobile, iar pentru instituirea ipotecii reale imobiliare se impunea încheierea unior contracte în formă autentică.
La grupul structurat, iniţiat de cei menţionaţi, au aderat pe parcursul perioadei cât a funcţionat mai multe persoane care aveau rolul de a ceda sau prelua părţile sociale ale societăţilor comerciale care acţionau ca paravan pentru activitatea ilicită desfăşurată, de a ţine evidenţa contabilă, de a întocmi documentele contabile fictive justificative pentru operaţiuni comerciale inexistente (facturi, avize de expediţie şi de însoţire a mărfurilor, note de intrare recepţie etc).
Gruparea a fost susţinută şi sprijinită în diferite faze de mai multe persoane, care au acţionat în mod coordonat într-o perioadă bine determinată, având o structură determinată, clară şi roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Scopul constituirii grupului infracţional organizat a fost acela de a obţine importante beneficii financiare ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni economice cu consecinţe deosebit de grave în dauna instituţiilor bancare şi ale statului, reprezentat de F.N.G.C.I.M.M.
Fraudarea instituţiei bancare a fost posibilă şi s-a realizat datorită puterii decizionale pe care o aveau doi dintre liderii grupării infracţionale în cadrul celor două grupuri din subordinea Banca R.D., respectiv inculpatul M.A. în calitate de director general al Banca R.D. - Grup U. şi inculpatul N.A. în calitate de director comercial al Banca R.D. - Grup D., calitate în care cei doi au coordonat întreaga activitate infracţională din interiorul instituţiei pe care o conduceau. La acesta activitate de fraudare s-a alăturat şi un alt reprezentant la instituţiei bancare ce făcea parte din comitetul de aprobare a creditului din centrala Banca R.D.- România, care a permis ca prin activitatea sa de „sfătuitor" al preşedintelui Banca R.D. să-l informeze doar parţial pe acesta cu privire la un credit nelegal ce urma sa fie acordat.
În acest fel, în perioada ianuarie 2008-decembrie 2011, un număr de societăţi 34 comerciale din categoria celor prezentate mai sus, au făcut obiectul unor creditări ilegale, inculpaţii M.A. şi N.A., în calităţile deţinute, au coordonat strict procedurile de selecţie a firmelor ce urmau să realizeze activitatea infracţională, procedurile de avizare pentru risc, de aprobare a creditelor la nivelul comitetului din cadrul grupului sau de însuşire a situaţiei acestora în condiţiile asumării responsabilităţii pentru corectitudinea şi autenticitatea datelor prezentate şi propunerea aprobării lor la nivelul comitetului de aprobare din Centrala Banca R.D., potrivit competenţelor privind aprobarea angajamentelor.
Cei doi au implementat la nivelul instituţiilor bancare a căror activitate o coordonau de pe poziţiile manageriale deţinute, un mod de lucru prin care au determinat mai mulţi funcţionari subordonaţi ierarhic să încalce în mod repetat prevederile legale şi normele bancare în vigoare cu privire la activitatea de acordare a şi prelungire a unor credite.
Sistemul implementat şi întreţinut de aceştia, menit a frauda banca şi a le permite să-şi însuşească nelegal sumele de bani astfel obţinute, în participaţie cu ceilalţi membrii ai grupului, pentru impunerea căruia şi-au folosit întreaga expertiză în domeniu, dar mai ales puterea de decizie conferită de poziţia pe care erau încadraţi, consta în creditarea succesivă a unor societăţi, mare parte neeligibile, în condiţiile în care erau constituite garanţii supraevaluate reprezentând proprietăţi imobiliare, îndeosebi terenuri şi garantarea F.N.G.C.I.M.M., care, pe principiul consacrat drept suveică, utilizau o parte din banii obţinuţi pentru a plăti dobânzi exigibile şi în unele situaţii chiar pentru a rambursa parte din creditele scadente obţinute anterior de alte firme controlate de grupul infracţional, evitând trecerea simultană la categoria neperformante a tuturor creditelor, şi în acest fel generarea de suspiciuni privind existenţa fraudei bancare.
Extinzând pe termen lung şi în sistem piramidal modul de fraudare, potrivit căruia paguba se localiza la F.N.G.C.I.M.M., iar în măsura în care nu exista garantarea Fondului, la bancă şi la garanţii ipotecari, inculpaţii M.A. şi N.A. au obţinut beneficii pe două paliere principale:
- pe de o parte au obţinut sume substanţiale pentru sine, reprezentând propria „parte" din rezultatul infracţional, pe care o primeau de la membrii grupului specializaţi în retragerea în numerar a banilor din conturile unor societăţi după transferarea lor succesivă pentru a se pierde urma
- pe de altă parte au creat impresia unei activităţi legale prodigioase, ca urmare a menţinerii creditării la un nivel ridicat, fapt care a fost bonificat corespunzător potrivit normelor băncii.
Pentru realizarea scopul infracţional, în condiţii de păstrare a confidenţialităţii inculpatul M.A. a racolat ca membru al grupării infracţionale pe consilierul de clientelă, inculpata P.C., persoană care se afla în cercul foarte apropiat de relaţii al lui inculpatului C.V. şi care executa întocmai dispoziţiile date de către cei doi.
Prin intermediul inculpatei P.C. se promovau în vederea creditării la Banca R.D. - Grup U., societăţile pe care inculpatul C.V. le controla prin persoane interpuse, firme care nu erau eligibile a obţine credite bancare şi pentru care nu se efectuau verificările în condiţii de rigurozitate cerute de normele interne ale băncii, sens în care inculpata P.C. şi inculpatul M.A., au cunoscut în permanenţă că aceste societăţi fac parte dintr-un grup de firme şi ar fi trebuit tratate ca atare, date fiind normele de supraveghere prudenţială ale Băncii Naţionale a României cu privire la activitatea de „customer due diligence" pe care banca trebuia să le implementeze şi să le respecte.
Totodată inculpata P.C. se asigura că documentele primite de la membrii grupului nu îşi urmau circuitul firesc în bancă în sensul că cererile de înregistrare nu erau datate, semnate corespunzător, pentru a nu se putea verifica ordinea întocmirii şi cronologia primirii documentelor.
Pentru a putea gestiona corespunzător activitatea zecilor de societăţi care erau prezentate la bancă în vederea creditării sau care erau folosite pentru crearea de circuite financiare şi comerciale reale sau fictive cu aparenţă de legalitate, în scopul realizării transferului banilor obţinuţi din credite şi al retragerii lor în numerar ori al creditării conturilor unor societăţi din ţară sau din Bulgaria în vederea stratificării lor, inculpatul C.V. beneficia de serviciile inculpatului S.T., persoană responsabilă îndeosebi cu partea de întocmire a documentaţiilor, în special aşa-numitele planuri de afaceri şi evaluarea garanţiilor în condiţii de supraevaluare, precum şi ale inculpatului R.M.C., persoană care coordona diferiţi interpuşi ce acţionau pentru identificarea de bunuri ce urmau a fi aduse în garanţie şi persoane care să fie interpuşi drept reprezentanţi legali, respectiv inculpatului S.A., care era responsabil cu retragerea în numerar a banilor la dispoziţia coordonatorilor.
Datorită perpetuării modului de lucru impus de inculpaţii M.A. şi N.A. în cadrul celor două grupuri ale Banca R.D. - U. şi D. - s-a ajuns în situaţia în care mare parte dintre cei care aprobau sau propuneau spre aprobare creditele să aibă cunoştinţă despre faptul că societăţile cărora le sunt aprobate creditele sunt coordonate de aceleaşi persoane, deşi acestea nu apăreau ca deţinătoare ale unor calităţi oficiale în aceste societăţi.
