ICCJ. Decizia nr. 1748/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1748/2013
Dosar nr. 43465/3/2012
Şedinţa publică din 23 mai 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 898 din 18 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata N.E.C. (fiica lui V. şi I., născută în Bucureşti, sectorul 1, domiciliată în Bucureşti, Calea F., sector 5, CNP aaa), la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 04 iulie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatei N.E.C.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 1.900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în data de 04 iulie 2012, întorcându-se la domiciliu de la cumpărături, inculpata N.E.C. a găsit-o pe fiica sa minoră în vârstă de 8 ani, M.R.V., diagnosticată cu "tetrapareză spastică fără mers independent, întârziere psihică profundă", într-o stare de agitaţie şi plângând, motiv pentru care s-a apropiat de aceasta, încercând fără succes să o liniştească, a luat o pernă şi i-a obturat căile respiratorii superioare până când minora nu a mai prezentat niciun fel de semn vital. Ulterior a apelat numărul de urgenţă 112 şi a sesizat cele întâmplate. La faţa locului s-a deplasat un echipaj SMURD, însă deşi au fost efectuate manevre de resuscitare, acestea au rămas fără efect, în cele din urmă constatându-se decesul minorei.
Din raportul medico-legal întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" a rezultat: Moartea minorei M.R.V. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin opturarea orificiilor oro-nazale. La necropsie s-au constatat soluţii de continuitate la nivelul buzelor faţă vestibulară, care s-au putut produce prin acţiunea compresivă a unui corp de consistenţa relativ moale (pernă sau similar). S-a mai constatat prezenţa unor echimoze la nivelul membrelor inferioare bilateral şi a unei excoriaţii la nivelul mâinii prin lovire cu sau de corp dur, sunt anterioare datei decesului şi nu au intervenit în tanatogeneză. Decesul poate data din 04 iulie 2012".
Instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt anterior menţionată în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor la numărul unic 112, raportul de expertiză medico-legală de necropsie; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declaraţiile martorei P.I. şi declaraţiile inculpatei.
În drept, fapta inculpatei N.E.C., care, în data de 04 iulie 2012, în timp ce se afla în imobilul situat în Bucureşti, Calea F., sector 5, a suprimat, prin obturarea cu o pernă a căilor respiratorii superioare, viaţa fiicei sale minore, în vârstă de 8 ani, M.R.V., diagnosticată cu "tetrapareză spastică fără mers independent, întârziere psihică profundă", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. c), d) C. pen.
În cauză sunt incidente disp. art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., victima fiind fiica inculpatei, rudă apropiată în sensul dispoziţiilor art. 149 alin. (1) C. pen., dar şi dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., întrucât faţă de vârsta victimei şi starea de sănătate a acestei, minora s-a aflat într-o stare de neputinţă de a se apăra, ceea ce a condus la suprimarea facilă a vieţii acesteia de către inculpată.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei N.E.C., instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei deduse judecăţii, persoana inculpatei şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţa de fond a reţinut că inculpata a săvârşit o faptă cu un grad ridicat de pericol social concret, datorită împrejurărilor în care a fost comisă (asupra fiicei sale, în vârstă de 8 ani, diagnosticată cu un handicap grav); circumstanţele vizând implicarea inculpatei în creşterea şi îngrijirea minorei, care a avut încă de la naştere o stare de sănătate precară, faptul că în camera minorei se aflau numeroase jucării ceea ce atestă o preocupare a inculpatei pentru a oferi fiicei sale o existenţă cât mai apropiată specificului vârstei.
Inculpata N.E.C. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen., solicitare ce a fost avută în vedere de instanţa de fond la soluţionarea cauzei.
Faptul că inculpata este pentru prima oară implicată într-un raport penal de conflict, a avut o conduită bună anterior săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii a fost avută în vedere de instanţa de fond ca fiind o circumstanţă atenuantă judiciară în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., astfel ca pedeapsa aplicată inculpatei să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru aceasta.
Faţă de cele reţinute, în baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (2) C. pen., instanţa de fond a condamnat pe inculpata N.E.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, cuantum suficient în opinia instanţei pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.
S-a mai arătat că aplicarea pedepselor accesorii inculpatei trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 C. pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) şi Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), instanţa nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatei.
În plus faţă de jurisprudenţa Curţii în materie, instanţa a avut în vedere şi Decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că "dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.".
Natura faptei săvârşită de inculpată a determinat instanţa de fond să aprecieze că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporţională şi justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen. şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a fost interzisă inculpatei, alăturat pedepsei principale aplicate, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Având în vedere faptul că victima infracţiunii deduse judecăţii este fiica inculpatei, instanţa de fond a apreciat că se impune interzicerea ca pedeapsă complementară a drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator.
Pentru aceleaşi considerente, instanţa de fond a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
I s-au interzis inculpatei şi drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b), d), e) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 04 iulie 2012 la zi.
Instanţa de fond a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei N.E.C.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata N.E.C., solicitând admiterea apelului şi reindividualizată pedeapsa aplicată de 8 ani, dându-se o mai mare atenţie circumstanţelor personale şi reale. A recunoscut săvârşirea faptei, prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea, solicitând să se aibă în vedere caracterizările depuse la dosarul de fond, precum şi de faptul că este tânără şi a săvârşit infracţiunea într-un moment de decădere psihică.
