ICCJ. Decizia nr. 1747/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1747/2013

Dosar nr. 12269/86/2012

Şedinţa publică din 23 mai 2013

Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 200 din 27 noiembrie 2012 Tribunalul Suceava a condamnat-o pe inculpata M.M., pentru săvârşirea infracţiunii de "omor calificat", prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani de zile, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art. 71 alin. (1) C. pen., privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. proc. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 7 ani prev. de art. 86² alin. (1) C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prev. de art. 86 C. pen.: a), să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Suceava, desemnat cu supravegherea sa; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

I s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor prevăzute de:

- art. 83 C. pen. rap. la art. 86 alin. (1) C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni;

- art. 86 alin. (2) C. pen., în sensul că, dacă nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere stabilite, prevăzute de lege, se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunându-se executarea în întregime a acesteia.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

S-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12 septembrie 2012 la 17 septembrie 2012 inclusiv, când a fost pusă în libertate prin încheierea nr. 102 din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava şi s-a luat faţă de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 C. proc. pen.

S-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 C. proc. pen., dispusă prin sus-menţionata încheiere penală a Curţii de Apel Suceava, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

S-a luat faţă de inculpată măsura de siguranţă a confiscării speciale a cuţitului, cu mâner din lemn, cu un singur tăiş, în lungime totală de 24 cm, lungimea lamei de 12 cm şi lăţime la bază de 2,5 cm, cu vârf ascuţit, ce a fost folosit la săvârşirea infracţiunii şi care se află la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Suceava (colet nr. 1, înaintat odată cu Rechizitoriul nr. 417/P/2012 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava).

S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.

A fost obligată inculpata să plătească statului suma de 3.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare, care include şi 25% onorariul parţial avocat desemnat din oficiu, pentru care s-a dispus plata din fondurile M.J.L.C. către Baroul Suceava, prin încheierea din 21 noiembrie 2012.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 417/P/2012 din data de 18 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei M.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare a instanţei s-a arătat că, inculpata M.M. s-a căsătorit cu victima M.I. în cursul anului 1986, reţinându-se că între ei este o diferenţă de vârstă de 15 ani, din relaţia acestora rezultând doi copii.

De foarte mulţi ani victima, pe fondul consumului de băuturi alcoolice dar şi a unor excese de gelozie, a adoptat un comportament violent faţă de soţia sa. Deşi a fost de nenumărate ori lovită, inculpata nu s-a adresat cu vreo plângere penală lucrătorilor de poliţie, preferând să-şi continue viaţa în acelaşi mod.

În luna ianuarie 2012, inculpata a fost internată la Spitalul clinic municipal Cluj-Napoca, secţia ginecologie, unitate unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale pentru evacuarea unui chist intra-abdominal. După această intervenţie chirurgicală, revenind la domiciliul din comuna Moldova Suliţa, inculpata l-a informat pe soţul său că doctorii i-au interzis pentru o perioadă mai lungă de timp să întreţină relaţii intime. Din depoziţia martorei R.M. s-a desprins faptul că victima nu a înţeles care sunt problemele medicale ale soţiei sale, insistând tot mai tare să întreţină cu aceasta relaţii intime şi în plus "îi socotea zilele care au trecut de la operaţie" (în condiţiile în care inculpata îi comunicase la un moment dat că i s-a recomandat o perioadă de abstinenţă de 6 luni).

Din depoziţiile inculpatei s-a reţinut şi faptul că anterior lunii septembrie 2012, de nenumărate ori, M.I. a trezit-o noaptea, solicitându-i să întreţină relaţii intime, uneori a şi agresat-o, inculpata reuşind însă să-l îndepărteze pe acesta din camera unde dormea.

La data de 11 septembrie 2012, soţii M. au muncit pe întreg parcursul zilei iar seara, în jurul orelor 21:00, s-au deplasat împreună la locuinţa soţilor R. (situată la mică distanţă de casa lor), consumând împreună cu aceştia bere. Ulterior, soţii M. s-au deplasat spre domiciliul lor, fără a exista între aceştia vreo stare de tensiune sau animozitate.

La locuinţa comună, victima s-a culcat în bucătăria de vară (construcţie anexă lipită de casa de locuit ), iar inculpata, într-o încăpere a casei de locuit, încuind uşa cu cheia.

