ICCJ. Decizia nr. 1761/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1761/2013
Dosar nr. 39242/3/2012
Şedinţa publică din 23 mai 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 931 din 25 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta N.M.
A fost obligată revizuenta la 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că cererea înregistrată sub nr. 1510/III-6/2011 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi sub nr. 39242/3/2011 la această instanţă, revizuenta N.M. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 721 din 19 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul penal nr. 28782/3/2010, prin care a fost condamnată la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 - 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen.
În motivarea cererii, condamnata a solicitat revizuirea sentinţei penale menţionate în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât ulterior pronunţării hotărârii, au apărut fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanţă şi care dacă ar fi fost cunoscute, ar fi dus la pronunţarea soluţiei de achitare în ceea ce o priveşte în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Revizuenta a solicitat audierea numitului N.R.A. pentru a demonstra lipsa implicării sale în săvârşirea infracţiunii şi pentru a se stabili circumstanţele reale ale cauzei, forma de participaţie penală a fiecăruia dintre inculpaţi şi în cele din urmă, pentru a se da o soluţionare temeinică respectivei cauze.
A solicitat ca în temeiul art. 404 alin. (1) C. proc. pen., odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire, să se dispună şi suspendarea executării pedepsei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 399 C. proc. pen., au fost efectuate actele de cercetare corespunzătoare, procurorul întocmind referatul nr. 1510/111-6/2012 din 05 octombrie 2012, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
A susţinut că din cercetările efectuate, a rezultat că petenta N.M. se află în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza Deciziei penale nr. 116 din 14 aprilie 2011 în Dosarul nr. 28782/3/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 3769 din 25 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În fapt, s-a reţinut că în noaptea de 14/15 ianuarie 2009, condamnata N.M. împreună cu inculpatul N.R.A. acţionând cu premeditare, i-au aplicat lovituri victimei F.G., cauzându-i leziuni traumatice ce au dus la decesul acesteia, şi i-au sustras sume de bani şi bunuri.
Prin cererea de revizuire, petenta a solicitat reaudierea coinculpatului N.R.A. pentru a demonstra aspecte colaterale fondului, de asemenea a criticat probele acuzării, arătând în fond că nu au participat la lovirea victimei.
Raportat la hotărârile pronunţate şi la motivele expuse în cererea de revizuire, procurorul a constatat că în cauză au fost administrate probatorii care au creat convingerea instanţei în ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor, iar cu privire la motivul de revizuire care vizează administrarea unor probe noi, a apreciat că acesta este inadmisibil, deoarece potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. revizuirea poate fi făcută numai când s-au descoperit fapte noi sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar conform art. 394 alin. (2) C. proc. pen. cazul prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. constituie caz de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală, Decizia nr. 3055 din 12 mai 2006).
În ceea ce priveşte nemulţumirea revizuentei cu privire la probele acuzării, aceasta nu poate fi reţinută întrucât este atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti de a administra toate probele pe care le încuviinţează atât în susţinerea apărării cât şi a acuzării, dacă acestea sunt pertinente, concludente şi utile soluţionării fondului cauzei (art. 63 alin. (2), art. 65 alin. (1), art. 67 C. proc. pen.).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 721 din 19 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul penal nr. 28782/3/2010, inculpata N.M. a fost condamnată în baza art. 174 - 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen., la o pedeapsă de 20 ani închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpata N.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia inculpatei N.M. de la 06 februarie 2009 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a acesteia.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., a fost obligată inculpata N.M., la plata daunelor morale către părţile civile F.G., F.A., F.S., F.L., F.L., F.M., F.S. şi F.M. în cuantum de câte 10.000 euro, pentru fiecare parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la 10.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 116 din 14 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor şi s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de omor deosebit de grav la 18 ani închisoare, această soluţie rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 3769 din 25 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşa cum a arătat procurorul în cuprinsul referatului, hotărârea de condamnare a fost dată după administrarea completă a probatoriului care a apărut ca necesar, util, pertinent şi concludent soluţionării cauzei, avându-se în vedere atât probele solicitate de către acuzare, cât şi probele propuse în apărare de către inculpaţi.
Revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar pe baza acestor fapte sau împrejurări noi, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. Cunoaşterea faptului pretins nou trebuie să aibă loc pentru prima dată în procedura revizuirii, neputând constitui temei de revizuire o împrejurare care a format obiectul apărării produse în faţa instanţei de fond fie de către inculpatul care are calitatea de revizuent, fie de către ceilalţi inculpaţi.
În calea de atac de faţă, s-a reţinut că "proba nouă" invocată este declaraţia coinculpatului N.R.A., care a fost audiat şi care nu a recunoscut săvârşirea faptelor.
Fireşte că soluţia de condamnare s-a bazat pe un probatoriu amplu care a înlăturat orice dubiu privind starea de fapt şi vinovăţia fiecăruia dintre inculpaţi, astfel că o nouă declaraţie a inculpatului condamnat alături de revizuentă nu ar avea eficienţă probatorie în sensul cerut de art. 394 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, constatându-se că în cauză nu sunt date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus respingerea cererii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuenta N.M. care, susţinând că nu se face vinovată de infracţiunea pentru care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, se impune admiterea cererii de revizuire pe care a formulat-o şi audierea martorului N.R.A.
Prin Decizia penală nr. 7/A din 11 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuenta N.M. împotriva Sentinţei penale nr. 931 din 29 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A fost obligată revizuenta la 200 RON cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu 100 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de apel, examinând hotărârea atacată pe baza materialului probator din dosarul cauzei, în raport de critica formulată dar şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat nefondat apelul.
S-a arătat că în susţinerea cererii de revizuire, revizuenta a solicitat doar audierea ca martor a numitului N.R.A., persoană care a avut calitatea de inculpat şi condamnat definitiv în acelaşi dosar cu revizuenta.
În raport de aceste date, în mod legal, instanţa de fond examinând admisibilitatea în principiu a cererii revizuentei, conform dispoziţiilor art. 403 C. proc. pen., a dispus respingerea acesteia, în speţă nu rezultă date care să justifice admiterea în principiu a cererii de faţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta, solicitând admiterea cererii de revizuire şi audierea inculpatului N.R.A. pentru a face dovada nevinovăţiei sale.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că revizuenta N.M. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 721 din 19 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul penal nr. 28782/3/2010, prin care a fost condamnată la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 - 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen.
În motivarea cererii, condamnata a solicitat revizuirea sentinţei penale menţionate în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât ulterior pronunţării hotărârii, au apărut fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanţă şi care dacă ar fi fost cunoscute, ar fi dus la pronunţarea soluţiei de achitare în ceea ce o priveşte în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Revizuenta a solicitat audierea numitului N.R.A. pentru a demonstra lipsa implicării sale în săvârşirea infracţiunii şi pentru a se stabili circumstanţele reale ale cauzei, forma de participaţie penală a fiecăruia dintre inculpaţi şi în cele din urmă, pentru a se da o soluţionare temeinică respectivei cauze.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Motivul constituie cauză de revizuire, dacă, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de condamnare ori de încetare a procesului penal.
Noi trebuie să fie probele, în accepţiunea dată de art. 63 C. proc. pen., fiind inadmisibil ca, pe calea extraordinară a revizuirii, să se obţină o prelungire a probatoriului, pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Prin folosirea căii extraordinare de atac al revizuirii, se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
În cauza de faţă, revizuenta nu a indicat fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, ci a solicitat reaudierea coinculpatului N.R.A., care a fost audiat şi nu a recunoscut săvârşirea faptelor, tinzându-se astfel la o prelungire a probaţiunii administrate în cauză.
Or, existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatului a fost constatată de către instanţele care au judecat fondul cauzei iar condamnarea revizuentei s-a dispus coroborându-se întregul material probator administrat în cauză.
Se constată deci, că în speţă, nu este incident acest caz de revizuire, deoarece nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la pronunţarea hotărârii de condamnare.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică, iar recursul declarat de revizuentă este nefondat, urmând as fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta revizuentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentă N.M. împotriva Deciziei penale nr. 7/A din 11 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1760/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1763/2013. Penal → |
|---|
