ICCJ. Decizia nr. 180/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.180/2013

Dosar nr. 55280/3/2011/a10

Şedinţa publică din 18 ianuarie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 55280/3/2011 (25/2013), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 300² C. proc. pen. raportat la art. 160^b alin. (1) C. proc. pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luate faţă de inculpaţii I.A..

În baza art. 300² C. proc. pen. raportat la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor.

A respins ca neîntemeiate cererile apelanţilor inculpaţi S.C.D. şi N.T. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv a apelantului inculpat I.A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpaţilor se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prevăzute de art. 160^b alin. (3) C. proc. pen..

S-a reţinut că probele administrate până la acest moment procesual nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit fapta pentru care au fost trimişi în judecată (şi condamnaţi în primă instanţă), fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 68¹ C. proc. pen..

S-a mai reţinut de asemenea că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, urmările produse şi impactul negativ asupra opiniei publice.

Împotriva acestei încheieri în termen legal au declarat recursuri inculpaţii I.A., S.C.D. şi N.T..

Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 300² C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160^b C. proc. pen..

Conform acestui text de lege instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.

De asemenea, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.

Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin sentinţa penală nr. 785 din 13 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 55280/3/2011, s-au dispus următoarele:

În temeiul disp. art. 174-175 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. - 176 alin. (1) lit. a) şi d) din C. pen. cu aplicarea disp. art 37 lit. a) şi b) din C. pen. a condamnat pe inculpatul I.A. zis „S.G.”, la pedeapsa de 25 de ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit b), d) şi e) din C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art 61 din C. pen. a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit a), b) din C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 105 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a-II-a penală, definitivă la 13 octombrie 2003 şi a contopit restul de 1164 de zile cu pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d), e) din C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (2¹) lit. a), c) şi alin. (3) teza I din C. pen. cu aplicarea disp. art 37 lit. a) şi b) din C. pen. a condamnat pe inculpatul I.A. la pedeapsa de 25 de ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) din C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 61 din C. pen. a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) din C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 105 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă la 13 octombrie 2003 şi a contopit restul de 1164 de zile cu pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d), e) din C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 192 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. cu aplicarea disp. art 37 lit. a) şi b) din C. pen. a condamnat pe inculpatul I.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 61 din C. pen. a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 105 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a-II-a penală, definitivă la 13 octombrie 2003 şi contopeşte restul de 1164 de zile cu pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) din C. pen. şi art. 35 alin. (3) din C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare pe care o sporeşte cu 2 ani închisoare, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 27 de ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d), e) din C. pen.

În temeiul disp. art 350 din C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art 88 din C. pen. a computat prevenţia de la de la 3 iunie 2011 la zi.

În temeiul disp. art. 174-175 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen.- 176 alin. (1) lit. a) şi d) din C. pen. cu aplicarea disp. art 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.T. zis „M.” la pedeapsa de 23 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) din C. pen.

În temeiul disp. art. 86⁴ din C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 477 din 4 iunie 2008 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, definitivă la data de 6 octombrie 2008, pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) din C. pen.

În temeiul disp. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (2¹) lit. a) şi c) şi alin. (3) teza I din C. pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) din C. pen. a condamnat pe inculpatul N.T. la pedeapsa de 20 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) din C. pen.

În temeiul disp. art. 86⁴ din C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 477 din 4 iunie 2008 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, definitivă la data de 6 octombrie 2008, pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) din C. pen.

În temeiul disp. art 192 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. cu aplicarea disp. art 37 lit. a) condamnat pe inculpatul N.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d), e) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 86⁴ din C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 477 din 4 iunie 2008 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, definitivă la data de 6 octombrie 2008, pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d), e) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) din C. pen. şi art 35 alin. (3) din C. pen. a contopit pedepsele principale aplicate inculpatului şi pedepsele complementare aplicate, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d), e) din C. pen..

În temeiul disp. art. 350 din C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art. 88 din C. pen. a computat prevenţia pentru inculpatul N.T. de la 25 octombrie 2011 la zi.