În jurul orelor 01:00, cu aproximaţie (dimineaţa zilei de 12 septembrie 2012), victima s-a deplasat spre camera unde dormea soţia sa, a început să bată cu putere în uşă, solicitând soţiei sale pe un ton imperios să-i deschidă uşa. Inculpata s-a trezit din somn şi a descuiat uşa, motivând că a făcut acest lucru, întrucât soţul său a ameninţat-o că o va sparge. Ca şi în alte situaţii de aceeaşi natură, victima i-a solicitat din nou, pe un ton imperios, să accepte să întreţină cu el relaţii intime.

Inculpata i-a comunicat din nou soţului său că nu poate să facă acest lucru, întrucât are dureri mari de la operaţia la care a fost supusă anterior.

Probabil deranjat de refuzul soţiei sale, victima a încercat să o determine prin violenţă pe inculpată să accepte acest lucru, lovind-o cu pumnii în zona spatelui - din declaraţiile inculpatei reţinându-se că, şi în alte ocazii s-a comportat la fel.

Dacă în cazurile anterioare inculpata a reuşit să scape de insistenţele soţului său părăsind încăperea în care se afla, de această dată a recurs la o modalitate extremă de a-l împiedica: dintr-un sertar al dulapului aflat în dreptul uşii, a scos un cuţit de bucătărie, aplicând soţului său o lovitură cu acest instrument vulnerant în partea laterală stânga a gâtului. Această lovitură i-a fost fatală victimei, aceasta încetând din viaţă la scurt timp.

Inculpata a încercat să resusciteze victima, manevrele neavând şansă de reuşită, după care s-a hotărât să solicite sprijin vecinilor, fără însă a le relata acestora că decesul s-a datorat activităţii sale violente. Astfel, inculpata s-a deplasat în jurul orelor 02:00 la locuinţa martorilor R.G. şi L., spunându-le acestora că soţul său a intrat în cameră în cursul nopţii cu un cuţit în mână, i-a cerut să accepte să întreţină cu el relaţii intime, a informat-o că în cazul în care refuză se va sinucide şi imediat după aceasta şi-a aplicat o lovitură cu cuţitul în gât.

Ulterior, după ce soţii R. s-au deplasat la locuinţa soţilor M., la faţa locului au sosit şi alte persoane, iar în jurul orelor 04:00 au fost chemaţi la faţa locului şi lucrătorii de poliţie. Atât vecinilor cât şi lucrătorilor de poliţie, inculpata le-a relatat aceeaşi desfăşurare a incidentului, în sensul că soţul său s-a sinucis, întrucât ea a refuzat să accepte avansurile sale sexuale.

Conform concluziilor medicului legist din cadrul Cabinetului Medico-Legal Câmpulung Moldovenesc, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii externe consecutive unei plăgi tăiate-înţepate cervicale, cu secţiunea venei jugulare externe stângi. Plaga s-a putut produce prin lovire activă cu un obiect tăietor-înţepător (cu o lungime minimă a lamei de 5 cm şi o lăţime maximă de 2 cm). Asupra victimei s-a aplicat minim o lovitură. Analizele toxicologice au relevat o alcoolemie de 1,65 gr ‰ şi o alcoolurie de 1,95 gr ‰ , starea avansată de ebrietate a victimei conducând la o capacitate redusă de apărare. În opinia medicului legist, plaga s-a putut produce cel mai probabil prin lovire activă, victima şi agresorul aflându-se în picioare, faţă în faţă.

Pe parcursul cercetărilor, în faţa organelor de urmărire penală, inculpata a recunoscut comiterea agresiunii, susţinând însă că s-a temut pentru viaţa sa deoarece soţul ei, după ce a intrat în cameră în toiul nopţii, i-a spus că dacă nu acceptă să întreţină cu el relaţii intime, o va omorî, iar în continuare a exercitat asupra sa multiple acte de violenţă.

Pe lângă contrazicerile evidente din toate depoziţiile date pe parcursul instrumentării cauzei, inculpata a fost examinată de către medicul legist, cu această ocazie constatându-se că, pe lângă unele leziuni vechi (semn clar că inculpata a fost şi anterior agresată), prezintă doar uşoare echimoze şi excoriaţii care datează din data de 12 septembrie 2012 şi necesită în vederea vindecării 1 - 2 zile îngrijiri medicale.