Totodată, cei doi inculpaţi, menţionaţi mai sus, profitând de poziţiile de decizie deţinute în cele două sucursale Banca R.D., au impus cu privire la aceste credite acordate nelegal, ca garanţiile imobiliare aduse de ceilalţi membrii ai grupării să fie supraevaluate, deşi era de notorietate faptul că piaţa imobiliară se afla în declin datorită crizei economice care a afectat toate domeniile de activitate în mod special cel imobiliar.
Cu toate acestea inculpata P.C., D.C. şi alţi consilieri de clientelă au semnat contracte de ipotecă în calitate de reprezentanţi al Banca R.D. - Grup U. şi al Banca R.D. - Grup D. şi au luat la cunoştinţă faptul că aceste garanţii sunt constituite nu prin adevăratul proprietar al bunului imobil, ci prin mandatari ai acestora, în multe situaţii fiind vorba de persoane care apar în situaţii frecvente, în relaţie cu banca în calitate de asociat/administrator/garant ipotecar/mandatar ai garanţilor ipotecari, precum: M.C.I., S.D., R.T., R.M. şi alţii, în marea lor majoritate persoane cu o situaţie materială precară şi lipsite de instruire.
Terenurile aduse în garanţie erau identificate de către executanţi ai inculpatului R.M.C. în special, printre aceştia cel mai activ dovedindu-se a fi P.A. care identifica proprietarii, îi îndruma pentru încheierea actelor notariale la notarii învinuiţi P.D.C., R.J. şi L.A., unde în loc să se încheie contracte de vânzare-cumpărare conform interesului vânzătorilor, îi determina să încheie antecontracte de vânzare, dar cu plata integrală a bunului, şi două procuri, una prin care promitentul cumpărător era împuternicit să reprezinte proprietarul în vederea vânzării ulterioare şi alta prin care era împuternicit să ipotecheze terenul la bancă în vederea obţinerii unor credite.
Procedura respectivă a fost aleasă ca mod de lucru de membrii grupului infracţional pentru a se putea realiza evaluarea terenurilor aduse în garanţie la preţuri mult supraevaluate, întrucât preţurile de vânzare la data încheierii antecontractelor erau cele reale şi se situau mult sub nivelul la care ele erau evaluate prin rapoartele de evaluare, iar prin această modalitate antecontractele cu preţul real mult mai mic nu mai ajungeau la dosarul de creditare şi în marea majoritate a cazurilor nici adevăraţii proprietari nu semnau contractul de credit ca garanţi ipotecari în nume propriu intrând în contact direct cu banca, ci prin mandatari, membrii ai grupului infracţional, evitând în acest fel o eventuală suspiciune de deconspirare a situaţiei reale.
Notarii P.D.C., R.J. şi L.A., au încheiat şi autentificat contracte de vînzare-cumpărare ce aveau ca obiect terenuri arabile cu un anumit preţ şi în aceeaşi zi respectiv la un interval de câteva zile au încheiat contracte de ipotecă în favoarea Banca R.D.-ului ce priveau aceleaşi terenuri, dar la valori cu mult mai mari decât cele pentru care încheiase contractele de vânzare cumpărare, situaţie în care cumpărătorul şi garantul ipotecar au fost aceeaşi persoană.
Totodată, gestionarea dosarelor în vederea creditării evidenţia faptul că în marea lor majoritate societăţile erau firme care nu aveau istoric în relaţie cu Banca R.D. şi care aveau reprezentanţi legali care dobândiseră calitatea de asociat/administrator cu puţin timp înainte de obţinerea creditării şi care în mare parte apăreau cu diferite calităţi în mai multe situaţii de creditare.
Societăţile la care s-au schimbat acţionari/administratori mandanţi la Banca R.D. - Grup D. şi U. sunt: SC S.G.B. SRL, SC P.C. SRL, SC A.M.B. SRL, SC S.B. SRL, SC A.I.E. SRL, SC P. SRL, SC X. SRL, SC T.T. SRL, SC F. SRL, SC A.A. SRL, SC S.F. SRL, SC P.I. SRL şi SC B.T. SRL.
Au existat situaţii când societăţile care au beneficiat de credite în mod ilegal nu aveau sediul social sau un alt punct de lucru pe raza judeţului în care activează unitatea bancară teritorială, în ciuda faptului că este una dintre condiţiile pe care un grup trebuie să le respecte pentru a putea acorda credite unui client: SC A.B.P. SRL, SC A.M.B. SRL, SC I.O.SRL, SC M.G. SRL.
Din societăţile mai sus enumerate şi-au schimbat acţionariatul/administratorul înainte de prelungirea creditului: SC A.M.B. SRL şi SC A.I.E. SRL, SC T.T. SRL.
A existat o situaţie când acţionarul majoritar, inculpatul C.V., în considerarea căruia a fost acordat creditul de investiţii de 6,4 milioane euro, a cesionat părţile sociale în aceeaşi zi, în care administratorul societăţii a semnat contractul de creditare, în acest caz este vorba de SC P.I. SRL.
Inculpatul M.A. şi ceilalţi membrii ai grupului infracţional au racolat şi persoanele care în calitate de evaluatori autorizaţi A.N.V.A.R., pentru a îndeplini dispoziţiile date de coordonatorii grupului şi atingerea scopului infracţional, întocmeau rapoarte de evaluare la valori mult peste preţul de circulaţie al terenului la data respectivă, pentru terenurile ipotecate în favoarea băncii, la data creditării.
Mai mult decât atât, evaluatorii au fost în mare măsură colaboratori apropiaţi ai Banca R.D. sau foşti angajaţi, ale căror servicii au fost în timp externalizate şi care primeau în cele mai multe cazuri dispoziţia de a realiza in mod nelegal evaluarea direct de la funcţionarii bancari membrii ai reţelei infracţionale (N.A. - director comercial Banca R.D. - Grup D. cu expertul evaluator G.I.O.).
În acest context, s-a ajuns la situaţii anacronice potrivit cărora, în plină criză economică în luna februarie 2009 un teren intravilan cu destinaţie agricolă-arabil care a fost achiziţionat cu 150.000 euro potrivit contractului de vânzare-cumpărare, să fie evaluat de expertul evaluator G.I.O. la suma de 5.300.000 euro şi depus drept garanţie la creditul de 2.900.000 euro, acordat SC G.F.R. SRL. Această vădită discrepanţă putea fi sesizată cu uşurinţă de către funcţionarii bancari, dar aceştia au preferat să păsatreze o situaţie de nelegalitate cunoscută şi acceptată de toată lumea, deoarece tocmai asta era modalitatea de a duce la îndeplinire scopul infracţional.
Evaluatorii racolaţi de către inculpatul M.A. au fost G.I.O., G.D.M. şi B.G.
Faptul că evaluatorii menţionaţi au întocmit numeroase rapoarte de evaluare, din care rezultă în mod vădit supradimensionarea preţului terenurilor raportat la valoarea reală de piaţă a acestora şi care cuprind chiar menţiuni contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă fără dubii din declaraţiile vânzătorilor şi antecontractele încheiate cu aceştia.
Mai mult, a rezultat din actele premergătoare administrate că evaluatorii G.I.O., B.G. şi ceilalţi nu au efectuat verificări în teren aşa cum era firesc întocmind rapoartele de evaluare din birou.
