ICCJ. Decizia nr. 1752/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1752/2013
Dosar nr. 682/46/2010*
Şedinţa nepublică din 23 mai 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 206/F din 28 decembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a fost respinsă, ca nefondată, excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimaţii F.I., M.M. şi C.N., iar în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată de petiţionara D. Constanţa şi s-a dispus lămurirea conţinutului Sentinţei penale nr. 51/F din 20 mai 2008, pronunţată de aceeaşi curte, în Dosarul penal nr. 4444/46/2005, în sensul că actele false a căror anulare s-a dispus sunt: Decizia nr. 209 din 4 iunie 1973, emisă de Comitetul Executiv al fostului Consiliu Popular al Judeţului Constanţa, autorizaţia pentru executarea de lucrări nr. 32.520/1974, emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Constanţa, contractul de vânzare-cumpărare din 20 iunie 2003 de către notarul public G.D.
Totodată, s-a constatat repunerea părţii civile D. Constanţa în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunilor, să se facă prin evacuarea din Complexul "H.A.", situat în Constanţa, str. A., a inculpaţilor M.M. şi F.I., cu obligarea acestora de a lăsa în deplină proprietate şi posesie imobilul menţionat, părţii civile.
Prin Decizia nr. 2013, pronunţată la 11 iunie 2012, în Dosarul penal nr. 682/46/2010 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au admis recursurile declarate de intimaţii C.N., B.M., F.I. şi M.M. şi de petiţionara D. Constanţa, s-a casat încheierea mai sus arătată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că instanţa de fond nu i-a dat cuvântul procurorului, deşi acesta era prezent în instanţă "situaţie în care nu a pus concluzii asupra cauzei dedusă judecăţii, ceea ce echivalează cu neparticiparea sa la proces".
În raport de această situaţie, "Înalta Curte a constatat că prima instanţă a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate absolută, impunându-se casarea acesteia şi rejudecarea cauzei".
Prin Sentinţa penală nr. 142/F din 13 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului Sentinţei penale nr. 51/F din 20 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 4444/46/2005, în sensul că au fost anulate următoarele acte false:
- decizia nr. 209 din 4 iunie 1973, emisă de Comitetul Executiv a Consiliului Popular al Judeţului Constanţa (fost);
- autorizaţia pentru executare de lucrări nr. 32520/1974 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Constanţa;
- contractul de vânzare-cumpărare din 20 iunie 2003 de notarul public G.D.
S-a dispus repunerea părţii civile D. Constanţa în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunilor în baza cărora au fost condamnaţi inculpaţii B.M., F.I., M.M. şi G.D.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de D. Constanţa cu privire la acordarea daunelor determinate de lipsa de folosinţă.
S-a respins ca nefondată excepţia de autoritate de lucru judecat formulată de intimaţii condamnaţi F.I., M.M. şi C.N.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Petiţionara D. Constanţa a formulat cerere, prin care a solicitat, în temeiul art. 461 lit. c) C. proc. pen., lămurirea înţelesului întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei penale nr. 51/F din 20 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
În motivarea cererii, petiţionara a susţinut că a pus în executare hotărârea rămasă definitivă "iar executorul judecătoresc nu a putut aplica hotărârea".
Din actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 51/F din 20 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, au fost condamnaţi inculpaţii C.N., B.M., F.I. şi M.M. la câte o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, iar inculpata G.D. - notar, a fost achitată potrivit art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Totodată, s-a dispus anularea actelor false şi repunerea părţii civile D. Constanţa în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunilor. Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către partea civilă D. Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că inculpaţii C.N., în calitate de preşedinte, şi B.M., în calitate de contabil şef la C. Constanţa, deşi ştiau că nu au acte de proprietate pentru H.A., au emis la data de 20 iunie 2003, factura fiscală nr. aaa, prin care înstrăinau hanul inculpaţilor F.I. şi M.M., asociaţi ai SC "M.J." SRL Constanţa, pentru suma de 150.000 RON - modică în raport de valoarea imobilului.
S-a mai reţinut, că tot la 20 iunie 2003, inculpaţii C.N., B.M., F.I. şi M.M., primii doi în calitate de vânzători, iar ceilalţi în calitate de cumpărători au încheiat un alt act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, având ca obiect tot H.A., inclusiv anexele gospodăreşti, grupul sanitar, magazie, precum şi suprafaţa de 970,09 mp teren care nu se afla în proprietatea lor ci în proprietatea municipiului Constanţa. În act s-a specificat că preţul vânzării rămâne suma de 150.000.000 lei Rol şi că plata se va efectua în rate cu posibilitatea prelungirii termenului peste data de 31 decembrie 2003.
Pentru autentificarea actului mai sus arătat, inculpaţii au recurs la serviciile notarului public G.D., sens în care C.N. şi B.M. s-au hotărât să falsifice documentele privind proprietatea asupra hanului, folosindu-se de documentele imobilului din P.M., respectiv să menţioneze în loc de complexul comercial P.M., H.A.
Ca urmare a situaţiei de fapt reţinută de Curtea de Apel Piteşti, în urma probelor administrate, s-a concluzionat că, C. Constanţa nu era proprietara imobilului înstrăinat, respectiv al H.A.