Într-o astfel de situaţie, s-a constatat că în dimineaţa zilei de 12 septembrie 2012, victima nu a exercitat asupra soţiei sale acte de violenţă de o intensitate gravă, care să o fi determinat pe aceasta să riposteze într-un mod violent şi cu un instrument apt întotdeauna să producă moartea unei persoane.

Opinia organelor de urmărire penală a fost aceea că, faţă de inculpată, este exclusă reţinerea stării de legitimă apărare şi totodată nu există niciun element pentru a se avea în vedere starea de provocare (având în vedere antecedenţa din familia M., în sensul că şi anterior, pe parcursul mai multor ani, inculpata a fost agresată aproximativ în acelaşi mod).

La data de 12 septembrie 2012, s-a dispus reţinerea autoarei infracţiunii pe o durată de 24 ore.

Prin Încheierea nr. 230 din data de 13 septembrie 2012, Tribunalul Suceava a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o durată de 29 zile.

Prin Încheierea nr. 102 din data de 17 septembrie 2012, Curtea de Apel Suceava a dispus revocarea măsurii arestării preventive faţă de inculpată - apreciind că autoarea infracţiunii nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică - dispunând totodată luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 25 zile, de la 17 septembrie 2012 la 11 octombrie 2012.

În timpul cercetării judecătoreşti, la primul termen de judecată din data de 21 noiembrie 2012, inculpata a recunoscut săvârşirea infracţiunii aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu, şi a arătat că doreşte să beneficieze de prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., urmând ca soluţionarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Referitor la susţinerea apărării, în sensul că în cauză se impune aplicarea în favoarea inculpatei a disp. art. 73 lit. b) C. pen., Tribunalul a avut în vedere următoarele:

Pentru a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării, se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare, care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea de infracţiuni. Existenţa acestei stări trebuie verificată în raport cu momentul în care inculpata a săvârşit fapta.

Având în vedere că şi anterior, pe parcursul mai multor ani, inculpata M.M. a fost agresată de mai multe ori, nedepunând nici o plângere cu privire la cele întâmplate, preferând să-şi continue viaţa în acelaşi mod, aceste elemente de fapt nu pot să se circumscrie într-o "scuză" din partea sa în săvârşirea faptei, într-o eventuală "stare de provocare" sub influenţa căreia să se fi aflat la data critică. Astfel, instanţa a apreciat că nu este dată în cauză acea puternică stare de tulburare sau emoţie, cum este definită de legiuitor în art. 73 lit. b) C. pen., determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, sub stăpânirea căreia inculpata să fi săvârşit fapta.

De asemenea, instanţa a constatat că acest aspect a fost invocat şi pe parcursul urmăririi penale, fiind analizat de procurorul de caz care a concluzionat că faţă de antecedenţa în familia M., în sensul că pe parcursul mai multor ani, inculpata a fost agresată aproximativ în acelaşi mod, nu se impune a fi reţinută circumstanţa atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, menţionate mai sus, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi de drept, ca cea prezentată în actul de sesizare.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatei M.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

La individualizarea pedepsei pe care instanţa a aplicat-o inculpatei, a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: gradul de pericol social al infracţiunii, modalitatea în care a fost săvârşită, urmarea produsă, că nu a mai avut conflict cu legea penală, a avut o poziţie procesuală corectă în timpul cercetării judecătoreşti, chiar de la primul termen, când a înţeles să se prevaleze de disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., precum şi înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar.

Instanţa a considerat că factorul determinant care a favorizat comportamentul infracţional al inculpatei a fost teama pentru viaţa sa, generată de acţiunile victimei, care nu a înţeles situaţia medicală în care se afla (având recomandarea medicală de abstinenţă totală pe o perioadă de 6 luni).