Inculpatul M.A., în calitate de director executiv la Banca R.D. - GSG U., pentru acoperirea fraudelor bancare, împreună cu G.(fostă B.)M.B. - director comercial şi B.E. au aprobat acordarea, reînnoirea/reeşalonarea unor credite în condiţiile în care depăşea mandatul, pe care îl aveau SC T.T. SRL, respectiv au acordat credite următoarelor societăţi comerciale, care prezentau suspiciuni majore cu privire la bonitate şi buna credinţă în derularea raporturilor comerciale cu banca, în sensul că într-o perioadă mai mică de 4 luni şi înaintea acordării creditului aceste societăţi şi-au schimbat acţionarii/administratorii, pe parcursul derulării/suplimentării contractului de creditare şi-au schimbat acţionarii/administratorii: SC S.B. SRL, SC A.I.E. SRL, SC P. SRL, SC T.T. SRL, SC S.F. SRL, SC P.I. SRL, SC A.A. SRL, SC A.M.B. SRL erau clienţi noi, în sensul că la data acordării creditului au formulat cereri de deschidere de cont: SC P.C. SRL, SC S.B. SRL, SC A.I.E. SRL, SC P.M.I. SRL, SC T.T. SRL, SC S.F. SRL, SC P.I. SRL.
Inculpata B.E., în calitate de director comercial adjunct la Banca R.D. Grup U. a încălcat în mod repetat, Normele băncii şi nu a efectuat controalele necesare de aprobare a creditelor clienţilor persoane juridice, menţinând în eroare persoanele implicate în procesul de acordare a creditelor, contribuind prin această activitate la crearea unor expuneri importante a băncii.
Societăţile comerciale care au beneficiat de credite bancare de la Banca R.D. Grup U. nu aveau sediul social sau un alt punct de lucru pe raza judeţului în care activează unitatea bancară teritorială, aceasta fiind una dintre condiţiile pe care Banca R.D. Grup U., le-a impus după 2010, funcţionarilor bancari şi care trebuiau să le respecte pentru a putea acorda credite (SC A.B.P. SRL, SC A.M.B. SRL).
Comitetul de credite, împreună cu consilierii de clientelă au ignorat faptul că acţionarii, respectiv administratorii s-au schimbat înainte de prelungirea, respectiv suplimentarea creditelor acordate acelor societăţi comerciale.
În luna martie 2011, inculpata B.E. a semnat o cerere de garanţie adresată F.N.G.C.I.M.M., în care se menţionează faptul că SC A.M.B. SRL nu avea restanţe de plată, deşi aceasta în realitate figura cu restante mai mari de 60 de zile la plata creditului.
Inculpatul M.A., inculpata G.(fostă B.)M.B. şi inculpata B.E. au aprobat credite unor societăţi comerciale cu situaţie financiară şi economică vulnerabilă, pentru care a existat o prezentare nefavorabilă acestora în analizele realizate de funcţionarii bancari din back-office, (SC T.T. SRL, SC A.B.P. SRL, SC F. SRL, SC S.G.B. SRL, SC P.I. SRL), însă acest aspect nu a contat în momentul în care inculpaţii mai sus menţionaţi au admis nelegal acordarea creditelor.
B.D., director executiv la Banca R.D. - Grup D., inculpatul N.A., director comercial la Banca R.D. - Grup D. şi A.A., director comercial adjunct la Banca R.D. - Grup D. au aprobat acordarea unor credite, respectiv au acordat credite următoarelor societăţi comerciale, care aveau slăbiciuni majore, în sensul că într-o perioadă mai mică de 4 luni, înaintea acordării creditului aceste societăţi şi-au schimbat acţionarii/administratorii pe parcursul derulării/suplimentării contractului de creditare şi-au schimbat acţionarii/administratorii: SC M.G. SRL, SC F.C. SRL, SC G.F.R. SRL, SC A.J.C. SRL, SC I.O.SRL, SC G.A.P. SRL, SC G.T.A SRL, SC B.T. SRL, SC D. SRL şi SC D.I.V.E. SRL. Aceste societăţi erau clienţi noi, societăţi de apartament şi odată cu cererea de acordare a creditului au formulat cereri de deschidere de cont.
Consilierii de credit T.M.G., A.B. şi M.M., împreună cu membrii Comitetului de credite (B.D., N.A. şi A.A.) nu au urmărit retragerile de numerar din liniile de credit acordate societăţilor comerciale de tip evazionist, retrageri care au fost sub forma unor transferuri bancare efectuate altor societăţi decât cele prezentate în planul de afaceri şi menţionate în contractele comerciale depuse la dosarul de credit.
Inculpata P.C., consilier de credit la Banca R.D. Grup U., pentru a acoperi o parte din frauda bancară, condiţiona transferul bancar din creditul acordat către anumite societăţi comerciale ce figurau cu credite restante pentru a fi acoperită frauda bancară.
Astfel, având în vedere aspectele de nelegalitate menţionate anterior, pentru a se putea îndeplini scopul infracţional în vederea obţinerii resurselor financiare nelegale, inculpatul C.V. l-a racolat pe inculpatul S.N., despre care ştia că are nevoie urgentă de importante sume de bani pentru a continua activitatea comercială la una din societăţile sale.
Totodată, cunoştea despre acesta că îşi desfăşoară activitatea comercială şi controlează prin persoane interpuse mai multe societăţi comerciale. Aceste societăţi comerciale aveau legătură între ele, efectuând I numeroase transferuri bancare, astfel putând fi pregătite pentru creditare.
Mai mult decât atât, persoanele care erau asociaţi şi administratori figurau ca salariaţi la una din societăţile la care inculpatul S.N. era administrator, ceea ce îi conferea acestuia posibilitate de a avea un | control permanent asupra acestor societăţi.
Pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, la rândul său, inculpatul S.N. i-a determinat pe I.M., G.M. şi D.T.V., să semneze contractele de creditare şi facturile pe baza cărora au fost retraşi nelegal banii din creditele acordate, iar la scurt timp, de la retragere, au fost cesionate părţile sociale unor persoane ce fuseseră racolate de ceilalţi membrii ai grupării infracţionale.
Datorită faptului că, inculpatul S.N. nu a obţinut suma de bani pe care inculpatul M.A. şi inculpatul C.V. o promiseseră că va fi creditată acesta nu a mai plătit creditele pe cele 8 societăţi coordonate de el.
În acest context inculpatul C.V. şi-a continuat activitatea infracţională prin intermediul inculpatul S.A., persoană de încredere în cadrul grupului infracţional şi care figurează ca acţionar la SC P.C. SRL şi SC B.T. SRL, mandatar la SC A.I.E. SRL şi SC B.T. SRL, director general la SC A.J.C. SRL, persoană de contact la SC G.F.R. SRL, mandatar ipotecar la SC S.B. SRL, SC T.T. SRL, SC P.C. SRL şi SC A.I.E. SRL, proprietar al garanţiilor ipotecate în favoarea băncii la: SC P.C. SRL, SC B.T. SRL şi SC A.B.C. SRL.
Pentru a nu fi descoperită activitatea infracţională, sumele de bani provenite din obţinerea in mod fraudulos a creditelor, erau transferate din conturile societăţii beneficiare, având ca justificare facturi fictive, ulterior retragerile efectuându-se succesiv în numerar pe baza unor borderouri de achiziţii fictive.
Una din condiţiile impuse de liderii grupării infracţionale, inculpaţii C.V., M.A. şi N.A., a fost ca solicitarea iniţială de creditare să fie efectuată într-un anume cuantum tocmai pentru a nu putea j fi descoperită frauda bancară.
Pe parcursul derulării activităţii infracţionale au fost acordate credite cu un plafon maxim de 3.000.000 euro şi din acesta s-au plătit o parte din creditele acordate unor societăţi comerciale controlate de membrii grupării infracţionale, pentru a nu se descoperi frauda bancară şi pentru ca acestea credite să nu fie trecute la categoria creditelor neperformante, pentru care trebuiau să fie constituite provizioane.