Cu alte cuvinte, Curtea a reţinut că inculpaţii C.N. şi B.M. au vândut un bun care nu aparţinea în proprietatea C. Constanţa, în înţelegere frauduloasă cu inculpaţii F.I. şi M.M., care aveau interese în dobândirea acestui bun.
Prin înţelegerea frauduloasă a celor 4 inculpaţi, a reţinut Curtea, partea civilă D. Constanţa a fost prejudiciată cu imobilul ce a făcut obiectul vânzării frauduloase.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Piteşti, prin sentinţa al cărui dispozitiv se cere a fi lămurit, în temeiul dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., a dispus: "Restabilirea situaţiei anterioare prin repunerea părţii civile D. Constanţa în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunilor, respectiv în cea de proprietară a Complexului "H.A." Constanţa şi anularea actelor falsificate".
În raport de cele ce preced, Curtea, în cazul de faţă, a constatat că dispozitivul sentinţei a cărei lămurire se cere este în deplină concordanţă cu considerentele reţinute în motivarea sentinţei, care nu lasă loc de interpretare, sunt clare şi categorice şi în deplin acord atât cu principiile unui proces echitabil, cât şi cu o corectă punere în aplicare a executării celor dispuse.
Faptul că de la rămânerea definitivă a sentinţei în discuţie şi până în prezent aceasta nu a fost pusă în executare, dovedeşte reaua-credinţă şi tergiversarea voită, prin folosirea unor motive neîntemeiate de către debitorii obligaţiei, dar şi nerespectării dispoziţiilor în materie de către cei chemaţi să ducă la îndeplinire finalitatea dispusă de justiţie, printr-o hotărâre executorie.
Faptul că s-a încercat tergiversarea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti definitive, rezultă din opoziţia "formulată de debitorii obligaţiei" prin ridicarea excepţiei autorităţii de lucru judecat legat de faptul că anterior, prin Sentinţa penală nr. 100/F din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, s-a respins contestaţia la executare formulată de D.
În concepţia şi interpretarea Codului de procedură penală, autoritatea de lucru judecat vizează, în mod tradiţional, hotărârile judecătoreşti definitive, pronunţate în cauze în care sesizarea instanţei se face prin rechizitoriu, conform art. 262 alin. (1) lit. a), b) şi art. 264 C. proc. pen., ori prin plângerea persoanei interesate.
Pe de altă parte, există anumite categorii de hotărârii judecătoreşti în care putem discuta doar de o autoritate de lucru judecat limitată în timp, de exemplu, în hotărârile date în ceea ce priveşte amânarea ori întreruperea executării pedepsei, ori hotărârile pronunţate în materia măsurilor preventive.
În opinia Curţii, în speţă, nu există putere de lucru judecat deplină, întrucât cererea formulată nu se circumscrie unei judecăţi de fond, chiar dacă hotărârea este pronunţată de o instanţă de judecată, dar tot privind o lămurire.
Efectele puterii de lucru judecat prezintă un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că nu mai poate repune în discuţie dreptul său într-un alt litigiu.
Cu alte cuvinte, lucrul judecat are mai multe efecte, între care exclusivitate, care face să nu fie posibil un nou litigiu dacă există identitate de părţi, obiect şi cauză, dar, şi obligativitatea care face ca părţile să se supună hotărârii judecătoreşti.
Existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui proces cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, ceea ce nu este valabil în speţă, sau cu putere de lucru judecat, când se evocă obligativitatea sa fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleaşi părţi, să se discute acelaşi obiect şi aceeaşi cauză - ipoteză invocată în speţă.
Dacă s-ar accepta susţinerea intimaţilor, în sensul constatării existenţei autorităţii de lucru judecat, ar echivala cu lipsirea de efectele lucrului judecat a hotărârii nr. 51/F din 20 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a statuat asupra fondului cauzei, în sensul că, printre altele, se anulează actele false şi se repune partea civilă D. în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunilor.
Pe de altă parte, s-a arătat că nu este întemeiată nici cererea formulată de D. Constanţa cu privire la acordarea daunelor determinate de lipsa de folosinţă a bunului imobil, respectiv a H.A., câtă vreme a fost formulată în acest cadru procesual, ea putând fi valorificată, eventual, pe calea unei acţiuni separate în justiţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea D. Constanţa, fără să indice motivele de casare.
Astăzi în şedinţă publică, contestatoarea D. Constanţa prin consilier juridic Ş.l. a declarat că îşi retrage recursul formulat în cauza de faţă, depunând în acest sens la dosar o cerere de retragere a recursului, semnată de A.F. - Preşedinte, I.N. - Director executiv şi I.Ş. - Consilier juridic.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 C. proc. pen., recursul poate fi retras în condiţiile art. 369 din acelaşi cod, din care rezultă că până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul, personal sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de arest, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere. Totodată, reprezentanţii legali pot retrage recursul în ceea ce priveşte latura civilă, în condiţiile prevăzute de legea civilă.
Prin urmare, faţă de declaraţia făcută de reprezentantul recurentei contestatoare că îşi retrage recursul, Înalta Curte urmează a constata că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind retragerea recursului şi a lua act de manifestarea de voinţă a acesteia.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta contestatoare va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de contestatoarea D. Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 142/F din 13 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23 mai 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 1748/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1756/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
---|