Având în vedere cele menţionate anterior, Tribunalul a apreciat că se justifică reţinerea în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante judiciare, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În raport de aceste elemente, instanţa a condamnat-o pe inculpata M.M., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7), art. 74 lit. a) şi c) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. proc. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani de zile, după executarea pedepsei principale, apreciind că aceasta va fi de natură să asigure reeducarea sa şi prevenirea săvârşirii unor noi acţiuni dincolo de lege, scop prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 alin. (1) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Ţinând cont de aceleaşi criterii la care s-a făcut referire mai sus, având în atenţie că sunt întrunite condiţiile obiective (relativ la condamnare) şi subiective (privind persoana inculpatei M.M.) prev. de art. 86¹ C. pen., Tribunalul a optat în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, pentru suspendarea executării acesteia sub supraveghere, apreciind că scopul prevenţiei generale şi de reeducare a celei în cauză, poate fi atins şi fără privarea sa de libertate, că pronunţarea soluţiei de condamnare va constitui un avertisment pentru ea şi pe viitor nu va mai săvârşi alte infracţiuni, iar în situaţia în care nu va înţelege clemenţa legii, să suporte consecinţele ce decurg din nerespectarea obligaţiilor ce i-au fost impuse în concordanţă cu disp. art. 86³ C. pen.

Având în vedere că inculpata a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin ordonanţa din 12 septembrie 2012, fiind arestată preventiv prin Încheierea nr. 230 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Suceava şi pusă în libertate prin Încheierea nr. 102 din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, când s-a luat faţă de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în baza art. 88 C. pen. rap. Ia art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa ce va fi aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 septembrie 2012 la 17 septembrie 2012.

Pentru a se asigura buna desfăşurare în continuare a procesului penal (în situaţia în care sentinţa va fi supusă cenzurii instanţei de control judiciar) şi de a împiedica inculpata de la sustragerea executării pedepsei, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. Tribunalul a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu localitatea, prev. de art. 145 C. proc. pen., dispusă prin sus-menţionata încheiere penală a Curţii de Apel Suceava, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

De asemenea, s-a constatat că instrumentul vulnerant (cuţit), care a fost folosit la săvârşirea infracţiunii, a fost examinat criminalistic şi înaintat, împreună cu obiectele vestimentare ale victimei, ale inculpatei, precum şi probele biologice ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului (toate ambalate într-un colet sigilat), către Camera de corpuri delicte din cadrul Biroului executări penale a Tribunalului Suceava.

Prin urmare, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţa a dispus luarea faţă de inculpată a măsurii de siguranţă a confiscării speciale a cuţitului, cu mâner din lemn, cu un singur tăiş, în lungime totală de 24 cm, lungimea lamei de 12 cm şi lăţime la bază de 2,5 cm, cu vârf ascuţit, ce a fost folosit la săvârşirea infracţiunii şi care se află la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Suceava.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpata M.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului declarat de parchet s-a arătat că în mod greşit s-a făcut aplicarea art. 76 lit. a) C. pen. urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. având în vedere că în cazul săvârşirii infracţiunii de omor se aplică art. 76 alin. (2) C. pen. S-a arătat de asemenea că instanţa a dispus în mod greşit menţinerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C. proc. pen. în condiţiile în care această măsură a fost luată în cursul urmăririi penale de către instanţa de judecată pentru o perioadă de 25 de zile de la 17 septembrie 2012 la 11 octombrie 2012 şi nu a fost prelungită, iar după sesizarea instanţei prin rechizitoriu nu s-a discutat luarea acesteia. Sub aspectul netemeiniciei sentinţei s-a arătat că pedeapsa aplicată este prea mică şi că modalitatea de executare a pedepsei nu poate realiza scopul acesteia.

Inculpata a arătat în motivarea apelului său că instanţa de fond nu a reţinut circumstanţa atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. şi nu a făcut aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 3 din 16 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi de inculpata M.M. împotriva Sentinţei penale nr. 200 din 27 noiembrie 2012 a Tribunalului Suceava.

S-a desfiinţat în parte sentinţa mai sus menţionată şi în rejudecare: A fost condamnată inculpata M.M., fiica lui natural şi E., născută în comuna Moldova Suliţa, judeţul Suceava, cu domiciliul în comuna Moldova Suliţa, sat Moldova Suliţa, judeţul Suceava, cetăţean român, studii 10 clase, fără antecedente penale, CNP aaa, pentru săvârşirea infracţiunii de "omor calificat", prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (în Ioc de 4 ani închisoare) şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani (în loc de 2 ani), după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ alin. (1), art. 86² alin. (1), art. 86³, art. 86⁴ alin. (1) şi (2), respectiv art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a înlăturat dispoziţia privind menţinerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 C. proc. pen. şi s-a constatat încetată de drept această măsură.