Garanţiile instituite în favoarea băncii, ipoteci de grad I şi II erau schimbate într-un timp relativ scurt cu altele a căror valoare era supraevaluată.
Datorită faptului că transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor implica cheltuieli suplimentare efectuate de către membrii grupării, creditele nu erau plătite la timp şi pentru a nu putea fi descoperită frauda bancară şi pentru a se optimiza profiturile bancare s-a apelat la o altă formă de garantare care de această dată liderii grupării au urmărit fraudarea bugetului de stat prin păgubirea F.N.G.C.I.M.M.
Mecanismul infracţional a fost unul complex şi vast care s-a extins şi la Banca A., de unde membrii grupării infracţionale au beneficiat de credite în numele societăţilor comerciale.
Sumele de bani obţinute au fost între 1.000.000 euro şi 3.500.000 euro, societăţile comerciale în numele cărora au fost obţinute în mod ilegal credite, în prezent nu mai desfăşoară activitate economică, fie sunt în insolventă, fie au fost radiate, respectiv au fost cesionate părţile sociale unor persoane fără venituri şi cu un grad de instruire redus tocmai pentru a se pierde urmele infracţiunilor.
Contractele comerciale din care rezulta bonitatea societăţilor s-au dovedit a fi false, aşa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de către organele judiciare respectiv declaraţiile reprezentanţilor acestor societăţi care afirmă că nu au existat relaţii comerciale cu societăţile menţionate în contract.
În plus, din adresele emise de I.T.M. rezultă că societăţile în cauză nu au avut salariaţi, respectiv au avut un număr mult mai mic de salariaţi în raport cu numărul prezentat în planul de afaceri.
Din declaraţiile proprietarilor de terenuri rezultă preţul de vânzare al terenurilor, ceea ce pune în evidenţă că valoarea acestora a fost supraevaluată de către evaluatorii care au sprijinit gruparea infracţională.
Au fost identificate un număr de 35 societăţi comerciale care au obţinut în mod nelegal credite de la Banca R.D. - România, respectiv Grup U. şi Grup D. şi Banca A., cauzându-se un prejudiciu în valoare totală de 82.016.727 euro, respectiv 7.408.717 RON.
De la Banca R.D. - Grup U. au obţinut credite în valoare totală 41.263.595 euro, respectiv 3.562.460 RON un număr de 20 societăţi comerciale după cum urmează:
SC F. SRL, SC X. SRL, SC P.I.F SRL, SC T.T. SRL, SC A.I.E. SRL, SC L.D.S.T. SRL, SC S.F. SRL, SC S.G.B. SRL, SC A.B.P. SRL, SC P.C. SRL, SC C.I.C.I. SRL, SC P. SRL, SC M.G.S. SRL, SC P.I. SRL, SC D.X. SRL, SC A.A. SRL, SC N.E. SRL, SC S.B. SRL, SC M.T. SRL şi SC A.M.B. SRL.
De la Banca R.D. - Grup D. au obţinut credite în valoare totală de 31.048.063 euro, respectiv 1.660.000 RON, un număr de 14 societăţi comerciale după cum urmează:
SC G.F.R. SRL, SC G.A.P. SRL, SC I.O.SRL, SC A.J.C. SRL, SC B.T. SRL, SC M.G. SRL, SC F.C. SRL, SC G.T.A SRL, SC A.B.C. SRL, SC D. SRL, SC D.I.V.E. SRL, SC K. SRL, SC P.B. SRL şi SC E.X. SRL.
De la Banca A. au obţinut credite în valoare totală de 9.705.069 euro, respectiv 7.408.712 RON, un număr de 3 societăţi comerciale după cum urmează:
SC B.T. SRL, SC S.G.B. SRL şi SC E.A. SRL.
De la F.N.G.C.I.M.M. au obţinut garanţii în valoare totală de circa 23.000.000 RON (5.400.000 euro) în legătură cu un număr de 9 societăţi comerciale, după cum urmează: SC B.T. SRL (1.343.760,00 RON), SC A.M.B. SRL (2.043.929,42 RON), SC C.I.C.I. SRL (2.498.073,16 RON), SC D.I.V.E. SRL (579.968,08 euro), SC E.X. SRL(580.000 RON), SC L.D.S.T. SRL (5.101.630,24 RON), SC M.G.S. SRL (7.142.352,00 RON), SC G.T.A SRL (2.147.744,69 RON) şi SC A.A. SRL (440.000 euro).
I. Cu referire la activitatea infracţională a recurentului inculpat M.C.I., s-a reţinut că societatea SC A.M.B. SRL a beneficiat de un credit de descoperit de cont de la Banca R.D. Sucursala D. în sumă totală de 1.500.000 euro, obţinut după cum. urmează:
- 1.000.000 euro pe 12 luni, acordat în baza contractului nr. 98 din 08 iulie 2010;
- 500.000 euro în baza Actului adiţional din 21 aprilie 2011 la contractul de credit, prin care se prelungeşte valabilitatea creditului şi se majorează suma la 1.500.00 euro.
La data creditării iniţiale, SC A.M.B. SRL era înmatriculată la O.R.M.C. Constanţa, având sediul social în Constanţa, jud. Constanţa, obiect de activitate principal „Comerţ cu ridicata al fructelor şi legumelor" şi asociat unic/administrator pe B.M.A.. Deşi cererea pentru obţinerea creditului s-a depus la bancă la 26 aprilie 2010 sub semnătura administratorului şi a fost susţinută de decizia acestuia în calitate de asociat unic din aceeaşi dată, societatea a fost reprezentată legal la încheierea contractului de credit de către M.C.I., în calitate de mandatar al lui B.M.A., conform procurii din 20 aprilie 2010.
M.C.I. a indus şi menţinut în eroare banca la încheierea şi în timpul derulării contractului, întrucât în calitate de reprezentant legal al firmei a depus documente financiar contabile false şi contracte despre care a precizat că sunt în derulare dar care nu reprezintă operaţiuni comerciale reale.
Totodată, M.C.I. a semnat contractul de credit din 08 iulie 2010 şi în calitate de garant ipotecar şi mandatar al garanţilor ipotecari A.M.C. şi soţia, în baza procurii din 08 iulie 2010 autentificate la B.N.P. L.A.. în acest context, a menţinut în eroare Banca R.D. la semnarea contractului de ipotecă din 08 iulie 2010, aducând drept garanţii terenuri cu privire la care cunoştea că au valori mult supraevaluate, 2 dintre acestea, amplasate în S., Tâncăbeşti, dobândindu-le în proprietate la preţuri mult inferioare celor din rapoartele de evaluare, prin contract de vânzare cumpărare din 08 iulie 2010, la data semnării creditului, a contractului de ipotecă şi a împuternicirii sale prin procură de către soţii A.M.C. (toate actele autentificate la B.N.P. L.A.).
Notarul L.A., persoană care a sprijinit grupul infracţional organizat, a autentificat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de M.C.I., în prezenţa sa plătindu-se preţul contractului, pentru ca la aceeaşi dată să autentifice contractul de ipotecă din 08 iulie 2010, în care valoarea terenurilor ce au făcut obiectul vânzării, cât şi a celui din M., Ilfov al soţilor A.M.C. pentru care se încheie antecontract şi procură, au fost vădit supraevaluate, putând şi având obligaţia să remarce discrepanţa vădită dintre valoarea preţului contractului de vânzare-cumpărare şi a evaluării consemnate în contractul de ipotecă şi instituite ca atare, pentru garantarea creditului de 1.000.000 euro.
