ICCJ. Decizia nr. 176/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 176/2013
Dosar nr. 8907/2/2012/a3
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 8907/2/2012 (3771/2012), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării formulată de persoana extrădabilă P.M.I..
În baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a menţinut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., urmărit internaţional, măsură luată prin încheierea de şedinţă din data de 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 4048 din 6 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dosar nr. 8907/2/2012/a1.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sesizarea nr. 3402/II/5/2012 din data de 29 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înaintată Curţii de Apel Bucureşti şi înregistrată sub nr. 8907/2/2012, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, formulată de autorităţile judiciare americane, cu privire la persoana extrădabilă P.M.I., persoană urmărită internaţional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19 noiembrie 2012 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite din Districtul de Sud al Statului New York pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie de a comite fraudă bancară, conspiraţie de a comite fraudă prin comunicări prin cablu (criminalitate informatică).
S-a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 44 raportat la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Persoana extrădabilă P.M.I. nu a fost reţinută, fiind în stare de detenţie preventivă în Dosarul nr. 53/DP/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., în care este cercetat pentru fapte prevăzute de Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 39/2003.
Audiată fiind de instanţă, persoana extrădabilă P.M.I. nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea sa şi a arătat că nu este de acord să meargă în Statele Unite, nefiind vinovat de faptele care i se impută acolo.
Prin încheierea de şedinţă din data de 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, Dosar nr. 8907/2/2012, definitivă prin decizia penală nr. 4048 din 6 decembrie 2012 a Înltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dosar nr. 8907/2/2012/a1, în baza art. 40, 43, 44 alin. (1)-(5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., urmărit internaţional, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 noiembrie 2012 până la data de 28 decembrie 2012, inclusiv, dispunându-se emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării.
Pentru a dispune astfel, Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru admiterea cererii şi arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate.
Astfel, s-a observat că persoana extrădabilă P.M.I., cetăţean român, este urmărită internaţional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19 noiembrie 2012 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite din Districtul de Sud al Statului New York pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie de a comite fraudă bancară, conspiraţie de a comite fraudă prin comunicări prin cablu (criminalitate informatică).
S-a reţinut că în perioada 2005-2012, numitul P.M.I., cu domiciliu în România, a participat la diverse scheme masive de fraudare a băncilor, a activităţilor comerciale ale unor instituţii guvernamentale şi a unor persoane juridice şi fizice din Statele Unite şi Europa şi alte părţi ale lumii prin distribuirea de softuri malicioase pentru a obţine informaţii confidenţiale de acces online a conturilor bancare, precum şi informaţii personale de identificare fără cunoştinţa deţinătorilor de cont, informaţii ce erau folosite pentru a transfera bani din conturile victimelor în conturi aflate sub controlul său.
În primul rând s-au constatat îndeplinite condiţiile de formă, potrivit art. 36 din Legea nr. 302/2004 şi art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti, la data de 10 septembrie 2007 şi ratificat prin Legea nr. 111/2008, înaintându-se o expunere a faptelor pentru care s-a cerut arestarea provizorie în vederea extrădării, indicându-se data şi locul săvârşirii acestora, calificarea juridică şi referiri la dispoziţiile legale aplicabile, acte din care a rezultat că nu există identitate între faptele din Dosarul nr. 53/DP/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi cele pentru care se solicită extrădarea susnumitului, aspect confirmat de referatul nr. 53/DP/2012 din 28 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T..
Astfel, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 şi art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, şi că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată sunt prevăzute ca infracţiuni în legea română, respectiv Legea nr. 161/2003.
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, Dosar nr. 8907/2/2012, definitivă prin decizia nr. 4247 din 27 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Dosar nr. 8907/2/2012/a2, în baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a menţinut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., fixându-se termen de judecată la data de 10 ianuarie 2013 în vederea prezentării unei cereri propriu-zise de extrădare de către Statele Unite ale Americii.
Instanţa a apreciat că de la momentul arestării provizorii nu au intervenit acele cazuri bine justificate, care să determine că măsura arestării provizorii să fie înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.
S-a arătat că în speţă nu a fost depăşit nici termenul de 60 de zile prevăzut de art. 12 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008 cu referire la art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a cărui împlinire ar fi presupus încetarea de drept a măsurii arestării provizorii şi în consecinţă punerea în libertate a persoanei extrădabile, dacă nu ar fi fost reţinută sau arestată în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs persoana extrădabilă P.M.I., solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a încheierii atacate numai cu privire la măsura arestării provizorii a cărei revocare o solicită.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana extrădabilă nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cursul soluţionării cererii de extrădare, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menţinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menţinerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea numai în cazuri bine justificate şi numai dacă instanţa apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.
Înalta Curte apreciază că soluţia dispusă de instanţa de fond prin care s-a menţinut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., urmărit internaţional, măsură luată prin încheierea de şedinţă din data de 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 4048 din 06 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale ce reglementează procedura reţinerii şi arestării provizorii unei persoane extrădabile.
Înalta Curte constată de asemenea că de la momentul arestării provizorii nu au intervenit acele cazuri bine justificate care să determine ca măsura arestării provizorie să fie înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea. În cauză nu a fost depăşit nici termenul de 60 de zile prevăzut de art. 12 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008 cu referire la art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a cărui împlinire ar fi presupus încetarea de drept a măsurii arestării provizorii şi în consecinţă punerea în libertate a persoanei extrădabile, dacă nu ar fi fost reţinută sau arestată în altă cauză.
Criticile apărării, vizând imposibilitatea coexistenţei cu privire la aceeaşi persoană a două mandate de arestare dintre care unul de arestare provizorie în vederea extrădării şi altul de arestare preventivă, în raport de dispoziţiile art. 43 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, aşa cum de altfel s-a arătat, nu pot fi reţinute la acest moment procesual şi nu pot avea drept consecinţă punerea în libertate a persoanei extrădabile, având în vedere soluţiile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la datele de 6 decembrie 2012 şi 27 decembrie 2012. În acest sens este de menţionat că recursul persoanei extrădabile împotriva încheierii de menţinere a arestării provizorii din data de 18 decembrie 2012 a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 4247 din 27 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Dosar nr. 8907/2/2012/a2, pentru a dispune această soluţie instanţa apreciind că în speţă nu au intervenit, de la momentul arestării provizorii, acele cazuri bine justificate care să determine înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică cu respectarea dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 şi prin urmare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană extrădabilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă P.M.I. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 8907/2/2012 (3771/2012).
Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 178/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 172/2013. Penal → |
|---|