În temeiul disp. art. 26 din C. pen. rap la art. 174-175 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen.- 176 alin. (1) lit. a) şi d) din C. pen. a condamnat pe inculpatul S.C.D. zis „C.”, la pedeapsa de 23 de ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art 64 lit a teza a II-a şi lit. b) din C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 26 din C. pen. rap la art 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) şi alin. (3) teza I din C. pen. a condamnat pe inculpatul S.C.D. la pedeapsa de 20 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 26 din C. pen. rap. la art. 192 alin. (1), (2) din C. pen. a condamnat pe inculpatul S.C.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art 74 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) din C. pen. şi disp. art. 35 alin. (3) din C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 23 de ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 350 din C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului S.C.D..

În temeiul disp.art. 88 din C. pen. a computat prevenţia pentru inculpatul S.C.D. de la 13 septembrie 2011 la zi.

În fapt s-a reţinut în esenţă următoarele:

La data de 19 noiembrie 2008 inculpaţii I.A. zis „S.G.”, N.T. şi S.C.D., în baza unei informaţii (privind existenţa unor sume importante de bani şi a altor bunuri de valoare) obţinute de inculpatul I.A. zis „S.G.”, au elaborat un plan, şi-au procurat mijloacele necesare comiterii faptei (obiecte de vestimentaţie, autoturisme, etc.) s-au deplasat la faţa locului cu un autoturism şi au pătruns fără drept în locuinţa victimei Z.N. în vârstă de 74 de ani, situată în Bucureşti.

Pentru a o determina pe victimă să spună unde sunt sumele de bani au exercitat mai mult timp asupra acesteia acte de violenţă. Inculpaţii au sustras suma de 250.000 RON, un autoturism marca A. şi mai multe bunuri, valoarea totală a prejudiciului fiind de aproximativ 490.000 RON.

Victima Z.N. a suferit leziuni grave, fiind transportată la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, unde la data de 01 aprilie 2009 a decedat.

După comiterea faptelor, autoturismul marca A. a fost ascuns şi în baza unei legături infracţionale bine conturate, inculpaţii I.A., S.C.D. şi N.T., specializaţi în activităţi infracţionale de sustragere prin violenţă a unor bunuri de valoare mare, în special autoturisme de lux, i-au înstrăinat numitului S.A.F. (cunoscut în lumea interlopă ca traficant de autoturisme de lux sustrase) autoturismul sustras pentru ca acesta să modifice elementele de identificare, să realizeze înmatricularea frauduloasă şi apoi valorificarea autoturismului.

Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii I.A., S.C.D. şi N.T..

Probele administrate în cauză şi la care instanţa de fond a făcut referire în hotărârea atacată relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 68¹ C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele prevăzute de legea penală astfel cum au fost descrise în hotărârea apelată şi reţinute în sarcina inculpaţilor.

Totodată, se constată că sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaţilor în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În analiza celei de a doua condiţii se are în vedere modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor presupus a fi comise de inculpaţi, gravitatea deosebită a acestora ca şi urmările produse, aspecte care denotă periculozitate şi care justifică privarea în continuare de libertate a inculpaţilor, aceştia prezentând şi la acest moment procesual un pericol concret pentru ordinea publică.

Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu alterează prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii fiind totodată şi în concordanţă cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Înalta Curte a analizat posibilitatea instituirii faţă de inculpaţi a unor măsuri preventive mai puţin restrictive, însă le consideră, raportat la baza factuală reţinută conform stării actuale a probelor, insuficiente pentru protejarea interesului public ce impune detenţia.

Întrucât temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menţinută în continuare pentru buna desfăşurare a procesului penal şi aflarea adevărului în cauză.

Având în vedere considerentele arătate, apreciind că soluţia de menţinere a arestării preventive faţă de inculpaţi dispusă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, este legală şi temeinică, Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.A., S.C.D. şi N.T. împotriva încheierii din 08 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 55280/3/2011(25/2013).

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele câte de 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 181/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 179/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 180/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 180/2013. Penal