Terenurile aduse în garanţie au fost identificate de către P.A., membru al grupului infracţional ce acţiona pe acest palier şi au fost supraevaluate de expert B.R.M. din cadrul SC T.S. SRL la 24 iunie 2010, la valoarea de circulaţie de 755.000 euro (145 euro/mp), 756.000 euro (151 euro/mp) şi 388.000 euro (119 euro/mp)
Consilierul de credit P.C. a promovat dosarul societăţii în vederea aprobării creditării în condiţiile în care firma este client nou în relaţie cu banca, avea datorii la bugetul de stat, figura cu 4 incidente la CIP toate în 2009, nu figurează cu bilanţ la 2009 pe site-ul Ministerului de Finanţe şi la O.R.M.C., documentele depuse de societate nu corespund cu cele existente la organul fiscal iar potrivit analizei de risc are active imobilizate reduse, prezintă contracte cu firme din care unele din verificările efectuate de bancă rezultă că se află în insolvenţă (Ex. SC B.B. SRL).
Contractul de credit a fost semnat pentru Banca R.D. de O.R.M. director Sucursală şi Ţ.O. consilier clientelă după aprobarea în comitetul de credit format din: M.A., B.M.B. şi B.E.
Ţ.O. a semnat şi contractul de ipotecă prin care s-au constituit garanţiile imobiliare, din care a rezultat faptul că valorile evaluărilor erau mult supraevaluate şi pentru a îngreuna aflarea adevărului, nua pus la dosarul de credit contractele de vânzare-cumpărare încheiate de M.C.I. la aceeaşi dată cu contractul de ipotecă, de unde rezultau valorile reale la care fuseseră vândute terenurile. Mai mult decât atât, tot în încercarea de a ascunde acest lucru, în PV-ul promovat de consilierul de clientelă din 18 martie 2011 prin care se aprobă majorarea creditului în baza Actului adiţional, la prezentarea garanţiilor pentru terenurile din S. este menţionat drept proprietar nu M.C.I. care deţinea real proprietatea la acea dată, ci fostul proprietar, care apare pe rapoartele de evaluare, realizate anterior contractului de credit.
Actul adiţional din 21 aprilie 2011 la contractul de credit e semnat pentru Banca R.D. de A.M. director Sucursală şi M.I. consilier clientelă, după aprobarea în comitetul de credit format din: M.A., O.R.M. şi P.V., iar pentru societate semnează S.C.R. în calitate de asociat/administrator şi garanţii ipotecari M.C.I. şi M.A., care sunt şi fidejusori.
Cererea pentru majorarea şi prelungirea creditului se depune la 16 martie 2011 sub semnătura lui S.C.R., în condiţiile în care ea are la bază o hotărâre a A.G.A. din 18 martie 2011.
Consilierul de clientelă a promovat dosarul în vederea acordării unei suplimentări în condiţiile în care de la data obţinerii creditului societatea şi-a schimbat asociaţii şi sediul social în alt judeţ fără a încunoştiinţa banca iar potrivit analizei de risc din 23 martie 2011 întocmită de D.B., firma înregistra restanţe la 28 februarie 2011 şi nu figura cu bilanţ pe site-ul Ministerului de Finanţe la 2009.
Cu prilejul actului adiţional se suplimentează garanţiile cu garantarea F.N.G.C.I.M.M. de 450.000 euro, potrivit scrisorii de garantare din 14 aprilie 2011, procent de garantare 30%. Persoanele care au făcut verificarea la F.N.G.C.I.M.M. tre buiau să constate că societatea nu are date de bilanţ şi respingă solicitarea Banca R.D., in condiţiile în care chiar la analiza internă efectuată de experţii acestei instituţii a rezultat că firma se include în categoria de risc ridicat potrivit normelor F.N.G.C.I.M.M.
Banii obţinuţi din credit au fost viraţi cu titlul de plată efectuată în baza unor facturi fără acoperire în conturile mai multor societăţi de tipul fantomă controlate de membrii grupului infracţional şi cu privire la care societatea nu a prezentat la bancă faptul că deţine relaţii comerciale cu acestea, respectiv:
- la 20 iulie 2010 către SC E.N.T. SRL - 403.248 RON, 457.014 RON, 396.527 RON şi 574.628 RON, către SC T.T. SRL - 580.320 RON şi 522.288 RON;
- la 21 iulie 2010 către SC R.T. SRL - 762.352 RON şi 421.123 RON;
- la 29 iulie 2010 către SC E.N.T. SRL - 296.014 RON.
În perioada 07 aprilie 2011-31 mai 2011 din conturile societăţii se plăteşte societatea plăteşte la Banca R.D. suma de 1.246.323 RON, rambursând o parte din creditului obţinut.
II. Societatea SC I.O.SRL a beneficiat de un credit pe termen scurt - linie de credit în valoare de 3.000.000 euro pe o perioadă de 12 luni, acordat de Banca R.D. - Grup D., Sucursala T., în baza contractului de credit din 18 decembrie 2009.
La data obţinerii creditului SC I.O.SRL era înregistrată la O.R.M.C. Constanţa având sediul în municipiul Constanţa, Minihotel D.X., jud. Constanţa, obiect de activitate „Comerţ cu ridicata al materialului lemnos şi al materialelor de construcţii şi echipamentelor sanitare" şi a avut asociat unic/administrator pe C.I.
Deşi cererea de creditare s-a depus la 30 noiembrie 2009 în numele lui C.I., reprezentant al societăţii în relaţia cu banca pentru obţinerea şi derularea creditului a fost M.C.I., împuternicit al lui C.I. în baza procurii din 07 decembrie 2009, persoană aflată pe palierul de execuţie în cadrul grupului infracţional.
M.C.I. a indus şi menţinut în eroare Banca R.D. depunănd documente şi înscrisuri false primite de la ceilalţi membrii ai grupului infracţional, privind situaţii fînanciar-contabile, contracte care au fost declarate ca fiind în derulare şi pentru susţinerea cărora s-a solicitat obţinerea liniei de credit şi a declarat că societatea are un număr de 2 salariaţi cu prilejul depunerii la 08 decembrie 2009 a cererii de intrare în relaţia cu banca şi a declaraţiei privind încadrarea în categoria I.M.M., în condiţiile în care firma nu figurează ca angajator în evidenţele I.T.M. Constanţa.
Societatea nu a depus la D.G.F.P. - A.F.P Constanţa raportări financiar contabile referitoare la activitatea comercială desfăşurată, nu a funcţionat la sediul social, iar la 24 ianuarie 2012 a fost deschisă procedura generală de insolvenţă.
Contractul de credit a fost semnat de D.C. - director Sucursală T. şi D.R. - consilier clientelă corporate, în condiţiile în care consilierul de clientelă a promovat societatea în vederea creditării deşi avea sediul în alt judeţ, nu era client cu istoric Banca R.D., nu depusese raportări, a depus cererea de intrare în relaţia cu banca la 08 decembrie 2009, iar cererea de acordare a creditului este din 30 noiembrie 2009, adică a fost depusă anterior stabilirii unei relaţii contractuale cu Banca R.D.
Membrii comitetului de aprobare a creditului din partea Grupului D. au fost: B.D. - director general, N.A. - director comercial şi N.F. - consilier credite, iar pentru comitetul de credit din centrală semnează pentru aprobare: G.G., P.S., C.C.X. şi C.L..
