ICCJ. Decizia nr. 1745/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1745/2013
Dosar nr. 2419/122/2012
Şedinţa publică din 23 mai 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 636 din data de 21 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.D. la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară (parte vătămată C.P.).
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe (parte vătămată G.M.F.).
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 02 septembrie 2012 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 345 C. proc. pen., art. 998 C. civ. au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile C.P. şi G.M.F., acesta din urmă prin reprezentant legal G.V.P. (mamă).
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C.P. suma de 2.000 RON cu titlu de daune morale şi părţii civile G.M.F. (minor) reprezentat de mama sa numita G.V.P., suma de 3.000 euro din care 2.000 euro cu titlu de daune morale şi 1000 euro cu titlu de daune materiale, la cursul oficial din data efectuării plăţii.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuţit cu lungimea totală de 22,5 cm., lăţimea lamei de 13 cm, lăţimea lamei la mijloc de 2 cm, aflat la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 RON cheltuieli judiciare, din care 500 RON în faza de urmărire penală.
Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În anul 2011, după despărţirea de soţul său, partea vătămată C.P. şi-a vândut imobilul din comuna Fierbinţi, judeţul Ialomiţa şi prin intermediul unei surori care locuia în satul Bîcu, comuna Joiţa, judeţul Giurgiu, a căutat un teren pentru a-şi construi o nouă casă, ocazie cu care în mod cu totul întâmplător l-a cunoscut şi pe inculpat care i-a indicat două imobile din comună ce urmau a fi vândute, însă partea vătămată a găsit alt teren pe care l-a cumpărat şi unde şi-a construit un imobil.
În primăvara anului 2012, inculpatul a reîntâlnit-o pe partea vătămată, ocazie cu care a aflat de la aceasta că este divorţată şi în acest context, începând din luna aprilie 2012, între inculpat şi partea vătămată au intervenit relaţii apropiate, intime, asemănătoare concubinajului. Până în luna august 2012, conform afirmaţiilor inculpatului, proprietar de autoturism, a ajutat-o pe partea vătămată şi a transportat-o la diferite instituţii publice din Bolintin Vale sau Bucureşti pentru rezolvarea unor probleme legate de racordarea cu energie electrică a imobilului nou construit de partea vătămată sau prin recomandarea unor persoane care au efectuat lucrări la acest imobil (plata materialelor de construcţii şi a manoperei aferente fiind achitată de partea vătămată), inclusiv în luna iunie 2012, când partea vătămată şi-a schimbat cartea de identitate ca urmare a pronunţării hotărârii de divorţ, inculpatul s-a deplasat cu aceasta în oraşul Bolintin Vale.
La începutul lunii august 2012, în urma unor discuţii avute cu ceilalţi membri de familie majori (fiice şi fiu), partea vătămată a hotărât să întrerupă relaţiile pe care le avea cu inculpatul M.D. Acesta nu a fost de acord şi în mod repetat, telefonic, a contactat-o pe partea vătămată pentru a continua relaţiile cu el. Întrucât, partea vătămată evita să mai răspundă apelurilor telefonice ale inculpatului, acesta a ameninţat-o că o va ucide şi totodată a urmărit-o pe partea vătămată de câte ori aceasta pleca de la domiciliu.
Partea vătămată era fermă în hotărârea ei de a întrerupe relaţiile cu inculpatul şi cunoscând ameninţările pe care acesta i le adresase, prin S.N.A.U. 112, în mod repetat la datele de 16 august 2012, 25 august 2012 şi 27 august 2012 (când inculpatul a acostat-o), a solicitat intervenţia poliţiei în apărarea sa. De fiecare dată, lucrătorii de poliţie au luat măsuri de sancţionare contravenţională a inculpatului pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de Legea nr. 61/1991 (modificată şi completată), respectiv pentru adresare de injurii şi ameninţări cu moartea.
În data de 01 septembrie 2012, în jurul orelor 12:00, partea vătămată, însoţită de nepotul său G.M.F., de 8 ani, a părăsit domiciliul urmând a se deplasa, conform afirmaţiilor părţii vătămate la Postul de Poliţie din comuna Joiţa pentru a depune o plângere scrisă faţă de inculpat pentru ameninţări cu moartea, iar conform afirmaţiilor minorului G.M.F. pentru a se deplasa la Bucureşti de unde urma să-i cumpere rechizite şcolare.