S-a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatei, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12 septembrie 2012 la 17 septembrie 2012 inclusiv, când a fost pusă în libertate prin Încheierea nr. 102 din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava şi s-a luat faţă de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 C. proc. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului inclusiv suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului din oficiu ce se va vira în contul Baroului Suceava din fondurile avansate de Ministerul Justiţiei.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

S-a constatat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, în condiţiile în care inculpata a înţeles să se prevaleze de procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

Fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care Curtea şi-a însuşit-o în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle împotriva Finlandei), se vor sublinia punctual aspectele criticate.

S-a arătat că din ansamblul probator administrat în cauză că la data de 12 septembrie 2012 inculpata a exercitat acte de violenţă cu un cuţit asupra soţului său care au condus la decesul acestuia.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracţiunii comise de inculpată, care se circumscrie în drept conţinutului constitutiv al infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., însă Curtea a constatat că pedeapsa aplicată inculpatei este prea blândă în raport de natura infracţiunii reţinute în sarcina sa, de modalitatea de săvârşire şi de condiţiile concrete în care a fost comisă respectiv de urmarea produsă - suprimarea vieţii soţului său.

S-a arătat că deşi inculpata s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., este de reţinut că limita minimă a pedepsei prin aplicarea acestor dispoziţii este de 10 ani aşa încât, chiar în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., necontestate de apelanţi, pedeapsa a fost coborâtă prea mult având în vedere elementele mai sus prezentate de care trebuie să se ţină cont la individualizare.

S-a mai arătat că nici modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei nu corespunde necesităţii de reeducare şi resocializare a inculpatei şi nu poate fi apreciată ca suficient de restrictivă, cu un conţinut coercitiv pronunţat, de natură a acoperi scopurile de care face vorbire legea în art. 52 C. pen., având în vedere gravitatea faptei şi urmarea produsă. Aşa fiind, s-a arătat că se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de penitenciar, aceasta fiind singura modalitate prin care îşi poate atinge scopul prevăzut de lege.

Totodată, criticile vizând nelegalitatea sentinţei sunt de asemenea întemeiate. Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul anumitor infracţiuni printre care şi cea de omor, dacă se constată că există circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. Aşa fiind, având în vedere că inculpata a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, se impunea aplicarea acestor dispoziţii şi nu a art. 76 lit. a) C. pen. Deşi apărătorul inculpatei a criticat sentinţa sub acest aspect, a invocat că reducerea pedepsei cu o treime conduce la limita minimă de 5 ani, aspect contrar realităţii în condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune săvârşită este de la 15 la 25 de ani.

Este de asemenea întemeiată critica vizând greşita menţinere a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea în condiţiile în care această măsură nu a fost luată în cursul judecăţii aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 76/2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite. Se impune însă a se constata că această măsură a încetat de drept, sub acest aspect fiind întemeiat apelul declarat de inculpată.

Inculpata a solicitat să se reţină în sarcina sa circumstanţa atenuantă a provocării. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen. există provocare atunci când infracţiunea a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

S-a constatat că în speţa de faţă însă, atitudinea victimei nu poate fi reţinută drept o provocare, nefiind de natură a produce o tulburare sau o emoţie puternică. Victima consuma în mod frecvent băuturi alcoolice şi obişnuia să o lovească pe inculpată, situaţie care a generat o relaţie conflictuală între cei doi soţi, de foarte multă vreme. Chiar inculpata a declarat că soţul său, de câte ori era băut încerca să o forţeze să întreţină relaţii sexuale cu el însă a reuşit să-l convingă cu vorbă bună să o lase în pace. În aceste condiţii atitudinea victimei la data comiterii faptei nu putea să provoace o tulburare atât de puternică care să atragă incidenţa art. 73 lit. b) C. pen. Mai mult decât atât, victima se afla într-o vădită stare de ebrietate, capacitatea sa de apărare fiind mult diminuată, astfel că atitudinea ei nu poate fi reţinută în nici un caz drept provocare. Aşa fiind, motivul de apel vizând reţinerea stării de provocare nu poate fi reţinut.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpata, solicitând reţinerea în favoarea sa a scuzei provocării şi reducerea pedepsei, astfel încât să beneficieze de dispoziţiile art. 81 C. pen.