Garantarea creditului s-a făcut cu două terenuri cu valoare supraevaluată amplasate în localităţile Otopeni şi Tâncăbeşti - S., Ilfov, pentru care garant ipotecar a fost M.C.I., în calitate de mandatar al proprietarului terenului din Otopeni, cu care însă a încheiat antecontract de vânzare-cumpărare ce nu a fost depus la dosar, precum şi în nume propriu, pentru terenul din S., achiziţionat cu puţin timp înainte de acordarea creditului. Terenul din Otopeni a fost supraevaluat de către expertul evaluator G.D.M. din cadrul SC T.C. SRL şi, deşi se află în zona de extindere a Aeroportului Otopeni, urmând a fi expropriat în baza utilităţii publice a fost evaluat la 13 noiembrie 2009, la valoarea de 3.383.000 euro (170 euro/m) în condiţiile în care prin antecontractul de vânzare cumpărare se stabileşte ca preţ al vânzării suma echivalent a 199.000 euro, confirmată şi de fiul vânzătorului cu prilejul audierii sale.
Diferenţa deosebit de mare dintre preţul plătit în cazul contractului de vânzare-cumpărare şi valoarea de circulaţie a terenului conform raportului de evaluare trebuia să fie constatată de către notar P.D.C. în prezenţa căreia s-a plătit preţul contractului de vânzare-cumpărare la 17 decembrie 2009 şi care a autentificat şi contractul de ipotecă la 18 decembrie 2009, în care este trecută valoarea vădit supraevaluată.
Terenul din Tâncăbeşti - S. a fost supraevaluat de către expertul evaluator G.I.O. din cadrul SC SC T.S. SRL care a stabilit la data de 15 decembrie 2009 valoarea de evaluare de 2.071.000 euro (171 euro/m), în condiţiile în care el fusese dobândit de M.C.I. la 17 decembrie 2009, deci la două zile după evaluare, la preţul echivalent a 205.849,77 euro (17 euro/m).
D.C. a semnat în numele Banca R.D. şi contractele de ipotecă pentru terenurile supraevaluate deşi putea şi ar fi trebuit să îşi dea seama că garanţiile nu au valori reale.
Funcţionarii bancari nu au urmărit cu bună ştiinţă modul în care au fost îndeplinite de către împrumutat condiţiile prevăzute în contract în timpul derulării acestuia, un exemplu în acest sens constând în aceea că deşi prin contract se impunea încheierea de către C.I. a unei asigurări de viaţă cesionate în favoarea băncii, a fost depusă la dosarul de credit doar o cerere de asigurare adresată G. România Asigurare Reasigurare SA, societate care urmare verificărilor efectuate comunică faptul că cererea nu a fost finalizată iar C.I. nu este asigurat la această companie.
M.C.I. a efectuat şi operaţiunile pe conturile societăţii, transferând din banii obţinuţi ca urmare a creditării, suma de 2.634.084,00 euro în contul firmei K.G.E. din Bulgaria, cu justificarea plată în avans a unor cantităţi de cereale şi restul în contul unor societăţi a căror activitate este controlată de membrii grupului infracţional şi care ulterior au ajuns în conturi de la Banca C. Sucursala V. pe care efectua retrageri S.A.
Transferurile sau făcut în baza unor facturi fictive în conturi aparţinând: SC T.T. SRL - 1.207.859,52 RON, SC E.X. SRL - 210.285 RON cu justificarea plată aferentă prestări servicii conform contract din 01 noiembrie 2009, în realitate reprezenta suma de bani ce urma să fie primită de către S.T., care deţinea această societate şi SC I. SRL - 89.975 RON.
Niciuna din societăţile comerciale în favoarea cărora au fost efectuate transferurile bancare nu a fost menţionată de membrii grupării în planul de afaceri ce a fost prezentat pentru a demonstra bonitatea societăţii şi care a fost întocmit de către R.E.L., asociat şi administrator la SC E.X. SRL, împreună cu S.T., important membru al grupului infracţional.
De altfel, contractele care au fost prezentate în respectivul plan de afaceri sunt nereale, parte dintre acestea fiind regăsite şi în documentele prezentate de către alte societăţi (ex: contractul din 09 iulie 2009 cu SC J.P.SNC apare şi în relaţie cu SC S.B. SRL, altă societate care aparţine grupului infracţional şi a fost beneficiara unei creditări ilegale).
Creditul acordat SC I.O.SRL este restant din 31 ianuarie 2011 suma datorată în prezent băncii fiind constituită din valoarea creditului şi alte restanţe.
III. De obţinerea unei creditări ilegale a mai beneficiat şi societatea comercială SC A.M.B. SRL, cu sediul social în Constanţa, judeţul Constanţa, având ca principal obiect de activitate comerţ cu ridicata al produselor alimentare, al băuturilor şi al tutunului şi ca asociaţi pe M.C.I. şi S.C.R. - administrator, persoane care au devenit asociaţi ca urmare a cesiunii părţilor sociale cu circa 2 luni de zile înainte de acordarea creditului, cesiunea realizându-se în luna Ianuarie 2011, aşa cum rezultă din menţiunile efectuate la O.R.M.C.
De menţionat este faptul că M.C.I., membru al grupării infracţionale a semnat la data de 18 decembrie 2009 contractul de credit, acordat de către Banca R.D. - Sucursala T., Grup D., în calitate de reprezentat al SC I.O.SRL, pentru suma de 3.000.000 de euro.
La data de 08 iulie 2010, SC A.M.B. SRL a beneficiat de o descoperire de cont, conform contractului de credit, în valoare de 1.000.000 de euro. Această descoperire de cont a fost garantată cu terenuri supraevaluate, a căror evaluare a fost făcută de către unul din membrii grupării ce face parte din cadrul SC SC T.S. SRL, rapoartele fiind întocmite în aceeaşi zi.
Pentru a se acoperi frauda bancară, membrii grupării infracţionale, hotărăsc mutarea sediului social al SC A.M.B. SRL din municipiul Constanţa în municipiul Bucureşti, sens în care la data de 07 februarie 2011 a fost radiată de la O.R.M.C. Constanţa şi inmatnculată la O.R.M.C. Bucureşti. Acoperirea fraudei bancare a constat tocmai în mutarea sediului social deoarece potrivit normelor interne de acordare a creditului, Banca R.D. - Sucursala D. ar fi trebuit să nu acorde credit deoarece se încălca competenţa teritorială a băncii.
După mutarea sediului social membrii grupării infracţionale, prin persoane interpuse, au solicitat şi obţinut, la data de 21 aprilie 2011, o majorare de 500.000 de euro şi totodată prelungirea duratei creditului, această majorare fusese prevăzută în analiza de credit efectuată la data de 17 martie 2010. Majorarea liniei de credit a fost garantată cu o scrisoare de garantare emisă de către F.N.G.C.I.M.M., la data de 14 aprilie 2011, la solicitarea Banca R.D. - Sucursala D., din 23 martie 2011. Sumele de bani, în cea mai mare parte, au fost transferate în contul SC C.C.I. SRL, al cărui asociat şi administrator este B.M., soţia unui alt membru al grupării infracţionale, B.D. Din verificările efectuate că SC A.M.B. SRL nu a avut relaţii comerciale cu SC C.C.I. SRL, iar transferul bancar s-a efectuat pe baza unor facturi întocmite fictiv de către membri grupării.
Procesul verbal din 18 martie 2011 pentru aprobarea majorării şi prelungirii liniei de credit a fost semnat de către liderul grupării M.A. alături de O.R.M. şi V.P.. Solicitarea de garantare, din 23 martie 2011, a fost semnată de către B.E., director comercial şi O.R.M., director comercial adjunct. După cum se poate observa din analiza actelor premergătoare, societatea la data de 30 martie 2011 figura cu incidenţe de plată fiind înregistrată în C.L.P. în perioada 08 septembrie-06 noiembrie 2009. De asemenea societatea figura ca fiind înfiinţată în anul 2008, iar contul bancar la Banca R.D. a fost deschis la data de 22 aprilie 2010. Societatea nu face parte dintr-un grup de firme, aşa cum rezultă din analiza de risc întocmită de către Ş.V., consilier clientelă, O.H., analist credite şi B.E.