Partea vătămată împreună cu minorul aşteptau în staţia de autobuz de lângă magazinul SC D. SRL, unde se mai aflau aproximativ alte 10 persoane. În această perioadă de timp, inculpatul care plecase cu autoturismul proprietate personală de la domiciliul mamei sale spre locuinţa sa, a observat-o pe partea vătămată în locul descris mai sus şi deoarece nu o mai suporta, s-a hotărât să o omoare, potrivit propriilor declaraţii. A oprit autoturismul în apropiere şi înarmat cu un cuţit cu lungimea totală de 22.5 cm şi lungimea lamei de 13 cm, s-a apropiat de partea vătămată, fără ca aceasta să-l observe şi în momentul în care era foarte aproape de aceasta, inculpatul a fost observat de către minorul G.M.F., care a apucat să o atenţioneze pe aceasta "mamă vezi că în spate este nebunul" (datorită ultimelor acţiuni ale inculpatului, în familia părţii vătămate, acesta era numit "nebunul").
Fără să discute cu partea vătămată, inculpatul, cu cuţitul, în mod repetat, i-a aplicat acesteia trei lovituri cu vârful cuţitului în zona interscapulohumeral dreapta, scapular dreapta şi scapular stânga, provocându-i plăgi tăiate. După ce a simţit că a fost tăiată cu cuţitul, partea vătămată C.P. a început să strige la cei prezenţi "săriţi că mă omoară!" şi pentru a-şi asigura scăparea a fugit spre intrarea magazinului menţionat mai sus, unde ca vânzător, lucra martora G.G.
Martora, auzind ţipetele părţii vătămate şi observându-l pe inculpat cu cuţitul în mână că o urmărea pe aceasta, cunoscându-l totodată şi pe M.D., s-a interpus între inculpat şi partea vătămată, a ridicat braţele în sus cerându-i inculpatului să nu mai lovească cu cuţitul. Cu toate acestea, chiar peste corpul martorei, inculpatul, folosind acelaşi cuţit, i-a mai aplicat părţii vătămate o lovitură în zona deltoidian stânga şi o altă lovitură în cadranul supero-extern mamar stânga, lovitură în urma căreia partea vătămată a fost doborâtă la pământ. Martora a reuşit să-i prindă ambele mâini ale inculpatului, să-l îndepărteze şi să-l conducă la autoturismul său. În momentul în care martora G.G. încerca să-l împiedice pe inculpat să nu o mai lovească pe partea vătămată, în apărarea acesteia a intervenit şi minorul G.M.F., care striga la inculpat şi totodată îl lovea pe acesta cu palmele peste corp. Pentru a-l îndepărta, inculpatul cu mâna în care avea cuţitul l-a îmbrâncit pe minor, acesta căzând la pământ, suferind şi el leziuni traumatice în zona temporal stângă (excoriaţie liniară tăiată superficială), precum şi o altă excoriaţie în cotul drept.
După ce martora a reuşit să-l convingă pe inculpat să înceteze agresiunea şi acesta a părăsit locul faptei, prin S.N.A.U. 112, a solicitat intervenţia Poliţiei şi Ambulanţei. Partea vătămată a fost transportată iniţial la Spitalul orăşenesc Bolintin Vale, după care a fost prezentată la Camera de Gară a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, unde i s-au acordat îngrijiri medicale ca urmare a unor multiple plăgi înjunghiate, dar care în final nu au impus internarea acestei în unitatea sanitară mai sus menţionată.
Din raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei, rezultă că partea vătămată C.P. prezenta la data examinării, în cadranul supero-extern mamar stânga pe linia axilară anterioară, o plagă tăiată înţepată de 1 cm; - deltoidian stânga, o plagă tăiată de 2/0.5/0.1 cm nesuturată; - scapular stânga o plagă tăiată de 2.5 cm nesuturată dehiscentă pe 0.5 cm, acoperită de o secreţie serohematică; - interscapulohumeral dreapta, o plagă tăiată de 1.3 cm nesuturată; - scapular dreapta o plagă tăiată de 1.5 cm nesuturată, acoperită de o secreţie serohematică, concluzionându-se că leziunile traumatice corporale prezentate de numita C.P. pot data din 01 septembrie 2012 şi au putut fi produse prin lovirea repetată cu corp dur tăietor-înţepător (posibil cuţit), pentru care necesita aproximativ 9 zile de îngrijiri medicale cu menţiunea că leziunile traumatice corporale constatate nu i-au pus în primejdie viaţa.
S-a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, deoarece a afirmat anterior că o va omorî pe C.P., obiectul folosit (cuţitul) şi loviturile aplicate în mod repetat părţii vătămate în zone vitale ale corpului acesteia putând conduce în mod cert, în lipsa intervenţiei altor persoane, spre rezultatul final constând în moartea victimei.