Recursul inculpatei este fondat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpata M.M. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., reţinându-se în sarcina acesteia că la data de 12 septembrie 2012, în jurul orei 1:00 dimineaţa, a aplicat soţului său, victima M.I., o lovitură cu un cuţit de bucătărie în partea laterală stângă a gâtului, lovitură care i-a fost fatală, aceasta decedând la scurt timp.

Din materialul probator existent la dosar rezultă că în acea noapte ca şi în alte dăţi, victima i-a solicitat inculpatei să întreţină raporturi intime, însă fiind refuzat de aceasta întrucât era operată şi avea dureri mari, victima a recurs la violenţă, lovind-o cu pumnii în zona spatelui.

S-a mai reţinut că dacă în cazurile anterioare inculpata a reuşit să scape de insistenţele soţului său părăsind încăperea în care se afla, de această dată a scos dintr-un sertar al dulapului aflat în dreptul uşii, un cuţit de bucătărie şi a aplicat soţului său o lovitură în partea laterală stânga a gâtului, care a dus la decesul acestuia.

Conform concluziilor medicului legist din cadrul Cabinetului Medico-Legal Câmpulung Moldovenesc, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii externe consecutive unei plăgi tăiate-înţepate cervicale, cu secţiunea venei jugulare externe stângi. Plaga s-a putut produce prin lovire activă cu un obiect tăietor-înţepător (cu o lungime minimă a lamei de 5 cm şi o lăţime maximă de 2 cm). Asupra victimei s-a aplicat minim o lovitură. Analizele toxicologice au relevat o alcoolemie de 1,65 gr ‰ şi o alcoolurie de 1,95 gr ‰, starea avansată de ebrietate a victimei conducând la o capacitate redusă de apărare. În opinia medicului legist, plaga s-a putut produce cel mai probabil prin lovire activă, victima şi agresorul aflându-se în picioare, faţă în faţă.

Inculpata a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a solicitat să fie judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiind astfel de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: gradul de pericol social al infracţiunii, modalitatea în care a fost săvârşită, urmarea produsă, împrejurarea că nu a mai avut conflict cu legea penală, a avut o poziţie procesuală corectă în timpul cercetării judecătoreşti, chiar de la primul termen, când a înţeles să se prevaleze de disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., precum şi înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar.

S-a mai avut în vedere şi împrejurarea că factorul determinant care a favorizat comportamentul infracţional al inculpatei a fost teama pentru viaţa sa, generată de acţiunile victimei, care nu a înţeles situaţia medicală în care se afla.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. întrucât nu s-a făcut dovada că inculpata a săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii sau altă acţiune ilicită gravă.

Existenţa acestei stări trebuie verificată în raport cu momentul în care inculpata a săvârşit fapta. Or, împrejurarea că inculpata a fost agresată de victimă pe parcursul mai multor ani, dar şi-a continuat viaţa alături de aceasta, nu constituie o stare de provocare, aşa cum nu constituie o stare de provocare, nici violenţa la care a fost supusă în acea noapte, cu atât mai mult cu cât victima se afla în stare avansată de ebrietate şi putea fi evitată, situaţie care rezultă chiar din declaraţia inculpatei.

Recursul declarat de inculpată apare ca fiind fondat cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei.

Având în vedere împrejurările concrete în care s-a comis fapta şi circumstanţele personale ale inculpatei, suferinţele şi violenţele la care aceasta a fost supusă de-a lungul anilor, fără a constitui o stare de provocare, Înalta Curte apreciază că reeducarea acesteia se poate realiza şi cu o pedeapsă mai redusă, iar scopul pedepsei poate fi atins fără executarea în regim de detenţie.

Se justifică, astfel, reţinerea în favoarea inculpatei a circumstanţelor atenuante judiciare, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., astfel cum au fost reţinute de instanţa de fond şi se apreciază că în cauză sunt întrunite şi condiţiile prev. de art. 86¹ C. pen.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpata M.M. este fondat cu privire la cuantumul pedepsei şi al modalităţii de executare, urmând a fi admis în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Se va casa decizia instanţei de apel numai sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatei, menţinând în acest sens dispoziţiile Sentinţei penale nr. 200 din 27 noiembrie 2012 a Tribunalului Suceava.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata M.M. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 16 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată numai sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatei, menţinând în acest sens dispoziţiile Sentinţei penale nr. 200 din 27 noiembrie 2012 a Tribunalului Suceava.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1745/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1748/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1747/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1747/2013. Penal