Din evidenţele I.T.M. a rezultat că societatea a avut doi salariaţi, cărora la data de 01 aprilie 2010 le-a fost încetat contractul de muncă, unul dintre cei doi salariaţi fiind primul asociat al firmei.
Ca şi la celelalte societăţi comerciale care au beneficiat de credite în mod nelegal, au fost trecute, ca şi clienţi, societăţile comerciale în numele cărora membrii grupării infracţionale îşi desfăşurau activitatea.
În prezent SC A.M.B. SRL are sediul social expirat din 26 ianuarie 2012, dată la care a expirat contractul de asistenţă juridică din 27 ianuarie 2011, în baza căruia se stabilea sediul social din Bucureşti.
Creditul în valoare totală de 1.500.000 de euro nu a fost plătit şi a fost trecut de către bancă la categoria creditelor neperformante.
Examinând cauza, Curtea a constatat că propunerea de arestare preventivă este întemeiată.
1) Cu privire la legalitatea soluţionării propunerii de arestare în lipsă, din oficiu, examinând cauza cu privire la inculpatul M.C.I., instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de soluţionare a propunerii de arestare în lipsă, având în vedere demersurile efectuate de organul de urmărire penală în sensul citării inculpatului şi, ulterior, emiterii citaţiei şi a mandatului de aducere şi de către instanţă, rezultând că acesta nu poate fi găsit.
Despre inculpatul M.C.I. s-au obţinut informaţii de la soţia acestuia, M.A. şi soacra sa B.V., care au declarat că inculpatul ar fi plecat din ţară, fără indicarea niciunui element concret, nedovedindu-se, la adăpost de orice îndoială, că ar fi părăsit România.
Ceea ce s-a dovedit, la adăpost de orice îndoială, este că acesta nu a fost găsit la domiciliu şi nu s-au putut oferi informaţii solide cu privire la locul şi motivul pentru care a plecat.
Indiferent însă de situaţie, respectiv dacă se consideră că inculpatul este dispărut sau este plecat în străinătate, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 150 alin. (1) cu referire la art. 1491 alin. (1) C. proc. pen. privind soluţionarea propunerii de arestare în lipsa inculpaţilor şi fără audierea acestora.
2) Referitor la excepţia privind lipsa de motivare a referatului
Instanţa de fond a apreciat excepţia ca nefondată, deoarece referatul a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 1491 alin. (1) C. proc. pen. şi prin raportare la condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, în cuprinsul acestuia expunându-se istoricul cauzei, fiind descrisă situaţia de fapt cu referire la fiecare dintre inculpaţi, fiind indicată încadrarea juridică, mijloacele de probă şi redându-se integral sau în parte conţinutul acestora, fiind invocate şi argumente în susţinerea temeiurilor de arestare prev. de art. 143 raportat la art. 148 lit. a) şi f) C. proc. pen.
3) Cu privire la fondul propunerii de arestare preventivă
În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., instanţa de fond le-a apreciat ca fiind îndeplinite, deoarece amplul material probator administrat a conturat presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis faptele de natură penală pentru care sunt cercetaţi.
S-a constatat că inculpatul M.C.I. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că în perioada ianuarie 2008-decembrie 2011, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat ai cărui lideri erau: N.A. - director comercial al Banca R.D. Grup D. şi C.V., prin intermediul lui R.M.C., fiind racolat în scopul de a induce şi menţine în eroare Banca R.D. - Grup D., în vederea obţinerii unor importante sume de bani în mod ilicit, ca urmare a semnării în calitate de garant ipotecar, mandatar şi proprietar al garanţiilor aduse la SC I.O.SRL.
Inculpatul M.C.I. a semnat contracte de creditare, în calitate de administrator/ mandatar al garanţilor la SC A.M.B. SRL şi în calitate de mandatar/ mandatar al garanţilor ipotecari la SC I.O.SRL. A întocmit în fals facturile ce aveau să justifice retragerile din numerar din liniile de credit şi a dispus transferarea sumelor de bani din linia de credit în conturile unor societăţi comerciale, care nu au avut niciodată relaţii comerciale cu societatea la care era împuternicit şi despre care ştia că nu desfăşoară activitate. A dispus transferul unor sume de bani în conturile unor societăţi comerciale din Bulgaria, în scopul de a-i ajuta pe membrii grupării infracţionale, de a-i retrage şi reintroduce în circuitul legal. Prejudiciul cauzat Banca R.D.- Grup D. şi U. este estimat la suma de 4.500.000 euro.
Faptele sunt descrise pe larg în ordonanţa procurorului, aşa cum s-a arătat anterior.
Indiciile temeinice privind comiterea de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat rezultă din declaraţiile martorilor V.D. şi M.D., coroborate cu documentele bancare, actele notariale şi verificarea situaţiei societăţilor comerciale în numele cărora inculpatul a acţionat.
S-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 148 lit. a) C. proc. pen., potrivit cărora arestarea preventivă se poate dispune dacă inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă, în orice mod, de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. îndeplinirea condiţiei de soluţionare în lipsă a propunerii de arestare preventivă a inculpatului nu echivalează cu dovedirea cazului de arestare mai susmenţionat, având în vedere diferenţele ce există între situaţiile prevăzute de art. 150 C. proc. pen. (inculpatul este dispărut, se află în străinătate, se sustrage de la urmărire sau de la judecată, sau nu poate fi adus în faţa judecătorului din cauza sănătăţii, în stare de forţă majoră sau în stare de necesitate) şi cele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., mai sus citat.
S-a observat că respectivul caz de arestare coincide numai cu una din situaţiile de judecare în lipsă a propunerii, respectiv sustragerea de la urmărire sau de la judecată.
Pentru inculpatul M.C.I. nu s-a putut reţine sustragerea de la urmărire, în condiţiile în care, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, acesta nu a fost audiat şi nu i s-a adus la cunoştinţă învinuirea.
Analizând condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a reţinut că în ce priveşte infracţiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, nu este îndeplinită condiţia referitoare la sancţiune, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mică de 4 ani, aşa încât aceste infracţiuni nu pot face obiectul propunerii de arestare preventivă.
Potrivit art. 136 alin. (8) C. proc. pen., la alegerea măsurii trebuie avută în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social al infracţiunii, iar pe de altă parte, starea de sănătate, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.
Drept urmare, instanţa de fond a avut în vedere pentru fiecare inculpat, întinderea activităţii infracţionale şi contribuţia la producerea prejudiciilor, reacţia opiniei publice faţă de comiterea unor fapte de o asemenea gravitate, riscul de a continua activitatea infracţională, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului din perspectiva vârstei şi a antecedentelor penale.
În ce priveşte durata de timp ce a trecut de la data comiterii faptelor, s-a apreciat că nu are o valoare de diminuare a pericolului pentru ordinea publică, având în vedere că ancheta a demarat ca urmare a denunţurilor formulate de către numiţii N.V. şi inculpatul S.N. în anul 2011, respectiv 2012, iar B.R.D. a formulat plângere penală la care a ataşat raportul de audit în anul 2012.
Ţinând cont de gravitatea deosebită a faptei, de caracterul organizat al activităţii infracţionale, de implicarea unor funcţionari bancari, evaluatori imobiliari şi notari şi de prejudiciul impresionant cauzat uneia dintre băncile cele mai importante din România, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar pune sub semnul îndoielii capacitatea instituţiilor statului de a avea o reacţie promptă şi adecvată faţă de fapte penale de acest gen.