Prima instanţă a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu mărturisirea inculpatului, judecata având loc conform procedurii reglementate de art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea pedepselor, Tribunalul a ţinut seama de pericolul social extrem de ridicat al faptelor şi de periculozitatea deosebită a inculpatului, în raport modul şi mijloacele de comitere a faptelor.
Instanţa fondului a admis acţiunile civile formulate de părţile civile C.P. şi G.M.F., având în vedere că inculpatul a fost de acord să plătească sumele solicitate.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri inculpatul M.D., respectiv părţile civile C.P. şi G.M.F. reprezentat de G.V.P.
Inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepselor şi al despăgubirilor civile; părţile civile nu au indicat motivele pentru care au atacat hotărârea primei instanţe.
Prin Decizia penală nr. 45/A din 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul M.D. şi părţile civile C.P. şi G.M.F. reprezentat de G.V.P., împotriva Sentinţei penale nr. 636 din data de 21 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu.
S-a computat prevenţia inculpatului de la 02 septembrie 2012 la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situaţiei de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză rezultând indubitabil că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
S-a arătat că la individualizarea pedepselor s-a ţinut seama, conform criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de limitele de pedeapsă reduse succesiv ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 21 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de modalitatea şi împrejurările în care au fost comise infracţiunile, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului, astfel că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor, nu se impune reducerea cuantumului pedepselor, chiar dacă inculpatul este necunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
S-a mai arătat că instanţa de fond a evaluat corect prejudiciile materiale şi morale suferite de părţile civile, cauzate prin faptele ilicite ale inculpatului, acesta fiind de acord la judecata în fond a cauzei să despăgubească părţile civile cu sumele solicitate, astfel că şi această critică este neîntemeiată, acţiunea civilă în cadrul procesului penal fiind guvernată de principiul disponibilităţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei şi a despăgubirilor civile.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul M.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi vătămare corporală prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că la data de 1 septembrie 2012 a aplicat părţii vătămate C.P., care se afla într-o staţie de autobuz împreună cu nepotul său G.M.F. în vârstă de 8 ani, mai multe lovituri cu un cuţit provocându-i leziuni traumatice, care conform raportului de expertiză medicală, nu i-au pus în primejdie viaţa.
S-a reţinut însă că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, având în vedere afirmaţiile anterioare că o va omorî pe C.P., obiectul folosit (cuţitul) şi loviturile aplicate în mod repetat părţii vătămate în zone vitale ale corpului acesteia putând conduce în mod cert, în lipsa intervenţiei medicilor şi a altor persoane, la decesul victimei.
Din raportul de primă expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată C.P. prezenta la data examinării, în cadranul supero-extern mamar stânga pe linia axilară anterioară, o plagă tăiată înţepată de 1 cm; - deltoidian stânga, o plagă tăiată de 2/0.5/0.1 cm nesuturată; - scapular stânga o plagă tăiată de 2.5 cm nesuturată dehiscentă pe 0.5 cm, acoperită de o secreţie serohematică; - interscapulohumeral dreapta, o plagă tăiată de 1.3 cm nesuturată; - scapular dreapta o plagă tăiată de 1.5 cm nesuturată, acoperită de o secreţie serohematică, concluzionându-se că leziunile traumatice corporale prezentate de numita C.P. pot data din 01 septembrie 2012 şi au putut fi produse prin lovirea repetată cu corp dur tăietor-înţepător (posibil cuţit), pentru care necesita aproximativ 9 zile de îngrijiri medicale cu menţiunea că leziunile traumatice corporale constatate nu i-au pus în primejdie viaţa.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite cu probele administrate în faza de urmărire penală, inculpatul fiind de acord să se judece în baza acestora şi să beneficieze de prevederile art. 3201 C. proc. pen.
Pedepsele aplicate inculpatului, de 7 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 320 C. proc. pen. şi respectiv 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. sunt în limitele prevăzute de lege, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În ce priveşte critica inculpatului privind cuantumul pedepselor aplicate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 la data de 15 februarie 2013, pct. 14 al art. 385 alin. (1) C. proc. pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată la data de 20 februarie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, prin urmare pedepsele aplicate nu mai pot fi examinate din punctul de vedere al cuantumului acestora, ci numai din punct de vedere al limitelor prevăzute de lege.
În ce priveşte critica formulată de recurentul inculpat cu privire la latura civilă, Înalta Curte constată că inculpatul a fost de acord cu pretenţiile băneşti formulate de părţile civile, fiind respectat principiul disponibilităţii acţiunii civile în cadrul procesului penal, aşa încât şi acest motiv de recurs este nefondat.
Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen..
În baza art. 88 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 2 septembrie 2012 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 45/A din 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 septembrie 2012 la 23 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1723/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1747/2013. Penal → |
|---|