Prin Decizia penală nr. 29/A din 5 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpata N.E.C., împotriva Sentinţei penale nr. 898 din 18 decembrie 2012, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 383 alin. (1) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatei.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap la art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei prevenţia de la 04 iulie 2012 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta-inculpată la plata a 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiţie.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat următoarele: Instanţa de fond în mod legal şi temeinic a reţinut corect situaţia de fapt, şi anume că la data de 04 iulie 2012, întorcându-se de la cumpărături la adresa unde locuia fără forme legale, inculpata N.E.C. a găsit-o pe fiica sa minoră în vârstă de 8 ani, M.R.V., diagnosticată cu "tetrapareză spastică fără mers independent, întârziere psihică profundă", într-o stare de agitaţie şi plângând, motiv pentru care s-a apropiat de aceasta, încercând fără succes să o liniştească, a luat o pernă şi i-a obturat căile respiratorii superioare până când minora nu a mai prezentat niciun fel de semn vital. La faţa locului s-a deplasat un echipaj SMURD, însă deşi au fost efectuate manevre de resuscitare, acestea au rămas fără efect, în cele din urmă constatându-se decesul minorei.
Situaţia de fapt reţinută rezultă din materialul probator administrat în cauză, şi anume: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică, raportul de expertiză medico-legal de necropsie, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatei, declaraţiile martorei P.I. şi declaraţiile inculpatei.
S-a arătat că faptei săvârşite i s-a dat o corectă încadrare juridică, reţinându-se astfel infracţiunea de omor calificat asupra unei rude apropiate şi profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra, prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen.
S-a mai arătat că la individualizarea pedepsei instanţa de fond a dat eficienţa cuvenită criteriilor stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracţiunea de omor calificat, gradul de pericol social concret al infracţiunii comise (dedus din modul şi împrejurările în care inculpata a acţionat în stare de agitaţie psihică, suprimând viaţa fiicei sale minore care avea un handicap grav), precum şi datele ce caracterizează inculpata, respectiv faptul că nu are antecedente penale, că împreună cu mama sa, în condiţiile unor venituri modeste, s-a ocupat de creşterea şi îngrijorarea minore, că a sesizat autorităţile şi a avut o atitudine sinceră de recunoaştere şi regret a faptei.
Conduita bună avută anterior săvârşirii infracţiunii în mod justificat a atras aplicarea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. De asemenea, tribunalul a făcut în mod corect aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Totodată, pedeapsa stabilită - 8 ani închisoare - corespunde pe deplin scopurilor prevenţiei speciale şi a celei generale, neexistând vreun temei pentru reducerea sa, astfel că nu poate fi primită critica apelantei.
Curtea de apel a constatat că şi celelalte aspecte ale cauzei (pedeapsa accesorie, pedeapsa complementară, deducerea prevenţiei, menţinerea stării de arest preventiv, obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului pentru avocat din oficiu) au primit o soluţionare temeinică şi legală, nefiind identificate motive care să atragă desfiinţarea sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata solicitând casarea hotărârii atacate şi redozarea pedepsei.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpata N.E.C. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. reţinându-se în sarcina acesteia că la data de 04 iulie 2012, întorcându-se la domiciliu de la cumpărături, a găsit-o pe fiica sa minoră în vârstă de 8 ani, M.R.V., diagnosticată cu tetrapareză spastică fără mers independent, întârziere psihică profundă", într-o stare de agitaţie şi plângând, motiv pentru care s-a apropiat de aceasta, a încercat să o liniştească şi pentru că nu a reuşit, a luat o pernă şi i-a obturat căile respiratorii superioare până când minora nu a mai prezentat niciun fel de semn vital. Ulterior a apelat numărul de urgenţă 112 şi a sesizat cele întâmplate, însă deşi au fost efectuate manevre de resuscitare, acestea au rămas fără efect, în cele din urmă constatându-se decesul minorei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost stabilite cu materialul probator aflat la dosar, coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatei care a solicitat să fie judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiind astfel de prevederile art. 320 C. proc. pen.
În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatei, faţă de gravitatea deosebită a infracţiunii comise şi consecinţele acesteia, care au dus la decesul propriului copil, Înalta Curte constată că este just individualizată, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Totodată, având în vedere împrejurările concrete în care a avut loc suprimarea vieţii minorei M.R.V. în vârstă de 8 ani, chiar dacă se susţine că atitudinea inculpatei a fost determinată de starea de agitaţie a copilului, pe fondul bolii de care acesta suferea, acţiunea violentă a inculpatei, dusă până într-atât încât să suprime viaţa copilului, nu are nici o justificare şi demonstrează, pe de o parte, periculozitatea socială a acesteia, iar pe de altă parte, necesitatea unei pedepse care să reflecte gradul de pericol social concret al faptei.
Astfel, se constată că la stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al infracţiunii, de persoana infractorului şi de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, dar şi de scopul educativ şi preventiv al pedepsei, astfel cum este prevăzut în dispoziţiile art. 52 C. pen.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpată este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpat reţinerea şi arestarea preventivă, la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata N.E.C. împotriva Deciziei penale nr. 29/A din 5 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 iulie 2012 la 23 mai 2013.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1747/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1752/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