Faţă de cele reţinute, gravitatea faptei, amploarea activităţii infracţionale şi întinderea prejudiciului au pus în evidenţă periculozitatea inculpatului M.C.I.
În plus, despre acesta nu existau date cu privire la locul unde se află, aşa încât privarea de libertate a fost considerată necesară pentru găsirea şi audierea sa, pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Drept urmare, în temeiul art. 1491 C. proc. pen., Curtea a admis propunerea şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, la 15 mai 2013 a declarat recurs inculpatul M.C.I..
În notele scrise privind recursul declarat, depuse la dosar în şedinţă publică, inculpatul a arătat că, în prezent, nu există temeiuri care să justifice privarea sa de libertate, deoarece scopul pedepsei poate fi atins şi fără luarea acestei măsuri.
A precizat că din textul art. 136 C. proc. pen. reiese, în primul rând, că finalitatea pentru care se iau şi se menţin măsurile preventive este aceea de a "asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea (...) de la judecată".
Or, din datele şi împrejurările cauzei nu rezultă de ce derularea procesului penal nu este posibilă fără privarea de libertate.
Inculpatul a mai susţinut că scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin alte măsuri preventive, cum ar fi obligarea de a nu părăsi ţara sau obligarea de a nu părăsi localitatea, luarea celei mai severe dintre ele (arestarea preventivă) nefiind obligatorie, ci facultativă pentru judecător, întrucât arestarea preventivă este o măsură de excepţie, ce trebuie dispusă numai dacă alte măsuri alternative nu sunt suficiente.
A apreciat că în cauză nu există probe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de lăsarea sa în libertate, deoarece, pe de o parte, urmărirea penală este finalizată, în cauză efectuându-se deja prezentarea materialului de urmărire penală, iar pe de altă parte inculpatul s-a prezentat de bunăvoie în faţa autorităţilor judiciare la aflarea veştii că este urmărit penal şi, în final, a arătat că ceilalţi inculpaţi se află în situaţii similare sau chiar mai grele decât situaţia sa şi sunt în prezent în stare de libertate.
A precizat că în opinia sa, pericolul concret pentru ordinea publică constă în existenţa unor date sau împrejurări exterioare faptelor imputate şi nu poate fi dedus din elementele constitutive ale acestora (obiect, subiecţi, element material sau urmare imediată), deoarece pericolul social al acestora este exprimat în limitele de pedeapsă şi este valorificat prin intermediul condiţiei ca pedeapsa prevăzută de lege să fie mai mare de 4 ani.
Recurentul a învederat în notele scrise că potrivit art. 5 pct. 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia cazului în care a fost arestat când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia, iar pe de altă parte, a arătat că CEDO a statuat în art. 5 pct. 3 că autorităţile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanţii în ceea ce priveşte prezentarea sa la proces (cauzele Mc Kay vs Regatul Unit, Calmanovici vs România).
În ceea ce priveşte gravitatea faptelor reţinute în sarcina sa, a precizat că noul C. pen. prevede pedeapsa închisorii de maximum 5 ani pentru infracţiunea de grup infracţional organizat şi înşelăciune.
În concluzie, a considerat că în persoana sa nu sunt îndeplinite condiţiile pentru luarea măsurii arestării preventive, doar gravitatea infracţiunii nefiind suficientă pentru a justifica detenţia provizorie, ci aceasta trebuind să se bazeze pe fapte de natură să demonstreze tulburarea reală a ordinii publice. (Cauza Lettelier c Franţei, parag. (51)).
Or, în cazul recurentului inculpat nu există elemente factuale din care să rezulte o tulburare în concret a ordinii publice, nu există niciun astfel de risc în viitor, sentimentul de îngrijorare al publicului nu există datorită promptei reacţii a autorităţilor, nu există nici pericolul de fugă, în concret, şi nici riscul ca, odată pus în libertate, inculpatul să împiedice buna administrare a justiţiei sau să comită infracţiuni, neavând antecedente penale şi fiind cunoscut ca o persoană serioasă şi implicată.
În concluzie, recurentul inculpat M.C.I. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând încheierea atacată în raport cu cHticile formulate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că aceasta este temeinică şi legală.
Potrivit art. 1491 C. proc. pen., dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri, prin corelare cu dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.
în speţă, se apreciază că în mod corect a constatat prima instanţă ca fiind întrunite cerinţele art. 143 C. proc. pen., raportat la existenţa probelor sau indiciilor temeinice că s-au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, rezultate din analiza ansamblului probator existent la dosarul cauzei, respectiv, declaraţiile martorilor V.D. şi M.D., coroborate cu documentele bancare, înscrisurile sub semnătură privată, actele notariale, verificarea situaţiei societăţilor comerciale în numele cărora inculpatul a acţionat şi alte mijloace materiale de probă.
Instanţa de fond a considerat în mod judicios că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În acord cu instanţa de fond, analizând condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că în ce priveşte infracţiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals nu este îndeplinită condiţia referitoare la sancţiune, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mică de 4 ani, aşa încât aceste infracţiuni nu pot face obiectul propunerii de arestare preventivă.
Această primă condiţie este îndeplinită însă, în ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută şi pedepsită de art. 2 parag. b pct. 5 şi art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, prin raportare la infracţiunea de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.
În continuare, cu privire la analiza îndeplinirii celei de a doua condiţii prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte constată că faţă de starea de fapt prezentată, în mod corect a apreciat prima instanţă că în cauza dedusă judecăţii există probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Aşa cum se arată şi de către recurent, prin prisma dispoziţiilor art. 5 din Convenţia Europeană privind Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, dreptul la libertate este un drept inalienabil, la care nu se poate renunţa, iar garanţiile ce îl însoţesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul primordial al acestui drept într-o societate democratică. Înalta Curte subliniază că normele legale ce prevăd cazurile în care se poate deroga de la principiul că nici o persoană nu poate fi privată de libertatea sa au caracter derogatoriu, iar cazurile pe care le reglementează nu pot fi interpretate decât restrictiv.
În raport de dispoziţiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte constată că la alegerea măsurii trebuie avută în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social al infracţiunii, iar pe de altă parte, starea de sănătate, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.
Prin raportare la întinderea activităţii infracţionale a inculpatului, la valoarea foarte mare a prejudiciului produs, la contribuţia acestuia la producerea prejudiciilor, reacţia opiniei publice faţă de comiterea unor fapte de o asemenea gravitate şi nu în ultimul rând, la riscul ca inculpatul să continue activitatea infracţională, contrar susţinerilor recurentului instanţa de recurs apreciază că durata de timp ce a trecut de la data comiterii faptelor nu are o valoare de diminuare a pericolului concret pentru ordinea publică, ţinând cont de gravitatea deosebită a faptei, de caracterul organizat al activităţii infracţionale, de implicarea unor funcţionari bancari, evaluatori imobiliari şi notari şi de prejudiciul impresionant cauzat uneia dintre băncile cele mai importante din România.
În acest moment procesual se apreciază ca fiind corect raţionamentul instanţei de fond în sensul că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar pune sub semnul îndoielii capacitatea instituţiilor statului de a avea o reacţie promptă şi adecvată faţă de fapte penale de acest gen.
Faţă de cele reţinute, rezultă cu evidenţă pericolul social concret prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului M.C.I.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva încheierii din camera de consiliu din 17 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 9387/2/2012 (3804/2012).
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva încheierii din camera de consiliu din 17 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 9387/2/2012 (3804/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1694/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1847/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
